Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 91/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 2098/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 91
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Președinte - P. M. G.
Judecători - A. P.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR PROFESOR I. N., cu sediul în B., ., județul B., în numele membrilor de sindicat A. V., B. E., B. C., C. A. L., P. A., I. M., S. N., S. M., N. A., V. Zenaida, Habără M., A. A. E., B. V., Fatu G. M., M. A., Marchidanu F., S. Cipiana, D. M., Z. D. E., S. D., A. F. G., B. R., Chiparu C. C., C. D., D. R., D. A. O., D. F., F. E. D., M. V. S., M. E., I. M., S. C. F., S. M., U. M., V. A. M., Z. A., A. D., S. N., P. C., P. G., V. M., S. M., G. A., C. E. C., M. E. M., D. C. F., I. (B.) C., V. A., M. C., M. G., M. G., M. M., M. V., M. A., Baragoi C. E., O. G., S. N., M. C., V. I., D. Ș., S. M., D. E., M. C. M., O. Lorian, V. Lorian, V. D., I. G. E., S. I. G., G. M., M. A., R. C., D. I. E., D. N., P. E., Ș. S., T. N., D. Ș. A., V. I., C. E., C. M., D. F. și Ș. C. - împotriva sentinței civile nr. 610 pronunțată la 20 mai 2013 de Tribunalul B. în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. V. V. PÎRSCOV, cu sediul în . și ȘCOALA G. CISLĂU, cu sediul în ..
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Profesor I. N. prin consilier juridic Vornicița V., lipsind intimatele-pârâte Școala G. Cislău și Școala G. V. V. Pârscov.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic V. Vornicița, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic V. Vornicița, având cuvântul, arată că, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, în vigoare, atât în anul 2009, cât și în anul 2010, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Prin CCMU la nivel de ISJ B., înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială B., s-a instituit dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, însă de la data de 1 octombrie 2009, când s-a înregistrat CCMU la nivel de ISJ B. și până la data de 1.10.2011 când acesta a expirat, nimeni nu a contestat vreo clauză din cuprinsul acestui contract.
La data de 01.09.2009, data înregistrării Contractului colectiv de muncă, erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, care prevedeau că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, dispoziții care, în mod greșit au fost ignorate de instanță.
Solicită admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA :
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ , reclamanții A. V., B. E., B. C., C. A. L., P. A., I. M., S. N., S. M., N. A., V. Zenaida, Habără M., A. A. E., B. V., Fatu G. M., M. A., Marchidanu F., S. Cipiana, D. M., Z. D. E., S. D., A. F. G., B. R., Chiparu C. C., C. D., D. R., D. A. O., D. F., F. E. D., M. V. S., M. E., I. M., S. C. F., S. M., U. M., V. A. M., Z. A., A. D., S. N., P. C., P. G., V. M., S. M., G. A., C. E. C., M. E. M., D. C. F., I. (B.) C., V. A., M. C., M. G., M. G., M. M., M. V., M. A., Baragoi C. E., O. G., S. N., M. C., V. I., D. Ș., S. M., D. E., M. C. M., O. Lorian, V. Lorian, V. D., I. G. E., S. I. G., G. M., M. A., R. C., D. I. E., D. N., P. E., Ș. S., T. N., D. Ș. A., V. I., C. E., C. M., D. F., Ș. C., reprezentați de S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” B., au chemat în judecată pe pârâtele Școala G. „V. V.” Pîrscov și Școala G. Cislău solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtelor la plata primei de vacanță aferentă anului școlar 2009-2010 în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară intrării în concediu de odihnă prevăzută de art. 36 lit. g) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ISJ B. înregistrat sub nr. 1572/01.09.2009, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul școlar 2009 - 2010 au fost salariați ai unităților școlare pârâte și la momentul nașterii dreptului de a beneficia de prima de vacanță aferentă anului școlar 2009 - 2010, salarizarea personalului din învățământ era reglementată în principal de prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare precum și de alte acte care reglementau salarizarea personalului bugetar.
Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 48 (1) că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând din adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
A.. (2) prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art.50 (12) prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Art. 146 prevede că în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii.
Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat la D.M.P.S. B. sub nr. 1572/01.10.2009, prevede la art. 3 (1) că are ca scop stabilirea drepturilor și obligațiilor reciproce ale angajatorului și salariaților membri de sindicat, precum și condițiile specifice de muncă la nivelul unităților/instituțiilor de învățământ preuniversitar, determinate conform legii, și urmărește promovarea și garantarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecția socială a salariaților.
Angajatorul are toate drepturile și obligațiile care decurg din legislația în vigoare și prezentul Contract Colectiv de Muncă, iar părțile contractante garantează aplicarea clauzelor prezentului contract colectiv de muncă pentru membrii sindicatelor semnatare ale acestuia.
Conform art.5 alin.1, contractul colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații din învățământ din județul B., conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr.130/1996, republicată, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Art.36 prevede că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) toți salariații din învățământ primesc o primă de vacantă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu;
Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în anul 2010, prevedea:
„ Art.11(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
Art. 30 (1) executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.”
Codul Muncii, în forma în vigoare în anul 2010, prevede la art. 38 că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art. 241 alin.1 „Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.” Art. 243 prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce a intrat în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2010, prevede la art. 48 alin. 2 că prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuielile de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința, rămân în vigoare.
De asemenea, pornind de la dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție care statuează că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate și dispozițiile art. 236 alin. 4 Codul muncii (în forma în vigoare în anul 2010) potrivit căruia contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, apreciază că unitățile școlare pârâte trebuia să procedeze la plata tuturor drepturilor inserate în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. nr. 1572/2009, inclusiv a primei de vacanță prevăzută la art. 36 lit. g).
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. a fost încheiat la data de 01 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8 din lege.
Or, atât cu ocazia înregistrării contractului cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și de asemenea, nu a fost constată nulă de către instanța de judecată competentă, astfel încât lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g o apreciază ca fiind nelegală.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, însă, la data de 01.09.2009 - data înregistrării Contractului colectiv sub nr. 1572, cât și la data nașterii dreptului reclamanților de a beneficia de prima de vacanță, erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 care prevedeau în mod clar că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
Apreciază că reclamanții au fost în mod nelegal privați de un drept cuvenit în mod legal.
Pârâtele nu au formulat, în cauză, întâmpinare în condițiile prevăzute de art.205-208 Cod procedură civilă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 610 pronunțată la 20 mai 2013 de Tribunalul B. a respins acțiunea, reținând că reclamanții, conform adeverințelor emise de pârâte, depuse la dosarul cauzei, nr. 263/2013 și nr.414/2013, în anul școlar 2009/2010 au avut calitatea de salariați ai acestor unități de învățământ și au solicitat obligarea pârâtelor la plata primei de vacanță, pentru acest an școlar, cerere întemeiată pe dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 și art. 36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
Conform art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, „personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă”, iar potrivit art.36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul uni salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Legea nr.128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
În conformitate cu dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare în perioada ce face obiectul cauzei, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Tribunalul a reținut că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 ca dreptul sa fie prevăzut cumulativ de lege și de contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, instanța a constatat că dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, la care fac referire reclamanții, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009/2010, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009.
Conform art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009, legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, la data intrării în vigoare se abrogă, între alte articole, și art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr.330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale reclamanților, art.1 alin.2 din lege prevăzând că „ începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”, or, în Anexa II a Legii nr.330/2009, Reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice, Anexele II/1 privind salariile de bază pentru personalul din unitățile de învățământ, nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
S-a mai reținut că reclamanții au mai invocat faptul că, potrivit art.48 alin.2 din Legea nr.330/2009, „prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare” însă textul de lege face referire numai la prevederile din acte normative referitoare la acordarea primei de vacanță, iar contractul colectiv de muncă, pe care se întemeiază acțiunea, nu constituie act normativ.
În consecință, față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROFESOR I. N.” care a susținut, printr-un prim motiv, că instanța de fond a ignorat faptul că CCMU la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind înregistrat sub nr. 1572/01.10.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială B..
Conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare atât în anul 2009, cât și în anul 2010): "(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți". (2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta ".
De asemenea, susține apelantul, Legea nr. 130/1996 prevedea situațiile în care clauzele contractuale sunt lovite de nulitate și modalitatea în care se contestă acestea, precum și procedura care trebuie urmată pentru a se proceda la înregistrarea, în condiții de legalitate, a contractelor de muncă. Astfel, art. 24 din lege prevedea că acele clauze contractuale negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, aceasta fiind constatată de către instanța de judecată la cererea părții interesate.
În art. 27 din aceeași lege, se prevede obligația Ministerului Muncii și Protecției Sociale, sau a direcției teritoriale de muncă și protecție socială de a verifica, la momentul înregistrării contractelor colective de muncă, dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. d din Codul muncii (în forma în vigoare în anul 2010) "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia"._Aceleași dispoziții se regăsesc și în forma actuală a Codului Muncii, respectiv la art. 268 alin. 1 lit. d.
Menționează apelantul că CCMU la nivel de ISJ B. a fost încheiat la data de 1 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8, or, atât cu ocazia înregistrării contractului, cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, astfel încât lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g) a fost apreciată de apelant ca nelegală.
Cu privire la dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, apelantul a susținut că la data de 01.09.2009 - data înregistrării Contractului colectiv nr. 1572 - erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, care prevedeau că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
Or, în motivarea cererii de chemare în judecată s-a susținut că, deși prima de vacanță nu a fost prevăzută în capitolul salarizare și alte drepturi din Statutul personalului didactic, acest art. 50 alin. 12 face referire la dreptul personalului didactic de a beneficia și de alte drepturi cuprinse în contractul colectiv de muncă.
S-a mai arătat că, potrivit art. 146 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare: "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din Legislația muncii".
Apreciază apelantul că instanța de fond a ignorat și dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție potrivit cărora "dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate", precum și dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii: "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților."
Învederează apealantul că în jurisprudență s-a reținut că dispozițiile legale arătate mai sus ,,reprezintă măsuri de protecție a salariaților menite să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru a-i feri de consecințele unor eventuale abuzuri ori amenințări din partea angajatorilor. Ca atare, orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, anumite drepturi, angajatorului îi revine răspunderea contractuală de a se achita de obligațiile asumate" (decizia CA. Ploiești nr. 2573/20.06.2012 - depusă la instanța de fond).
Referitor la dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, s-a susținut că prin cererea de chemare în judecată s-a arătat că acest text de lege dă dreptul personalului bugetar de a beneficia și de alte drepturi decât cele prevăzute Legea nr.330/2009, iar Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților și trebuie respectată.
Prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a interzis acordarea doar a ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere sau trecere în rezervă, și nu și a primelor de vacanță.
Apreciază apelantul că, în raport de dispozițiile art. 38 din Codul muncii potrivit cărora „salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate", petenții au fost în mod nelegal privați de un drept cuvenit în mod legal.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
În cauza dedusă judecății Tribunalul B. – Secția I Civilă a fost investit cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata către persoanele în numele cărora a acționat apelantul din litigiul pendinte pe rolul Curții la plata primei de vacanță aferentă anului școlar 2009-2010 în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară intrării în concediu de odihnă prevăzută de art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel ISJ B. înregistrat sub nr. 1572/01.09.2009, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
La baza demersului judiciar al reclamantului au stat dispozițiile Legii nr.128/1997, ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. nr.1572/2009, ale Legii nr. 130/1996, ale Codului muncii și ale Legii nr. 330/2009.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul uni salariu de
bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.12 alin.1 din Legea
nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare în perioada ce face obiectul cauzei, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă.
Raportat la nașterea raportului litigios, Legea nr.128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind cuprinsă în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
Curtea nu poate avea în vedere trimiterile apelantului la dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, de vreme ce, la data la care se susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009/2010, acestea nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data intrării în vigoare a acesteia - 1 ianuarie 2010- se abrogă art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult decât atât, prin Legea nr.330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale persoanelor în numele cărora a acționat apelantul, art.1 alin.2 din lege prevăzând că drepturile salariale ale acestora sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Ori, în Anexa II a Legii nr.330/2009 nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
În cauză nu-și găsește aplicarea nici art.48 alin.2 din Legea nr.330/2009, în care se stipulează că prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare, întrucât plata primei de vacanță este prevăzută exclusiv într-un contract colectiv de muncă și nu într-un act normativ.
Totodată Curtea nu poate avea în vedere nici susținerile apelantului întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 130/1996.
Astfel, după cum se recunoaște în chiar conținutul cererii de apel și după cum rezultă și din actele dosarului contractul colectiv de muncă pe care sunt întemeiate pretenții a fost încheiat și înregistrat la organele competente în anul 2009.
La acel moment existau dispoziții legale – cele cuprinse în Legea nr. 128/1997 – care au făcut posibilă includerea primelor de vacanță drept premiu în contractul colectiv de muncă.
Împrejurarea că, pe parcursul executării acestuia a intervenit un text abrogator, care a făcut să nu mai fie îndeplinită condiția prevederii și de lege, nu înseamnă că pentru a nu se mai aplica trebuia anterior constată nulitatea clauzei din contractul colectiv de muncă, așa cum în mod eronat susține apelantul.
Neîndrituirea persoanelor în numele cărora a acționat reclamantul la acordarea primei de vacanță solicitată nu echivalează cu renunțarea din partea acestora la un drept, cu încălcarea dispozițiilor Codului Muncii.
Referirile apelantului la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 sunt lipsite de relevanță juridică, de vreme ce niciun moment instanța de fond nu și-a fundamentat soluția pe acestea, neacordarea având la bază alte acte normative, așa cum s-a arătat pe larg în precedentul prezentelor considerente.
Față de considerentele expuse mai sus, curtea, văzând disp. art.476-479 și 480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR PROFESOR I. N., cu sediul în B., ., județul B., în numele membrilor de sindicat A. V., B. E., B. C., C. A. L., P. A., I. M., S. N., S. M., N. A., V. Zenaida, Habără M., A. A. E., B. V., Fatu G. M., M. A., Marchidanu F., S. Cipiana, D. M., Z. D. E., S. D., A. F. G., B. R., Chiparu C. C., C. D., D. R., D. A. O., D. F., F. E. D., M. V. S., M. E., I. M., S. C. F., S. M., U. M., V. A. M., Z. A., A. D., S. N., P. C., P. G., V. M., S. M., G. A., C. E. C., M. E. M., D. C. F., I. (B.) C., V. A., M. C., M. G., M. G., M. M., M. V., M. A., Baragoi C. E., O. G., S. N., M. C., V. I., D. Ș., S. M., D. E., M. C. M., O. Lorian, V. Lorian, V. D., I. G. E., S. I. G., G. M., M. A., R. C., D. I. E., D. N., P. E., Ș. S., T. N., D. Ș. A., V. I., C. E., C. M., D. F. și Ș. C.- împotriva sentinței civile nr. 610 pronunțată la 20 mai 2013 de Tribunalul B. în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. V. V. PÎRSCOV, cu sediul în . și ȘCOALA G. CISLĂU, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2013.
Președinte, Judecător,
P. M. G. A. P.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMP
Tehnored.PJ
5 ex/ 31.10.2013
d.f._ Tribunalul B.
j.f. A. M. D.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
