Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3127/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3127/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 9362/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR . 3127
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Președinte – M. P.
Judecători – C.-M. M.
- A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC PLOIEȘTI, reorganizată sub denumirea de . SA, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1876 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamantul S. T. din Ploiești, cu sediul în Ploiești, . și cu sediul ales la Cabinetul de avocatură S. A. din ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta pârâtă R. Ploiești prin consilier juridic D. A. în baza delegației aflată la fila 29 dosar, intimatul reclamant S. T. din Ploiești prin avocat S. A. din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 28 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Consilier juridic D. A. pentru recurenta pârâtă depune la dosar un set de înscrisuri comunicate intimatei reclamante, precum și o precizare referitoare la schimbarea denumirii din R. în . SA, solicitând a se lua act că noua societate se subrogă în drepturile și obligațiile R. Ploiești.
Avocat S. A. pentru intimatul reclamant depune la dosar întâmpinare comunicată recurentei pârâte, arată că are cunoștință de schimbarea denumirii recurentei și este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de recurenta pârâtă.
Curtea, ia act că recurenta pârâtă a fost transformată în societate comercială, cu unic acționar Consiliul Local Ploiești și noua denumire a acesteia este . SA.
Încuviințează pentru recurenta pârâtă proba cu înscrisuri și constată că a fost administrată.
Părțile pe rând, prin reprezentanți, arată că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Consilier juridic D. A. pentru recurenta pârâtă . SA solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii.
Arată că instanța de fond a admis acțiunea formulată de recurentă, în baza prevederilor art. 93 din Contractul Colectiv de Muncă al Regiei, fără însă a avea în vedere că prin HCL nr. 461 din 20 decembrie 2012, bugetul de venituri și cheltuieli a fost rectificat.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat S. A. pentru intimatul reclamant S. T. din Ploiești, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că între părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă, că potrivit art. 93 al acestuia toți salariații de alocație lunară de hrană sub forma tichetelor de masă. Executarea contractului este obligatorie între părți, apărarea recurentei în sensul că societatea nu a înregistrat profit nu poate fi reținută, față de împrejurarea că, clauzele unui contract colectiv de muncă nu pot fi modificate pe parcursul executării acestuia.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr._, reclamantul S. T. din Ploiești în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Public Ploiești a solicitat obligarea acesteia să respecte contractul colectiv de muncă, înregistrat la Inspectoratul teritorial de Muncă Prahova sub nr. 285/31.07.2012, obligarea pârâtei la plata către salariații societății a contravalorii tichetelor de masă, de 9 lei/zi, începând cu data de 01.07.2012 și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în prezent la nivel de unitate este în vigoare contractul colectiv de muncă susmenționat, cu valabilitate până la 31.07.2014, pentru salariații regiei de transport public, iar începând cu luna iulie, fără o negociere prealabilă și fără convocare, li s-a adus la cunoștință că nu vor mai beneficia de acest drept negociat și stabilit prin contractul colectiv de muncă, prin care pârâta elimina acordarea tichetelor de masă către salariați societății.
Arată reclamantul că, în acest moment în unitate există persoane care au solicitat a li se acorda indemnizația de hrană sub forma tichetelor de masă, așa cum ea a fost negociată la încheierea contractului colectiv de muncă.
Obligația angajatorului pârât de a achita drepturile pretinse de reclamant era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de respectarea prevederilor contractului colectiv de muncă.
Susține reclamantul că, deși angajatorul a prevăzut în CCM acordarea tichetelor de masă potrivit Legii nr. 142/1998, acesta nu a respectat modul de acordare a acestora prevăzut la art. 5 din lege, care stipulează că angajatorul distribuie salariaților tichete de masă lunar în ultima decadă a fiecărei luni pentru luna următoare. Ori, potrivit prevederilor art. 23 din CCM la nivel de unitate, alin. Ultim, angajatorul se obligă să distribuie tichete de masă până la data de 25 ale lunii în curs fiind aferente lunii anterioare. Normele metodologice stipulează expres la art. 11 modul de acordare a tichetelor de masă condiționând aceasta doar de prezența salariatului la lucru și de numărul de zile lucrătoare în fiecare lună.
De asemenea potrivit art. 38 din Codul muncii, prevederile art. 93 din CCM cu privire la acordarea tichetelor de masă, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și nici la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și nici la ridicarea acestora.
Reclamantul arată că, potrivit prevederilor din Titlul IV al Codului muncii privind salarizarea pentru munca prestată în baza unui contract de muncă, salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani, iar art. 155 prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, așadar tichetele de masă sunt un drept prev. de lege care se acordă salariatului, iar potrivit dispozițiilor art. 283 lit. c din Codul muncii, acesta poate fi solicitat în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Arată reclamantul că, potrivit art. 244 din Codul muncii clauzele unui contract colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul executării contractului, ori de câte ori se stabilesc sau în condițiile legii și aceasta ar fi fost calea pe care pârâta ar fi trebuit să o urmeze, dar nu pateu invoca refuzul de a-și executa obligațiile asumate prin contract.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, și anume, contractul colectiv de muncă pe anii 2012-2014, contract colectiv de muncă pe anii 2008-2010, anexa la contractul colectiv de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât situația economico-financiară a Regiei în anul 2012 a înregistrat o pierdere în sumă de 1.134.195 lei, ceea ce înseamnă categoric că organizația nu are profit, existând riscul de apariție a unor grave elemente ce pot destabiliza capacitatea economico-financiară a Regiei, periclitând însăși existența acesteia.
Susține pârâta că, execuțiile bugetare la 31.07.2012 și la 30.11.2012, certifică pierderile înregistrate de Regie și lipsa profitului, aceste pierderi se datorează în primul rând efectelor crizei prelungite la nivel național, cu consecințe directe în cheltuielile de exploatare, respectiv materiale ( creșterii prețului carburanților/pieselor de schimb absolut necesare flotei de mijloace de transport în . constante a prețului la utilități, etc.).
Pârâta susține că, acordarea tichetelor de masă pentru 1067 de salariați ai Regiei pe cele cel puțin 6 luni cumulate la data formulării întâmpinării, ar conduce la încetarea/blocarea activității de transport public de călători în municipiul Ploiești ca urmare a blocării financiare a Regiei ce ar rezulta din aceste cheltuieli suplimentare cu acordarea tichetelor de masă.
Reclamantul a depus precizare la acțiunea inițială, solicitând ca în ceea ce privește primul capăt de cerere să se dispună obligarea pârâtei la respectarea art. 93 din contractul colectiv de muncă, înregistrat la ITM Prahova sub nr. 285 din 31.07.2012.
În cauză au fost administrate probatorii cu acte.
Prin Sentința civilă nr. 1876 din 25 iunie 2013 Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să respecte dispozițiile art. 93 din CCM al acesteia, înregistrat la ITM Prahova sub nr. 285 din 31.07.2012.
Pe cale de consecință instanța a obligat pârâta să plătească salariaților societății, membrii ai reclamantului contravaloarea tichetelor de masă cuvenite și neachitate, începând cu 01.07.2012 la zi și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, între părți a fost încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM Prahova sub nr. 285/31.07.2012, cu valabilitate până în 31.07.2014.
Potrivit art. 93 din CCM al Regiei, toți salariații acesteia, beneficiază de alocație lunară de hrană sub forma tichetelor de masă cu respectarea dispozițiilor legale.
Prevederile art. 189 alin. 1 din Contract stipulează că, executarea Contractului Colectiv de Muncă este obligatorie pentru părți. Prevederile contractului individual de muncă existente la data intrării în vigoare a prezentului contract vor fi puse de acord cu prevederile acestuia din urmă.
A reținut tribunalul că pârâta a luat măsura ca începând cu luna iulie, fără o negociere prealabilă și fără convocare, salariații Regiei să nu mai beneficieze de tichetele de masă datorită dificultăților financiar economice prin care trece aceasta.
Tribunalul a constatat că pârâta nu a respectat prevederile art. 93 din CCM pe care l-a semnat alături de reclamant, dificultățile financiare prin care trece aceasta nefiind de natură să determine înlăturarea aplicării disp. art. 93 care acordă acest drept salariaților săi.
S-a menționat că în conformitate cu prevederile Codului muncii care reglementează salarizarea, salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, astfel că, tichetele de masă reprezintă un drept prevăzut de lege ce se acordă salariatului, în cazul reclamantului cu atât mai mult cu cât acordarea tichetelor de masă este prevăzută în mod expres în art. 93 din CCM, care este legea părților.
Potrivit art. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
S-a mai menționat că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori, că este adevărat că acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație, dar atât timp cât sunt reglementate în mod expres în Contractul colectiv de muncă, acordarea acestora devine obligatorie.
Dreptul salariaților prevăzut de actul normativ a fost recunoscut și în contractul colectiv de muncă, potrivit art.93, motiv pentru care acesta este incontestabil, părțile contractante având facultatea să-l valorifice în condițiile cadrului legal, respectiv să îl recunoască în limita și scopul prevăzut. Dispozițiile legale ulterioare de natură a modifica situația juridică referitoare la dreptul de acordare a tichetelor de masa își produc efecte juridice numai în măsura în care ar exista un raport de proporționalitate în suspendarea acestor drepturi și interesul general pe care legiuitorul l-a urmărit prin edictarea normelor ce interziceau aprobarea sumelor de acordare a tichetelor de masă.
A mai reținut tribunalul că neexistând un raport de proporționalitate care să justifice limitarea dreptului salariaților la acordarea tichetelor de masă nu pot fi privați de acest drept legalmente dobândit în patrimoniul fiecăruia.
Dreptul salariaților potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă de a li se acorda tichete de masă reprezintă un drept de creanță care se poate înscrie în noțiunea de bunuri într-o accepțiune largă.
Potrivit art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, oricine are dreptul să-i fie respectată proprietatea asupra bunurilor sale, restrângerea acestui drept absolut putând să se dispună numai pentru cauze de utilitate publică, cu respectarea condițiilor legale, precum și a principiilor generale ale dreptului internațional.
Tribunalul a reținut că, existența dreptului salariaților de a primi tichete de masă este incontestabilă așa cum s-a mai afirmat, astfel că, de acest drept nu puteau fi privați decât pentru o cauză de utilitate publică, respectându-se în acest sens un raport de proporționalitate între interesul lor particular de a păstra dreptul și interesul general care justifică o limitare a acestui drept, în cazul de față, o suspendare a executării lui ca urmare a nealocării sumelor necesare prin legile bugetului de stat. Nerespectarea principiului proporționalității este contrară prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului referitoare la apărarea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că, instanța de fond, a reținut că potrivit prevederilor art 93 din CCM al Regiei, „toți salariații acesteia beneficiază de alocație lunară de hrană sub forma tichetelor de masă cu respectarea dispozițiilor legale”. În acest caz dispozițiile legale sunt reprezentate prin Legea specială a Tichetelor de masă - Legea 142/1998.
A mai învederat recurenta că, având în vedere prevederile art. 93 din CCM al Regiei anterior precizat, instanța de fond, apreciază în mod neîntemeiat că dificultățile financiare prin care trece unitatea nu sunt de natură să înlăture aplicarea dipozițiilor art. 93 care acordă acest drept salariaților săi.
Pe de altă parte, deși în CCM al Regiei se prevede că acordarea acestui drept la tichete de masă este condiționată de respectarea prevederilor legale, instanța de fond paradoxal interpretează și își întemeiază motivația din prezenta sentință recurată pe coroborarea prevederilor din CCM tocmai cu prevederile art. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, mai precis de limita cheltuielilor aprobate cu aceste tichete de masă din bugetul de venituri și cheltuieli al Regiei pentru anul 2012, care nu prevede din 01.07,2012 pana în 31.12.2102 prevederi bugetare pentru acordarea tichetelor de masa.
A învederat că prin Legea 142/1998 legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul în speță -regie autonomă, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli
Recurenta a menționat că înțelege să invoce dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, potrivit căruia „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori", arătând că, astfel, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
A mai arătat recurenta că actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
Această condiție specială prevăzută în acordarea tichetelor de masă, instituită în Legea 142/1998, este întărită de cadrul general prevăzut în Legea nr. 500/2000 privind Codul Fiscal care în capitolul „ Reguli privind cheltuieli bugetare" la art. 14.alin 2 stabilește că nicio cheltuială nu poate fi angajată și plătită dacă nu are prevederi bugetare.
A mai arătat recurenta că, față de prevederile indicate, raportat atât la susținerile sale cât și la actele depuse la dosarul de fond, respectiv execuțiile bugetare ale Regiei la 31.07.2012 și la 30.11.2012, instanța de fond în mod gresit a interpretat probele și actele deduse judecații neapreciind în mod corect datele înscrise în acestea.
De asemenea, a precizat că raportat la Bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2012 așa cum a fost aprobat prin HCL 38 din 06 februarie 2012, acest proiect de buget al Regiei este prevăzut și aprobat cu un profit de 0,5 lei (asa cum apare înscris la Cap III Rezultat B. — profit /pierdere din acesta), acordându-se și tichete în aceste condiții până în decembrie 2012.
A mai învederat că din actele depuse la dosarul cauzei respectiv execuțiile bugetare ale Regiei la 31.07.2012 și la 30.11.2012, se poate observa că această prevedere bugetară inițială de înregistrare a unui profit minim de 0,5 lei, nu a fost îndeplinită, Regia neputându-se încadra în previziunea inițială a acestui buget, în fapt înregistrându-se o pierdere de 1.700.408 lei la data de 31.07.2012 și de 1.134.195 lei la data de 30.11.2012, astfel că, la sfârșitul anului fiscal 2012, în termen și cu respectarea procedurilor legale incidente, raportat la aceste pierderi prin H.C.L. nr. 461/20.12.2012 se aproba de Consiliul Local al Municipiului Ploiești rectificarea Bugetului de venituri și Cheltuieli pe anul 2012, dispunându-se diminuarea prevederilor bugetare pentru tichete de masă acordate salariaților Regiei, cu consecința legală și directă a neacordării acestora, din 01.07.2012 până în 31.12.2012.
Ori atâta timp cât Regia nu a avut o încadrare în bugetul aprobat de venituri și cheltuieli consideră, că nu se poate accepta interpretarea instanței de fond de admitere a acțiunii reclamantului intimat S. T. din Ploiești și obligarea pârâtei la plata integrala a tichetelor de masă pentru perioada 01.07.2012 și până la data de 31.12,2012, în special, perioadă care așa cum a arătat anterior nu are prevederi bugetare de susținere a niciunui tichet de masă.
A mai arătat recurenta că din 01.01.2013 pentru bugetul de venituri și cheltuieli al Regiei pe anul 2013, prin Hotărârea de Consiliu Local nr.140/08.04.2013 s-a stabilit ca susținere financiară, sume care să acopere doar acordarea a 3 tichete de masă pe zi/lucrătoare pe lună, iar pentru sărbătorile de P. și C. câte 10 tichete de masă, pentru salariații Regiei care îndeplinesc condițiile legale.
Recurenta a redat evoluția prevederilor bugetare înscrise în Hotărârile de Consiliu susmenționate, indicate și prin cuantum/scriptic sumele de bani acordate pentru plata tichetelor de masă pe anii 2012-2013, solicitând a se constata că instanța, în mod eronat a interpretat probele aflate la dosarul cauzei și a apreciat că acordarea de tichete către salariați este legală din 01.07.2012 atâta timp cât a fost prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2012, iar pentru 2013 tichetele fiind limitate prin prevederi bugetare.
A solicitat a se constata că instanța de fond admite acțiunea reclamantului intimat S. T. din Ploesti având la baza bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2012 așa cum a fost aprobat prin Hotărârea de Consiliu Local 38 din 06 februarie 2012, unde este prevăzută și aprobată o cheltuială cu tichete de masă pentru anul 2012 în cuantum de 1,900 mii lei.
În opinia recurentei instanța de fond a interpretat doar acest act - HCL 38/2012, în speță bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2012, și a dispus acordarea de tichete către salariații în limita cuantumului stabilit în acest buget, începand cu 01.07.2012 - pana la zi, fără a se ține cont că acest buget a fost rectificat, cheltuiala cu aceste tichete de masă fiind diminuată, ulterior nemifîind menținut cuntumul inițial de 1.900.000 lei.
A arătat în continuare că potrivit Hotărârii de Consiliu Local 461 din 20 decembrie 2012 privind rectificarea Bugetului de Venituri și Cheltuieli pe anul 2012 al Regiei, cheltuielile prevăzute cu tichetele de masă au fost modificate de la 1.900 mii lei la 1.200,70 mii lei. Ori în condițiile unei diminuări a acestei cheltuieli cu tichetele de masă rezultă că instanța de fond trebuia să admită și să aprobe acordarea de tichete raportat la această prevedere bugetară astfel rectificată și nu în cuantumul prevăzut inițial, respectiv o cheltuială de 1.900.000 lei, ci de 1.200.735 lei astfel cum a fost rectificat și diminuat.
A precizat că limita de 1200,70 mii lei cheltuieli cu tichete de masă din rectificarea de buget din 2012 reprezintă cheltuielile cu tichetele de masă ce au fost acordate de Regie către salariații săi până la data de 30 iunie 2012.
Astfel, consideră recurenta prin prisma acestui aspect, că instanța nu poate acorda și dispune prin Sentința 1876/25.,06.2013 acordarea a mai multor tichete și într-un cuantum ce excede rectificării bugetare aprobate conform hotărârii de consiliu local menționate anterior.
Totodată, a mai arătat recurenta, instanța de fond a aprobat în mod neîntemeiat acordarea de tichete de masă salariaților Regiei și pentru anul 2013 având la bază bugetul din 2012, deși potrivit bugetului pe 2013 cheltuiala prevăzută și aprobată cu tichete de masă este diminuată la valoarea de 515 mii lei.
În opinia recurentei, aprecierile instanței de fond trebuiau corelate și raportate la rectificările bugetare ulterioare și diminuările cheltuielilor cu aceste tichete de masă astfel cum au fost menționate, și nu având la baza doar bugetul inițial al Regiei pentru anul 2012 - cu o cheltuiala inițiala de 1.900 mii lei - așa cum în mod eronat a apreciat și dispus instanța de fond în sentința atacată.
Recurenta a citat mai multe dispoziții legale și a precizat că, raportat la acestea, acordarea tichetelor de masă de către angajatori nu reprezintă o obligație ex lege, ci este vorba doar de o posibilitate condiționată în mod exclusiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii, situație față de care s-a pronunțat în mod clar Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 14/18.02.2008.
Față de cele învederate recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin 7 și 9 Cod Procedura Civilă.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimatul reclamant S. T. din Ploiești a formulat întâmpinare, prin care a răspuns punctual motivelor de recurs invocate și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o acțiune având două petite și anume: obligarea pârâtei, recurentă în prezenta fază procesuală să respecte contractul colectiv de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova sub nr. 285/31.07.2012, precum și obligarea aceleiași pârâte la plata către salariații societății a contravalorii tichetelor de masă, de 9 lei/zi, începând cu data de 01.07.2012 și până la data plății efective.
Procedând la soluționarea cauzei tribunalul a admis acțiunea sub aspectul ambelor capete de cerere.
La fundamentarea acestei soluții au stat în principal două argumente și anume: pe de o parte împrejurarea că pârâta nu ar fi respectat prevederile art. 93 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prin raportare la dispozițiile Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, iar pe de altă parte, faptul că dreptul salariaților de a li se acorda tichetele de masă în baza respectivului contract reprezintă un drept de creanță care se poate înscrie în noțiunea de bunuri într-o accepțiune largă, așa cum rezultă din considerentele hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac.
Sub cele dintâi categorii de rețineri ale tribunalului Curtea constată că, în adevăr, la nivelul unității pârâte, pentru perioada ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, a existat încheiat Contract Colectiv de Muncă.
Potrivit art. 93 din acesta toți salariații Regiei beneficiază de alocație de hrană sub forma tichetelor de masă, cu respectarea dispozițiilor legale.
În alte cuvinte, chiar convenția colectivă face trimitere din punct de vedere al condițiilor de acordare a tichetelor de masă la dispozițiile legii speciale.
Ori, în lumina dispozițiilor art. 1 al. 2 din Legea nr. 142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte, Curtea constată că tribunalul, deși a reținut în mod corect care sunt dispozițiile aplicabile raportului juridic litigios, a realizat o interpretare greșită a acestora, concluzionând în mod nelegal că atâta timp cât este reglementată de contractul colectiv de muncă, acordarea tichetelor de masă devine obligatorie, indiferent de dificultățile financiare ale pârâtei, criticile recurentei vizând aceste aspecte fiind fondate.
Față de aceste modul de interpretare de către instanța de recurs a clauzei contractului colectiv de muncă invocat drept izvor al obligației de către reclamant prin raportare la textele de lege la care acesta face trimitere în mod expres, potrivit raționamentului expus în precedent, Curtea constată că sunt fondate și criticile recurentei vizând modul de apreciere de către tribunal a situației de fapt rezultată din probatorii.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv mai multe Hotărâri ale Consiliului Local Ploiești, cel care avea abilitatea legală de a aproba Bugetul de venituri și cheltuieli al recurentei pârâte, fie prin rectificarea bugetului inițial aprobat pentru 2012, fie prin limitarea de la chiar aprobare a bugetului pe anul 2013, la nivelul unității nu au existat pentru perioada ce face obiectul cereri de chemare în judecată sume aprobate cu această destinație, în limitele menționate în contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor de masă fiind condiționată, în baza a chiar clauzei din contractul colectiv de muncă la respectarea dispozițiilor legale, respectiv de existența unor sume cu această destinație în bugetul de venituri al pârâtei finanțată exclusiv din bugetul local, pentru neplata acestora nu era necesară o negociere între parteneri sociali sau o convocare a acestora, așa cum a reținut în mod eronat instanța de fond.
Curtea nu poate avea în vedere nici reținerile tribunalului referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de conținutul explicit al dispozițiilor legale mai sus invocate tichetele de masă se acordă numai dacă angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile acestora.
În alte cuvinte, prin prevederea acestora în contractul colectiv de muncă, dar în lipsa disponibilităților financiare, salariatul nu dobândește un drept, ci doar o vocație, care nu cade sub incidența protecției reglementate de norma europeană.
Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot sentința recurată, iar pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC PLOIEȘTI, reorganizată sub denumirea de . SA, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1876 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamantul S. T. din Ploiești, cu sediul în Ploiești, . și cu sediul ales la Cabinetul de avocatură S. A. din comuna Blejoi, ., jud. Prahova.
Modifică în tot Sentința civilă nr. 1876 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. P. C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
2 ex./01.11.2013
d.f. nr._ – Tribunalul Prahova
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal Notificare nr.3120
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3498/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
