Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 133/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 11835/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 133
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013
Președinte - V. S.
Judecători - E. M.
- C. Ș.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorii T. V. și I. D., ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat A.-M. B., cu sediul în Ploiești, ..5, ., ., împotriva sentinței civile nr.4869 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații în contestație M. G., G. I., ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat A.-M. B., cu sediul în Ploiești, ., ., ., . SA, cu sediul in București, Calea Victoriei, nr.114, sect.1.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții contestatori T. V. și I. D. reprezentați de avocat N.-B. A.-M. din Baroul Prahova, intimata în contestație . SA reprezentată de consilier juridic L. A., lipsind intimații în contestație M. G., G. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pune în discuția părților excepția nulității recursului, invocată de intimata . SA prin întâmpinare.
Consilier juridic L. A. susține excepția nulității recursului, față de neîndeplinirea de recurentă a disp. art. 3021 alin.1 Cod pr.civilă, în sensul neindicării în cererea de recurs a domiciliului sau reședinței recurenților, a existenței vreunui mandatar convențional al acestora, a unei împuterniciri de reprezentare acordată mandatarului. De asemenea, cu privire la lipsa semnăturii cererii de recurs, solicită a se reține că cererea poartă doar semne grafice indescifrabile, neexistând aplicată ștampila de identificare a cabinetului de avocatură presupus ales ca mandatar convențional al recurenților și domiciliul ales de către aceștia.
Față de aceste considerente, solicită admiterea excepției invocate.
Avocat N.-B. A.-M. pentru recurenții contestatori, susține că, în calitate de apărător ales al acestora, a semnat cererea de recurs, a depus împuternicirea avocațială, dar nu a aplicat ștampila cabinetului de avocatură –lipsă pe care o complinește acum. Solicită respingerea excepției nulității recursului.
Curtea, respinge excepția nulității recursului invocată de intimata . SA prin întâmpinare, având în vedere că recurenții și-au ales domiciliul la Cabinetul de avocatură ce-i reprezintă în cauza de față, cererea de recurs fiind semnată de apărătorul ales care a depus la dosar împuternicirea avocațială, fiind astfel îndeplinite dispozițiile legale pentru susținerea recursului. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N.-B. A.-M. pentru recurenții contestatori T. V. și I. D. susține motivele depuse detaliat în scris la dosar, în esență arătând că au recurenții, în calitate de angajați ai . pe perioadă nedeterminată și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu. Urmare protocolului nr.99 s-a stabilit transferarea tuturor drepturilor și obligațiilor societății către intimată, inclusiv transferul salariaților, cu menținerea acestora pe aceleași posturi și cu aceleași salarii. Or, contrar acestui protocol, recurenților li s-au transmis prin poștă, fără o discuție sau notificare prealabilă, deciziile prin care li se micșorau salariile, fiind emise cu încălcarea disp. art.41 Codul muncii, ceea ce reprezintă un abuz de drept.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a interpretat dispozițiile legale în baza cărora s-a efectuat transferul la societatea intimată și că în mod tacit ar fi fost de acord cu reducerea salariului. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a considerat că unii din salariați ar fi acceptat tacit modificarea salariului prin faptul că aveau cunoștință din decembrie 2010 că au fost transferați la intimată. Însă, la acel moment nu aveau nici un motiv să nu fie mulțumiți deoarece se știa că vor avea același salariu.
În consecință, având în vedere nerespectarea dispozițiilor legale expres încălcate, atitudinea abuzivă a societății intimate prin încălcarea drepturilor și greșita interpretare de instanța de fond a dispozițiilor legale, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, pe fond admiterea acțiunii, pentru I. D. așa cum a fost formulată și pentru T. V. așa cum a fost precizată. Depune decizia pronunțată de această instanță într-o cauză similară.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier Juridic L. A. pentru intimata . solicită respingerea recursului ca nefondat.
În esență, susține că scopul încheierii protocolului nr.99/2010 a fost ca salariații să nu fie dați afară din societate, iar înainte de a fi încheiat acest protocol s-a negociat cu toate sindicatele condițiile pentru încheierea lui.
Astfel, solicită a se avea în vedere că, potrivit art.4 al acestui protocol, au fost de acord ca după expirarea perioadei de 12 luni prevăzută la art.1, salariații preluați să beneficieze de drepturile și obligațiile prevăzut în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă.
Mai arată reprezentanta intimatei că recurenții nu au contestat în termenul de3 30 de zile nici deciziile emise de fostul angajator și nici deciziile emise de noul angajator.
Considerând că sentința instanței de fond este temeinică și legală, solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise.
În replică, apărătorul recurenților arată că noul angajator nu a spus că după un an de zile salariile vor fi micșorate.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._/2011, contestatorii T. V., M. G., I. Dănuș și G. I. au chemat în judecată pârâta . SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.G8/4640/25.11.2011 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la: -reintegrarea reclamanților în postul avut anterior emiterii deciziei atacate: -menținerea salariului reclamanților avut anterior emiterii deciziei atacate; -plata către reclamanți a diferenței dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia atacată, de la data de 11.12.2011, stabilită prin decizie, până la zi, cu dobânzile aferente până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că până la data de 10.12.2011, au fost angajați ai . pe perioada nedeterminată, societate în cadrul căreia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, iar urmare încheierii la data de 10.12.2011 a protocolul nr.99 s-a stabilit transferarea tuturor drepturilor și obligațiilor acestei societăți către pârâtă, inclusiv transferul salariaților.
În urma acestui protocol, reclamanții au fost notificați în sensul că au fost transferați la pârâtă și au fost informați în mod expres ca vor avea in continuare același post pe care îl aveau anterior și același salariu.
Cu toate aceasta, pârâta a comunicat prin poștă fără vreo discuție sau notificare prealabilă, decizia nr.G8/4640/25.11.2011 în care este consemnat faptul că se modificau contractele individuale de muncă, în sensul că reclamanții vor avea un alt salariu, mult mai mic decât cel stabilit prin contractul individual de muncă.
Opinia sindicatului a fost că salariul este un drept câștigat, iar decizia contestată este nulă și pentru ca s-a dat nominal pentru fiecare angajat, având conținut diferit dar același număr pentru toți.
Transferul reclamanților la societatea pârâtă s-a făcut in baza art. 173 din Codul Muncii unde se prevede in mod expres ca salariații beneficiază de protecția drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, drepturile si obligațiile cedentului fiind transferate integral cesionarului.
Nivelul salariilor a fost stabilit in mod legal si nu contravine cu nimic prevederilor contractului colectiv de munca la nivel de unitate si nu poate fi modificat după bunul plac al paratei.
Mai mult decizia contestata a fost emisa si cu încălcarea art. 41 din Codul Muncii, neexistând acordul părților pentru modificarea contractelor individuale de munca, fiind unilaterala si abuziva.
Ca forma Decizia nr.G8/4640/25.11.2011 nu îndeplinește prevederile legale, deoarece au fost emise decizii pentru fiecare contestator cu același număr dar cu conținut diferit.
In drept, au fost invocate art.41, 173 din Codul Muncii, art.5 și art.15 din Legea nr.67/2006 precum și art. 72 din C.C.M. la nivel național.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de conexitate a dosarului nr._ la dosar_/105/2011, iar pe fond a solicitat respingerea contestației deoarece prin decizia contestata s-a făcut aplicarea prevederilor CCM la . SA valabil in perioada 01.03._12, realizându-se o modificare de drept a contractelor individuale de muncă în baza protocolului nr.99/10.12.2010 prin care sindicatele reprezentative ale salariaților-contestatori au fost de acord ca, după trecerea de 12 luni sa fie aplicabile prevederile CCM la . vigoare la data respectiva.
A susținut pârâta că decizia nr.G8/4640/25.11.2011 pune în aplicare CCM la . fără obiecțiuni de reprezentanții sindicatelor semnatare precum si prevederile Protocolului nr.99/10.12.2010, și decizia chiar daca are același număr si este destinată mai multor salariați este înregistrată cu număr si data cu valoare de data certa si respecta prev. art. 41 si 169 din Codul Muncii, art.239,241 si 243 din Legea nr.130/1996.
Pârâta a mai arătat că prin decizia contestată nu s-a modificat felul muncii si nici specializarea contestatorilor, iar la data semnării Protocolului nr.99/10.12.2010, CCM la . era în curs de executare pentru perioada_12, situație in care angajatorul cesionar, de comun acord cu sindicatele semnatare al CCM al . au convenit transferarea integrala a drepturilor și obligațiilor aferente contractelor de munca ale salariaților transferați, pentru o perioada de 12 luni calculata de la data transferului.
La termenul din 01.10.2012, pârâta a renunțat la excepția de conexitate invocata prin întâmpinare.
La termenul din 01.10.2012, contestatorii T. V. si M. G. si-au precizat acțiunea solicitând anularea deciziei nr.G8/4640/25.11.2011 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la plata diferenței dintre salariul avut anterior si cel stabilit prin decizia atacata, de la data de 11.12.2011 stabilită prin decizie, până la 01.03.2012 respectiv 04.01.2012, cu dobânzile aferente până la data plății efective, renunțând la celelalte capete de cerere, având în vedere că începând cu data de 01.03.2012, contractul individual de muncă ale reclamantului T. V. s-a modificat prin acordul părților prin semnarea unui act adițional iar contractul individual de muncă pentru contestatorul M. G. a încetat prin acordul părților.
Pe baza probelor administrate, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr.4869/11.10.2012 prin care a respins în totalitate, ca neîntemeiată, contestația precizată și a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Protocolul nr.99/10.12.2010 încheiat între ., ., ., Sindicatele Reprezentative la nivel de ., Sindicatul Liber Petrochimistul, Sindicatul Liber V., Sindicatul Lucrătorilor de pe Platforma Industrială Midia Năvodari și . SA, drepturile și obligațiile ., care decurg din CCM la nivel de unitate în vigoare precum și din contractele individuale de muncă ale salariaților ce vor fi preluați prin transfer de către . SA, au fost transferate integral acestuia din urmă pe o perioadă de 12 luni calculată de la data transferului, iar după expirarea perioadei de 12 luni, salariații preluați de către . SA urmau să beneficieze de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă.
Conform art. 173 alin.1 si 2 din Codul Muncii ,,salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii,, iar ,,drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”.
A reținut instanța fondului că, reclamanții, care fac parte din salariații preluați de către . SA, au fost înștiințați potrivit comunicărilor nr.G8/3110/10.12.2010 de la filele 32,41,60,216 ca au calitatea de salariați ai acestei unități, începând cu data de 11.12.2010, conform Protocolului nr.99/10.12.2010.
Or, abia după emiterea Deciziei nr.G8/4640/25.11.2011 (după 12 luni), prin care se continua aplicarea protocolului, contestatorii au invocat modificarea contractului de muncă fără acordul lor.
Este adevărat ca conform art. 41 din Codul Muncii, ,,contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților,, dar prin acceptarea tacită a acestor comunicări ce vizau transferul lor la un alt angajator în condiții negociate cu sindicatul din care fac parte, contestatorii au acceptat în drept încetarea efectelor contractelor individuale de munca încheiate cu angajatorul cedent si ca după 12 luni de la data transferului urmau sa beneficieze de drepturile si obligațiile prevăzute numai în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă, în acest sens fiind deciziile nr.4081, 4101,4137 si 4269/14.12.2010 de . de care contestatorii au luat la cunoștință în 15,16 si 20.12.2010.
A avut în vedere instanța că, protocolul a cărei necunoaștere s-a invocat abia acum, a fost negociat cu Sindicatele Reprezentative la nivel de . care în exercitarea atribuțiilor prev. de art.27-28 din Legea nr.62/10.05.2011, au înțeles să încheie acest act de transfer in condițiile în care au încetat contractele de prestări servicii dintre . și .+. în calitate de beneficiari și s-au încheiat de către .+. si . SA contracte pentru prestarea serviciilor de transport si manevra pe calea ferată în urma câștigării de către aceasta a licitației pentru achiziționarea serviciilor respective.
Tribunalul a reținut că, prin atitudinea tacită avuta în perioada 10.12._11, contestatorii au fost de acord cu condițiile în care sindicatul le-a salvat practic locurile de muncă chiar dacă după 12 luni au primit un salariu redus față de cuantumul inițial, dar în conformitate cu CCM 2011-2012, valabil 01.03._12.
A constatat tribunalul că, proba cunoașterii condițiilor în care a avut loc acest transfer a fost dată de poziția contestatorului T. V. care nu a mai cerut menținerea salariului avut anterior emiterii deciziei atacate de la 01.03.2012 fiind de acord cu noul CCM al . SA înregistrat sub nr.59/01.03.2012 ceea ce denota contradicții evidente în teoria ,,dreptului câștigat,, transferat pe care s-a întemeiat contestația introdusă, contradicția fiind și mai mare în privința contestatorului G. I. care a semnat la fel ca T. V. un act adițional prin care a recunoscut CCM al la nivel de . SA de la 01.03.2012, dar a cerut aplicarea contractului individual de munca încheiat cu . inclusiv de la aceasta dată.
În ceea ce privește emiterea unei decizii cu același număr dar cu conținut diferit, tribunalul retine inexistenta vreunei nulități procedurale referitor la nerespectarea vreunei forme legale si a unei vătămări produse.
Raportat la considerentele expuse a fost respinsă a în totalitate contestația precizata ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal contestatorii T. V. și I. D., criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept disp. art.304 pct.8 și art.3041 Cod pr.civilă, susținând în esență că în mod greșit prima instanță a respins ca neîntemeiată contestația, deși s-a făcut dovada că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea disp. art.41 și art.173 din Codul muncii care stabilesc că în caz de transfer către un alt angajator, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor, iar modificarea contractului individual de muncă sub aspectul salariului se poate face doar cu acordul părților.
Sub acest aspect, arată recurenții în continuare, instanța fondului, deși reține ca temei legal art. 173 din Codul muncii, consideră în mod greșit că aceștia au acceptat tacit modificarea unilaterală a salariului întrucât aveau cunoștință încă din luna decembrie 2010 de faptul că au fost transferați la intimată, aspecte eronat stabilite de prima instanță, în condițiile în care prin comunicările din data de 10.12.2010 li se aducea la cunoștință că păstrează aceeași funcție și același salariu.
În fine, arată recurenții că în mod greșit consideră prima instanță faptul că prin acte adiționale aceștia și-au manifestat acordul tacit întrucât nu au contestat protocolul încheiat, deoarece prin contestațiile formulate s-au opus deciziilor prin care s-a hotărât micșorarea salariului.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată și precizată.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata pârâtă a invocat nulitatea recursului, excepție care a fost respinsă ca nefondată pentru considerentele reținute în practicaua prezentei decizii.
Curtea, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, examinând cauza sub toate aspectele conform disp.art.3041 Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat și va fi respins în baza disp. art. 312(1) Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
În cauză, prin Protocolul nr.99 din data de 10.12.2010, avându-se în vedere prevederile Legii nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora precum și ale art.169 și art. 170 din Legea nr.53/2003 și pentru protejarea drepturilor și intereselor salariaților ., au fost transferate integral către . SA, pe o perioadă de 12 luni calculată de la data transferului, drepturile și obligațiile . care decurg din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, precum și din contractele individuale de muncă ale salariaților ce vor fi preluați prin transfer.
La punctul 4 al acestui protocol se prevede că „după expirarea perioadei de 12 luni, salariații preluați de către . SA vor beneficia de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă”.
Acest protocol a fost semnat și de sindicatele reprezentative la nivel de ., iar ulterior încheierii lui recurenții-contestatori au fost înștiințați prin comunicarea G8/3110/10.12.2010 că aceștia sunt salariați ai . SA.
Totodată, la data de 14.12.2010 cedentul . a emis nominal pentru fiecare contestator decizii prin care li s-a comunicat că începând cu data de 11.12.2010 contractele individuale de muncă încetează să mai producă efecte în ceea ce-l privește pe angajator, drepturile și obligațiile fiind preluate de . SA, în baza Protocolului nr.99/10.12.2010.
Având în vedere că în aceste înscrisuri comunicate recurenților-contestatori se face referire la Protocolul nr.99 (în care s-a menționat că drepturile și obligațiile vor fi transferate între cele două societăți pe o perioadă de 12 luni), Curtea reține că aceștia nu pot invoca faptul că nu au avut cunoștință de modificarea contractului de muncă după un an, mai ales că protocolul a fost semnat și de către reprezentanții de sindicat.
De altfel, în recursul formulat, recurenții au învederat că aveau cunoștință de conținutul protocolului, însă au menționat că în acesta nu s-a consemnat micșorarea salariilor după un an, ori modificarea contractelor individuale de muncă contrar legii.
Invocarea de către contestatori a modificării contractului de muncă fără acordul lor a fost corect cenzurată de prima instanță care a apreciat că prin acceptarea tacită a acestor comunicări ce vizau transferul lor la un alt angajat în condiții negociate cu sindicatul din care fac parte, contestatorii au fost de acord cu încetarea efectelor contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatorul cedent, iar după 12 luni de la data transferului urmau să beneficieze de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă.
Nu poate fi vorba despre o încălcare de către instanța fondului a dispozițiilor art.41 și art.173 al.1 și 2 din Codul Muncii vizând modificarea contractului individual de muncă numai prin acordul părților și respectiv protecția drepturilor salariaților în caz de transfer al unității atâta vreme cât, în speța dată textele legale mai sus citate au fost raportate la condițiile și termenii protocolului pe care contestatorii în mod tacit le-au acceptat.
În considerarea celor mai sus reținute, Curtea constată că legalitatea sentinței atacate nu este afectată, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii T. V. și I. D., ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat A.-M. B., cu sediul în Ploiești, ..5, ., ., împotriva sentinței civile nr.4869 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații în contestație M. G. și G. I., ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat A.-M. B., cu sediul în Ploiești, ., ., ., . SA, cu sediul in București, Calea Victoriei, nr.114, sect.1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători,
V. S. E. M. C. Ș.
Grefier,
V. M.
red. V.S./tehnored. FA
2 ex./ 2013-02-07
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. B. M.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 19-03-2013,... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
