Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 131/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 4173/114/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 131
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013
Președinte - V. S.
Judecători - E. M.
- C. Ș.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei civile nr.4073 pronunțată la 4 decembrie 2012 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 12, formulată de contestatorii M. D.-S., M. I., A. V., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat A. N.-A., în B., ., nr. 32, jud.B., în contradictoriu cu intimatele S. C. Marfă SA, cu sediul în București, .. 38 și S. C. Marfă SA - Sucursala M. - Centrul Zonal de Marfă G., cu sediul în G., ., jud.G..
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru 10,00 lei prin anularea chitanței nr._/2012 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulat la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile: contestatorii M. D.-S., M. I., A. V., intimatele S. C. Marfă SA, S. C. Marfă SA - Sucursala M. - Centrul Zonal de Marfă G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul registratură s-a atașat dosarul de fond, iar intimata S. C. Marfă SA - Sucursala M. a depus întâmpinare, solicitând și judecarea în lipsă.
Curtea, constatând că părțile au solicitat judecata în lipsă, dând curs dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, A. V., M. D., M. I. au solicitat ca în contradictoriu cu S. C. MARFA SA – Sucursala M. – Centrul Zonal de Marfă G. să se dispună anularea deciziei civile nr.4073/4 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
În motivarea contestației, s-a arătat că decizia instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale și încalcă principiul nediscriminării prevăzut de Constituție, că prin cererea formulat/ă s-a solicitat ca CNCFR SA să fie obligată la executarea clauzelor contractuale derivând din CCMRT valabil pe anii 2008-2010, contract ale cărui prevederi se aplică tuturor societăților menționate în Anexa 5 la contract, or soluția instanței contravine voinței părților dând o interpretare diferită unor prevederi ale CCMRT față de ceea ce s-a dorit și s-a agreat de partenerii sociali.
Au mai susținut contestatorii că, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, că Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prevede la rândul ei că, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM-uri, iar contractele colective de muncă sunt aplicabile tuturor salariaților dintr-o unitate și că prin CCM pe ramura transporturi valabil pe anii 2008-2010 la art.41 alin.3 părțile au convenit ca salariul de bază minim brut pe unitate la nivelul ramurii transporturi, valabil din 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie pe lună să fie de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
S-a mai arătat că, contestatorii au fost disponibilizați conform art.55 lit.c și art.65 alin.1 Codul muncii, astfel că beneficiau de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie, conform Ordonanței nr.9/2010, dar această ordonanță nu înlătură dispozițiile CCM care se referă la sume acordate cu titlu de plată compensatorie, iar art.7 din OG 9/2010 la drepturi care însă nu sunt acordate cu acest titlu, astfel că disp.art.80 și art.7 trebuiau aplicate concomitent.
În dovedirea susținerilor lor, contestatorii au depus la dosar practică judiciară.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare motivat de faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile legale pentru admiterea acesteia.
Examinând hotărârea atacată, în raport de susținerile contestatorilor, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că prezenta contestație în anulare este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1110/2012 pronunțată de Tribunalul B., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții – contestatorii din prezent împotriva pârâtelor-intimate Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. MARFĂ” SA, Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. MARFĂ” – Sucursala M. – Centrul Zonal Marfă G., fiind obligate acestea să plătească reclamanților șase salarii de bază brute negociabile prevăzute de art.80 din CCMU la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 ca plată compensatorie la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Sentința a fost atacată cu recurs de pârâta S. „C. MARFĂ” – Sucursala M. – Centrul Zonal Marfă G., iar prin decizia civilă nr.4073/4 decembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești admițând recursul, a modificat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
A reținut instanța de recurs că potrivit deciziilor de concediere, în conformitate cu prevederile OG 9/2010 persoanele disponibilizate prin concedieri colective ca urmare a restructurării și reorganizării societății beneficiază de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2010, în afara drepturilor cuvenite la zi și de alte drepturi expres prevăzute în actul normativ, că deciziile de concediere au avut drept temei și prevederile Ordonanței 9/2010, că reclamanții au beneficiat de drepturile prevăzute de aceasta, iar dispozițiile art.7 lit.a și c și ale art.8 din OG 9/2010 au fost abrogate prin art.15 lit.f din Legea nr.118/2010 începând cu 3 iulie 2010, deci mult mai târziu de la care a avut loc concedierea intimaților.
A mai reținut instanța de recurs că în ce privește sumele acordate cu titlu de plată compensatorie, salariații concediați cu respectarea prevederilor și în condițiile speciale prev. de OG 9/2010 nu puteau fi despăgubiți de două ori pentru același fapt, neputând primi două tipuri de plăți compensatorii la data disponibilizării, fiind aplicabile, cu privire la acestea, numai dispozițiile speciale în materie.
Prin prezenta contestație în anulare se susține că instanța de recurs ar fi săvârșit erori materiale și ar fi încălcat principiul nediscriminării prevăzut de Constituție, împrejurări în care ar fi incidente disp.art.318 Cod pr.civilă.
Astfel de împrejurări nu pot fi reținute, deoarece noțiunea de greșeală materială are în vedere acele greșeli formate săvârșite în examinarea recursului, contestația în anulare întemeiată pe acest motiv neputând fi formulată pentru remedierea unor greșeli de judecată, în aprecierea probelor ori în interpretarea unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Greșeala materială la care se referă art.318 Cod pr.civilă nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze textul de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge pe cale ocolită, la rejudecarea recursului.
În aceste condiții, contestația în anulare de față nu se încadrează în disp.art.318 Cod pr.civilă nefiind vorba de o greșeală materială săvârșită de instanța de recurs, susținerile contestatorilor reprezentând în fapt nemulțumiri asupra modului în care instanța a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale.
Pentru toate considerentele arătate, prezenta contestație în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei civile nr.4073 pronunțată la 4 decembrie 2012 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 12, formulată de contestatorii M. D.-S., M. I., A. V., toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat A. N. A., în B., ., nr. 32, jud.B., în contradictoriu cu intimatele S. C. Marfă SA, cu sediul în București, .. 38 și S. C. Marfă SA - Sucursala M. - Centrul Zonal de Marfă G., cu sediul în G., ., jud.G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători,
V. S. E. M. C. Ș.
Grefier,
V. M.
Operator de date cu caracter
personal nr.notificare 3120
2013-01-23
EM/FA
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Cereri. Decizia nr. 1910/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
