Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 19-03-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 3429/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
D E CI Z I A nr. 710
Ședința publică din data de 19 martie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- I. L.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, .. 38, împotriva sentinței civile nr.2340 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. M., domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic Ficiu M., conform delegației depusă la dosar și intimata-reclamantă D. M., personal și asistată de avocat G. A. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale . nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură, înregistrată sub nr. 4776 din 28.02.2013 și copia motivelor de recurs, înregistrată sub nr. 5997 din data de 13.03.2013.
Se comunică intimatei-reclamante prin apărător un exemplar al motivelor de recurs.
Recurenta-pârâtă prin reprezentant și intimata-reclamantă prin apărător, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic Ficiu M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate pentru motivele arătate în cerere. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat G. A., având cuvântul în dezbateri pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului formulat de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. motivat de împrejurarea că nu au fost invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie. Pârâta-intimată a arătat că reclamanta a fost concediată întrucât aceasta făcuse cerere de pensionare dar în realitate aceasta nu făcuse cerere de pensionare pentru că nu întrunea condițiile. Mai mult, societatea nu a răspuns la interogatoriu și nici nu s-a făcut dovada desființării posturilor ca urmare a sistării circulației pe ruta Târgoviște – Pietroșița. În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamanta D. M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1554/23.02.2012 emisă de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. București privind încetarea din inițiativa pârâtei a contractului individul de muncă nr. 10/04/01.04.2001, solicitând anularea acestei decizii și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă ar fi continuat executarea contractului individual de muncă, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, prin reintegrarea reclamantei în funcția și locul de muncă deținute anterior.
În susținerea cererii sale arată că a fost angajata pârâtei în baza contractului de muncă mai sus arătat, încheiat pe perioadă nedeterminată, în funcție de casier C.F.1 în cadrul STFC București/ Divizia Comercial/ Stații/Stația Târgoviște Sud/Comercial/Vânzări Legitimații de Călătorie și Verificare, iar concedierea sa a fost motivată de pârâtă pe situația desființării locului de muncă, iar criteriul care i la aplicat a fost acela că îndeplinea condițiile de pensionare la cerere.
Precizează că decizia de concediere emisă de pârâtă este nelegală și netemeinică pentru că nu a formulat nici o cerere de pensionare, pentru a fi încadrată de pârâtă în criteriul mai sus arătat, nu s-au respectat prevederile din Notificarea nr._ privind programul de eficientizare a activității pârâtei, nici la această dată pârâta nu a respectat termenele prevăzute cu privire la reorganizarea și absorbția filialelor sale, iar pe secția Târgoviște - Pietroșița C.F.R. Călători nu a retras din circulație trenurile de călători așa cum era prevăzut, ceea ce face să fie netemeinică și nelegală concedierea sa.
S-au depus la dosar copia CI a reclamantei, decizia nr. 100/554/22.03.2012, emisă de pârâtă, preavizul nr. 102/336/23.02.2012 emis de pârâtă, statul de funcții Târgoviște-Sud aprobat la 04.11.2011, însoțit de organigramă, statul de funcții Stația Târgoviște Sud aprobat la 01.04.2012, adresa nr. 1/5419/24.11.2011 privind programul de eficientizare al pârâtei, hotărârea nr. 17/29.11.2011 emisă de Adunarea generală a Acționarilor din cadrul pârâtei, Notificarea nr._ din 21.02.2012 emisă de pârâtă către I.T.M. București și către Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România – Federația Mecanicilor de Locomotivă din România.
Pârâta a formulat întâmpinare pentru termenul de judecată din 25.06.2012, solicitând respingerea acțiunii reclamantei pentru că aceasta a fost concediată începând cu data de 23.03.2012 întrucât îndeplinea condițiile de pensionare la cerere la data de 01.11.2012 deci se încadra în criteriul privind ordinea de prioritate la concedierea colectivă prevăzută de art. 4 lit. e din decizia de concediere (înmânată reclamantei, sub semnătură de primire la data de 23.03.2012).
A motivat pârâta că a aplicat corect disp. art. 74 lit.d din Codul muncii, în sensul că a menționat în decizia de concediere că nu dispune de alte locuri de muncă vacante și deci nu mai era nevoie să atașeze lista cu toate locurile de muncă disponibile din unitatea deoarece nu le avea, drept urmare concedierea s-a făcut în mod legal în baza art. 55 lit.c, art.66, 69, din Codul Muncii și a fost dispusă ca urmare a programului de restructurare și redresare economică-financiare a SNTFC C.F.R. Călători SA, nr.1/907/21.02.2012, prezentat organizațiilor sindicale la data de 15.12.2011 (conform art. 71,69 și 76 din Codul muncii).
Reclamanta a mai formulat o cerere precizatoare în care reia și extinde motivarea din cererea introductivă de chemare în judecată.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2340 din 19 moiembrie 2012 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. M., a anulat decizia nr. 100/554/22.03.2012 emisă de pârâtă, privitoare la concedierea acesteia din motive ce nu țin de persoana reclamantei, urmare concedierii colective, a obligat pe aceeași pârâtă către reclamantă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă ar fi continuat activitatea în muncă, indexate cu rata inflației, calculate de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la data plății efective. A luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe postul și locul de muncă deținut înainte de concediere, prin repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, mai sus anulat și a obligat pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întemeiate susținerile reclamantei vizând nelegalitate și netemeinicia concedierii sale, dispusă de pârâtă prin decizia atacată în prezenta cauză, nr.1/554/22.03.2012 .
În speță, reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de casier C.F.1 în cadrul STFC București/ Divizia Comercial/ Stații/Stația Târgoviște Sud/Comercial/Vânzări Legitimații de Călătorie și Verificare, în baza contractului individual de muncă nr. 10/04/01.04.2001 încheiat pe perioadă nedeterminată, iar la data de 23.02.2012, prin preavizul nr. 102/336 emis în baza art. 75 din Codul muncii, s-a acordat, începând cu data de 24.02.2012 un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare în perioada 24.02.- 22.03.2012, în vederea aplicării față de reclamantă a măsurii concedierii colective.
D. urmare s-a emis decizia contestată în cauză, nr.100/554/22.03.2012, motivată în drept în baza art. 55 lit.c, art.66, 69, din Codul Muncii, prin care s-a decis, începând cu data de 22.03.2012, încetarea contractului individual de muncă al reclamantei din motive care nu țin de persoana acesteia, criteriul aplicat pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere fiind cel prevăzut în art.4 alin.1 lit.e al deciziei de concediere, anume, „persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.”
De asemenea decizia de concediere conține mențiunea „în cadrul unității nu există posturi vacante de natura celui ocupat de salariatul în cauză, aspect față de care, criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în baza art. 76 lit.d și art. 64 alin.1 și 3 din Codul muncii, nu au putut fi primite de instanță, întrucât pârâta și-a respectat, astfel, obligația legală în modalitatea de comunicare arătată.
Mai mult, cu privire la nerespectarea disp. art. 74 alin.1 lit.d din Codul muncii, I.C.C.J. s-a pronunțat prin Decizia nr. 6 din 09.05.2011, admițând recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., stabilind că disp. art. 74 alin.1 lit.d din Codul muncii nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului în temeiul art. 65 din Codul muncii, iar conform art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea problemei de drept judecată, este obligatorie pentru instanță.
Însă, s-a apreciat ca fiind întemeiate criticile privind „criteriul aplicat salariatului este cel menționat la art.4 alin.1 lit.e din prezenta dispoziție” conform art. 4 alin.2 din decizia de concediere atacată și cele privind aplicarea de către pârâta-angajatoare a prevederilor din Notificarea nr._ (fila 81-94), vizând implementarea programului de eficientizare a activității pârâtei, aprobat prin Hotărârea nr.17/29.11.2011 emisă de Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul pârâtei, referitor la sistarea operării trenurilor de călători pe ruta Târgoviște-Pietroșița.
Cum sarcina probei era în obligația pârâtei (conform art. 272 din Codul muncii), aceasta nu a produs vreo dovadă că în mod efectiv a introdus sistarea operării trenurilor de călători pe ruta Târgoviște-Pietroșița și care a constituit - conform preambulul deciziei atacate - motiv care a determinat concedierea reclamantei concomitent și cu măsura de eficientizare a activității pârâtei.
De asemenea pârâta nu a răspuns nici la întrebările pertinente și punctuale din interogatoriu depus la dosar și comunicat pârâtei, ceea ce a determinat instanța să aprecieze o astfel de împrejurare ca o mărturisire deplină a pârâtei în folosul reclamantei (conform art.225 Cod procedură civilă).
Văzând că aceeași pârâtă nu a infirmat probator, în nici un fel, susținerile reclamantei că nu a formulat cerere de pensionare (mai ales că abia la 01.11.2012 reclamanta îndeplinea condiții de pensionare – cum afirmă pârâta în întâmpinare), pentru ca acesta să poată fi concediată în baza criteriului prevăzut la art. 4 alin.1 lit.e din decizia de concediere, tribunalul a constatat că în speță nu există o cauză reală și serioasă de concediere (conform art. 65 alin.2 din Codul muncii), care să conducă la desființarea postului deținut de reclamantă.
Așadar pârâta nu a operat o reorganizare a activității sale care să corespundă unei nevoi reale și serioase și care să conducă la desființarea efectivă a postului ocupat de reclamantă.
D. urmare, față de cele expuse mai sus, s-au confirmat susținerile reclamantei privind modalitatea abuzivă în care a fost concediată, s-a confirmat că în cadrul pârâtei angajatoare nu a avut loc o reorganizare care să facă inutilă munca salariatei-reclamante, iar desființarea postului acesteia nu a fost efectivă, ci realizată în scopul înlăturării acesteia.
Deasemenea, a luat act în baza art. 46 Cod procedură civilă de manifestarea de voință a reclamantei, din dezbateri, asistată de apărător, în sensul că a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la reîncadrarea sa la vechiul loc de muncă.
Totodată, tribunalul a admis celelalte capete ale cererii de chemare în judecată, în sensul că a anulat decizia de concediere nr. 100/554/22.03.2012 emisă de pârâtă și a obligat-o către reclamantă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă ar fi continuat activitatea în muncă, indexate cu rata inflației, calculate de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la data plății efective.
În baza dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de apărător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând în acest sens disp. art. invocând în acest sens dispozițiile art. 304 pct.5 și 9 Cod pr. civilă.
În motivarea recursului, recurenta arată că reclamanta a fost salariata societății pe durată nedeterminată, în funcția de casier CF 1, Stația Targoviste Sud/ Comercial/ Vânzări Legitimații de Călătorie si Verificare fiind concediata începând cu data de 23.03.2012 avându-se în vedere că la data de 01.11.2012 aceasta a îndeplinit condițiile de pensionare la cerere, deci criteriul privind ordinea de prioritate la concedierea colectivă la care aceasta s-a încadrat a fost art. 4 lit. e din decizia nr. 100/554/22.03.2012. Precizează că i-a înmânat contestatoarei sub semnătura de primire în data de 23.03.2012 decizia de concediere.
Referitor la excepția de nelegalitate și netemeinicie a deciziei de concediere nr. 100/554/22.03.2012 invocata de către contestatoare motivata de faptul ca decizia de concediere nu cuprinde dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. d Codul Muncii, respectiv lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate și termenul pe care salariatul 1-a avut la dispoziție pentru ocuparea unui loc de munca vacant, apreciază că este neîntemeiata.
Legea prevede obligația pentru angajator de a însera în conținutul deciziei de concediere toate locurile de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa unul dintre acestea. Este de la sine înțeles că atunci când nu exista alte locuri de muncă disponibile în unitate, și aceasta mențiune este inserată în cadrul deciziei de concediere la art. 5, nu se mai pune problema înserării acestei liste.
Referitor la susținerile contestatoarei în ceea ce privește încălcarea de către societate a prevederilor art. 76 alin. 1, lit. d Codul Muncii, precizează că la art. 5 din cuprinsul deciziei nr. 100/554/22.03.2012 se specifica că "în cadrul unității nu exista posturi vacante de natura celui ocupat de salariatul în cauza", în concluzie societatea a respectat în totalitate prevederile legale.
La această măsură S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A a avut în vedere faptul că, contestatoarea a beneficiat, de la data încetării contractului individual de muncă, ca urmare a concedierii colective, până la îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere, de masuri de protecție sociala, beneficiind timp de sase luni, conform dispozițiilor legale și contractului colectiv de muncă aplicabil, de o sumă lunară brută egală cu suma prevăzută în art. 1 din H-G. nr. 1193/ 14.11.2010, iar pe o durata de 1 an de indemnizația de șomaj, ulterior urmând a beneficia de pensia cuvenita.
Mai precizează că, conform statului de funcții al Stației Târgoviște Sud valabil la data de 18.07.2011 în Stația Targoviste Sud erau 11 posturi Casieri CF I iar conform statului de funcții nr. 104/_ valabil de la data de 01.04.2012 (deci ulterior concedierii) în Stația Targoviste Sud mai erau doar 10 posturi Casieri CFI.
Concedierile colective înregistrate la S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A au avut loc în conformitate cu prevederile art.55 lit.c, art.66, art. 69 și următoarele din Legea nr. 53/2003 și au fost dispuse ca urmare a Programului de restructurare și redresare economico - financiara a S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători" S.A. nr. 1/907/21.02.2012, program elaborat în concordanță cu situația financiară reala a societății și cu prognozele economice, în scopul realizării unui buget de venituri și cheltuieli echilibrat pentru anul 2012 și pentru a tine cont de recomandările Băncii Mondiale prezentate Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
Recurenta-pârâtă arată că în acest sens a fost necesar ca pentru anul 2012 să fie implementate măsuri de redresare economic - financiară a societății, respectiv o reorganizare a activității de transport pe calea ferată, o reorganizare structurală a societății și alte măsuri care au generat reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor.
Reactualizarea de 5% a volumului de tren kilometru de la 59.036.000 tren - km la 57.000.000 pentru anul 2012 a avut ca efect posibilitatea eficientizării activității prin renunțarea la serviciile feroviare pentru care gradul de acoperire a costurilor este foarte redus și produc în permanență operaționale majore.
În anul 2011 pe rețeaua feroviară pentru asigurarea serviciului de transport feroviar public de calatori au circulat în medie 1600 de trenuri zilnic.
C.F.R. Calatori și-a propus un buget echilibrat pentru 2012, plecând de la subvenții de stat egale cu 1,17 ori veniturile din vânzări bilete, față de 1,92 ori în 2011. S-a preconizat o scădere a cheltuielilor de exploatare în 2012 cu 12% față de anul precedent. Gradul de acoperire a cheltuielilor de exploatare din vânzarea de bilete ajunsese la aproximativ 30%, conform bugetului pe 2011, urmând să crească la 38% în 2012.
Deasemenea C.F.R. Calatori a identificat ca având trafic redus și pierderi din transportul de calatori pe 23 de secțiuni de linie acoperind în total 925 km de linie. Douăzeci dintre acestea au fost clasificate de către MTI ca fiind ne-interoperabile, restul de trei secții fiind interoperabile.
Numitorul comun al tuturor acestor secțiuni de linie era faptul că reprezenta o sursa de pierderi continue și importante pentru C.F.R. Calatori deoarece cheltuielile de exploatare depășeau cu mult veniturile obținute din vânzarea de bilete.
C.F.R. Calatori a permanentizat un proces de analiza a fiecărui tip de servicii, pentru a se identifica acele servicii care generează o acoperire slaba a cheltuielilor și un număr mic de utilizatori.
Managementul companiei avea astfel posibilitatea de a selecta serviciile cu utilizare minima care reprezentau o pierdere financiara pentru C.F.R. Calatori.
În cursul anului 2011 au fost închise următoarele subunități de vagoane: G. Oraș, Pitești, Lugoj, O. cu disponibilizarea personalului.
Eficientizarea activității comerciale s-a făcut pe baza analizării fiecărui loc de munca pe baza următoarelor criterii:
- Analiza activității de emitere a legitimațiilor de călătorie în punctele de lucru deservite de vânzători de bilete.
- Analiza activității de emitere a legitimațiilor de călătorie în punctele de lucru deservite de casieri CF l si casieri CF 2.
- Analiza oportunității suspendării activității în punctele de lucru în care tiu se desfășoară activități de vânzare a legitimațiilor de călătorie, de manevra" sau activități specifice șefilor de tura din comanda personalului, intre anumite perioada orare.
- Analiza privind necesarul de personal de tren în cazul deservirii anumitor trenuri compuse din maxim 3 vagoane numai de șefi de tren.
- Analiza activității personalului T.E,S.A. din subunități.
Programul de restructurare și redresare economico - financiara a fost prezentat și reprezentanților organizațiilor sindicale semnatare ale C.C.M. 2012/2014 aplicabil la nivelul unității, la data de 15.12.201, când le-a fost înmânat câte un exemplar la ședința Consiliului de Administrație al C.P.R. Calatori.
În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 100/554 emisă la data de 22.03.2012 de către intimata-recurentă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A s-a dispus, în baza disp. art. 55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 68, art. 69 și urm. din Codul muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului concedierea contestatoarei – intimate D. M., având funcția de casier C.F. I în cadrul Stației Târgoviște Sud – comercial- vânzări legitimații de călătorie și verificare.
Concedierea dispusă este, conform motivării deciziei, parte a unui program de concediere colectivă, iar motivele de concediere colectivă invocate sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de eficientizare a activității SNTFC CFR Călători SA și Notificarea nr._ .
Criteriul de prioritate la concediere indicat de angajator a fost acela menționat de art. 4 alin. 1 din dispoziție, respectiv îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere.
În mod legal și întemeiat instanța de fond, verificând actele și lucrările dosarului, a reținut că nu există cererea intimatei – contestatoare de pensionare, iar în plus, aceasta nu îndeplinea condițiile de pensionare la data emiterii deciziei de concediere, ci la data de 01.11.2012 . În consecință, preferința la concediere invocată nu își găsește justificare indiferent de faptul că în perioada de pănâ la pensionarea efectivă contestatoarea intimată putea beneficia de măsuri de protecție socială prevăzute de art. 1din HG nr.1193/14.11.2010 și de indemnizație de șomaj.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate a deciziei de concediere invocat de contestatoarea – intimată în fața instanței de fond constând în neindicarea locurilor de muncă vacante în unitate și care este reluat în motivele de recurs solictându-se a se aprecia netemeinicia acestuia Curtea apreciază că nu are a examina această situație întrucât instanța de fond a apreciat în favoarea recurentei, arătând în considerentele sentinței recurate că decizia contestată conține mențiunea „în cadrul unității nu există posturi vacante” de natura celui ocupat de salariatul în cauză.
Pe fondul problemei de drept deduse judecății Curtea mai reține că art. 76 lit. c din Codul muncii presupune indicarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritați, precum și a modului de aplicare a acestora, aplicare ce a avut drept consecință concedierea unui anumit salariat, în condițiile prevăzute de art. 68-74 C.muncii. Textul de lege presupune nu doar o simplă enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități astfel cum acestea sunt prevăzute de contractul colectiv de muncă sau de lege, ci și justificarea motivului pentru care, potrivit acestor criterii, salariatul în cauză a fost ales printre cei concediați în condițiile art. 69 C.muncii.
Decizia de concediere care nu cuprinde considerentele pentru care salariatul a fost concediat în temeiul art. 65 alin. 1 C.muncii, prin raportare la criteriile de stabilire a ordinii de priorități și la alți salariați, nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 76 alin. 1 litc. C.muncii și, pe cale de consecință, este nulă absolut, conform art. 78 C.muncii. În mod similar și în cazul în care considerentele respective nu corespund situației reale, cum este cazul de față.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă .
În cazul în care contractul de muncă a fost desfăcut pentru reducere de personal, instanța nu este îndreptățită să se substituie conducerii unității și să verifice dacă era sau nu justificată reducerea și în ce proporție, această atribuție intrând în competența unității care trebuie să se conformeze hotărârilor adoptate la nivelul organului colectiv de conducere al societății.
Deși oportunitatea concedierii salariatului rămâne un domeniu rezervat angajatorului, legiuitorul lasând la latitudinea acestuia selecția posturilor pe care le desființează atunci când apreciază că o asemenea măsură duce la eficientizarea activității sale, instanta poate verifica buna/reaua credință a angajatorului în luarea măsurii concedierii.
Totodată, este necesar ca motivul care stă la baza desființarea postului să aibă un corespondent în realitate și să constituie veritabilul motiv al concedierii, nedisimulând un alt temei.
Din statul de funcții al Stației Târgovște Sud emis pentru data de 01.04.2012, deci ulterior concedierii intimatei, reise că din cele 11 posturi de casier CF I de la această stație doar cel al contestoarei- intimate a fost desființat, iar din probele administrate nu reiese nici de ce aceasta a fost preferată la concediere și nici în ce masură activitatea societății a fost eficientizată prin concedierea doar a unei singure casiere, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond, apreciind că decizia de concediere este lovită de nulitate a dispus desființarea acesteia și obligarea recurentei- intimate la plata despăgubirilor reglementate de art. 80 din Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A., cu sediul în municipiul București, sectorul 1, .. 38, împotriva sentinței civile nr.2340 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. M., domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ., apt. 43, județul Dâmbovița.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 martie 2013.
Președinte Judecători
E.-S. L. V.-A. P. I. L.
Grefier
G. C.
Red. SEL/Tehnored.GC
2 ex./17.04.2013
d.f.Tribunal Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
| ← Cereri. Decizia nr. 1910/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
