Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 3391/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3391/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 7472/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 3391
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2013
Președinte - E. M.
Judecători- C. Ș.
- V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Direcția de S. Publică Prahova, cu sediul în Ploiești, ..13, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.1012 din 5.04.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. R., cu domiciliul ales la cabinet avocatură G. A. – Ploiești, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă reprezentată de avocat G. A. din Baroul Prahova, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G. A. având cuvântul invocă excepția de tardivitate a recursului. Arată că recurentei i-a fost comunicată sentința pronunțată de instanța de fond la data de 6.06.2013, acesta declarând calea de atac la data de 19.06.2013 cu depășire termenului legal. Cheltuieli pe cale separată.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta D. R. a chemat în judecată pe pârâta Direcția de S. Publică Prahova solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună modificarea dispoziției de încadrare nr. 326/20.09.2010 în sensul de a i se acorda drepturile salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009 corespunzător funcției deținute; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite în noua calitate de personal contractual începând cu luna august 2010 și până în prezent; obligarea pârâtei să dispună modificarea în parte a contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 15/25.08.2010; plata acestor drepturi urmând a se face cu indexările cuvenite intervenite din luna august 2010 și până la data plății efective precum și la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi până la data efectuării efective a obligației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția de încadrare mai sus amintita, a fost trecut din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a pârâtei în categoria personalului contractual, modificându-se în acest mod doar funcția de încadrare, dar nu și salarizarea sa, ca urmare a schimbării funcției, iar începând cu data de 1.01.2011 și până la data de 30.06.2011, salariul său lunar a fost achitat de pârâtă la nivel de personal contractual, conform Legii 284/2010.
A mai menționat reclamanta că prin decizia respectivă a fost încadrată ca personal contractual, cu salariul corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009, deși, conform scrisorii nr._ din data de 11.10.2010 a Direcției de Organizare si Politici Salariale din cadrul Ministerului Sănătății, la trecerea pe funcție contractuală trebuia sa beneficieze de drepturile salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009.
Reclamanta a mai precizat că, deși a solicitat pârâtei, nici până în prezent nu a primit explicații vizând temeiul legal si modul de calcul al salariului care i se acordă și in prezent. Mai mult, dispoziția i-a fost emisă și transmisă anterior aprobării statului de funcții de către Ministerul Sănătății, iar dispoziția de încadrare a fost primită la data de 20.09.2010, deși trecerea pe noua funcție s-a făcut începând cu data de 25.08.2010, in aceasta luna fiind încadrat ca personal contractual, dar salarizat ca funcționar public, deci diferit de cel al personalului contractual, și care trebuia calculat la nivelul lunii decembrie 2009.
Apreciază reclamanta ca salariul său actual a fost stabilit in mod arbitrar, deși fisa sa de evaluare a fost la limita maximă, fără abateri sau sancțiuni, astfel încât și salariul trebuia stabilit la nivelul limitei maxime și nu in mod aleatoriu, așa cum a fost calculat.
Din cauza situației create de pârâtă s-a ajuns la nivelul instituției ca personalul contractual, care ființase pe aceste funcții si in perioada in care reclamantul era funcționar public, sa aibă un salariu mai mare decât al reclamantului, în condițiile în care aceștia aveau același grad profesional si gradații, echivalente cu ale sale.
Reclamanta a mai arătat că in atare situație, este cert că prin eliberarea din funcția publica deținuta de acesta, raportul său de serviciu cu pârâta a încetat (ca funcționar public), iar la momentul la care a intrat in categoria personalului contractual, a fost încheiat un nou contract de munca, si ceea ce este important, un nou raport de munca.
În aceste condiții, reclamanta a susținut că in cauza ar fi incidente dispozițiile Legii nr. 330/2009, legea cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora, pentru personalul nou încadrat pe funcție in perioada de aplicare etapizata, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru funcțiile similare, întrucât reclamantul a fost nou încadrat in funcție, ca personal contractual, anterior definind o funcție publica.
A mai precizat reclamanta că trecerea sa din funcționar public in personal contractual a avut la bază Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1078/2010, care prevede trecerea de pe funcția publică pe funcția contractuală prin reorganizarea direcțiilor județene de sănătate publica și a municipiului București.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea ca temeinice si legale a Dispozițiilor nr. 44/12.01.2010 si nr. 326/20.09.2010, respingerea acordării așa-ziselor drepturilor salariate pretinse de către reclamantă, iar dacă în mod ipotetic, instanța de judecata ar admite acțiunea, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a obligației instituției noastre de a plați daune cominatorii reclamantei in cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la data efectiva a plații.
De asemenea, a solicitat ca până la rămânerea definitiva a prezentei cauzei, instituția pârâtă sa întrerupă oprirea reglărilor salariale provenite din diferențele de salarii acordate in perioada 1.01._11 și de la 1.07.2011 pana in prezent.
Pârâta a susținut că dispozițiile emise de către personalul Biroului RUNOS, in data de 12.01.2010, au fost dispoziții de reîncadrare ca urmare a prevederilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului din fonduri publice, cu aplicabilitate de la 1.01.2010 și a OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte masuri din domeniul bugetar, fără schimbarea încadrării personalului din funcție publică în funcție contractuală.
A mai precizat aceasta că la data de 25.08.2010, când a intrat in vigoare OMS nr. 1078/2010, s-a aplicat art. 5, alin. (3) din Ordinul MS nr.1078/2010, privind schimbarea încadrării personalului din funcție publica în funcție contractuală, dar nu si a încadrării salariale, Încadrările fiind stabilite conform legislației în vigoare, de către șeful biroului RUNOS, din acea perioadă. Prin dispozițiile emise în data de 20.09.2010 le încetează raporturile de serviciu ca funcționari publici, ca urmare a reorganizării și sunt reîncadrați ca personal contractual, pe baza de contract individual de muncă, încheiat si înregistrat la data de 25.08.2010, păstrându-se salarizarea de la decembrie 2009, ca urmare a prevederilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului din fonduri publice, cu aplicabilitate de la 1.01.2010, si a OUG 1/2010.
Pârâta a mai menționat faptul că la data încheierii contractelor individuale de munca, 25.08.2010, încadrarea salariala a fost cea de la nivelul lunii decembrie 2009, atunci când aceștia erau funcționari publici. Adresa nr._/11.10.2010 a Ministerului Sănătății - Direcția Organizare si Politici Salariale, privind modalitatea de stabilire a salariului de baza pentru funcționarii publici care au trecut pe funcție contractuala, a intrat in secretariatul Direcției de S. Publica Prahova si înregistrata in registrul unic de numere la nr._ din data de 13.10.2010, după care a fost transmisa directorului executiv pentru a lua la cunoștința si a o repartiza compartimentelor de resort, aceasta insa nu a mai fost repartizata către niciun compartiment, după cum reiese din registrul unic de numere al secretariatului instituției.
S-a mai precizat că la data de 1.11.2010 se întrunește Comitetul Director al Direcției de S. Publică Prahova, compus din membrii de drept, invitați, respectiv sef birou RUNOS, reprezentant compartiment juridic, reprezentant al sindicatului SANITAS la nivel de unitate, si participanți din proprie inițiativa, din rândurile funcționarilor publici trecuți in personal contractual, respectiv dr. D. D. T., dr. O. T., dr. P. G., asistenți medicali, S. F., U. E., M. E., Osain D., iar pe ordinea de zi a Comitetul Director al Direcției de S. Publica Prahova de la acea dată primul punct a fost salariile personalului contractual, explicațiile fiind date de șefa biroului RUNOS, din acea perioada, care a informat comitetul si restul invitaților, că salariile de încadrare ale funcționarilor publici trecuți in personal contractual, se află intre grilele de salarizare de la nivelul lunii decembrie 2009, respectiv pentru medici, 1575 lei -2199 lei, pentru asistenți medicali, 7351ei -1302 lei, conform art. 30, alin. (5) lit. a) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului din fonduri publice, cu aplicabilitate de la 1.01.2010;
Pârâta a mai susținut că în arhiva biroului RUNOS din anul 2010, nu a fost găsita nicio corespondenta cu Ministerul Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale, ca urmare a adresei nr._/11.10.2010, privind modalitatea de stabilire a salariului de baza pentru funcționarii publici care au trecut pe funcție contractuala, deoarece aceasta, oficial nu a fost repartizata la nicio structura din cadrul Direcției de S. Publica Prahova.
În ce privește daunele cominatorii solicitate de reclamantă prin acțiune, pârâta a arătat că scopul acestora îl reprezintă constrângerea instituției pârâte, la executarea obligației respective, astfel că pârâta solicită a se constata că o condiție obligatorie este ca aceste obligații să aibă caracterul intuitu personae, ele putând fi duse la îndeplinire numai prin persoana debitorului, iar în acest caz obligația implica aprobarea de credite bugetare de către Ministerul Sănătății in urma aprobării si repartizării acestora de către Ministerul Finanțelor Publice.
Prin urmare, susține pârâta, chiar dacă instanța de judecata ar admite acțiunea reclamantei, instituția pârâtă nu ar putea sa plătească debitul ce se va constitui in evidentele contabile - decât după o aprobare a prevederii de către Ministerul Sănătății, în fila Bugetului de Venituri si Cheltuieli a Direcției de S. Publica Prahova.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1012 din 5.04.2013, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale corespunzătoare celor de care a beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009, cu modificarea corespunzătoare a dispoziției de încadrare corespunzătoare funcției deținute de reclamant a drepturilor salariale cuvenite în noua calitate de personal contractual a reclamantului, începând cu luna august 2010 la zi, cu modificarea corespunzătoare a contractului individual de muncă, începând cu această dată, urmând ca aceste drepturi salariale să fie actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii și a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică Prahova ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună modificarea dispoziției de încadrare nr. 326/20.09.2010, în sensul de a i se acorda drepturile salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie corespunzător funcției deținute de reclamantă, obligarea la plata drepturilor cuvenite în calitate de personal contractual începând cu luna august 2010 și până în prezent, modificarea contractului de muncă nr. 15/25.08.2010 urmare a trecerii din categoria funcționarilor publici în cea de personal contractual începând cu luna august 2010 (actualizate cu indicele de inflație la data plății efective), obligarea la plata acestor drepturi salariale cu indexările cuvenite cât și daune cominatorii de 100 lei/zi până la executarea efectivă a obligației.
Prin dispoziția a cărei modificare se solicită, reclamanta a fost trecută din categoria funcționarilor public, în categoria personalului contractual modificându-se funcția de încadrare. Urmare a dispoziției nr. 326/20.09.2010 s-a stabilit ca începând cu data de 01.01.2010 în temeiul CIM nr. 15/25.08.2010 reclamanta, medic primar, beneficiază de un salariu de bază lunar de 2946 lei, însă se consideră de către reclamantă că această încadrare nu menționează temeiul legal și modul de calcul al salariului.
În conformitate cu adresa nr. 7906/13.10.2010 a Ministerului Sănătății, întrucât prin Ordinul MS nr. 1078/2010 s-a aprobat regulamentul de organizare si funcționare a Direcțiilor de S. Publică, prin care o parte din funcționarii publici au trecut pe funcții contractuale și, conform Legii nr. 330/2009, vor beneficia de drepturi de care beneficiau în decembrie 2009 în calitate de funcționar contractual.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, la art. 12 alin. 3 se prevede că în anul 2010 salariile se stabilesc potrivit art.30 alin.5, fără utilizarea coeficienților prevăzuți în anexele la lege, art.30 alin.5, menționând că în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de vreo reducere a cheltuielilor de personal în luna decembrie 2009, astfel încât noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor deținute în luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile ce se introduc în salariul sporit anexelor la lege.
Sporurile prevăzute de anexele la prezenta lege se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu o sumă calculată pentru luna decembrie 2009. Art. 31 din Legea nr. 330/2009 prevede că pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizare se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
În acest sens a fost emisă și adresa nr._/11.10.2011 prin care Ministerul Sănătății comunică DSP Prahova modalitatea de încadrare pe funcții contractuale a funcționarilor publici.
Urmare a reorganizări DSP Prahova, postul deținut de reclamantă a fost transformat din post de funcționar public în post de natură contractuală în temeiul dispozițiilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea în anul 2010 a personalului aflat în funcție la 31.12.2009 se va face cu păstrarea salariului avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere personal.
În speța de față, reclamanta a avut funcția modificată și, ca atare, salarizarea trebuia să se realizeze conform prevederilor anexei nr. II/2 pct. II lit. a din lege, cu respectarea dispozițiilor art. 31 din lege, potrivit cărora pentru personalul nou încadrat în funcții în perioada de aplicare etapizată salarizarea se face la nivel de salarizare în plată pentru funcții similare, întrucât reclamantul a fost nou încadrat în funcție ca personal contractual anterior deținând o funcție publică.
Astfel salarizarea la nivel de plată pentru funcțiile similare se realizează pentru personalul nou încadrat pe funcție și nu doar pentru personalul nou încadrat.
Prin adoptarea Legii nr.330/2009 s-a dorit salarizarea unitară a personalului bugetar, scopul legii nemaiputând fi atins în condițiile în care persoane ce lucrează în aceeași instituție, pe același post în condiții identice de vechime, gradație și grad profesional să fie salarizate diferite, doar pentru că unele dintre ele aveau în luna decembrie 2009 calitatea de funcționari publici și, cu toate că în prezent au altă funcție, să fie salarizată corespunzător funcției ocupate.
În această situație, singura soluție legală ce s-a impus a fost aceea ca începând cu data de 25.08.2010, reclamanta să beneficieze de reîncadrarea salarială în funcție de personalul contractual la nivelul la care a beneficiat acest personal în luna decembrie 2009, cu mențiunea ca la reîncadrare limita maximă sau minimă se va lua in considerare, evaluarea făcută pentru funcționarii publici, în măsura în care aceasta a fost întocmită de pârâtă.
Tribunalul a apreciat că se impune modificarea în acest sens a dispoziției de încadrare nr. 322/20.01.2010 și în consecință, să fie modificate și actele ulteriore încheiate respectiv CIM nr. 15/25.08.2010 și a actelor adiționale nr.1/1.01.2011 și nr. 2/7.07.2011 emise de intimate, pârâta fiind obligată și la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamantei, începând cu 25.08.2010 și până la data modificării salariului de bază reprezentând diferența dintre suma plătită efectiv și cea cuvenită, sumă actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii, tribunalul a reținut că scopul daunelor cominatorii îl reprezintă constrângerea debitorului la executarea obligației respective. Așa cum a arătat și pârâta, o condiție esențială pentru acordarea lor este ca aceste obligații să aibă caracterul intuitu personae, ele putând fi duse la îndeplinire numai prin persoana debitorului.
Or, având în vedere că, potrivit legislației în domeniu, Direcția de S. Publică Prahova nu este unicul ordonator de credite în privința acordării drepturilor salariale și a altor drepturi de natură bănească către reclamantă, în speță ordonatorul principal fiind Ministerul Sănătății, tribunalul a apreciat că acest capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii pentru executarea cu întârziere a obligației stipulate prin prezenta hotărâre este neîntemeiată, respingând-o.
De asemenea, în temeiul prev.art. 274 Cod pr.civilă, s-a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată legate de prezenta cauză, pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, invocând în drept disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând că instanța de fond a pronunțat hotărârea aplicând greșit prevederile art.34 din Legea cadru nr.330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Mai susține că intimata-reclamantă nu a contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, fapt pentru care nu există o măsură administrativa care să poată fi atacată în instanță.
Față de această împrejurare, recurenta consideră că hotărârea pronunțata de instanța de fond nu are temei legal, solicitând în concluzie admiterea recursului și modificarea sentinței.
La termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2013 intimata-reclamantă D. R. – prin apărător ales a invocat excepția de tardivitate a declarării recursului.
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Această reglementare legală face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 alin.1 Cod pr.civilă potrivit cu care termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Deci termenul de recurs de drept comun este de 15 zile și curge de la comunicare hotărârii.
Pe de altă parte, din chiar conținutul cererii cu care a fost investit tribunalul se reține că obiectul raportului juridic litigios este reprezentat de un conflict de muncă.
Într-o atare situație devin pe deplin aplicabile dispozițiile art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social potrivit cărora termenul de exercitare a căii de atac este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Totodată, fiind vorba de un termen legal imperativ nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de mai exercita calea de atac.
Raportând aceste considerații la speța pendinte, Curtea constată că hotărârea de primă instanță a fost comunicată reclamantei la data de 6.06.2013, așa cum rezultă din procesul verbal de comunicare aflat la fila 127 dosar fond, iar calea de atac a fost declarată de aceasta la data de 19.06.2013, după cum reiese viza aplicată pe cererea de recurs – fila 4, deci peste termenul defipt de lege.
Pentru toate motivele arătate, având în vedere textele de lege menționate, Curtea urmează să admită excepția de tardivitate declarării recursului invocată de intimata-reclamantă și pe cale de consecință va respinge recursul ca tardiv.
Totodată, va lua act de declarația intiamtei că va solicita cheltuieli pe cale separată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta Direcția de S. Publică Prahova, cu sediul în Ploiești, ..13, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.1012 din 5.04.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. R., cu domiciliul ales la cabinet avocatură G. A. – Ploiești, ., județ Prahova.
Ia act de declarația intimatei că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 noiembrie 2013.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2 ex.
2013-11-13
EM/FA
d.f. Trib.Prahova nr._
j.f. Ș. O.-C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 04-06-2013, Curtea de... → |
|---|
