Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 120/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 2672/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 120
Ședința publică din data 29 octombrie 2013
Președinte - E. M.
Judecător - C. Ș.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROFESOR I. N.”, cu sediul în B., ., jud.B. – în calitate de reprezentant legal al salariaților A. E., A. M., A. M., B. N., B. D. M., B. L., B. SERGIANIN I., B. V., B. D., B.-D. T., C. V., CIOCIRLAN M. C., C. CONSTANTA, G. S., G. O., D. I., D. M., DRAGNESCU L., D. G., D. A., E. A., GAZDARU F., G. A. E., G. I. E., G. N. R., G. M., IGNATESCU A., I. G., J. D., L. RAURA, M.-N. V., T. C., MUSTATA DRAGUS, M. M., M. C., M. L., O. C. M., OTELEA C., P. ANIȘOARA, P. A., P. N. D., P. D., RAPITEANU E., R. A. GRAȚIELA, R. G., R. L., SARGHI N., Ș. STELUȚA, S. MITEL M., S. G., S. M., Ș. M., T. P., T. T., T. D., T. C., T. M. C., U. F., VISTEANU M. A., V. A., Z. D., Z. V., Z. M., N. LARA C., LABES E., N. LARA, T. V., V. C., T. C., E. F., N. M., T. E., E. P., E. A., G. E., O. L., G. S., C. I., M. I., B. V., P. MORENA, P. M., S. D., SOMOIAG C., SOMOIAG V., S. G., S. R. S., M. G., S. E. TINUSA, ZEAMA E., ZEAMA I., D. S., L. I., C. M., împotriva sentinței civile nr.791 din 2 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. „G.E. P.”, cu sediul în B., .. 8, jud. B., ȘCOALA G. CERNĂTEȘTI, cu sediul în .
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin motivele de apel s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin motivele de apel s-a solicitat judecata în lipsă, dând curs dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 teza II-a NCPC, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „PROF. I. N.” B., în calitate de reprezentant legal al salariaților A. E., A. M., A. M., B. N., B. D. M., B. L., B. SERGIANIN I., B. V., B. D., B.-D. T., C. V., CIOCIRLAN M. C., C. CONSTANTA, G. S., G. O., D. I., D. M., DRAGNESCU L., D. G., D. A., E. A., GAZDARU F., G. A. E., G. I. E., G. N. R., G. M., IGNATESCU A., I. G., J. D., L. RAURA, M.-N. V., T. C., MUSTATA DRAGUS, M. M., M. C., M. L., O. C. M., OTELEA C., P. ANIȘOARA, P. A., P. N. D., P. D., RAPITEANU E., R. A. GRAȚIELA, R. G., R. L., SARGHI N., Ș. STELUȚA, S. MITEL M., S. G., S. M., Ș. M., T. P., T. T., T. D., T. C., T. M. C., U. F., VISTEANU M. A., V. A., Z. D., Z. V., Z. M., N. LARA C., LABES E., N. LARA, T. V., V. C., T. C., E. F., N. M., T. E., E. P., E. A., G. E., O. L., G. S., C. I., M. I., B. V., P. MORENA, P. M., S. D., SOMOIAG C., SOMOIAG V., S. G., S. R. S., M. G., S. E. TINUSA, ZEAMA E., ZEAMA I., D. S., L. I., C. M., a chemat în judecată pe pârâții ȘCOALA G. „G. E. P.” B. și ȘCOALA
G. CERNĂTEȘTI, pentru a fi obligați la plata către petenți a primei de vacanță aferentă anului școlar 2009-2010, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară intrării în concediu de odihnă, prevăzută de art. 36 lit. g) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. nr. 1572/01.09.2009, drepturi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că, în anul școlar 2009-2010, membrii de sindicat reprezentați au fost salariați ai unităților școlare pârâte, iar la momentul nașterii dreptului petenților de a beneficia de prima de vacanță aferentă anului școlar 2009 - 2010, salarizarea personalului din învățământ era reglementată, în principal, de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare (în special art. 48-50), precum și de alte acte care reglementau salarizarea personalului bugetar, fiind citate prevederile legale.
S-a învederat instanței că în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B. s-a prevăzut data încheierii la 1 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8 din lege.
Atât cu ocazia înregistrării contractului, cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și, de asemenea, nu a fost constată nulă de către instanța de judecată competentă, astfel încât lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g) apreciem că este nelegală.
S-a mai arătat că este adevărat că, potrivit disp. art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Însă, la data de 01.09.2009 - data înregistrării contractului colectiv nr. 1572, cât și la data nașterii dreptului petenților de a beneficia de prima de vacanță, erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, care prevedeau în mod clar că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate disp. art. 194 din Noul Cod de procedură civilă, art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și art. 36 lit. g) din CCM Unic la Nivel de ISJ B. nr. 1572/01.10.2009 și s-au depus, în fotocopii, înscrisuri.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Pe baza probelor administrate, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr.791/02.07.2013 prin care a respins, ca neîntemeiată, cererea promovată de către reclamant în calitate de reprezentant legal al salariaților expres indicați în acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați la Școala G. „G. E. P.” B., astfel cum rezultă din adeverința nr. 105/27.02.2013, dar și la Școala G. Cernătești, astfel cum rezultă din adeverința nr.2.
Personalul didactic și cel auxiliar nu au beneficiat de prima de vacanță, în anul școlar 2009-2010, care a fost reglementată de art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului B. pe anul 2009-2010, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B..
Conform art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, „personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă”, iar potrivit art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Legea nr. 128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr. 1572/01.10.2009.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare pentru perioada care face obiectul cererii, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Instanța a apreciat, în raport de practica existentă la nivelul acestei instanțe, cu reconsiderarea practicii de la acest complet de judecată, că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă, nefiind întrunite cerințele art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 (dreptul să fie prevăzut cumulativ de lege și de contractul colectiv de muncă).
Dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, la care fac referire reclamanții, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009-2010, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art. 48 pct. 40 din Legea nr. 330/2009 (legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2010, la data intrării în vigoare, abrogă, printre alte articole, și art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare).
Prin Legea nr. 330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale reclamanților, art. 1 alin. 2 din lege prevăzând că „începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”. Or, în Anexa II a Legii nr. 330/2009, referitoare la reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice, Anexele II/1 privind salariile de bază pentru personalul din unitățile de învățământ, nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în raport și de practica judiciară la nivelul instanței, acțiunea a fost respinsă.
.//.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „Profesor I. N.” -în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat.
În motivarea cererii, apelantul a susținut că instanța de fond a ignorat faptul că CCMU la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind înregistrat sub nr. 1572/01.10.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială B..
Conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare atât în anul 2009, cât și în anul 2010): "(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți". (2) Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta ".
De asemenea, susține apelantul, Legea nr. 130/1996 prevedea situațiile în care clauzele contractuale sunt lovite de nulitate și modalitatea în care se contestă acestea, precum și procedura care trebuie urmată pentru a se proceda la înregistrarea, în condiții de legalitate, a contractelor de muncă. Astfel, art. 24 din lege prevedea că acele clauze contractuale negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, aceasta fiind constatată de către instanța de judecată la cererea părții interesate.
În art. 27 din aceeași lege, se prevede obligația Ministerului Muncii și Protecției Sociale, sau a direcției teritoriale de muncă și protecție socială de a verifica, la momentul înregistrării contractelor colective de muncă, dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. d din Codul muncii (în forma în vigoare în anul 2010) "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia"._Aceleași dispoziții se regăsesc și în forma actuală a Codului Muncii, respectiv la art. 268 alin. 1 lit. d.
Menționează apelantul că CCMU la nivel de ISJ B. a fost încheiat la data de 1 octombrie 2009, fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Socială B., care potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 avea obligația să verifice dacă acesta conține clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art. 8,or, atât cu ocazia înregistrării contractului, cât și ulterior, după efectuarea formelor de publicitate prevăzute de lege, nimeni nu a înțeles să conteste dispoziția care instituia dreptul întregului personal din învățământ de a beneficia de prima de vacanță, deși a existat posibilitatea potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, astfel încât lipsirea de eficiență a dreptului prevăzut la art. 36 lit. g) apreciem că este nelegală
Cu privire la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, recurenta a susținut că la data de 01.09.2009 - data înregistrării Contractului colectiv nr. 1572 - erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, care prevedeau că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă cât și cele ale art. 48 alin. 2 din același act normativ.
.//.
S-a mai arătat că, potrivit art. 146 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare: "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din Legislația muncii".
Apreciază apelantul că instanța de fond a ignorat și dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție potrivit cărora "dreptul la negocieri colective în materie de muncă și
caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate", precum și dispozițiile art. 236 alin. 4 din Codul muncii: "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților."
Învederează apelantul că în jurisprudență s-a reținut că dispozițiile legale arătate mai sus ,,reprezintă măsuri de protecție a salariaților menite să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru a-i feri de consecințele unor eventuale abuzuri ori amenințări din partea angajatorilor. Ca atare, orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, anumite drepturi, angajatorului îi revine răspunderea contractuală de a se achita de obligațiile asumate" (decizia CA. Ploiești nr. 2573/20.06.2012 - depusă la instanța de fond).
Referitor la dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, recurenta a susținut că prin cererea de chemare în judecată s-a arătat că acest text de lege dă dreptul personalului bugetar de a beneficia și de alte drepturi decât cele prevăzute Legea nr.330/2009, iar Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților și trebuie respectată.
Prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a interzis acordarea doar a ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere sau trecere în rezervă, și nu și a primelor de vacanță.
Apreciază apelantul că, în raport de dispozițiile art. 38 din Codul muncii potrivit cărora „salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate", petenții au fost în mod nelegal privați de un drept cuvenit în mod legal.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond potrivit căreia în CCM la nivel de ramură s-a prevăzut posibilitatea acordării primei de vacanță doar pentru personalul din învățământ care lucrează în unități școlare ce obțin venituri proprii, recurentul a apreciat că este nelegală având în vedere dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, conform cărora „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”.
Prin urmare, consideră, apelantul Contractul colectiv la nivel de ISJ B. putea conține clauze mai favorabile decât cele cuprinse în contractul la nivel superior de ramură.
Apelantul a precizat că petenții au solicitat plata primei de vacanță în temeiul art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ISJ B., și nu în
baza Contractului colectiv încheiat la nivel de ramură învățământ, pentru a li se putea invoca lipsa veniturilor proprii.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Solicitările apelanților reclamanți din prezenta cauză au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr.128/1997 și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ISJ B., nr.1572/2009.
Conform art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu”.
Însă, Legea nr.128/1997 nu prevedea expres acordarea primelor de vacanță, reglementarea acesteia fiind cuprinsă în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/01.10.2009.
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare în perioada ce face obiectul cauzei, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din interpretarea textelor de lege amintite rezultă că acordarea primei de vacanță salariaților din învățământ trebuia prevăzută atât de lege, cât și de contractul colectiv de muncă, iar nu numai de contractul colectiv de muncă.
Curtea va reține faptul că dispozițiile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, la care fac referire intimații reclamanți, la data la care s-ar susține că s-ar fi născut dreptul la acordarea primei de vacanță, odată cu acordarea indemnizației pentru concediul de odihnă pentru anul școlar 2009/2010, nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009.
Potrivit disp. art.48 pct.40 din Legea nr.330/2009, legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data intrării în vigoare a acesteia (1 ianuarie 2010) se abrogă art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr.330/2009, au fost reglementate și drepturile salariale ale intimaților reclamanți, art.1 alin.2 din lege prevăzând că drepturile salariale ale acestora sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege. Ori, în Anexa II a Legii nr.330/2009 nu se prevede, în categoria altor drepturi ale personalului din învățământ, acordarea primei de vacanță.
În cauză nu-și găsește aplicarea art.48 alin.2 din Legea nr.330/2009, în care se stipulează că prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și
.//.
mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare, întrucât plata primei de vacanță este prevăzută exclusiv într-un contract colectiv de muncă și nu într-un act normativ.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, văzând disp. art.476-479 și 480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROFESOR I. N.”, cu sediul în B., ., jud.B. – în calitate de reprezentant legal al salariaților A. E., A. M., A. M., B. N., B. D. M., B. L., B. SERGIANIN I., B. V., B. D., B.-D. T., C. V., CIOCIRLAN M. C., C. CONSTANTA, G. S., G. O., D. I., D. M., DRAGNESCU L., D. G., D. A., E. A., GAZDARU F., G. A. E., G. I. E., G. N. R., G. M., IGNATESCU A., I. G., J. D., L. RAURA, M.-N. V., T. C., MUSTATA DRAGUS, M. M., M. C., M. L., O. C. M., OTELEA C., P. ANIȘOARA, P. A., P. N. D., P. D., RAPITEANU E., R. A. GRAȚIELA, R. G., R. L., SARGHI N., Ș. STELUȚA, S. MITEL M., S. G., S. M., Ș. M., T. P., T. T., T. D., T. C., T. M. C., U. F., VISTEANU M. A., V. A., Z. D., Z. V., Z. M., N. LARA C., LABES E., N. LARA, T. V., V. C., T. C., E. F., N. M., T. E., E. P., E. A., G. E., O. L., G. S., C. I., M. I., B. V., P. MORENA, P. M., S. D., SOMOIAG C., SOMOIAG V., S. G., S. R. S., M. G., S. E. TINUSA, ZEAMA E., ZEAMA I., D. S., L. I., C. M., împotriva sentinței civile nr.791 din 2 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. „G.E. P.”, cu sediul în municipiul B., .. 8, jud. B., ȘCOALA
.//.
G. CERNĂTEȘTI, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2013.
Președinte, Judecător,
E. M. C. Ș.
Grefier,
V. M.
red. C.Ș./tehnored. V.M.
2 ex./04.11.2013
d.f._ Tribunalul B.
j.f. M. N.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 616/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 337/2013. Curtea... → |
|---|
