Acţiune în constatare. Decizia nr. 1728/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1728/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 1728/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1728
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015
Președinte - P. M. G.
Judecător - V. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâtul S. DE PEDIATRIE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 4-6, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 1411 pronunțată la 20 mai 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamații I. S., R. M. și B. E., toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetul de avocatură G. Iasiu, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și pârâta S.C. R. A. S.A., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova prin lichidator judiciar Via Insolv SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatele-reclamante I. Ș., R. M. și B. E. reprezentate de avocat I. G. din Baroul Prahova, lipsind apelantul-pârât S. de Pediatrie Ploiești, lichidatorul judiciar și intimata-pârâtă ..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat I. G., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. G., având cuvântul, arată că în mod corect tribunalul a apreciat că reclamantele pot beneficia de grupa a II-a de muncă pentru perioadele menționate în acțiune, întrucât se încadrează în prevederile art. 2 din HG 559/1990, punctul 5 din Ordinul MICHP 969/1990 care reglementează drepturile personalului din industria chimica și petrochimica, coroborat cu punctul 3 și punctul 7 din Ordinul 50/1990, precum și poziția 34, 41 Anexa 2.
De asemenea, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, precum și decizia nr. 895/23.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, aflată la fila 165 dosar.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ , reclamantele I. Ș., R. M. și B. E. au chemat în judecată pârâtele . și S. Nr. 2 (în prezent Spital de Pediatrie Ploiești) solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele în care și-au desfășurat activitatea în cadrul societăților pârâte au desfășurat activități ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, urmând să se dispună obligarea pârâtelor să le elibereze adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanta I. Ș. a arătat că a fost încadrată în funcția de asistent medical la S. nr.2 Ploiești, în perioada 15.03.1986 – 01.04.2001, desfășurându-și activitatea în incinta unității . la cabinetul medical și a solicitat încadrarea sa în grupa a II-a de muncă.
Reclamanta R. M. a menționat că a fost încadrată în funcția de soră medicală la S. nr. 2 Ploiești, în perioada 15.05.1979–01.04.2001, desfășurându-și activitatea în incinta unității ., la cabinetul medical, drept pentru care a solicitat să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Totodată, reclamanta B. E. a precizat că a fost încadrată în funcția de medic la S. nr. 2 Ploiești, în perioada 14.12.1983 – 01.04.2001, desfășurându-și activitatea în incinta unității ., la cabinetul medical și a solicitat să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Reclamantele au arătat că locul de muncă în care și-au desfășurat activitatea, respectiv . făcut în permanență parte din Ministerul Chimiei și Petrochimiei, iar în baza HG 456/1990, modificată prin HG 559/1990, personalul a beneficiat de încadrarea în grupele I și II de muncă, pentru întreaga perioadă lucrată după data de 18.03.1969 și întrucât au lucrat efectiv în cadrul Rafinăriei A. în condiții cu grad ridicat de pericol ca și personalul de bază al acesteia, au apreciat că se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâtul S. de Pediatrie Ploiești a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii, arătând că, în conformitate cu dispozițiile Ordinului 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, în Anexa 2 de la pct.96-106 sunt prevăzute locurile de muncă din sistemul sanitar care sunt încadrate în grupa a II-a de muncă, reclamantele nelucrând în nici un loc de muncă reglementat de Ordinul menționat anterior în Anexa nr. 2.
Conform HG 559/1990, se precizează categoriile de personal pentru care s-a acordat grupa I și se arată că cei nenominalizați în grupa I prin reglementările legale în vigoare, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pe întreaga perioadă lucrată după data de 18.03.1969.
Direcția de Sănătate Publică Prahova prin adresa nr. 3864/26 august 1991, a precizat „Situația cu personalul sanitar încadrat în grupa I sau II de muncă din dispensarele medicale și punctele sanitare din cadrul întreprinderilor județene" din sectoarele de chimie, petrochimie, metalurgie neferoasă și de fabricare de acumulatori. Așa cum reiese din adresa Direcției de Sănătate Prahova, Cabinetul medical din cadrul unității . au lucrat și reclamantele nu a fost încadrat nici în grupa I de muncă și nici în grupa a II-a de muncă.
Consiliul de Administrație din cadrul Spitalului Municipal nr. 2 Ploiești a dispus menținerea în grupa I și grupa a II-a a unor categorii de personal, conform Referatului nr. 248/23.01.1997, iar Cabinetul medical din cadrul unității . au lucrat și reclamantele, nu a fost încadrat nici în grupa I și nici în grupa a II-a de muncă. Ulterior, Consiliul de Administrație a aprobat acest referat în ședința de consiliu prin Decizia nr. 11/1997.
Pârâta a susținut că activitatea desfășurată de reclamante nu a avut legătură cu activitățile reglementate de Ordinul 50/1990 în Anexa 2, care reglementează lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În plus, pârâta a învederat că reclamanta I. Ș. a mai formulat acțiune în judecată împotriva pârâtului S. de Pediatrie Ploiești, dosar nr._, având ca obiect încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioada 15.03._, dosar perimat la 30.10.2013 (cu drept de recurs) pentru neîndeplinirea obligației de achitare onorariu expert pentru expertiza contabilă specialitatea salarizarea muncii.
Față de cele precizate anterior, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată având în vedere că activitatea medicală în care și-au desfășurat activitatea nu a fost inclusă în Lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupa a II-a de muncă, așa cum se precizează în Ordinul 50/1990 și nici în celelalte acte normative.
Și pârâta . SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii ca fiind prescris dreptul la acțiune, iar în subsidiar respingerea ca nefondată a cererii.
Astfel, pârâta a invocat excepția peremptorie, dirimantă și absolută a prescripției dreptului la acțiune, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 2 codul muncii, raportat la art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Din carnetul de muncă al reclamanților rezultă care au fost perioadele în care aceștia au fost salariații pârâtei și pentru care se solicită recunoașterea grupei I sau a II-a de muncă, conform indicării speciale din cererea introductivă de instanță, de la data când au încetat raporturile juridice de muncă și li s-a completat carnetul de muncă începând să curgă termenul de prescripție pentru acțiunea privind grupa de muncă în care se încadrează activitatea desfășurată la această unitate.
Reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată la data de 11.04.2014, după expirarea termenului prevăzut de art.283 alin. 2 din Codul muncii, sens în care pârâta a solicitat ca instanța de fond să respingă cererea privind recunoașterea grupei I sau a II-a de muncă, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
În opinia pârâtei, cererea reclamanților prin care aceștia solicită acordarea grupei I de muncă pentru perioada invocată în petitul acțiunii introductive de instanță face parte din categoria cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă ce pot fi formulate, potrivit art. 283 alin. 2 Codul muncii, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În absența unei dispoziții speciale care să reglementeze data la care se naște dreptul la acțiune, cum este de exemplu cea prevăzută de art.283 alin. 1 lit. a și b Codul muncii, care face trimitere la data încetării raporturilor juridice de muncă, data la care a luat cunoștință de completarea carnetului de muncă cu grupa a II-a de muncă pentru perioadele respective, dreptul la acțiune se naște la data la care persoana interesată a cunoscut că dreptul subiectiv pretins, care este un drept patrimonial, a fost încălcat sau nerecunoscut.
Pentru stabilirea datei la care s-a născut dreptul la acțiune având ca obiect recunoașterea grupelor de muncă potrivit Ordinului 50/1990, relevanță are doar data la care reclamantul a cunoscut aceste înregistrări din carnetul de muncă, care și fac dovada, în vederea pensionării, a perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile speciale cerute de norma juridică specială, reclamanții nedesfășurându-și activitatea în condiții toxice.
Astfel, pârâta a arătat că, în baza funcțiilor deținute, a fișelor posturilor și atribuțiilor de serviciu ce le reveneau, reclamanții au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, nelucrând efectiv în instalațiile încadrate în grupa I de muncă, din totalul celor 51 de locuri încadrate în muncă, numai 8 locuri de muncă fiind încadrate în grupa I de muncă, corespunzând condițiilor de fond și de formă necesare acestei încadrări.
Ulterior datei de 01.04.2001 încadrarea în condiții deosebite de muncă s-a făcut în baza prevederilor HG 261/2001. Pârâtul a obținut avizarea de la ITM Prahova, conform metodologiei prevăzute de norma juridică specială după data de 01.08.2002 - dată la care reclamanții nu erau salariați ai pârâtei - și numai pentru anumite categorii de salariați.
Din lista nominală depusă la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea se poate observa că încadrarea în condiții deosebite de muncă s-a făcut în conformitate cu disp. HG 261/2001 numai pentru salariații care lucrau efectiv în condiții grele de muncă, iar personalul de conducere (gen șefii de formație sau șeful de instalație) nu a fost încadrat în condiții grele de muncă, nebeneficiind de grupa I de muncă.
La pct. 5 din Ordinul 50/1990 se prevede expres că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, au constatat că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă sunt reglementate în actele normative mai-sus menționate astfel că instanțele nu au competența de a schimba activitățile dintr-o grupă în alta respectiv din grupa a II-a de muncă în grupa I de muncă. Mai mult, față de actele normative în vigoare, instanțele judecătorești nu au competența de a efectua nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări fiind făcute conform actelor normative în materie de către administrație și sindicat.
Având în vedere că reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile Ordinului 50/1990, abrogat prin Legea 19/2000, pârâta a subliniat că nicio instituție nu poate fi obligată să întocmească un act pe o prevedere legală care nu mai este în vigoare de 8 ani.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1411 pronunțată la 20 mai 2015, Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamantele I. S., R. M. și B. E. beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele cuprinse în raportul de expertiză întocmit de expert A. C., astfel: I. Ș.: 15.03._97 pentru S. de Pediatrie Ploiești și 01.07._01 pentru pârâta .; R. M.: 15.05._96 pentru S. de Pediatrie Ploiești și 01.07._98 pentru pârâta .; B. E.: 14.12._97 pentru S. de Pediatrie Ploiești și 01.07._98 pentru pârâta ..
Au fost obligate pârâtele S. de Pediatrie Ploiești și . să elibereze adeverințe reclamantelor în acest sens.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit carnetelor de muncă depuse în copie la dosar, reclamantele I. Ș., R. M. au lucrat în funcția de asistent medical în cadrul Dispensarului A. care aparține de S. Municipal nr. 2 în următoarele perioade: I. Ș. 15.03._97 și 01.07._01, iar R. M. 15.05._96 și 01.07._98.
De asemenea, reclamanta B. E. a lucrat ca medic secundar radiolog și medic de medicină generală în perioadele 14.12._89;01.09._97 și 01.07._98.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate,precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Art. 6 prevede că „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective".
Față de activitatea desfășurată de personalul din dispensarele medicale din cadrul unităților economice din județ, din sectoarele de chimie, petrochimie, metalurgie neferoasă și de fabricare acumulatori, din Adresa nr. 3864/1991 eliberată de Direcția Sanitară Prahova, rezultă faptul că au primit încadrare în grupă superioară de muncă dispensarele aflate în Dero Ploiești, Rafinăria V., Combinatul Petrochimic Teleajen, Combinatul Chimic Brazi și Policlinica Brazi. Aceste unități au acordat grupa a II-a de muncă pentru personalul sanitar care a deservit aceste puncte sanitare.
De asemenea, din Decizia nr.50/31.10.1994 a Spitalului Municipal nr.2 Ploiești, rezultă încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru personalul sanitar care deservea punctele sanitare din incinta unităților precizate.
Activitatea desfășurată și condițiile de muncă sunt cele ce reies din anexele I și II la Ordinul 50/1990, respectiv din anexele la HG 456/1990, HG.559/1990 și Ordinul MICHP 969/1990, care reglementează drepturile personalului din industria chimică și petrochimică. Astfel activitatea desfășurată de către reclamante a fost strict pe specialitatea de asistent medical/medic - dispensar de întreprindere, iar condițiile de muncă au fost influențate de riscul de periculozitate generat de probabilitatea declanșării unei explozii pe o parte și de cantitatea de factori poluanți.
Procesul-verbal din 24.07.1990 privind încadrarea locurilor de muncă care se pot încadra în grupa I și a II-a de muncă în cadrul unității intimate A. R. SA, document pus la dispoziție de unitatea intimată, conform căruia riscurile la care au fost supuși salariații (explozii), cât și noxele generale emanate din procesul tehnologic, au fost compensate prin încadrarea compartimentelor T. la grupa a II-a de munca 100 %.
Ordinul 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma a patru condiții, respectiv: activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categorii de personal care prestează activitate, precum și timpul de muncă.
Activitatea desfășurată și condițiile de muncă sunt cele ce reies din anexele I și II categoriile de personal care prestează activitate sunt cele menționate la punctul 3 din ordin care statuează ca „beneficiază de încadrarea în grupele I și II, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate”.
Față de prevederile incidente în materie, tribunalul a apreciat că reclamantele pot beneficia de grupa a II-a de muncă pentru perioadele deduse acțiunii, încadrându-se în prevederile HG 559/1990, art. 2, și Ordinul MICHP 969/1990, punctul 5, coroborat cu punctul 3 și punctul 7 din Ordinul 50/1990, precum și poziția 34, 41 Anexa 2 la ordin, după cum urmează:
- Reclamanta I. Ș.: 15.03._97 pentru S. de Pediatrie Ploiești și 01.07._01 pentru pârâta .;
- Reclamanta R. M.: 15.05._96 pentru S. de Pediatrie Ploiești și 01.07._98 pentru pârâta .;
- Reclamanta B. E.: 14.12._97 pentru S. de Pediatrie Ploiești și 01.07._98 pentru pârâta ..
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 266 Codul Muncii, tribunalul a admis acțiunea precizată în sensul că a constatat că reclamantele I. S., R. M. și B. E. beneficiază de grupa a II- a de muncă în procent de 100% pentru perioadele cuprinse în raportul de expertiză A. C., conform celor arătate mai sus.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 5 Codul Muncii, a obligat pârâții să elibereze reclamantelor adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acestea și-au desfășurat activitatea.
Potrivit art. 451 NCPC, s-a luat act că reclamantele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul S. de Pediatrie Ploiești care a susținut că, potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, în Anexa 2, de la pct.96-106, sunt prevăzute locurile de muncă din sistemul sanitar care sunt încadrate în grupa a II-a de munca, însă reclamantele nu au lucrat în niciun astfel de loc de muncă.
În HG nr.559/1990 se precizează categoriile de personal pentru care s-a acordat grupa I și care beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii, pe întreaga perioada lucrată după data de 18.03.1969.
Direcția de Sănătate Publica Prahova, prin adresa nr.3864 din 26 august 1991, precizează „situația cu personalul sanitar încadrat în grupa I sau II de munca din dispensarele medicale și punctele sanitare din cadrul întreprinderilor județene" din sectoarele de chimie, petrochimie, metalurgie neferoasa și de fabricare de acumulatori. Așa cum reiese din adresa Direcției de Sănătate Prahova Cabinetul medical din cadrul unității . au lucrat și reclamantele, nu a fost încadrat nici în grupa I de munca și nici în grupa a II-a.
Consiliul de Administrație din cadrul Spitalului Municipal nr.2 Ploiești a dispus menținerea în grupa I și grupa a II-a a unor categorii de personal conform Referatului nr.248/23.01.1997, iar Cabinetul medical din cadrul unității . au lucrat și reclamantele nu a fost încadrat nici în grupa I și nici în grupa a II-a de munca. Ulterior, Consiliul de Administrație a aprobat acest referat în ședința de consiliu prin Decizia nr.11/1997.
Activitatea desfășurată de reclamante nu a avut legătura cu activitățile reglementate de Ordinul nr.50/1990 în Anexa 2 care reglementează Lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupa II de munca.
Precizează apelanta că reclamanta Ionița Ș. a mai formulat acțiune în contradictoriu cu S. de Pediatrie Ploiești, înregistrată sub nr._, având ca obiect încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioada 15.03._, dosar în care s-a constatat perimată acțiunea la data de 30.10.2013, pentru neîndeplinirea obligației de achitare a onorariului de expert pentru expertiza contabilă-specialitatea salarizarea muncii.
A mai susținut apelanta că expertul A. C. nu a ținut seama de faptul că locul de muncă al celor 3 reclamante nu a fost nominalizat în adresa DSP nr.3864/26.08.1991 în grupa a II-a de muncă.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, casarea hotărârii și rejudecarea pe fond a cauzei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Nemulțumirea apelantei exprimată prin calea de atac promovată vizează acordarea grupei a II-a de muncă reclamantelor pentru perioadele menționate în dispozitivul hotărârii pentru care li s-a admis acțiunea, motivat de faptul că, în opinia sa, nu erau îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Referitor la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că această operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.
Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.
În literatura de specialitate s-a menționat că Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestuia, constituie o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii și, în acest sens, a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit ca acestui act normativ, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente, iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de munca, indiferent de perioada în care au lucrat.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantele au lucrat în funcții de asistent medical și respectiv medic secundar radiolog și medic de medicină generală în cadrul Dispensarului A. care aparține de S. Municipal nr. 2 în perioadele evidențiate.
Pentru activitatea desfășurată de personalul din dispensarele medicale din cadrul unităților economice din județ, din sectoarele de chimie, petrochimie, metalurgie neferoasă și de fabricare acumulatori, din Adresa nr. 3864/1991 eliberată de Direcția Sanitară Prahova, rezultă faptul că au primit încadrare în grupă superioară de muncă dispensarele aflate în cadrul unităților Dero Ploiești, Rafinăria V., Combinatul Petrochimic Teleajen, Combinatul Chimic Brazi și Policlinica Brazi. Aceste unități au acordat grupa a II-a de muncă pentru personalul sanitar care a deservit aceste puncte sanitare.
Această încadrare a personalului sanitar care deservea punctele sanitare din incinta unităților precizate, rezultă și din Decizia nr.50/31.10.1994 a Spitalului Municipal nr.2 Ploiești.
Prin urmare s-a recunoscut la nivelul Direcției Sanitare Prahova ca de altfel și în cadrul Spitalului Municipal nr.2 Ploiești (angajatorul reclamantelor), că în cazul cabinetelor medicale din diferite întreprinderi, condițiile de muncă ale acestora au fost influențate de condițiile concrete în care își desfășura activitatea personalul care efectua activități de producție în cadrul acestor unități.
Pe de altă parte, în mod temeinic și legal a reținut tribunalul în sentința atacată, relevanța în prezenta cauză a procesului-verbal din 24.07.1990 privind încadrarea locurilor de muncă care se pot încadra în grupa I și a II-a de muncă în cadrul unității intimate A. R. SA, (document pus la dispoziție de unitatea intimată), conform căruia riscurile la care au fost supuși salariații (explozii), cât și noxele generale emanate din procesul tehnologic, au fost compensate prin încadrarea compartimentelor T. la grupa a II-a de muncă.
Prin urmare societatea în cadrul căreia se afla dispensarul medical a recunoscut existența condițiilor de muncă supuse unor riscuri ( explozii ) precum și unor noxe emanate în procesul tehnologic, care afectau inclusiv condițiile de muncă ale personalului din compartimentele T., de natură a determina încadrarea acestor persoane în grupa a II-a de muncă.
În raportul de expertiză întocmit în cauză de către exp. A. C. s-au reținut condițiile de muncă ale reclamantelor ca fiind influențate de riscul de periculozitate generat de probabilitatea declanșării unei explozii pe toată suprafața rafinăriei, de starea de stres pentru întregul personal, conștient de pericolul potențial al instalațiilor periculoase, de noxele existente.
Expertiza este un mijloc de probă a cărui particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert. Cert este că valoarea expertizei nu poate fi ignorată atunci când constatările acesteia nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
În atare context având în vedere opinia expertului exprimată detaliat prin raportul inițial, fundamentată pe actele și lucrările dosarului și necombătută de nicio altă probă, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apelantei, justificându-se în raport de considerentele expuse în precedent acordarea grupei a II-a de muncă, în procent de 100%, reclamantelor pentru perioadele menționate în raportul de expertiză întocmit de expert specialist, A. C. și obligarea pârâtelor să elibereze adeverințe reclamantelor privind acordarea grupei de muncă.
În condițiile în care rafinăria a recunoscut grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în aceleași condiții, angajaților săi T. cum sunt cei din cadrul Serviciului de aprovizionare, Serviciul CTC, Serviciul financiar, Serviciul Contabilitate, Serviciul Desfacere, Oficiul de calcul, Creșa, Grădinița, ar apărea evident ca discriminatorie refuzarea unei astfel de facilități reclamantelor.
Conform deciziei nr.87/1999 a Curții Constituționale, obligatorie pentru instanțele judecătorești s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții (condiții) cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă, precizându-se că toate categoriile de persoane care au lucrat în aceleași condiții se afla într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a justifica deosebirea de tratament juridic, această deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rezonabil, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că o diferență de tratament trebuie să aibă o justificare obiectiva și rezonabilă, conform art.14 din Convenția C.E.D.O. și Protocolul nr.12 la Convenția CEDO.
Încadrarea reclamantelor nu s-a făcut prin raportare la pozițiile din Anexa nr.2 pct. 96-106 a Ordinului 50/1990, ci prin raportare la condițiile concrete de muncă oferite de rafinăria în care era punctul de lucru al reclamantelor, fiind în mod corect reținute ca având incidență în cauză prevederile HG 559/1990, art. 2, și Ordinul MICHP 969/1990, punctul 5, coroborat cu punctul 3 și punctul 7 din Ordinul 50/1990, precum și poziția 34, 41 Anexa 2 la acest ordin.
Chiar dacă Ordinul nr. 50/1990 care reglementa încadrarea în fostele grupe de muncă I și a II-a a fost abrogat la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (art. 198 din lege), respectiv după data de 01.04.2001, nimic nu împiedică reclamantele să promoveze acțiuni pentru a li se recunoaște încadrarea, pe un anumit interval de timp (anterior datei de 1.04.2001) într-o anumită grupă de muncă, în ipoteza în care apreciază că nominalizarea realizată de societatea angajatoare nu respectă dispozițiile legale, urmând ca instanța să se pronunțe asupra raportului juridic dedus judecății în conformitate cu actele normative incidente și în raport de probele administrate.
În atare situație, în raport de argumentele expuse anterior, ținând cont de prevederile Ordinului nr.50/1990, instanța apreciază că în mod corect a fost admisă acțiunea reclamantelor cu privire la acordarea grupei a II-a de muncă, iar criticile formulate de pârâtă prin calea de atac promovată sub acest aspect, apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
De asemenea formularea de către una dintre reclamante a unei alte acțiuni, cu același obiect și cauză, care a fost perimată, nu poate fi opusă acesteia cu autoritate de lucru judecat.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat și va menține ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul S. DE PEDIATRIE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 4-6, județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 1411 pronunțată la 20 mai 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamații I. S., R. M. și B. E., toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetul de avocatură G. Iasiu, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și pârâta S.C. R. A. S.A., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova prin lichidator judiciar Via Insolv SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. G. V. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMP
Tehnored.PJ
8 ex/2.12.2015
j.f. Ș. O.-C.
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1729/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
