Acţiune în constatare. Hotărâre din 19-11-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1923/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA Nr. 1923

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015

Președinte – C.-M. M.

Judecător - A.-M. R.

Grefier - C. G.-A.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta . cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 283 din 4 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții Z. V. în nume propriu și ca reprezentant legal al intimaților reclamanți, cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură A. A. cu sediul în Ploiești, .. 30, ., P. M., F. E., F. N., Boldișteanu V. V., P. A., B. V., P. V., toți prin reprezentant Z. V..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanta pârâtă . prin consilier juridic M. N., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, intimații reclamanți Z. V. în nume propriu și ca reprezentant legal al reclamanților intimați P. M., F. E., F. N., Boldișteanu V. V., P. A., B. V., P. V., reprezentați de avocat A. A. din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Consilier juridic M. N. pentru apelanta pârâtă, arată că nu are alte cereri, solicită cuvântul în fond.

Avocat A. A. pentru intimații reclamanți, arată că nu are alte cereri, solicită cuvântul în fond.

Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Consilier juridic M. N. pentru apelanta pârâtă, solicită admiterea apelului conform motivelor scrise depuse la dosar.

Depune la dosar practică judiciară în materie.

Avocat A. A. pentru intimații reclamanți, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Face istoricul cauzei, după care, arată că apelanta, la aceleași profesii și aceleași condiții de muncă, a acordat diferit grupele de muncă, respectiv condiții deosebite.

Arată că în motivele de apel este criticată sentința fără niciun temei, apelanta se contrazice în susțineri.

Referitor la raportul de expertiză, arată că expertul ce a fost desemnat este singurul specialist în domeniul chimiei, este recunoscut și a elaborat o lucrare științifică, a analizat fiecare caz în parte exemplificând unde se poate acorda sau nu grupa superioară de muncă.

Invocă prevederile Ordinului 50/1990, a arătat că în mod corect s-a pronunțat instanța de fond analizând raportul de expertiză efectuat în cauză.

Solicită respingerea apelului ca nefondat.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Depune practică judiciară la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții Z. V., P. M., F. E., F. N., BOLDIȘTEANU V. V., P. A., B. V. și P. V. au chemat în judecată pârâta . (fosta SNP P. SA BUCUREȘTI - SUCURSALA PETROBRAZI), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate ca pe perioadele menționate în Anexa la cerere au fost angajați în funcții și au lucrat efectiv 100 % din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I de muncă pentru perioada 18.03.1969 – 2001 și după 2001 - condiții speciale, iar pe cale de consecință, să dispună eliberarea unei adeverințe din care să rezulte grupa de muncă la care au dreptul.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe perioada menționata în anexa la acțiune au fost angajați la pârâtă (transformata prin reorganizare) în funcții și în locuri de munca, care se încadrează în grupa I, cu program de lucru de 100%.

Reclamanții au mai arătat că locurile lor de muncă le-au reprezentat hale industriale din construcție metalica în suprafața de aproximativ 2.000 - 3.000 mp. având o înălțime de circa 12 metri liniari și erau cunoscute ca fiind Secțiile: Secția nr. 1, Secția nr. 2, Secția nr. 3, Secția Mecanic-Energetic, Secția Motoare - hale industriale construite în perioada 1950 – 1970, în care condițiile au rămas aceleași, fără ventilație și fără încălzire, de la înființare.

Au mai arătat că aceste secții sunt: Termo-hidro ; Secția Cracare catalictica ; C., tratarea apei uzate, AFG Solventare - coxare ; Secția SP5 ; fabrica de hidrogen și izomerizare ETBE ; Secția S.A 15 ; PB15 B, D.A.V. 2 ; DMT, etc. – menționând că procesul tehnologic în care erau implicate aceste secții consta în principal din piroliza hidrocarburilor în cuptoare, răcirea și comprimarea gazelor, urmata de separarea componentelor. Scopul procesului era de obținere a etilenei de înalta puritate prin hidrogenarea benzinei în cuptoare și ulterior livrarea etilenei produsa în acest mod.

Prin natura activităților desfășurate, reclamanții au arătat că au fost expuși la diverse afecțiunii ca urmare a inhalării vaporilor toxici rezultații, muncitorii din aceste secții fiind cei care aduceau primele modificării tehnologice materiei brute, au fost singurii care nu au fost încadrați în grupa I de muncă sau condiții speciale după 2001, așa cum prevedea legislația în vigoare, materia astfel prelucrata fiind transportata prin conducte speciale către secțiile arătate mai sus care aduceau modificări de structura. Așadar, societatea angajatoare era obligata sa îi încadreze în condiții speciale așa cum prevăd următoarele acte normative: decretul 215 din 1977; HG 1025/2003; Legea nr. 226/2006.

Reclamanții au arătat totodată că, condițiile grele în care lucrau cu substanțe chimice deosebit de periculoase, cancerigene, inflamabile extrem de explozibile, substanțe toxice, asfixiante, metilacetilena, etilena, propan, butan, pentan, oxid de carbon, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc., le-au afectat grav sănătatea, astfel ca o parte din reclamanți au decedat înainte de a ajunge la pensie, iar alții suferă de boli profesionale.

Au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata formulata de către reclamanți ca neîntemeiata.

In motivare, a arătat că cererea referitoare la încadrarea activităților prestate de reclamanți în grupa I de muncă este lipsita de temeinicie, față de dispozițiile legale existente. Astfel, funcțiile pe care reclamanții le-au ocupat în perioada 1972 - 1.04.2001 nu se regăsesc în locurile de muncă enumerate de lege ca fiind încadrate în grupa I de munca; nu exista avizul instituțiilor abilitate în acest; angajatorul și-a îndeplinit cu bună-credință toate obligațiile legale în vederea încadrării activității reclamanților în grupa de muncă corespunzătoare.

Totodată, a mai învederat că simpla menționare a locului de muncă în anexa la actele normative nu atrăgea în mod automat acordarea grupei de munca, ci era necesara parcurgerea unei proceduri în cadrul căreia se stabilea dacă unitatea a luat masurile necesare pentru normalizarea condițiilor de la locul de muncă și dacă odată luate aceste masuri, riscul la locul de muncă a rămas același.

De asemenea, încadrarea în grupele de muncă se făcea numai dacă lucrul efectiv în aceste locuri de muncă se încadra în procentajul stabilit de Ordinul nr. 50/1990.

Astfel, încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I de munca, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru. Or, reclamanții nu au probat în niciun fel ca timpul efectiv lucrat de către aceștia ar permite încadrarea în grupele I/II de muncă conform procentelor menționate.

Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul lege nr. 68/1990, unitățile aveau obligația sa analizeze și sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării decretului lege, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu data de 18.03.1969.

In consecința, încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat ori trebuia sa se efectueze la momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa acest aspect, pentru ca nominalizarea persoanelor sa poată fi justificata cu documente specifice, existente în cadrul unității angajatoare.

S-a mai arătat că în conformitate cu dispozițiile legale incidente, mențiunile cuprinse în carnetul de muncă se bucura de prezumția de legalitate și fac pe deplin dovada încadrării legale a activității reclamanților pentru perioadele relevante.

In consecința, atât timp cât prin acțiune reclamanții au solicitat invalidarea mențiunilor din carnetele de muncă ce se bucura de prezumția de legalitate ope legis și care fac pe deplin dovada încadrării legale a activității prestate de aceștia, atunci reclamanții au obligația de a aduce dovezi solide care sa răstoarne prezumția de legalitate a mențiunilor din carnetul de munca.

Referitor la faptul că reclamanții doresc modificarea unilaterala a clauzelor contractului individual de munca, împrejurare contrara dispozițiilor Codului muncii, s-a arătat că acest aspect nu este permis de normele legale, întrucât dispozițiile Codului muncii prevăd posibilitatea formulării de cereri în legătura cu modificarea unui contract individual de muncă numai pe parcursul perioadei în care respectivul contract individual de muncă este în vigoare. In acest sens pârâta a invocat disp. art. 17 alin. (5) din Codul muncii.

Pârâta a mai arătat că încadrarea activităților prestate de reclamanți în perioada anterioara datei de 1.04.2001 în grupe de muncă a fost efectuata în conformitate cu dispozițiile legale.

Astfel, din mențiunile cuprinse în carnetele de muncă ale reclamanților, pentru perioada de timp pentru care a fost investita instanța conform anexei la cererea de chemare în judecata, rezulta ca reclamanții au fost încadrați în grupa I, respectiv grupa a II-a de munca, în conformitate cu dispozițiile legale relevante.

Totodată, reiese cu putere de evidență că pentru perioada în care reclamanții au desfășurat activitatea în cadrul societății, aceștia au beneficiat de încadrare în grupa superioara de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. 245/15.03.1990 și Hotărârea Consiliului de Administrație nr._/1990.

In consecința, pârâta a susținut că cererea reclamanților este lipsita de temeinicie având în vedere ca locul de muncă în care si-au desfășurat activitatea nu se regăsește din perspectiva condițiilor legale de încadrare intre locurile de muncă enumerate de lege ca fiind încadrate în grupa I de munca, iar atribuțiile de serviciu ale reclamanților raportat la cerințele legale nu implica acordarea grupei de muncă solicitate.

A mai arătat, de asemenea, că cererea de încadrare a activității prestate în perioada 1.04._14, ca fiind desfășurata în condiții speciale de munca, este neîntemeiată – solicitând fie să se pună în vedere reclamanților sa își precizeze cererea în sensul prezentării împrejurărilor de fapt, a condițiilor de muncă speciale în care aceștia susțin ca si-au desfășurat activitatea, precum și a actelor normative pe care își întemeiază acest capăt de cerere, fie respingerea capătului doi de cerere ca neîntemeiat, întrucât, reclamanții urmăresc prin formularea prezentei acțiuni stabilirea pe cale judecătoreasca a încadrării în condiții speciale/deosebite de muncă fără respectarea procedurii legale expres reglementate de HG nr.1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.

Pârâta a mai precizat că persoanele care aveau responsabilitatea de a solicita verificarea încadrării locurilor de muncă erau angajatorul împreuna cu sindicatele, iar verificarea încadrării locurilor de muncă vizate în cele enumerate exhaustiv de lege era în sarcina inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se afla locul de muncă respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare, după caz.

De asemenea, verificarea îndeplinirii masurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, se făcea de către Inspectoratele Teritoriale de muncă sau Comisia Naționala pentru Controlul Activităților Nucleare și era confirmata prin intermediul unui procesul-verbal întocmit conform Anexei nr. 2.1, respectiv Anexei nr. 2.2 la HG 1024/2003.

Pârâta a arătat de asemenea că efectuarea expertizei tehnice se făcea la solicitarea angajatorului împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (I) lit. d).

Efectuarea expertizei medicale se făcea la solicitarea angajatorului împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).

Ulterior parcurgerii acestor etape, era emis avizul de încadrare de către Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, în baza anumitor documente prevăzute de art. 5 alin. (3) din HG nr. 1025/2003.

In consecință, pârâta a apreciat că rezultă fără echivoc ca reclamanții urmăresc prin formularea acțiunii stabilirea pe cale judecătoreasca a încadrării în condiții speciale de muncă fără respectarea procedurii legale expres reglementate de HG nr. 1025/2003.

Față de toate acestea, pârâta a solicitat respingerea capătul doi de cerere pentru perioada de după data de 1.04.2001, ca tardiv introdus și, în subsidiar, ca neîntemeiat.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor pârâtei.

De asemenea, au mai solicitat să se rețină faptul că . a solicitat și obținut Avizul nr. 025.1,2 și 3/27.04.2002 pentru încadrarea locurilor de muncă în "condiții deosebite" pentru perioadele stipulate în fiecare Aviz, în baza Anexei nr. 2, "Propunere de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite din cadrul Sucursalei Petrobrazi, cu aplicabilitate pana la data de 31.12.2004."

Societatea nu a solicitat încadrarea locurilor de muncă în baza Legii nr. 26/2006, respectiv Legea nr. 263/2010 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și normele de aplicare, cu toate ca locurile reclamanților de muncă au rămas aceleași.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 283 din 4 februarie 2015, a admis în parte acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% și condiții deosebite de muncă după 1.04.2001 conform concluziilor raportului de expertiză L. M. C., astfel:

- reclamantul Z. V.: 12.04._84, 14.03._97 și 24.10.1997 - 1.04.2001 (grupa I de muncă acordată de .);

- reclamanta P. M.: 3.05.1990 - 1.04.2001 grupa I de muncă 100% și 1.04._04 condiții deosebite;

- reclamanta F. E.: 1.03.1995 - 1.04.2001 grupa I de muncă 100% și 1.04._04 condiții deosebite;

- reclamantul F. N.: 17.04.1982 - 1.01.1990, 1.03.1995 - 1.04.2001 grupa I de muncă 100% și 1.04._04 condiții deosebite;

- reclamantul Boldișteanu V. V.: 1.04._04 condiții deosebite (din care pentru perioada 1.05._02 acordate de .);

- reclamantul P. A.: 3.03._82, 4.06.1990 - 1.04.2001 grupa I de muncă 100% și 1.04._04 condiții deosebite;

- reclamantul B. V.: 10.10.1977 - 1.07.1978, 1.11.1987 - 1.09.1999 grupa I de muncă 100% și 1.04._04 condiții deosebite acordate de . și

- reclamanta P. V.: 5.09.1972 - 1.01.1993, 1.01.1993 - 1.03.1995 grupa I de muncă 100%, 16.11.1979 - 1.11.1987 și 1.09.1999 - 1.04.2001 (grupa I de muncă acordată de .) și 1.04._04 condiții deosebite.

Totodată, a obligat pârâta să elibereze adeverințe în sensul arătat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din coroborarea consemnărilor din carnetele de muncă ale reclamanților cu concluziile din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, că aceștia au fost angajații pârâtei, astfel:

1. reclamantul Z. V., în perioada 12.04._08 a desfășurat activități de operator, instalația epurare biologica, tratarea apei uzate; instalația alchilare fenol (OSBF); instalația tratare ape tehnologice (ECBAR).

2. reclamanta P. M., în perioada 03.05._09 a desfășurat activități de operator chimist, secția izomerizare, MTBE; operator cauciuc, PB-10; operator, instalația tratarea apei tehnologice (ECBAR); operator chimist instalația carburanți, izomerizare, MTBE.

3. reclamanta F. E., în perioada 05.04._10 a desfășurat activități de operator; operator chimist chimizare gaze rafinărie, recuperare gaze facla.

4. reclamantul F. N., în perioada 17.04._11 a desfășurat activități de operator izomerizare; operator; operator chimizare gaze rafinărie.

5. reclamantul BOLDISTEANU V. V. în perioada 09.12._08 a desfășurat activități de operator, secția izomerizare; operator izomerizare, MTBE; operator chimist, chimizare gaze de rafinărie.

6. reclamantul P. A. în perioada 03.03._08 a desfășurat activități de operator; operator rafinărie; operator chimist Chimizarea gazelor de Rafinărie.

7. reclamantul B. V., în perioada 10.10._06 a desfășurat activități de operator; laborant Cracare Catalitica; laborant petrochimist.

8. reclamanta PENES V. în perioada 05.09._05 a desfășurat activități de operator chimist; subinginer fabrica catalizatori cauciuc; subinginer; maistru.

Referitor la condițiile grele și periculoase de muncă s-a reținut că acestea au constat în manipulare și lucru cu produse toxice și periculoase: produse chimice petroliere (toluen), amoniac, benzine; domeniu larg de temperaturi și presiuni mari; desfășurare de procese tehnologice periculoase cu risc mare de declanșare de explozie și foc; risc de intoxicare acuta cu oxid și dioxid de carbon; vehicularea și stocarea unor cantități mari de hidrogen, metan, n-pentan, metanol; lucru în prezenta de vibrații și zgomot mare (peste 100 decibeli).

In ceea ce privește factorii de risc s-a constatat că aceștia sunt lovire, strivire la manevrarea materialelor; arsuri provocate la contactul cu părțile fierbinți ale instalațiilor; inhalare de vapori de produse chimice și petrochimice: solvenți organici, toluen, monoxid și dioxid de carbon, methanol, MTBE; intoxicare cu substanțe toxice: metanol, MTBE, toluen; electrocutări; pericol de explozie datorita gazelor petroliere lichefiate: metan, hidrogen, metanol; pericol de incendiu și explozii: vehiculare și utilizare de hidrogen, metan, n-pentan, butan; însoțirea sudorului la efectuarea lucrărilor de sudura în rezervoare, habe, cuptoare; efectuarea de analize de gaze în vederea eliberării permiselor de lucru cu foc pentru realizarea lucrărilor de sudura în spatii inchise (rezervoare, habe, cuptoare).

S-au identificat totodată de către expert factori de stres: datorat stării de pericol permanent (explozii, incendii, intoxicări în activitatea desfășurata în instalațiile tehnologice), dar și condiții nefavorabile de microclimat, constând în variații de temperatura și umiditate ridicata, precum și noxe, reprezentate de gaze toxice rezultate în urma proceselor tehnologice: amoniac, toluen; aer puternic poluat cu produse petroliere, metanol, amoniac, toluen (cancerigen).

In baza datelor menționate în dosarul cauzei, în răspunsul la obiectivele expertizei, a principiilor și metodologiei de acordare a grupelor de muncă menționate în Ordinul 50/1990 al MMOS, MS și CNPM, a documentației prezentate de . privind gradul de periculozitate existent pe teritoriul unității, a atribuțiilor îndeplinite, a muncii efectiv prestate, a condițiilor de lucru reale în care reclamanții au activat, după cum s-a arătat anterior – noxe profesionale: hidrocarburi aromatice (toluen), izobutena, izopren- produse cu acțiune cancerigena), vapori de benzina, metanol, pentan, izopentan, izopren, condiții nefavorabile de microclimat (variații mari de temperatura, lucru la temperaturi ridicate de 700°C), suprasolicitare nervoasa, periculozitate și risc mare de explozii și incendii (cantități mari depozitate, vehiculate și utilizate de hidrogen și hidrocarburi aromatice-izopentan, izobutan, vapori de benzina, metanol), zgomot puternic (peste 1 lOdB), vibrații puternice, pericol de îmbolnăviri profesionale datorita prezentei substanțelor cancerigene (hidrocarburi aromatice), condiții grele de muncă (lucru la tura, participarea la opriri, porniri planificate și accidentale ale instalațiilor), însoțirea sudorului și participarea la lucrările efectuate la rezervoare, recipienți, conducte tehnologice, cuptoare, stres datorat stării de pericol permanent (posibilitatea declanșării de explozii, incendii, intoxicări în desfășurarea proceselor tehnologice) – expertiza a constatat că reclamanții, muncind efectiv în aceleași condiții de lucru, în perioadele și funcțiile menționate pot beneficia de încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100% din programul sau de lucru, conform HG 456/1990 art. 1, poz. 2 și 8, coroborat cu Ordinul 50/1990 art. 3,6,7 anexa 1,Lista-Grupa I de muncă poz. 60 și 95.

Astfel, față de locurile de muncă și activitatea desfășurata, pentru perioadele anterioare datei de 1.04.2001, reclamanții pot beneficia de grupa I-a de muncă în procent de 100%, astfel cum a precizat și detaliat expertul desemnat în tabelul anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză.

In ceea ce privește activitatea desfășurata după data de 1.04.2001, referitor la încadrarea reclamanților în locuri de muncă în condiții speciale/deosebite, în baza activității depuse de aceștia după data de 1.04.2001 în cadrul . Divizia Rafinare Petrobrazi, expertiza a menționat că apelanta, în baza legislației în domeniu în vigoare a elaborat metodologiile și a stabilit criteriile de încadrare a persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale/deosebite, funcție de factorii de risc profesional, îmbolnăviri profesionale care nu pot fi înlăturate, expertizarea tehnica și medicala a locurilor de muncă în vederea încadrării acestora, nominalizarea locurilor de muncă și verificarea activităților cuprinse, verificarea documentației elaborate de inspectoratele teritoriale de muncă.

Încadrarea locurilor de muncă în "condiții speciale" se realizează conform metodologiei stabilite prin HG nr.1025/2003, iar unitățile care au obținut avizul pentru "locuri de muncă în condiții speciale" sunt menționate în Anexa 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locurilor de muncă în condiții speciale.

De asemenea, Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale menționează în art.1: "începând cu data de 1.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în Anexa 1".

Expertiza a mai menționat ca HG nr.2280/2004 prevede prin art.16 posibilitatea ca angajatorii împreuna cu sindicatele, după caz, cu reprezentanții angajaților, în cadrul Comitetului de Securitate și Sănătate în Munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, pot solicita reevaluarea locurilor de munca, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, pana la data de 30 iunie 2005.

In urma studierii Anexei 1 din Legea 226/2006, s-a constatat că . nu este inclusă în Anexa 1 din Legea nr. 226/2006, deci . - Divizia Rafinare Petrobrazi nu a obținut avizul privind încadrarea în "condiții speciale" pentru locurile de muncă în care au lucrat reclamanții.

In baza documentației efectuate, .-Divizia Rafinare Petrobrazi a primit din partea Inspectoratului Teritorial de muncă Prahova avizele "condiții deosebite".

Avizul ITM pentru încadrarea locurilor de muncă în "condiții deosebite" din Serviciul Logistica a fost acordat conform art.19 alin (15) din Legea 19/2000 și a art. 4 din HG nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în "condiții deosebite".

Avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă nr. 025.1/2002 - 025.4/2002 pentru încadrarea locurilor de muncă în "condiții deosebite" a fost acordat în baza următoarei documentații: determinări de noxe efectuate de laboratoare abilitate și în prezenta inspectorilor de munca; certificarea masurilor tehnico-organizatorice pentru nominalizarea condițiilor de muncă și ca procesele tehnologice să se desfășoare în condiții normale.

Conform datelor prezentate în dosarul cauzei, a condițiilor de muncă, a activității depuse de reclamanți în prezenta de factori de risc deosebit, de vehiculare și stocare de cantități mari de hidrocarburi în stare lichida (ușor inflamabile) și produse toxice (hidrocarburi aromatice, metanol), expertul a constatat ca reclamanții, în funcțiile avute, aparținând .-Divizia Petrobrazi, în perioada solicitata în cerere, pot beneficia de încadrarea în "condiții deosebite" de muncă având în vedere locul de munca, funcțiile îndeplinite și atribuțiile efectiv prestate, în baza "încadrării locurilor de muncă în Condiții Deosebite din cadrul Sucursalei Brazi", a "Avizului" nr. 025.1/2002 eliberat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova pentru încadrarea locurilor în "condiții deosebite" a locurilor de muncă din cadrul instalației DAV a . - Divizia Rafinare Petrobrazi prevăzut în Anexa 2, punctul 21 la Avizul menționat mai sus, acordat în baza art. 19, alin. (5) din Legea 19/2000 și art. 4, 8(2) și 16 din HG nr. 261/2001.

Expertiza a mai menționat, de asemenea, că pe baza constatărilor efectuate de către expert, a informațiilor furnizate de documentele examinate, precum și a prevederilor legale referitoare la grupele de muncă expuse în prezentul raport de expertiza, pentru funcțiile și atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestată, locurile de muncă și condițiile de muncă, în care si-au desfășurat activitatea, reclamanții beneficiază de încadrarea în grupele superioare de muncă prezentate în anexa raportului de expertiză.

Sub acest ultim aspect privind perioadele pentru care expertul a considerat că se pot acorda reclamanților condiții deosebite pentru activitatea desfășurată, instanța de fond a cenzurat concluziile expertului desemnat care, deși a invocat în susținerea concluziilor sale avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în „condiții deosebite” nr.025.1/27.04.2002 emis de Inspecția Muncii – ITM Prahova nu a ținut seama de faptul că acesta a fost eliberat la data de 27.04.2002 cu mențiunea „valabil până la data de 31.12.2003, cu posibilitatea prelungirii” – valabilitatea respectivului aviz fiind ulterior prelungită, conform mențiunii ITM din data de 23.12.2003, până la data de 31.12.2004, după această dată însă avizul menționat pierzându-și valabilitatea în condițiile în care nu s-a mai făcut dovada prelungirii sale ulterioare astfel încât, cu privire la condițiile deosebite, data limită de acordarea a acestora va fi data menționată de valabilitate a avizului 025.1/27.04.2002, respectiv cea de 31.12.2004.

Față de toate argumentele expuse, în temeiul prevederilor art. 266 Codul muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, în sensul că a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% și condiții deosebite de muncă după 1.04.2001 - în parte, conform concluziilor raportului de expertiză L. M. C., expres indicați în dispozitivul sentinței și, în baza disp. art. 34 alin.5 Codul muncii, a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioadele, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea. Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., susținând că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material și procesual.

Astfel, se arată că în mod neîntemeiat s-a reținut că locul de muncă unde au desfășurat activitatea intimații se încadrează în grupa I de muncă, în baza dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr. 50/1990 art.3, 4, 5, 7 și 10, Anexa 1 poz. 60 și 95 și HG nr. 456/1990, Anexa activităților de grupa I de muncă și respectiv în condiții deosebite de munca în baza HG 261/2001, astfel cum s-a concluzionat în raportul de expertiză, hotărârea fiind data cu încălcarea legislației relevante privind încadrarea în grupa I de muncă, tribunalul achiesând în totalitate la concluziile raportului de expertiza tehnică de specialitate dispus în cauza, cu ignorarea prevederilor legale privind încadrarea locurilor de muncă în grupe superioare de muncă precum și prezumția de legalitate de care se bucura înscrierile în carnetele de muncă.

In ceea ce privește legislația relevantă pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, pentru perioada invocate este compusă de următoarele acte normative relevante:

- Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii - aplicabil pentru perioada lucrata pana la data de 01.03.1990;- Ordinul nr.125/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii - aplicabil pentru perioada lucrata intre 01.03.1990 și 01.04.2001;

- H.G. 456/1990, H.G.559/1990 și Ordinul nr.969/1990 aplicabile personalului care lucrează în industria chimică și petrochimică.

In considerarea acestor dispoziții legale, în speță acțiunea este vădit neîntemeiată, în condițiile în care funcțiile pe care intimații-reclamanți considera ca fiind încadrabile în grupa I de muncă nu se regăsesc printre locurile de muncă enumerate de lege ca fiind încadrată în această grupa de muncă.

Mai mult, potrivit legislației relevante, simpla menționare a locului de muncă în anexa la actele normative mai sus citate, nu atrage în mod automat acordarea unei grupe de muncă superioare, fiind necesară parcurgerea unei proceduri obligatorii în cadrul căreia se stabilea dacă unitatea a luat măsurile necesare pentru normalizarea condițiilor de la locul de muncă, și dacă, deși odată luate aceste măsuri, riscul la locul de muncă a rămas același.

Apelanta apreciază că instanța de fond a avut posibilitatea de a verifica dacă lipsa încadrării intimaților-reclamanți în grupa I de muncă a fost corectă prin raportare la procedura de urmat prevăzută de lege însă, chiar în situația în care procedura nu ar fi fost parcursă în tot sau în parte, instanța nu se putea substitui angajatorului în sensul nominalizării grupelor de muncă, întrucât numai angajatorii și sindicatele puteau face nominalizări de personal în ceea ce privește încadrarea salariaților în grupele de muncă.

În susținerea celor arătate mai sus, se menționează că nominalizarea personalului care se încadra în grupele I și II se făcea de conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama în mod concret în condițiile de muncă în care își desfășurau activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitarea fizică sau nervoasă, riscul deosebit de explozie, iradierea sau infectarea etc.).

Ordinul nr.50/1990 are prevederi clare în ceea ce privește metodologia de încadrare în grupele de muncă, precum nominalizarea locurilor de muncă stabilite de legiuitor ca încadrabile în grupe superioare de muncă, așa cum se arată în cuprinsul Anexelor 1 și 2.

Anexele 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990 au produs efecte pentru perioade anterioare emiterii acestuia, respectiv 18.03.1969 - 1.03.1990, până la . Ordinului nr.125/1990. Metodologia instituita de Ordinul nr.50/1990 stabilea o . condiții pentru încadrarea în grupa de muncă. Astfel, conform actului normativ menționat, încadrarea în grupe de muncă se făcea numai în situația în care locul de muncă era prevăzut în anexele 1 și 2 și anume în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr.1, iar în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.

Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Totodată, potrivit dispozițiilor pct.7 din Ordinul nr.50/1990 "încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru."

Apelanta apreciază că importante pentru cauza dedusă judecații sunt actele cu caracter special mai sus menționate, aplicabile salariaților din Industria Chimică și Petrochimică.

HG nr.559/1990 prevede în art.1 că „Personalul care este în activitate de la locurile de muncă cu condiții deosebite din Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice, conform listei anexă, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă în vederea pensionarii, pe întreaga perioadă lucrată, potrivit prevederilor art. 2 din Decretul - Lege nr.66/1990."

Astfel, activitățile încadrabile în grupa I de muncă sunt expres și limitativ prevăzute în Anexa nr. 1 la HG nr. 559/1990, iar din analiza listei anexă se observă că activitățile prestate de reclamanți (operator, maistru, lăcătuș, compresorist) în secțiile și la instalațiile din perioadele deduse judecații nu sunt prevăzute.

In același timp trebuie observate și prevederile art. 2 din acest act normativ „Personalul care este în activitate din unitățile de profil, aparținând Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, necuprins în grupa I de muncă prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrare în grupa a II-a de muncă în vederea pensionarii, pe întreaga perioada lucrată după data de 18 martie 1969. Categoriile de personal care, potrivit sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, pot beneficia de această prevedere, se stabilesc de Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebite. "

Așadar, se evidențiază existența diferențierii între secțiile și instalațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare ca fiind încadrate în grupa I de muncă, (Secția Reformare Catalitică, Secția Cocsare - Instalația Cocsare, Secția Fenol - Acetona) și Secțiile și Instalațiile ) prevăzute de lege ca fiind încadrate în grupa a II, (Secția Cracare Catalitică, Secția DAV – Instalația DAV, Secția Termo Hidro, Uzina cauciuc, Instalația MTBE, Instalația ECBAR, Cazangerie, etc.). Legiuitorul a diferențiat aceste încadrări tocmai datorită condițiilor diferite de muncă între secțiile și instalațiile prevăzute în grupa I și cele prevăzute în grupa a II-a.

Având în vedere calificarea reclamanților (operator, maistru, subinginer), activitatea efectiv prestată în anumite perioade și secțiile în care aceștia și-au desfășurat activitatea, prin prisma textului mai sus menționat, se apreciază de apelantă că a aplicat corect cadrul legal aplicabil.

Așa fiind, cererea reclamanților pentru încadrarea activității prestate în grupa I de muncă pentru perioadele menționate în cererea de chemare în judecata este lipsita de temeinicie având în vedere condițiile concrete de la locurile de muncă în care și-au desfășurat activitatea datorate secțiilor și instalațiilor având un anume specific precum și atribuțiile de serviciu, raportat la cerințele legale.

Totodată, ținând seama de prevederile art.2 și 3 din Decretul - lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării Decretului – lege, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu data de 18.03.1969.

In consecința, încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze în momentul apariției flecarul act normativ care reglementa aceasta, pentru ca nominalizarea persoanelor să poată fi justificată cu documente specifice, existente în cadrul unității-angajatoare.

Mai mult, activitățile pentru care se pot pune în discuție acordarea grupelor superioare de muncă sunt pentru salariații care au desfășurat lucrul efectiv 100% din programul de muncă. Or, instanța nu a lămurit care sunt documentele pe baza cărora a stabilit procentajul de lucru de 100% în grupa I de munca, în fapt la dosar nefiind depuse astfel de înscrisuri doveditoare. Apreciază apelanta că în vederea încadrării unei activități în grupa I de muncă nu se poate face o apreciere generalizată a condițiilor de muncă, ci trebuie analizate particularizat funcție de atribuțiile persoanei nominalizate și de timpul de lucru desfășurat efectiv în executarea și prestarea acelor atribuții. Simpla expunere generalizată de către intimații-reclamanți a unor condiții de lucru nefavorabile nu trebuie să conducă implicit la înlăturarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, în vederea nominalizării și încadrării activităților și a locurilor de muncă în grupe superioare. În consecința, prin sentința apelată și ignorând dispozițiile legale relevante, tribunalul în mod eronat a constatat că acțiunea este întemeiată și că reclamanții au lucrat în perioadele invocate în condiții de muncă specifice grupei I de muncă în procent de 100%, respectiv în condiții deosebite de muncă, obligând-o la eliberarea de adeverințe în acest sens.

Printr-o altă critică se susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că activitatea prestată de intimații-reclamanți în perioada 1.04._04 se încadrează în condiții deosebite de muncă.

Cu privire la acest aspect, apelanta susține că instanța de fond a ignorat actele normative care reglementează procedura de acordare a condițiilor deosebite de muncă și prin urmare a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Se susține că legislația relevanta pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în condiții deosebite/speciale de muncă pentru perioada invocată de intimații-reclamanți este guvernata de HG nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Or, instanța de fond a greșit atunci când nu a observat că pentru acordarea condițiilor deosebite de muncă, legea obliga la respectarea unei proceduri obligatorii, care se concretizează în emiterea unor acte obligatorii. Punerea în discuție a acordării retroactive a condițiilor deosebite de muncă nu este recunoscută de lege. Mai mult, HG nr. 261/2001 preciza la art.14 prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în locuri de muncă în condiții deosebite în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei stabilite de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau pe baza listelor cuprinzând persoanele care au desfășurat activitatea în tocuri de muncă în condiții deosebite. În cazul distrugerii arhivelor, dovedită cu acte, se poate reconstitui potrivit legii, prin hotărâre judecătorească, perioada lucrată în condiții deosebite.

Sub acest aspect, se arată că atâta vreme cât nu este făcută dovada distrugerii arhivelor cu acte, iar carnetul de muncă nu are înregistrări care să facă dovada activității reclamanților în locuri de muncă în condiții deosebite, cererea de chemare în judecata apare ca netemeinică. Procedura instituita de HG nr. 261/2001 obligă la întrunirea cumulativa a criteriilor prevăzute de art. 3, respectiv a) încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuita dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat; b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii; efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare; solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit.a) care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3; f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă; g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4; h) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art.19 alin. (4) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite este obligatoriu ca noxa profesională determinată să se regăsească ca efect asupra stării de sănătate și/sau ca noxa profesională ce a avut efect asupra stării de sănătate să se regăsească în determinările efectuate la locurile de muncă. (3) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, prevăzute în anexa nr.7, au obligația să transmită lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate în ultimii 15 ani, în termen de 15 zile de la data solicitării, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: perioada de înregistrare, locul de muncă, denumirea îmbolnăvirii, factorul nociv responsabil. (4) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, care au efectuat controlul medical, au obligația să transmită sinteza analizelor medicale în termen de 15 zile de la finalizarea controlului medical, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: locul de muncă, numărul de persoane investigate, indicatorul biologic alterat, factorul nociv responsabil.

De asemenea, potrivit cu art. 4 al hotărârii, avizul Inspectoratului teritorial de muncă Prahova era obligatoriu pentru Încadrarea în condiții deosebite de muncă și se acorda numai în baza unor acte delimitate expres de lege.

Mai mult, prin art.11 al hotărârii (1) Nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite, potrivit art. 10, se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat.

De asemenea, în concordanta cu art. 11 din hotărâre, implicat în nominalizarea salariaților este sindicatul ori reprezentanți ai salariaților în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, ceea ce înseamnă că solicitarea încadrării în condiții deosebite de muncă se putea face și la inițiativa sindicatului ori a comitetului de securitate și sănătate în muncă, nu numai la inițiativa angajatorului.

Sub aspectul persoanelor și entităților îndreptățite a solicita încadrarea în condiții deosebite de munca, precum și a termenelor în care pot fi invocate nerespectarea dispozițiilor legale în materie, trebuie observate și prevederile HG 261/2001 care prin art.16 dispune că angajatorii care au locuri de muncă, activități și categorii profesionale încadrate în grupele l și a II-a de muncă vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, în cel mult 90 zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Or, față de termenul dat de lege trebuie observat că acest capăt de cerere este formulat peste termenul de 90 de zile de la data intrării în vigoare a HG nr. 261/2001. ceea ce face ca acțiunea să fie privită și sub aspectul tardivității formulării, solicitându-se respingerea acestuia cel puțin ca neîntemeiat.

Mai susține apelanta că reclamanți au arătat greșit că ar exista un temei pentru încadrarea retroactiva a locurilor de muncă care nu au fost nominalizate în condiții deosebite în anul 2001 în conformitate cu dispozițiile HG nr.261/2001 privind expertiza rea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii și efectuarea determinărilor de noxe profesionale fiind realizat de către Laboratorul Central de Toxicologie Industriala și Biotoxicologie, buletinul de analiza nr.289/2001. În același timp a fost adoptat planul de măsuri tehnico-organizatorice ce urma a fi luate de către apelantă sub supravegherea ITM, măsuri care au avut drept finalitate îmbunătățirea condițiilor de muncă în ceea ce privește diminuarea factorilor nocivi.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.8 alin 3 din HG 261/2001, în baza unor raportări efectuate de angajator în conformitate cu planul de măsuri adoptat, ITM Prahova a apreciat că nu poate fi acordat avizul cu privire la încadrarea locurilor de muncă respective în locuri de muncă cu condiții deosebite.

Procedura prealabilă de încadrare în condiții deosebite reglementată prin HG nr.261/2001 este strictă și trebuie parcursă anterior încadrării și nu poate fi reconstituită retroactiv de către instanța de judecată, ceea ce ar însemna că în fapt se substituie unui organ administrativ abilitat de lege.

In acest sens se face trimitere la dispozițiile Ordinului nr.352 din 7 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a HG nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. HG nr. 261/2001 a fost abrogata prin HG nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, care prevede expres la art.1 că începând cu data intrării în vigoare, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile HG nr.261/2001, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite de aceasta hotărâre.

Prin urmare, după . HG nr.246/2007 nu se mai poate pune problema de acordare a unor noi avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, ci numai de reînnoire a avizelor deja acordate.

HG nr.1274 din 18 decembrie 2012 pentru modificarea și completarea HG nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, prevede aceeași procedură care vizează aspectul al reînnoirii avizelor deja acordate și nu de acordare a unor noi avize.

În art.1 se prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2013, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2012 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri.

In aceste condiții, apelanta apreciază că instanța nu poate constata ea însăși că activitatea prestata de reclamanți în perioada 1.04._04 ar fi fost efectuata în condiții deosebite de muncă, acordând astfel nu numai aviz de încadrare dar și reînnoind acest aviz consecutiv, contrar dispozițiilor legale, dar mai ales substituindu-se organelor abilitate de lege.

Mai mult, activitățile pentru care se pot pune în discuție acordarea condiții deosebite de muncă sunt pentru salariații care au desfășurat lucrul efectiv 100% din programul de muncă, or instanța nu a lămurit care sunt documentele pe baza cărora a stabilit procentajul de lucru de 100% în condiții deosebite de muncă, la dosar nefiind depuse astfel de înscrisuri doveditoare.

În continuare, se critică sentința în sensul că în sensul că tribunalul a ignorat prevederile legale privind prezumția de legalitate de care se bucură înscrierile în carnetele de muncă.

Este recunoscut faptul ca în anul 1989 au fost luate măsuri de încadrare a unor locuri de muncă în grupe superioare de muncă, respectiv grupa I și a II-a de muncă, legiuitorul stabilind la pct.15 din Ordinul 50/1990 că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se "încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale."

Totodată, rezultă cu putere de evidență că în realitate intimații-reclamanți au urmărit să răstoarne prezumția stabilită prin art.279 alin.(10) Codul muncii, conform căruia vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.

În consecință, atât timp cât prin cererea de chemare în judecată intimații-reclamanți au solicitat invalidarea mențiunilor din carnetul de muncă ce se bucură de prezumția de legalitate ope legis și care fac pe deplin dovada încadrării legale a activității prestate, atunci aveau obligația de a aduce dovezi solide care să răstoarne prezumția de legalitate a mențiunilor din carnetul de muncă.

Totodată, în conformitate cu disp.art.328 alin.(1) Cod pr.civilă, prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilita în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite.

Prin urmare, în speță prezumția legala este în mod evident stabilită de prevederile legale menționate mai sus exclusiv în beneficiul apelantei, iar intimații-reclamanți care au contestat aceste aspecte era ținuți să prezinte dovada contrară cu respectarea rigorilor art.328 alin.(2) Cod pr.civilă, conform cărora prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.

Așa fiind, apelanta solicitată să facă aplicarea disp.art.250 și art.327 - 329 Cod pr. civilă referitoare la mijloacele de probă și la prezumțiile legale, întrucât instanța de fond avea obligația de a privi și de a analiza cauza dedusă judecații și prin raportare la dispozițiile cuprinse în Codul de procedura civilă.

Astfel, atâta timp cât din cuprinsul carnetului de muncă al intimaților-reclamanți reiese fără echivoc faptul că nu au beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă, instanța de fond trebuia să pună în vedere acestora să aducă dovezi în sprijinul pretențiilor lor, respectiv dovezi care să răstoarne prezumția de legalitate stabilită de lege și pe baza cărora instanța de fond urma să aprecieze în mod corect că mențiunile cuprinse în carnetul de muncă nu corespund realității.

Totodată, se mai învederează că instanța de fond omițând să pună în vedere intimaților-reclamanți aceste aspecte și ignorând în același timp dispozițiile legale care au instituit prezumția de legalitate a mențiunilor din carnetele de muncă, a pronunțat o hotărâre netemeinică.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că hotărârea instanței de fond se întemeiază în mod eronat pe o singura proba, respectiv raportul de expertiză, apelanta susține că motivele invocate de expert în susținerea acordării grupei I de muncă nu sunt susținute de normele legate relevante.

Astfel, locurile de muncă unde și-au desfășurat activitatea intimații-reclamanți nu se regăsesc printre locurile de muncă și activitățile menționate în Anexa 1 la Ordinul nr.50/1990 și de HG 456/1390 Anexa I, respectiv de HG 569/1990 Anexa I, acesta fiind și motivul pentru care nu a fost posibilă încadrarea activității desfășurate de reclamanți în grupa I de muncă.

De asemenea, conducerea unităților împreună cu sindicatele libere aveau posibilitatea doar de a nominaliza personalul care se regăsea la locurile de muncă stabilite prin lege ca beneficiind de grupa I și II de muncă, nu și de a extinde acordarea grupei I și II de muncă asupra altor locuri de muncă și activități neprevăzute de lege.

Referitor la expertiza tehnică de specialitate dispusă în cauză, se apreciază că nu este cu putință să se stabilească în prezent condițiile de muncă pentru perioada 1974-2001, nefiind lămuritoare pentru că poate cel mult să stabilească noxele la momentul expertizării, situație total nerelevantă față de noxele care ar fi existat la locul de muncă al intimaților-reclamanți în perioada de referință cuprinsă între anii 1974 - 2001. În plus, nu există nicio altă dovadă asupra condițiilor concrete de muncă, a activităților propriu-zise îndeplinite de reclamanți și cu atât mai puțin a duratei din timpul de lucru în care ar fi fost supuși factorilor nocivi.

Prin urmare, instanța de fond a procedat în mod greșit atunci când a dispus efectuarea expertizei tehnice de specialitate, cu toate că legea nu o cerea și, în același timp, a ignorat dispozițiile Ordinului 50/1990 care prevăd în mod clar condițiile legale de acordare a grupelor superioare de muncă, anume existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele ministerului sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților; determinările de noxe trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii; inspectorii de protecția muncii, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor; inspectorii de stat teritoriali constata și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal

Or, expertiza nu a făcut în niciun fel referire la existența determinărilor de noxe efectuate de organele ministerului sănătății, nici de confirmările obligatorii ale inspectorilor de stat teritoriali și nici a celorlalte condiții cerute de lege.

Totodată, instanța de fond a procedat în mod greșit și atunci când a nominalizat ea însăși intimații-reclamanți ca beneficiari ai încadrării în grupa 1 de muncă, atâta vreme cât legiuitorul a hotărât că această nominalizare se face de către angajator și sindicat iar legislația relevantă nu prevedere locurile de muncă ale reclamanților ca fiind încadrate în grupa I.

Pe de altă parte, se susține că la baza pronunțării sentinței nu puteau sta concluziile raportului de expertiză, întrucât în cuprinsul acestuia se regăsesc opinii contradictorii și eronate, fără existența vreunui temei legal adecvat pentru acestea.

Astfel, în raportul de expertiza este menționat ca și temei de drept al concluziilor Ordinul nr.50/1990 poz.60 și poz.95 și art.1 din HG nr.456/1990 - Anexa cu activitățile grupa I de muncă - poz.2 și poz.8 însă, dincolo de faptul că încadrarea activității trebuia să se facă prin raportare la o singura poziție din actul normativ menționat, niciuna din pozițiile indicate de expert nu poate constitui temei legal pentru activitatea prestată de către intimații-reclamanți.

Din analiza disp.art.3, 6 și 7 a Ord.50/1990 precum și poz. 60, 95 din Anexa 1 la Ord. 50/1990, se observă că se referă la personalul care lucrează la curățarea tancurilor petroliere, respectiv personalul care lucrează la operațiunile de sudură nave, cazane, conducte și nu la personalul din industria chimica și petrochimica - secțiile, atelierele și instalațiile tehnologice chimice și petrochimice din cadrul fostei Centrale de Rafinării și Petrochimie Ploiești - Brazi (ulterior SNP P. SA actualmente O. P.) așa cum prevăd dispozițiile Ord. 969/1990 (pentru aplicarea în unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice a HG nr.456/1990 și nr.559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică), neputându-se constata de către expert, iar ulterior de instanță, că activitatea prestată de intimații-reclamanți este încadrabilă în grupa I de muncă din moment ce funcțiile ocupate de aceștia nu presupunea niciuna dintre activitățile prevăzute în actele normative enumerate ca încadrându-se în grupa I de muncă.

Or, chiar dacă ar fi fost reală această ipoteză, de observat că în speță nu sunt îndeplinite prev.art.7 din Ordinul nr.50/1990, conform cărora pentru a beneficia de încadrare în grupa I de muncă este necesar ca activitatea prestată într-un loc de muncă încadrat în aceasta grupa să reprezinte 50% din activitatea salariatului, expertul procedând la încadrarea locurile de muncă ocupate de intimații-reclamanți fără să țină seama de prevederile cuprinse în pct.3 din Ordinul nr.50/1990 care menționează că pot beneficia de încadrarea în grupa I de muncă numai acei salariați care lucrează sau au lucrat în mod efectiv în locurile de muncă prevăzute în Anexa nr.1.

În consecința, se susține că raportul de expertiză este vădit total lipsit de obiectivitate, mai ales din cauza faptului că expertul nu a indicat niciun fel de document relevant în baza căruia și-a întemeiat concluziile și nu a arătat modul în care a determinat încadrarea intimaților-reclamanți în grupa I de muncă, respectiv în condiții deosebite de muncă.

In continuare se precizează de apelantă că locurile de muncă în care și-au desfășurat activitatea intimații-reclamanți nu se regăsesc printre locurile de muncă și activitățile menționate în Avizul nr.025.1/27.04.2002 eliberat de ITM Prahova privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă din cadrul Sucursalei Petrobrazi prevăzute în Anexa 2, acordat în baza art.19 alin.(5) din Legea nr.19/2000 și art.4, 8 alin.2 și art.16 din HG nr.261/2001. Cu toate acestea instanța de fond a preluat concluziile raportului de expertiza fără a arăta care sunt înscrisurile în temeiul cărora s-a stabilit că intimații-reclamanți ar fi lucrat în perioadele anterioare datei de 1.04.2001 în grupa I de muncă în procent de 100% din programul de lucru și, respectiv, în condiții deosebite de muncă în perioada 1.04._04.

Așa fiind, se susține că instanța de fond nu își putea întemeia hotărârea în totalitate pe concluziile raportului expertiză.

Se solicită admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca neîntemeiată.

Intimații reclamanți, legal citați, au depus la dosar întâmpinare, prin care au răspuns punctual motivelor de apel invocate și au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Curtea, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată următoarele:

Susține apelanta că hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea normelor de drept material și procesual, susținere pe care curtea o va constata nefondată.

Astfel, potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.

În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că această operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)

Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au fost încadrați în cadrul societății pârâte diferite perioade de timp menționate în cuprinsul raportului de expertiză în următoarele funcții: Z. V., operator, instalația epurare biologica, tratarea apei uzate; instalația alchilare fenol (OSBF); instalația tratare ape tehnologice (ECBAR); P. M., operator chimist, secția izomerizare, MTBE; operator cauciuc, PB-10; operator, instalația tratarea apei tehnologice (ECBAR); operator chimist instalația carburanți, izomerizare, MTBE; F. E., operator; operator chimist chimizare gaze rafinărie, recuperare gaze faclă; F. N., operator izomerizare; operator; operator chimizare gaze rafinărie; BOLDISTEANU V. V. operator, secția izomerizare; operator izomerizare, MTBE; operator chimist, chimizare gaze de rafinărie; P. A. operator; operator rafinărie; operator chimist Chimizarea gazelor de Rafinărie; B. V., operator; laborant Cracare Catalitica; laborant petrochimist; PENES V. operator chimist; subinginer fabrica catalizatori cauciuc; subinginer; maistru.

Față de probele administrate în cauză și din expertiza de specialitate efectuată, în mod corect tribunalul a apreciat că în raport de gradul de periculozitate existent pe teritoriul unității, de atribuțiile îndeplinite, de munca efectiv prestată, de condițiile de lucru reale în care intimații au activat (noxe profesionale: hidrocarburi aromatice -toluen, izobutena, izopren- produse cu acțiune cancerigena, vapori de benzina, metanol, pentan, izopentan, izopren, condiții nefavorabile de microclimat - variații mari de temperatura, lucru la temperaturi ridicate de 700°C, suprasolicitare nervoasa, periculozitate și risc mare de explozii și incendii, zgomot puternic - peste 1 l0dB, vibrații puternice, pericol de îmbolnăviri profesionale datorita prezentei substanțelor cancerigene, condiții grele de muncă - lucru la tura, participarea la opriri, porniri planificate și accidentale ale instalațiilor, însoțirea sudorului și participarea la lucrările efectuate la rezervoare, recipienți, conducte tehnologice, cuptoare, stres datorat stării de pericol permanent) că reclamanții intimați, muncind efectiv în aceleași condiții de lucru, în perioadele și funcțiile menționate pot beneficia de încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100% din programul de lucru, conform HG 456/1990 art. 1, poz. 2 și 8, coroborat cu Ordinul 50/1990 art. 3,6,7 anexa 1,Lista-Grupa I de muncă poz. 60 și 95.

Curtea va avea în vedere și faptul că pentru o parte dintre intimați, chir societatea apelantă a acordat, în anumite perioade, pentru activități identice gupe de muncă ori condiții deosebite de muncă.

La menținerea acestei soluții vizând încadrarea reclamanților intimați în grupa de muncă curtea va avea în vedere și faptul că în literatura de specialitate s-a menționat că Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestuia, constituie o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii și, în acest sens, a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit ca acestui act normativ, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menita sa elimine inconsecventele și inechitățile existente, iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna sa se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de munca, indiferent de perioada în care au lucrat.

În atare situație, în raport de argumentele expuse anterior, ținând cont de prevederile Ordinului nr.50/1990 și HG 456/1990 instanța apreciază că în mod legal a fost admisă acțiunea reclamanților cu privire la acordarea grupei I de muncă, iar criticile formulate de pârâtă prin calea de atac promovată sub acest aspect, apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare.

S-a învederat de către apelantă că instanța de fond a ignorat prezumția de legalitate de care se bucură înscrierile în cartea de muncă așa cum aceasta este reglementată de art. 279 din Codul Muncii și art. 15 din Ordinul nr. 50/1990.

Într-adevăr pct.15 din Ordinul 50/1990 prevede că " Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale", iar art. 279 alin.(10) din Codul muncii, prevede că "vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă".

Conform art. 328 din NCPC prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite, iar în alin. 2 al acestui text se menționează că prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.

Prin urmare, cel care dorește să infirme faptul presupus prin lege va prelua sarcina dovedirii faptului contrar. În cauza dedusă judecății prin raportul de expertiză efectuat s-a dovedit faptul că încadrarea reclamanților în grupa a II-a de muncă pentru anumite perioade de timp s-a realizat în mod greșit de către unitate, răsturnându-se astfel prezumția de legalitate de care se bucurau înscrierile din cărțile de muncă ale acestora, iar în atare context criticile formulate de apelantă sub acest aspect sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

În ceea ce privește acordarea condițiilor deosebite de muncă se constată că în art.3 din HG nr.261/2001 se prevede metodologia de acordare a condițiilor deosebite, iar în art. 4 din același act normativ se menționează că avizul Inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă are o valabilitate de cel mult trei ani cu posibilitate de prelungire.

În cauză . a făcut demersuri în temeiul HG 261/2001, iar avizele eliberate de ITM nr. 025.1, 025.2, 025.3 și 025.4 din data de 27.04.2002 (aflate la filele 69-72 vol. II dosar fond) confirmă faptul că pentru o . secții aparținând pârâtei (simbolizate cu numere), enumerate în anexa 2 s-a apreciat că se justifică acordarea condițiilor deosebite.

Sub acest aspect, având în vedere locurile de muncă ale reclamanților după anul 2001 și lista privind propunerile de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, expertul a stabilit că se justifică acordarea pentru aceștia a condițiilor deosebite, întrucât secțiile unde ei și-au desfășurat activitatea se numără printre cele care au obținut avizul de la ITM în acest sens.

În atare context, în mod corect instanța de fond a procedat la acordarea acestor condiții situație în care criticile formulate sub acest aspect de apelantă sunt nefondate și urmează a fi respinse.

În ceea ce privește expertiza efectuată în cauză instanța reține că potrivit art. 330 NCPC când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți.

În speța dedusă judecății prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat în contradictoriu cu . să se constate că și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100 %, anterior anului 2001 (conform intervalelor menționate pentru fiecare în tabelul anexat acțiunii), iar după 2001 în condiții speciale și să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

În vederea soluționării raportului juridic dedus judecății, instanța a dispus corect efectuarea unei expertize specialitatea chimie și ingineria substanțelor organice, petrochimice și carbochimice, având ca obiective să stabilească, pe baza înscrisurilor aflate la dosar și a celor de la pârâta apelantă, pentru fiecare reclamant, dacă în perioadele cuprinse în anexa la cererea de chemare în judecată, activitatea desfășurată se poate încadra în grupa I de muncă, până la data de 01.04.2001, iar după această dată în condiții speciale sau deosebite de muncă, în raport de locurile de muncă, profesia fiecăruia, funcțiile, atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestată și condițiile de lucru.

Pentru a-și forma convingerea, instanța trebuie să administreze toate probele pe care le consideră utile, pertinente și concludente în cauză, astfel că, în prezenta speță, în mod corect tribunalul a administrat o probă cu expertiză, probă esențială în condițiile în care era imperios necesară părerea unui specialist în domeniu. Mai mult, curtea va constata că întreaga expertiză și concluziile omologate de către tribunal sunt motivate, se bazează pe documente emanate chiar de la societatea apelantă și pe dispozițiile legale aplicabile în materie.

Faptul că expertul a ajuns la o concluzie contrară susținerilor apelantei nu lipsește de obiectivitate acest raport și nu poate fi înlăturat din probatoriul administrat, astfel că și aceste critici ale apelantei apar ca fiind nefondate.

Pe cale de consecință, având în vedere considerentele expuse anterior și faptul că hotărârea pronunțată de prima instanță (atacată pe calea prezentului apel), cuprinde o prezentare a argumentelor de fapt și de drept care au justificat măsurile cuprinse în dispozitivul hotărârii, Curtea, în baza art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat și va menține ca legală sentința atacată.

Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimații-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul declarat de pârâta . cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 283 din 4 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții Z. V. în nume propriu și ca reprezentant legal al intimaților reclamanți, cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură A. A. cu sediul în Ploiești, .. 30, ., jud. Prahova, P. M., F. E., F. N., Boldișteanu V. V., P. A., B. V., P. V., toți prin reprezentant Z. V., ca nefondat.

Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 19 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător,

C.-M. M. A.-M. R.

Grefier,

C. G.-A.

Red. CMM/CGA

4 ex./10.12.2015

d.f._ – Tribunalul Prahova

j.f. M. C.-A.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1970/2015....  Obligaţie de a face. Sentința nr. 6/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Hotărâre din 19-11-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI