Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1970/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1970/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1970/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 1970
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Președinte – V. G.
Judecător - G. M. P.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul D. V., domiciliat în Câmpina, ..2, ., . și cu domiciliul ales la reprezentând convențional avocat M. G. – B., . bis, ., împotriva sentinței civile nr. 1204 din 6.05.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Cluj N., ..2-4, județ Cluj.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 24 noiembrie 2015, dând următoarea decizie:
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul D. V. a solicitat în contradictoriu cu . anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 482/24.05.2013 emisă de intimată, obligarea acesteia la plata unor despăgubiri bănești în suma de 120 lei reprezentând suma reținută din salariu urmare a deciziei de sancționare, cât și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că prin decizia contestată, emisă în temeiul disp.art.248 alin.1 lit.c din codul Muncii contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe o perioada de 1 lună și imputarea pagubelor ce decurg din acest fapt întrucât nu se consideră vinovat de încălcarea prevederilor art.32 lit.b și h, art.33 alin.2 din Instrucțiunile nr.201/2007, art.63 alin.1 din Regulamentul de Ordine Interioară și atribuțiile din fișa postului, întrucât a efectuat verificările prevăzute de actele și regulamentele menționate, defecțiunile respective neputând fi constatate la o examinare vizuală, acestea fiind efectuată și în lipsa contestatorului.
Contestatorul a mai arătat că pe data de 14.04.2013, cu o zi înainte de a lua în primire locomotiva, aceasta a fost în Depoul A. pentru revizie unde au fost făcute verificări tehnice de tip PTH3, situație față de care a considerat că nu putea depista o defecțiune ce nu a fost constatată nici de specialiștii respectivi ce au în dotare aparatură adecvată, în condițiile în care locomotiva nu are la bord aparatură de semnalizare a unor defecte de natura celui constatat.
De asemenea, s-a invocat și nulitatea absolută a deciziei de sancționare întrucât cercetarea disciplinară a fost efectuată în lipsa contestatorului, procedura prealabilă fiind efectuată nelegal, conform art.251 din Codul Muncii.
Intimata a solicitat respingerea în totalitate a contestației întrucât contestatorul în calitate de salariat al intimatei încadrat în funcția de mecanic locomotivă, în data de 16.04.2013 a preluat locomotiva DA 1023 de la stația B. iar în data de 18.04.2013 aceasta a fost remizată în depoul Ploiești, cu ocazia reviziei fiind constatate anumite defecțiuni datorită faptului că contestatorul nu a respectat procedurile impuse de Instrucțiunile nr.201/2007 art.32 lit.b și h (verificarea părților de rulare a suspensiei și a stării suprafeței de reluare a bandajelor roților, verificarea nivelului de combustibil și a lubrefianților) cât și a art.33 alin.2 (aducerea la cunoștința șefului de tură efectuarea operațiunilor respective și eventuale observații privind locomotiva) atribuții menționate și în fișa postului la punctele 5.1.1 și 5.1.4.
Intimata mai arătat că la data de 19.04.2013 un alt mecanic ce trebuia să preia locomotiva a constata o . defecte la revizia exterioară efectuată la locomotiva DA 1023, defecte menționate în Raportul de eveniment nr. 259 din 19.04.2013 și constate la calea de rulare, dar și lipsa uleiului la cuzinet și tobe osia 1 și 2, în data de 23.04.2013 fiind încheiat și un proces-verbal de constatare ce atestă aceste constatări, locomotiva fiind reținută pentru remediere defecțiunii în depou.
În legătură cu nulitatea absoluta a deciziei pentru lipsa contestatorului de la cercetarea disciplinară cât și pentru faptul că a fost convocat telefonic și nu în scris, s-a arătat că prin adresa nr.3/408/24.05.2013 contestatorul a fost convocat în scris și a semnat personal această adresă, fiind prezent la audieri unde a și recunoscut că se face vinovat de faptele menționate în decizia de sancționare, solicitându-se respingerea acestei cereri..
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1204 din 6.05.2015, a respins excepția nulității absolute a deciziei nr.482/24.05.2013 emisă de intimată și pe fond a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin acțiune, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu . anularea deciziei de sancționare disciplinara nr.482/24.05.2013 emisă de intimată, obligarea acesteia la plata unor despăgubiri bănești în suma de 120 lei reprezentând suma reținută din salariu urmare a deciziei de sancționare, cât și cheltuieli de judecată.
Referitor la cererea privind constatarea nulității absolute a deciziei contestate întrucât cercetarea disciplinară a fost efectuată în lipsa contestatorului, procedura prealabilă fiind efectuată nelegal, conform art.251 Codul Muncii, tribunalul a respins această cerere, deoarece prevederile art.251 Codul Muncii precizează că sub sancțiunea nulității la cercetarea disciplinară, salariatul va fi convocat în scris precizându-se data, ora și locul întrevederii, prin adresa nr. 3/408 din 24.05.2013 contestatorul a fost convocat cu respectarea disp.art.251, semnând personal această adresă, având cunoștință despre toate aceste mențiuni, neexistând motive care să atragă nulitatea absolută a acestei decizii.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că întrucât contestatorul în calitate de salariat al intimatei încadrat în funcția de mecanic locomotivă, în data de 16.04.2013 a preluat locomotiva DA 1023 de la stația B. iar în data de 18.04.2013 aceasta a fost remizată în depoul Ploiești, cu ocazia reviziei din data de 19.04.2013 un alt mecanic ce trebuia să preia locomotiva a constata o . defecte la revizia exterioară efectuată la locomotivă, defecte menționate în raportul de eveniment nr. 259/19.04.2013 și constate la calea de rulare, dar și lipsa uleiului la cuzinet și tobe osia 1 și 2, în data de 23.04.2013 fiind încheiat și un proces-verbal de constatare ce atesta aceste constatări, locomotiva fiind reținută pentru remediere defecțiunii în depou.
Astfel, deși contestatorul a menționat că nu a fost convocat pentru constatarea defectelor menționate, cu ocazia audieri și a declarației dată în fața comisiei de disciplină a recunoscut că se simte vinovat că nu a respectat dispozițiile menționate în decizia de sancționare și prevăzute de Instrucțiunile nr.201/2007.
În vederea lămuriri tuturor aspectelor de natură tehnică și a gradului de vinovăție a contestatorului, în cauză a fost întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară expertiză exploatare căi ferate locații și material rulant, raport efectuat de expertul Moara V., la cererea contestatorului fiind efectuat un raport de expertiză de către expertul consilier M. Ș. S., solicitat de contestator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza judiciară, expertul a concluzionat că nu poate fi făcut răspunzător contestatorul pentru defectele reținute în procesul-verbal de constatare efectuat de personalul de specialitate din cadrul intimatei, acestea având drept cauză o reparație necorespunzătore efectuată în Depoul A. cu ocazia revizie și nu puteau fi detectate și nici sesizate cu ocazia rulajului pe traseu, întrucât zgomotul produs de defectele apărute este mai mare ca intensitate decât zgomotul normal ce apare în timpul rulării pe cale ferată, astfel încât nu putea fi sesizat de contestator în timpul deplasări pe traseu.
Expertul a reținut însă că defecțiunile apărute și constatate în procesul-verbal de constatare sunt reale, însă nu puteau fi prevăzute sau sesizate de către contestator, aceleași concluzii fiind precizate și de expertul consilier al contestatorului.
De asemenea, s-a susținut de către expertul judiciar că potrivit dispoziției directorului general nr.5/28.02.2002 și a adresei nr.46/_/4.03.2002 lucrările se execută de către personalul de atelier pe parcursul procesului tehnologic și nu de către mecanicul ce remizează locomotiva.
Tribunalul a apreciat că în cauză contestatorul a fost sancționat de încălcarea prevederilor art.32 lit.b și h, art.33 alin.2 din Instrucțiunile nr.201/2007, art.63 alin.1 din Regulamentul de Ordine Interioară și atribuțiile din fișa postului, întrucât nu a efectuat verificările prevăzute de actele și regulamentele menționate, respectiv pentru neefectuarea reviziei la canal sosire în depoul Ploiești în data de 18.03.2013, nicidecum pentru defecțiunile înregistrate la locomotivă cu ocazia rulări de la stația B. la Depoul Ploiești și a recunoscut că nu a verificat nivelul uleiului la cuzineți, cu nerespectarea prevederilor mai sus menționate.
Astfel potrivit art.32 lit.b și h, art.33 alin.2 din Instrucțiunile nr. 201/2007, art.63 alin.1 din Regulamentul de Ordine Interioară, contestatorul avea obligația să verifice părțile de rulare a suspensiei și a stării suprafeței de reluare a bandajelor roților, verificarea nivelului de combustibil și a lubrefianților cât și aducerea la cunoștința șefului de tură efectuarea operațiunilor respective și eventuale observații privind locomotiva, toate aceste lucrări neavând legătură cu lucrările se execută de către personalul de atelier pe parcursul procesului tehnologic potrivit dispoziției directorului general nr.5/28.02.2002 și a Adresei nr.46/_ din 4.03.2002, astfel cum a menționat expertul.
Așadar, contestatorul nu a efectuat aceste constatări, acestea fiind efectuate la data de 19.04.2013 de un alt mecanic ce trebuia să preia locomotiva, prilej cu care s-au constata o . defecte la revizia exterioară efectuată la locomotiva DA 1023, defecte menționate în raportul de eveniment nr. 259 din 19.04.2013, defecte constatate la calea de rulare, dar și lipsa uleiului la cuzinet și tobe osia 1 și 2.
Totodată, tribunalul a apreciat că atât timp cât o parte din aceste defecte au fost constatate la o simplă verificare vizuală de către alt mecanic de locomotivă cu aceeași pregătire profesională, și fără aparatură de specialitate, aceste defecte puteau fi sesizate și de către contestator, concluzia logică fiind aceea că D. V. nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu prevăzute în cuprinsul Instrucțiunilor nr. 201/2007, art.63 alin.1 din Regulamentul de Ordine Interioară și atribuțiile din fișa postului, situație față de care instanța de fond a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul D. V., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât instanța de fond s-a pronunțat eronat asupra excepției nulității absolute odată cu fondul, față de împrejurarea că, la data de 08.04.2014, s-a înscris în fals cu privire la adresa nr. 3/408/24.05.2013 cu privire la semnătura sa aplicată pe acest înscris.
Arată apelantul și faptul că pârâta nu a făcut dovada respectării procedurii prealabile emiterii deciziei de sancționare, instanța de fond fiind obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 251 din Codul muncii.
Critică apelantul sentința și sub aspectul greșitei rețineri a nerespectării instrucțiunilor și reglementărilor de serviciu, întrucât verificarea nivelului uleiului la cuzineți nu intra în atribuțiile sale de serviciu. Contestatorul avea obligația de a verifica uleiul la tobele de angrenaj, atribuție de serviciu pe care a îndeplinit-o, astfel cî nu există legătură de cauzalitate între presupusele fapte imputate acestuia și defecțiunile apărute la locomotivă.
Solicită apelantul a se dispune admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată atât la fond cât și la apel.
La data de07.09.2015, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că întreaga procedură a cercetării disciplinare a fost efectuată în condițiile prevăzute de Codul muncii, respectiv faptul că, cu ocazia declarației dte în fața comisiei de cercetare, contestatorul a recunoscut că se face vinovat de nerespectarea dispozițiilor art. 32 și 33 din Instrucțiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar 201/2007, care se regăsesc și în fișa postului său.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis în limitele și pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția de sancționare nr. 482/24.05.2013, intimata-pârâtă . a aplicat apelantului contestator D. V., având funcția de mecanic de locomotivă, sancțiunea disciplinară constând în reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 1 lună și imputarea pagubelor ce decurg din acest fapt.
Apelantul-contestator a solicitat instanței de judecată anularea acestei dispoziții, invocând nulitatea absolută a acesteia pentru neîndeplinirea procedurii cercetării prealabile disciplinare, respectiv anularea ei întrucât nu se face vinovat de abaterea disciplinară reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește primul motiv de apel, referitor la greșita soluționare a excepției nulității absolute a dispoziției de sancționare, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 251 din Codul muncii, (1) sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. (2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un avocat sau de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Dispozițiile legale privitoare la convocarea salariatului în vederea cercetării disciplinare sunt de favoare pentru acesta, menite să consacre principiul dreptului la apărare. Convocarea trebuie făcută cu câteva zile înainte de data întrevederii, într-un termen rezonabil, pentru ca persoana cercetată disciplinar să aibă posibilitatea reală de a-și pregăti apărarea.
În cauză, Curtea constată că intimata a procedat la convocarea apelantului prin adresa nr. 3/408 din 24.05.2013. Din cuprinsul adresei rezultă că apelantul-contestator este convocat în ziua de 24.05.2013, la ora 8.00 la sediul societății în vederea desfășurării procedurii prealabile privind defectarea locomotivei DA 1023. Pe adresa menționată, apare consemnarea faptului că ”a luat la cunoștință” și o semnătură, pe care apelantul-contestator contestă că i-a aparține.
La aceeași dată de 24.05.2013, a avut loc întrevederea apelantului cu comisia de cercetare, apelantului i s-a luat o notă de relații, s-a întocmit raportul de cercetare nr._ și a fost emisă dispoziția de sancționare a cărei anulare se solicită.
Curtea reține faptul că adresa de convocare a fost emisă în chiar ziua stabilită pentru efectuarea cercetării prealabile, fără a se acorda salariatului un termen rezonabil pentru a-și pregăti apărarea, fără a i se conferi dreptul de a fi asistat de un avocat și de a administra probe în apărarea sa.
Sub acest aspect, este irelevant faptul că adresa de convocare conține sau nu semnătura contestatorului, fiind evident că acesta s-a prezentat la sediul societății intimate și a dat o notă de relații. Convocarea efectuată de intimată a fost pur formală, nerespectând dreptul contestorului de a fi anunțat cu privire la efectuarea cercetării disciplinare cu un interval de timp înainte suficient pentru a-și pregăti corespunzător apărarea.
Prin urmare, Curtea reține faptul că intimata nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii cercetării prealabile cu respectarea dispozițiilor art. 251 alin.2 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, în mod greșit instanța de fond a apreciat că contestatorul a fost convocat cu respectarea dispozițiilor art. 251 din Codul muncii și, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința în sensul că va admite contestația și va constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.482/24.05.2013, dispunând și obligarea pârâtei-intimate la plata, către apelantul-contestator, a sumei de 120 lei reținută din salariu.
Curtea reține și faptul că, urmare a constatării nulității absolute a dispoziției de sancționare pentru nerespectarea procedurii cercetării disciplinare, nu se mai impune analiza motivului de apel vizând abaterea disciplinară reținută în sarcina apelantului-contestatorul.
În temeiul dispozțiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga pârâta-intimată aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4500 lei la fond și 1537 lei în apel, constând în onorariu apărător fond și apel și onorariu expert.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorul D. V., domiciliat în Câmpina, ..2, ., . și cu domiciliul ales la reprezentând convențional avocat M. G. – B., . bis, ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 1204 din 6.05.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Cluj N., ..2-4, județ Cluj și în consecință:
Schimbă în tot sentința în sensul că admite contestația.
Constată nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.482/24.05.2013.
Dispune obligarea pârâtei-intimate la plata, către apelantul-contestator, a sumei de 120 lei reținută din salariu.
Obligă pârâta-intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4500 lei la fond și 1537 lei în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 noiembrie 2015.
PreședinteJudecător
V. GheorgheMădălina P. G.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
VG/FA
5 ex./14.12.2015
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. N. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1949/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 19-11-2015, Curtea de... → |
|---|
