Acţiune în constatare. Sentința nr. 2/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2301/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIANR. 352
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Președinte - A. M. R.
Judecător - C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în Ploiești, ..235, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 2257 din 9 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanții M. C., CNP_, L. S., CNP_, B. G., CNP_, M. C., CNP_, L. M., CNP_, V. E., CNP_, S. V., CNP_, V. G., CNP_, N. C., CNP_, N. C., CNP_, I. D., CNP_, B. C., CNP_, V. M., CNP_, M. G., CNP_, P. I., CNP_, I. I., CNP_, D. N., CNP_, O. I., CNP_, G. V.,_, S. C., CNP_, I. E., CNP_, G. D., CNP_, M. P., CNP_, D. C., CNP_, G. I., CNP_, V. T., CNP_, P. M. D., CNP_, T. G., CNP_, M. C.,_, N. Ș., CNP_, P. M., CNP_, L. A., CNP_, F. M., CNP_, C. DOINIȚA, CNP_, și C. V. D., CNP_, toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului individual de avocat O. M. M., din Ploiești, ., M.12C, ., ., prin reprezentant convențional O. M. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, pentru toți intimații reclamanți, avocat O. M. M. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/9.12.2015, lipsind apelantul pârât . Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, iar apelanta pârâtă a depus o cerere prin care învederează instanței că renunță la judecata apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2257 din 9.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Avocat O. M. M., având cuvântul pentru intimații reclamanți, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării apelului în prezenta cauză de către pârâta ., excepție prioritară cererii de renunțare la judecată, dat fiind că este vorba de un aspect ce ține de legala investire a instanței de control judiciar.
Avocat O. M. M., având cuvântul pentru intimații reclamanți, solicită admiterea excepției tardivității declarării apelului și respingerea apelului ca tardiv formulat.
CURTEA:
Prin cererea formulată la data de 17.03.2014, înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr._, reclamanții M. C., L. S., B. G., M. C., L. M., V. E., S. V., V. G., N. C., N. C., I. D., B. C., V. M., M. G., P. I., I. I., D. N., O. I., G. V., S. C., I. E., G. D., M. P., D. C., G. I., V. T., P. M. D., T. G., M. C., N. Ș., P. M., L. A., F. M. și C. Doinița, au chemat in judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul reclamanților de a beneficia de grupa I de munca in procent de 100%, pentru perioadele menționate in tabelul anexat cererii de chemare in judecata, precum si să dispună obligarea acesteia sa elibereze reclamanților adeverințe din care sa reiasă perioadele în care și-au desfășurat activitatea în grupa I de munca, în procent de 100%.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost/sunt salariații societății pârâte, S.C. P. L. S.A., încadrați în munca cu contracte individuale de muncă pe perioade nedeterminate, desfășurându-și activitatea în cadrul societății pârâte în funcțiile de operator chimist, compresorist piroliza, montator-reglor, pompagiu, lăcătuș mecanic întreținere-reparații, subinginer, primitor-predator produse fluide, fochist, operator tablonist, metrolog, in instalația ATM, fiind expuși la pericolele existente in instalațiile tehnologice: incendii, explozii, intoxicații acute si cronice si lucrând in condiții nefavorabile de microclimat.
Reclamanții au mai menționat că au lucrat in condiții nocive, manipulând in permanență produse toxice si periculoase ca hidroxid de sodiu, formol, naftalina, acid sulfuric, clorura de aluminiu, toluen, amoniac, benzina de extracție, furfurol, produse petrochimice, extract aromatic etc., lucrând în mediu de vapori de produse petrochimice, care constituie pericol de explozie, in zgomot si vibrații produse de instalațiile de pompare, având in permanență pericol de explozii si incendiu, locurile de muncă aflându-se in interiorul rafinăriei, mărginite de instalații si rezervoare cu petrol, produse finite (benzina, motorina).
Pentru toate aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
În dovedirea acțiunii, au solicitat proba cu înscrisuri si expertiza tehnica in specialitatea mașini unelte si sisteme de producție.
In drept, reclamanții au invocat dispozițiile Ordinului 50/1990, HG 559/1990, HG 456/1990, Ordinul 969/1990, CCM, Codul muncii: art. 6, art. 39, art. 40, art. 171, art. 248, art. 281, art. 284, art. 287, art. 126, alin. 2 din HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii 263/2010.
La data de 28.04.2014, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, cu mențiunea că, în cadrul acesteia, s-a acordat grupa de muncă in conformitate cu actele normative speciale emise de către Guvern si Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice pentru sectoarele din subordinea acestui minister(HG 559/1990, HG 456/1990 ȘI Ord nr 969/1990) si după metodologia prevăzută in Ordinul nr. 50/1990.
Astfel, în baza art. 1 din Ordinul Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice nr. 969/1990 și art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, pârâta a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate in grupele I si II, menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.
Pârâta a mai susținut că reclamanții au lucrat in cadrul societății in perioada 1974-2001, desfășurând activități încadrate in grupa I, respectiv a II-a de muncă, astfel cum rezultă si din mențiunile făcute de societate in carnetele de muncă ale reclamanților.
De asemenea, a mai învederat că in perioadele indicate de reclamanți, aceștia au lucrat numai in locuri de muncă încadrate in grupa a II-a de muncă, in proporție de 100%, conform Ord. 969/1990, poz.1 și 2 din anexă.
În drept, a invocat disp. art.205 si urm. din C..
În dovedirea întâmpinării, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 12.05.2014, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea susținerilor pârâtei ca neîntemeiate.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamanții au arătat că Ordinul nr.50/1990 nu nominalizează activitățile sau locurile de munca, ci numai funcțiile/meseriile salariaților încadrați si, pentru a corecta încadrarea într-o grupa sau alta în raport de nominalizările făcute de patronat si sindicat, reclamantul are dreptul sa solicite constatarea existentei sau inexistentei dreptului la grupa de munca fără sa i se poată opune termenul de prescripție întrucât, prin Ordinul 50/1990, s-a recunoscut beneficiul drepturilor câștigate pentru activitățile desfășurate în condiții deosebite în perioada 1969- 1990.
În drept, au făcut referire la Decizia nr. 87/01._ a Curții Constituționale.
De asemenea, au mai menționat că, din anexa la contractul colectiv de munca valabil in anul 1998 (depus de parata la întâmpinare), rezulta ca personalul din secțiile: DAV3, Cocsare, Ulei Alb, Aditivi, ATM, Cracare Catalitica, Merox, Alchilare, DAI, Fracționare gaze (FG), Piroliza, Hidrofinare etc. si personalul T. (director, serv. Contabilitate, secretariat, juridic, Cantina etc.) care își desfășura activitatea in afara rafinăriei la cca. 100 m unde sunt amplasate birourile, a fost încadrat deopotrivă în grupa a II-a de muncă în baza art.2 HG 559/1990 si art.2 poz.1 din Ordinul MIChP 969/1990.
Față de dispozițiile art.2 din HG 559/1990, încadrarea salariaților in grupele de munca nu s-a făcut cu respectarea legislației in vigoare, iar pentru înlăturarea inechităților făcute la aceea vreme salariații au posibilitatea sa uzeze in prezent de calea judecării pentru obținerea grupei superioare de munca.
Reclamanții au mai afirmat că, din buletinele de determinare prin expertizare nr. 4397/1990, a rezultat ca s-au examinat si expertizat toate locurile de munca din Rafinăria Teleajan (actualmente P. L.), mai puțin cele deținute de personalul T., si s-a concluzionat ca exista riscul potențial al producerii unor intoxicații acute comice, exista riscul producerii incendiilor si exploziilor prin manipularea de substanțe chimice toxice si inflamabile de către personalul ce își desfășoară activitatea in instalații (printre care si locurile de munca ale reclamanților din prezenta cauza).
Totodată, reclamanții au mai enumerat situația noxelor existente în instalațiile în care lucrau în anul 1990 (potrivit situației noxelor existente în Teleajen în semestrul I anul 1990.
În cauză, s-a procedat la încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, cu privire la care, atât reclamanții, cât și pârâta au formulat obiecțiuni.
La termenul de judecată din data de 9.10.2014, analizând obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, tribunalul a apreciat că, în ceea ce privește obiecțiunile formulate de reclamanți, reprezintă o eroare materială strecurată în cuprinsul expertizei, în sensul că perioada în care reclamantul M. P. se încadrează în grupa I de muncă este 01.04._84, iar nu 01.04._84, dar și că, în privința obiecțiunilor formulate de pârâtă, au natura unor apărări de fond, care vor fi avute în vedere cu prilejul deliberării asupra cauzei, neimpunându-se întregirea sau completarea raportului de expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 2257 din 9 octombrie 2014 prin care a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanți și a constatat că aceștia beneficiază de grupa superioară de muncă, în procent de 100% din programul de muncă, potrivit concluziilor raportului de expertiză în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, întocmit de expert B. V., după cum urmează:
Reclamantul M. C. – grupa I a de muncă pentru perioadele 05.08._81 și 05.04._01;
Reclamantul L. S. – grupa I a de muncă pentru perioadele 19.02._83;10.09._97 și 16.03._01;
Reclamantul M. C. – grupa I a de muncă pentru perioadele 12.01._94 și 01.05._01;
Reclamantul L. M. – grupa I a de muncă pentru perioadele 26.03._92; 26.04._95; 01.12._97 și 18.03._01;
Reclamantul V. E. – grupa I a de muncă pentru perioadele 22.09._77;21.06._89 și 11.03._01;
Reclamantul S. V. – grupa I a de muncă pentru perioadele 08.10._78;25.06._98 și 01.08._01;
Reclamantul V. G. – grupa I a de muncă pentru perioadele 01.10._83 și 11.03._01;
Reclamantul N. C. – grupa I a de muncă pentru perioadele 03.03._88;03.06._97 și 01.07._99;
Reclamantul N. C. – grupa I a de muncă pentru perioadele 17.02._82;14.07._84 și 21.12._97;:
Reclamantul I. D. – grupa I a de muncă pentru perioadele 01.08._77;01.11._79; 23.12._98 și 01.04._01;
Reclamantul B. C. – grupa I a de muncă pentru perioadele 07.08._88;01.12._97 și 20.10._01;
Reclamantul V. M. – grupa I a de muncă pentru perioadele 12.11._97;20.10.1997 – 01.08.1998 și 01.08._01;
Reclamanta M. G. – grupa I a de muncă pentru perioadele 04.11._82;01.12._97 și 18.03._01;
Reclamantul P. I. – grupa I a de muncă pentru perioadele 24.04._88;01.12._-20.09.1997 și 19.03._01;
Reclamantul I. I. – grupa I a de muncă pentru perioadele 10.04._87;16.06._97 și 18.03._01;
Reclamantul D. N. – grupa I a de muncă pentru perioadele 13.10._78;10.11._97 și 20.10._01;
Reclamantul O. I. – grupa I a de muncă pentru perioada 22.07._01;
Reclamantul G. V. – grupa I a de muncă pentru perioadele 12.10._78;27.06._94 și 01.10._01;
Reclamantul S. C. – grupa I a de muncă pentru perioadele 14.03._89;07.06._97 și 16.03._01;
Reclamantul I. E. - grupa I a de muncă pentru perioadele 09.10._77;27.12._97 și 01.04._01;
Reclamantul G. D. – grupa I a de muncă pentru perioadele 01.07._97 și 20.10._01
Reclamantul M. P. - grupa I a pentru perioadele 01.04._84, 01.12._97 și 20.10._01;
Reclamanta D. C. – grupa I a de muncă pentru perioadele 26.02._97 și 20.10._99;
Reclamantul G. I. – grupa I a de muncă pentru perioadele 01.06._97 și 18.03._01;
Reclamantul V. T. – grupa I a de muncă pentru perioadele 14.10._87;01.06._97 și 18.03._01;
Reclamantul P. M. D. –grupa I a de muncă pentru perioadele 01.11._76 și 21.02._01;
Reclamantul T. G. – grupa I a de muncă pentru perioadele 01.06._85 și 14.10._01;
Reclamantul M. C. – grupa I a de muncă pentru perioadele 18.11._92,01.06._99 și 01.06._01;
Reclamantul N. Ș. – grupa I a de muncă pentru perioadele 01.09._90;01.12._97 și 19.03._01;
Reclamantul P. M. – grupa I a de muncă pentru perioadele 11.09._84;01.08._93 și 16.07._01;
Reclamanta L. A. – grupa I a de muncă pentru perioadele 23.10._97 și 19.03._01;
Reclamanta F. M. – grupa I a de muncă pentru perioadele 09.09._97 și 18.03._01;
Reclamanta C. Doinița – grupa I a de muncă pentru perioadele 01.11._95;16.02._97 și 15.04._01;
Reclamantul C. V. D. – grupa I a de muncă pentru perioadele 16.02._91;01.06._97 și 18.03._01.
Prin aceeași hotărâre instanța a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în conformitate cu mențiunile înscrise în carnetele lor de muncă, aflate în copii la dosar, reclamanții M. C., L. S., B. G., M. C., L. M., V. E., S. V., V. G., N. C., N. C., I. D., B. C., V. M., M. G., P. I., I. I., D. N., O. I., G. V., S. C., I. E., G. D., M. P., D. C., G. I., V. T., P. M. D., T. G., M. Crisitian, N. Ș., P. M., L. A., F. A., C. Doinița și C. V. D. și-au desfășurat activitatea, în perioadele indicate în acțiune, în cadrul în pârâtei ., în baza unor contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, locurile de muncă, condițiile și atribuțiile concrete fiind determinate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert B. V. (filele 116-132 din vol. IV dosar), pe baza fișelor de post și a celorlalte înscrisuri relevante puse la dispoziție de angajator, cu precizarea că, pe întreaga durată a activității lor, au beneficiat de încadrarea în procent de 100% din programul de lucru în grupa a II-a și, în cazuri izolate, de grupa I de muncă.
Tribunalul a procedat la prezentarea rutei profesionale a fiecărui reclamant, cu menționarea locului de muncă și a condițiilor efective de desfășurare a activității.
Totodată prima instanță a avut în vedere că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, instalația de Piroliza a fost conceputa pentru producerea materiei prime-etilena, necesara proceselor tehnologice din cadrul instalațiilor de petrochimie. A funcționat concomitent cu instalațiile din secția Olefine, Polimeri si Monomeri. Datorita pericolului mare de apariție a exploziilor si incendiilor si a evenimentului produs in anul1983, instalația a fost refăcuta, fără a mai fi repornita.
Potrivit art. 3 alin.1 din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În conformitate cu art.7 din același act normativ, “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Luând în considerare situațiile reclamanților, cu meserii și activități legate direct de procesul de producție, prin raportare și la locurile lor efective de muncă, așa cum au fost analizate, tribunalul a apreciat că se încadrează în prevederile Ordinului nr.50/1990 completat succesiv, anexele 1, poziția nr.59, coroborat cu HG nr.456/1990, pozițiile nr.2,5 și 8, și HG nr.559/1990, pozițiile nr.2, 3 și 5, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. V..
În esență, activitatea zilnică a reclamanților s-a desfășurat efectiv și permanent în locuri de muncă reprezentate de instalații ce se încadrează, prin natura activităților, în anexele la HG nr.456/1990 și HG nr.559/1990.
A mai învederat prima instanță că, nu trebuie ignorat nici faptul că, potrivit Buletinului de determinare prin expertizare nr.4397/1990, „din analizele prezentate se constata locuri de munca cu noxe ce depășesc concentrațiile maxime admise (Deparafinare, Rafinațiile acide, Aditivi, Copolimeri stirenici, etc.), prezenta simultana a mai multor noxe benzen, MEC, stiren, etilbenzen, toluen)".
S-a mai constatat prezența unor noxe a căror determinare nu se poate face determinarea microorganismelor la instalațiile ECEBAR, determinări in spatii închise, determinări de noxe la turnarea si transportul bitumului, la aplicarea pe drumuri a amestecurilor asfaltice, etc.), acestea fiind apreciate ca reprezintă factori de risc pentru sănătate.
Expertul desemnat în cauză a subliniat, în concluziile raportului întocmit, gradul mare de periculozitate al locurilor de munca din cadrul pârâtei, ce rezulta din stocurile mari de gaze petroliere lichefiate produse in instalațiile tehnologice, acestea prezentând riscul de explozie in anumite condiții si din capacitățile mari de depozitare pentru unele substanțe toxice cum ar fi: hidrogen sulfurat, acid fluorhodric, amoniac, acid sulfuric oleum, etc.
Referitor la condițiile periculoase de munca, tribunalul a arătat că, în incinta societății pârâte s-a menținut permanent o multitudine de factori potențiali de risc constând în: manipularea unor substanțe inflamabile, toxice, corozive sau explozive;
- numărul mare de îmbinări care pot constitui oricând surse de neetanșeități de produse inflamabile/toxice; domeniu larg de temperaturi si presiuni; procese tehnologice in care se folosesc reacții chimice, care in caz de avarii pot genera accidente care afectează si zonele învecinate; față de situațiile concrete existente la diversele locuri de munca, exista riscul potențial al producerii unor intoxicații acute cronice cu simptomatologie caracteristica."
Tribunalul a considerat că raportul de expertiză întocmit în cauză este de natură a lămuri litigiul dintre părți sub toate aspectele, în condițiile în care îndrituirea reclamanților la recunoașterea grupei de muncă solicitate a fost analizată din perspectiva prevederilor HG nr.456/1990 și HG nr.559/1990, precum și ale Ordinului nr.969/1990, acte normative speciale și specifice pentru domeniul în care au activat reclamanții.
Este adevărat că, prin hotărârea Consiliului de Administrație din data de 1.03.1990 și prin procesul-verbal nr.4/03.06.1992, s-a stabilit încadrarea salariaților în grupa I-a sau a II-a de muncă, însă tribunalul a considerat că dovezile administrate de reclamanți în prezenta cauză sunt susceptibile a demonstra că încadrarea acestor părți în grupa a II-a de muncă are la bază convenția eronată intervenită între conducerea societății și sindicat.
În mod indubitabil, instanța a considerat că nu poate ignora împrejurarea că, prin procesul-verbal identificat anterior, s-a procedat la încadrarea în aceeași grupa a II-a a întregului personal din conducere, Serviciul plan dezvoltare, Serviciul desfacere, Biroul relații publice-protocol, Serviciul administrativ, Serviciul financiar, Serviciul contabilitate, Oficiul juridic, Proiectare, Activitatea informatica,cantina, controlori poarta in grupa a II-a de munca.
Ori, este de domeniul evidenței că nu poate fi pus semnul egalității, din perspectiva sarcinilor de lucru, a factorilor de risc și a condițiilor de lucru, între activitățile desfășurate de persoanele încadrate în respectivele compartimente funcționale și administrative, ce nu au legătură cu activitatea direct productivă și cele realizate de reclamanta, potrivit precizărilor de mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta . criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că sentința pronunțată netemeinică și nelegală întrucât la pronunțarea soluției, Tribunalul Prahova a avut în vedere numai concluziile raportului de expertiză fără a analiza actele depuse de către P. - L. SA la dosarul cauzei care contrazic concluziile expertului.
A mai precizat apelanta că, tribunalul nu a avut în vedere actele normative speciale care s-au aplicat în societate cu privire la încadrarea în grupe de muncă: Ordin 969/1990 al Ministerului Industriei chimice si Petrochimice, HG 456/1990 si HG 559/1990.
Potrivit art. 1 din Ordinul 969/1990, personalul din subordinea Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice care lucrează în instalații, locuri de muncă, activități si categorii profesionale de personal cuprinse in anexele la Hotărârile Guvernului nr. 456/1990 si nr. 559/1990 precum și în art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 456/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I de munca în vederea pensionarii, în condițiile respectării metodologiei prevăzute de Ordinul nr. 50/1990.
Potrivit art. 2 din același ordin, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, în conformitate cu prevederile art.2 din hotărârea Guvernului nr. 559/1990, categoriile de personal, din unitățile cu profil chimie si petrochimie necuprinse în anexa nr. 2 la Ordinele nr.50/1990 si nr. 100/1990 emise de Ministerul Muncii si ocrotirilor sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.
Conform actelor normative invocate mai sus, conducerea societății împreună cu Sindicatul, în mod corect, au stabilit ca reclamantul să fie încadrat în grupa a II-a de munca, procent 100% conform HG 559/1990 art.2 și ordin 969/1990 art.2. poz. 3.
A mai învederat apelanta că tribunalul nu a luat în considerare actele întocmite la nivel de P.-L. ca efect al respectării procedurii impuse pentru acordarea grupelor de munca prin Ordinul nr. 50/1990 (Lista locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale din CP Teleajen care se încadrează în grupa I de munca, conform hotărârii Guvernului 559/1990, anexa la hotărârea Consiliului de Administrație din 01.06.1990, Lista locurilor de munca ce se încadrează în grupa I și grupa a II-a de munca conform HG 456/1990, 559/1990 si a Ordinului 969/1990 aprobate in ședința Consiliului împuterniciților statului - proces verbal nr.4/03.06.1992 precum si anexele la contractile colective de munca valabile in perioada solicitata).
Potrivit acestor documente, personalul care desfășura activitățile în locurile de muncă (ale reclamanților) a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.
La nivelul P.-L. SA, începând cu anul 1990, angajatorul și sindicatul din societate au încheiat contracte colective de muncă în ale căror anexe au fost stabilite în mod concret, conform actelor normative aplicabile, instalațiile, activitățile și categoriile de personal ce beneficiază de grupele I și a II-a de muncă.
Aceste contracte nu au fost contestate de salariați niciodată, rămânând valabile pe întreaga perioada pentru care au fost încheiate.
Întrucât reclamanții nu au cerut anularea acestora, nici expertul și nici instanța nu au calitatea și nici competența să modifice sau să completeze aceste acte.
Situația noxelor invocata de către expert și instanța în justificarea acordării grupei I de munca, a stat la baza luării în iunie 1992 a unei hotărâri de către Consiliul de administrație care a stabilit și aprobat în mod oficial Lista locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale din rafinărie care se încadrează în grupa I de muncă, lista în care nu se regăsesc locurile de munca și nici activitățile desfășurate de reclamanți.
Este normal ca în lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și a II-a de munca din 1992 să fie evidențiate condițiile de muncă, expunerea la noxe, factorii de risc etc., tocmai pentru a se justifica încadrarea în cele două grupe de munca.
Condiții deosebite de munca si factori de risc sunt prezenți, . mare sau mai mica, atât în instalații care se încadrează în grupa I de muncă cât și în instalații care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
De aceea, nu se justifică invocarea existentei noxelor in motivarea soluției de acordare a grupei I de munca.
Nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea societății împreună cu Sindicatul salariaților cu luarea în considerație a condițiilor deosebite de munca concrete în care își desfășurau activitatea persoanele respective, nivelul noxelor fiind mai mare în locurile de muncă încadrate în grupa I de munca.
Apelanta a mai arătat că tribunalul trebuia să vadă că expertul nu a stabilit cu exactitate timpul efectiv lucrat de către reclamanți în alte instalații încadrate în grupa I de muncă, carnetul său de muncă neevidențiind acest lucru (deoarece aceasta era încadrată în alte compartimente în care se desfășurau alte activități decât cele din instalațiile tehnologice încadrate în grupa I de muncă, motiv pentru care, conform pct.10 din Ordinul nr. 50/1990, "în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare din cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a II-a de muncă".
Față de cele de mai sus, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate iar, pe fond, respingerea acțiunii formulate.
La data de 09.02.2015, intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 2257/09.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca fiind legală și temeinică.
Prin cererea înregistrată la data de 16.02.2015 la Curtea de Apel Ploiești apelanta a învederat că înțelege să renunțe la judecata apelului.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2015 Curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a formulării apelului, incident legat de legala investire a instanței și deci prioritar ca soluționare în raport de cererea de renunțare judecata căii de atac declarată.
În acest context Curtea reamintește că, potrivit dispozițiilor art. 468 al. 1 Cod pr. civilă, termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Această reglementare legală face aplicația regulii generale înscrise în art. 184 al. 1 Cod pr. civ. potrivit cu care termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Deci termenul de apel de drept comun este de 30 zile și curge de la comunicare hotărârii.
Pe de altă parte, din chiar conținutul cererii cu care a fost investit tribunalul se reține că obiectul raportului juridic litigios este reprezentat de un conflict de muncă.
Într-o atare situație devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social potrivit cărora termenul de exercitare a căii de atac este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Totodată, fiind vorba de un termen legal imperativ nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de mai exercita calea de atac.
Raportând aceste considerații la speța pendinte Curtea constată că hotărârea de primă instanță a fost comunicată pârâtei . la data de 21.11.2014, așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 212 dosar tribunal, iar calea de atac a fost declarată de aceasta la data de 04.12.2014, după cum reiese din dovada de expediere, respectiv ștampila poștei aplicată pe plic, deci peste termenul defipt de lege.
Pentru toate motivele arătate, având în vedere textele de lege menționate, Curtea urmează să admită excepția de tardivitate a formulării apelului invocată din oficiu.
Pe cale de consecință Curtea va respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării apelului, invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de pârâta ., cu sediul în Ploiești, ..235, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 2257 din 9 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanții M. C., CNP_, L. S., CNP_, B. G., CNP_, M. C., CNP_, L. M., CNP_, V. E., CNP_, S. V., CNP_, V. G., CNP_, N. C., CNP_, N. C., CNP_, I. D., CNP_, B. C., CNP_, V. M., CNP_, M. G., CNP_, P. I., CNP_, I. I., CNP_, D. N., CNP_, O. I., CNP_, G. V.,_, S. C., CNP_, I. E., CNP_, G. D., CNP_, M. P., CNP_, D. C., CNP_, G. I., CNP_, V. T., CNP_, P. M. D., CNP_, T. G., CNP_, M. C.,_, N. Ș., CNP_, P. M., CNP_, L. A., CNP_, F. M., CNP_, C. DOINIȚA, CNP_, și C. V. D., CNP_, toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului individual de avocat O. M. M., din Ploiești, ., M.12C, ., ., prin reprezentant convențional O. M. M., ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2015.
Președinte, Judecător,
A. M. R. C. M. M.
Grefier,
C. C.
Red. AMR
4 ex./13.03.2015
d. f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. A. P. A.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 915/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
