Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1432/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1432/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 6903/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 811
Ședința publică din data de 25 mai 2015
Președinte - V. -A. P.
Judecător - C.-P. B.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta U. ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1432/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA CU C. I-VIII VIȘINEȘTI, cu sediul în comuna Vișinești, ., județul Dâmbovița și reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 62, județul Dâmbovița.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și se solicită judecata cauzei în lipsă.De asemenea, se învederează că cererea de apel nu este motivată.
Prin Serviciul registratură, cu nr. de înregistrare 5347/16.03.2015, s-a depus de către intimata-pârâtă Școala Gimnazială Vișinești, întâmpinare.
Curtea constată, față de conținutul cererii de apel, că aceasta nu este motivată în fapt și în drept, conform disp.art. 470 alin.1 lit.c din Cod pr.civilă, cerință care este prevăzută, conform art.470 alin.3 din același Cod, sub sancțiunea decăderii, însă urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 476 alin. 2 Cod pr.civilă, conform cărora în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat de către apelanta-pârâtă judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 alin. 1 pct.2 teza finală și alin.2 Cod pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâții Unitatea Administrativ Teritorială . și Școala cu clasele I- VIII Vișinești solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâții să fie obligați la decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul didactic navetist, potrivit tabelului anexat acțiunii, pentru perioada decembrie 2010-prezent, actualizate în funcție de rata inflației până la momentul plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar a fost reglementată, în principal, de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, act normativ abrogat prin Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 18/10.01.2011, act normativ ce avea să intre în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, precum și de alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar.
S-a mai susținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 7 din Legea educației naționale nr. 1/2011, în România învățământul constituie prioritate națională, iar conform prevederilor art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011, privind decontarea navetei cadrelor didactice: „Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun, iar atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel: a)decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.”
A mai arătat reclamantul că în prezent, membrii de sindicat menționați în tabelul anexat acțiunii, deși se încadrează în prevederile art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011, privind decontarea navetei cadrelor didactice, nu beneficiază sau, după caz, nu beneficiază sau, după caz, nu mai beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport.
S-a menționat că în tabelele anexate cererii este precizată situația concretă a perioadei pentru care se solicită decontarea cheltuielilor de transport pentru fiecare persoană îndreptățită și că personalul didactic, membri ai sindicatului și semnatari ai tabelului anexat cererii de chemare în judecată, care îndeplinesc condițiile art. 105 alin. 2 lit. f, art. 276 și art. 304 alin. 14 din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011, privind decontarea navetei cadrelor didactice, este îndreptățit la decontarea cheltuielilor de transport.
S-a mai arătat totodată că în practica instanțelor judecătorești, acțiunile personalului didactic care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 lit.f, art. 276 și art. 304 alin.14 din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011, privind decontarea navetei cadrelor didactice, având ca obiect decontarea cheltuielilor de transport, au fost admise.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192, 193 alin.1, art. 194 - 195, art. 254 - 255, art. 260, art. 355 Cod pr.civilă, ale art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, 105 alin.2 lit.f, art. 276 și art. 304 alin. 14 din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 1 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011.
Pârâta Școala Gimnazială Vișinești, prin adresa depusă la dosarul de fond, înregistrată la data de 25.02.2014, a a arătat că este de acord cu cererea de chemare în judecată.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1432/26.11.2014, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta Școala cu clasele I-VIII Vișinești, iar pârâtul U. Vișinești să deconteze pe baza cererilor depuse, cheltuielile de transport cuvenite corespunzător activității desfășurate, pentru personalul didactic navetist, membrii de sindicat, aferente perioadei septembrie 2012-decembrie 2013.Prin aceeași sentință s-a dispus ca sumele datorate să fie actualizate în raport de rata inflației. De asemenea, au fost respinse celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții, în temeiul art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997, respectiv art. 276 din Legea 1/2011, au solicitat obligarea pârâților la decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul didactic, începând cu luna decembrie 2010 până în prezent, sumele urmând să fie actualizate în funcție de rata inflației.
S-a mai reținut că din examinarea disp. art.276 din Legea 1/2011 rezultă că personalului didactic din unitãțile de învãțãmânt, care nu dispune de locuințã în localitatea unde are postul, i se deconteazã cheltuielile de transport, conform legii, iar potrivit prevederilor art. 1 din Instrucțiunile MECTS nr. 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice:„Personalului didactic din unitãțile de învãțãmânt de stat, care nu dispune de locuințã și cãruia nu i se poate oferi o locuințã corespunzãtoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședințã la locul de muncã și de la locul de muncã în localitatea de reședințã. În cazul în care nu existã mijloace de transport în comun între localitatea de reședințã și sediul unitãții de învãțãmânt, urmeazã a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, dacã transportul se face cu autoturismul proprietate personalã. În cazul în care existã mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferã sã circule cu autoturismul proprietate personalã, urmeazã a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv.
Decontarea sau plata echivalentã costurilor de transport se va efectua de cãtre autoritãțile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorialã pe raza cãreia se aflã unitatea de învãțãmânt la care își desfãșoarã activitatea cadrul didactic, în urma solicitãrilor adresate autoritãților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii cãlãtoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecãrei luni de activitate a biletelor de cãlãtorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzãtoare a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecãrei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învãțãmânt, care certificã efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personalã;
b) solicitarea contravalorii cãlãtoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzãtoare a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigurã transportul cu autoturismul proprietate personalã, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unitãții de învãțãmânt.”
De asemenea, potrivit prevederilor art. 105 din Legea 1/2011 „(…)Finanțarea complementarã se asigurã din bugetele locale ale unitãților administrativ-teritoriale de care aparțin unitãțile de învãțãmânt preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adãugatã, pentru urmãtoarele categorii de cheltuieli: (…) f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii.”
A menționat prima instanță că dispoziții în acest sens au fost prevăzute și în art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997(în vigoare până în februarie 2011 și deci incidentă pretențiilor aferente perioadei decembrie 2010-februarie 2011), dispoziții abrogate de Legea nr.1/2011.
Legea a stabilit cadrul de acordare a acestor drepturi, prima etapă fiind aceea de formulare a unei cereri către unitatea de învățământ prin care se solicită decontarea acestor cheltuieli, însoțită de documentele justificative care atestă realitatea transportului.
Verificând documentele depuse la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au depus documente doveditoare pentru decontarea cheltuielilor de transport aferente perioadei în care s-au aflat în activitate, începând cu septembrie 2012, însă nu au beneficiat de decontarea acestor cheltuieli, solicitările formulate rămânând fără rezultatul așteptat, justificarea primăriei fiind în sensul că nu mai sunt fonduri pentru decontarea cheltuielilor de transport solicitate.
Potrivit prevederilor art.2 din Instrucțiunile MECTS nr.2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, Consiliul de administrație al unitãții de învãțãmânt este cel care propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bãnești aferente personalului didactic care solicitã cheltuieli de deplasare, solicitare care evident trebuie însoțită de documente justificative.
Reținându-se respectarea de către reclamanți a procedurii legale pentru decontarea cheltuielilor de transport, întrucât la dosar se depun documente justificative cu privire la cheltuieli de transport efectuate în perioada respectivă și având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a conchis că pretențiile formulate sunt întemeiate conform celor statuate în dispozitivul sentinței.
Cu privire la cheltuielile solicitate pentru restul perioadei, întrucât din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea de către reclamanți a procedurii impuse de lege, respectiv formularea cererii de decontare a cheltuielilor de transport însoțită de actele doveditoare, tribunalul le-a apreciat ca neîntemeiate, respingându-le.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - U. ., criticând sentința ca nelegală și netemeinică, fără a motiva însă apelul, în fapt și în drept, odată cu depunerea cererii de apel, astfel cum impun disp.art. art. 470 alin.1 lit.c Cod pr.civilă, deși în cuprinsul cererii de apel s-a arătat că motivele de apel sunt dezvoltate într-un memoriu alăturat, pe care apelanta nu l-a depus la dosar.
Intimata-pârâtă Școala Gimnazială Vișinești a depus la dosar întâmpinare, prin care a susținut că sentința primei instanțe este legală și temeinică.
În conformitate cu disp.art. 470 alin.1 lit.c din Cod pr.civilă, cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, cerință care este prevăzută, conform art.470 alin.3 din același Cod, sub sancțiunea decăderii.
Apelanta-pârâtă nu a motivat însă apelul, în fapt și în drept, odată cu depunerea cererii de apel, astfel cum impun disp.art. 470 alin.1 lit.c Cod pr.civilă sau înăuntrul termenului de apel, intervenind, așadar, sancțiunea decăderii potrivit art.470 alin.3 Cod pr.civilă.
Cu toate acestea, raportat la disp.art.476 alin.2 Cod de procedură civilă, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, prevedere legală a cărei aplicare s-a făcut și în apelul de față.
Examinând sentința atacată conform disp.art.476 alin.2 Cod pr. civilă, mai sus menționate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
După cum s-a arătat mai sus, apelanta-pârâtă nu a motivat apelul în fapt și în drept, nearătând în cuprinsul cererii de apel care sunt motivele de fapt și de drept pentru care a apreciat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Verificând dosarul de fond, se constată că pârâta nu a depus la prima instanță întâmpinare, astfel cum impun dispozițiile art.201 alin.1 Cod pr.civilă.În conformitate cu disp.art.208 alin.1 Cod pr.civilă, întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel, iar potrivit art.208 alin.2 Cod pr.civilă, nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Apelanta-pârâtă nu și-a formulat așadar, la prima instanță, cu respectarea dispozițiilor legale procesuale, vreo apărare cu privire la acțiunea promovată, aceasta nu a invocat pe parcursul judecării cauzei vreo excepție de ordine publică, neexprimându-și în vreun fel poziția cu privire la acțiunea formulată.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâții Unitatea Administrativ Teritorială . și Școala cu clasele I-VIII Vișinești solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâții să fie obligați la decontarea cheltuielilor de transport pentru personalul didactic navetist, potrivit tabelului anexat acțiunii, pentru perioada decembrie 2010-prezent, actualizate în funcție de rata inflației până la momentul plății efective.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1432/26.11.2014, atacată în apelul de față, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta Școala cu clasele I-VIII Vișinești, iar pârâtul U. Vișinești să deconteze pe baza cererilor depuse, cheltuielile de transport cuvenite corespunzător activității desfășurate, pentru personalul didactic navetist, membrii de sindicat, aferente perioadei septembrie 2012-decembrie 2013.Prin aceeași sentință s-a dispus ca sumele datorate să fie actualizate în raport de rata inflației. De asemenea, au fost respinse celelalte pretenții.
În conformitate cu disp.art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, act normativ ce a fost abrogat prin Legea Educației Naționale nr.1/2011, dar ale cărui prevederi sunt aplicabile pentru pretențiile aferente perioadei în care a fost în vigoare, personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel: a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală; b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care-și asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Potrivit art.104 alin.3 1 dinLegea nr.128/1997, consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare.
De asemenea, conform disp.art.276 din Legea Educației Naționale nr1/2011, în vigoare de la data de 09.02.2011, personalului didactic din unitãțile de învãțãmânt conexe, care nu dispune de locuințã în localitatea unde are postul, i se deconteazã cheltuielile de transport, conform legii
Potrivit art. 1 din Instrucțiunile MECTS nr. 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice:„Personalului didactic din unitãțile de învãțãmânt de stat, care nu dispune de locuințã și cãruia nu i se poate oferi o locuințã corespunzãtoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședințã la locul de muncã și de la locul de muncã în localitatea de reședințã. În cazul în care nu existã mijloace de transport în comun între localitatea de reședințã și sediul unitãții de învãțãmânt, urmeazã a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, dacã transportul se face cu autoturismul proprietate personalã. În cazul în care existã mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferã sã circule cu autoturismul proprietate personalã, urmeazã a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv.
Decontarea sau plata echivalentã costurilor de transport se va efectua de cãtre autoritãțile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorialã pe raza cãreia se aflã unitatea de învãțãmânt la care își desfãșoarã activitatea cadrul didactic, în urma solicitãrilor adresate autoritãților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii cãlãtoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecãrei luni de activitate a biletelor de cãlãtorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzãtoare a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecãrei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învãțãmânt, care certificã efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personalã;
b) solicitarea contravalorii cãlãtoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzãtoare a 7,5 l benzinã Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigurã transportul cu autoturismul proprietate personalã, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unitãții de învãțãmânt.”
Conform art.2 din Instrucțiunile MECTS nr.2/2011, Consiliul de administrație al unitãții de învãțãmânt propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bãnești aferente personalului didactic care solicitã cheltuieli de deplasare, solicitare care, astfel cum corect a reținut și prima instanță, în mod evident trebuie însoțită de documente justificative.
Totodată, potrivit art. 105 alin.2 din Legea nr.1/2011, finanțarea complementarã se asigurã din bugetele locale ale unitãților administrativ-teritoriale de care aparțin unitãțile de învãțãmânt preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adãugatã aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinație, pentru categoriile de cheltuieli expres enumerate în continuare, printre care, la lit.f, sunt indicate cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice, conform legii.
Având în vedere dispozițiile legale sus-menționate și înscrisurile depuse la dosarul de fond, în mod just prima instanță a conchis că acțiunea formulată este întemeiată în parte, pentru pretențiile aferente perioadei septembrie 2012-decembrie 2013, admițând-o în parte în sensul celor statuate prin dispozitivul sentinței, fiind respinse celelalte pretenții,
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește apelul ca nefondat, astfel încât în baza disp.art.480 alin.1 Cod de procedură civilă, îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate în cauză și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta U. ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1432/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA CU C. I-VIII VIȘINEȘTI, cu sediul în comuna Vișinești, ., județul Dâmbovița și reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 62, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2015.
Președinte, Judecător,
V. - A. P. C.-P. B.
Grefier,
M. F.
Red.VAP
Tehnored.MF
5 ex./02.06.2015
d.f._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 14-05-2015,... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 915/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
