Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 14-05-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 4115/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR.722
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorul T. C.A., domiciliat în orașul Vălenii de M., ., ., etaj 2, ., împotriva sentinței civile nr. 2971 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în municipiul Ploiești, ..1, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-contestator T. C.A., reprezentat de avocat B. A. din cadrul Baroului Prahova, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială nr._/2015 și intimata-pârâtă . de consilier juridic V. C. V., potrivit delegației aflată la fila 56 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciar de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată și motivat, iar prin Serviciul Registratură s-a depus întâmpinare, din partea intimatei-pârâte și răspuns la întâmpinare, din partea apelantului-contestator.
Avocat B. A. pentru apelantul-contestator, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri care sunt deja la dosar și au fost comunicate și părții adverse. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic V. C. V., pentru intimata-pârâtă, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat B. A., având cuvântul pentru apelantul-contestator T. C.A., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Arată apărătorul contestatorului că motivarea instanței de fond este una lapidară și se rezumă la a aprecia că fapta săvârșită de către contestator, reprezintă o faptă care are legătură cu munca sa, fără a explica în detaliu însă această legătură.
Mai mult, pe tot parcursul sentinței apelate nu se face nici un fel de referire la faptul că contestatorul avea funcția de șef echipă de intervenție, iar lucrarea la care se referă și în legătură cu care s-a emis decizia de concediere, este o lucrare care a fost efectuată de către o firmă terță, care nu avea legătură sau vreo subordonare cu Hidro Prahova.
Precizează acest lucru, deoarece un șef de echipă de intervenție, având în vedere atribuțiile din fișa postului, nu are nicio legătură și nu are nici un fel de responsabilitate cu tot ceea ce înseamnă branșamentul nou și creare de branșament și de racord la apă, mai ales dacă acesta este făcut de către o firmă terță.
Un alt aspect, este faptul că, din actele premergătoare emiterii deciziei de concediere, se poate observa că, în cadrul comisiei de disciplină, s-au enumerat anumite fapte care au fost definite în sarcina contestatorului apelant, iar în decizie se face referire, în mod generic, că în conformitate cu fișa postului, acesta avea obligația de a rezolva probleme specifice sau deosebite la instalații, fără a se preciza, așa cum se menționează în Codul muncii, în mod expres, ce anume a fost încălcat.
Susține că, în legătură, punctual, cu executarea branșamentului fără documentație, admitere raportare și autorizație de construire, a depus la dosar, anexat apelului, toate documentele vizate de către Hidro Prahova, prin care demonstrează că abonatul a efectuat această lucrare cu altă firmă, deoarece Hidro Prahova a întârziat în a acorda avizul și a începe lucrarea mai mult de o lună de zile, fapt pentru care acest client a înțeles pentru urgentarea alimentării imobilului cu apă, să apeleze la alt executant.
Precizează că, la fila postului, pagina 2, se menționează că, în calitatea sa de șef echipă de intervenție, participă la întocmirea proceselor verbale, participă la verificarea, deci nu este inițiatorul, nu este responsabil alături de alte persoane care sunt responsabile, astfel că a se reține în sarcina contestatorului o asemenea vină, nu are legătură cu munca sa, mai ales că, efectiv, această lucrare nu intra în atribuțiile sale de șef echipă de intervenție.
Cu privire la punctul 2, respectiv cu întocmirea situației de lucrări fără a se avea în vedere valoarea reală, așa cum a arătat, această lucrare a fost făcută de altă firmă și în contabilitatea Hidro Prahova nu există valoarea acestei lucrări, pentru că nu fost făcută pe cheltuiala intimatei, ci pe cheltuiala clientului și a celeilalte firme, mai ales că în fișa postului, nu există o asemenea responsabilitate în legătură cu valoarea unui branșament nou constituit.
În ce privește faptul că întocmirea situației de lucrări a fost înregistrată cu număr în septembrie, deși procesul verbal de sigilare datează din data de 25.07.2013, precizează apelantul că nu există raport de coordonare, de subordonare prin care intimata sau un angajat al acesteia să meargă la respectivul abonat și să-l oblige să-și încheie contractul sau să facă altfel de lucrări. Or, în speță nu există nici un prejudiciu adus societății intimate, s-a făcut procesul verbal de sigilare, nu există un consum fraudulos, iar în momentul septembrie când abonatul a venit la societate, s-au reglementat toate aceste situații.
La punctele 4,5,6 și 7 enumerate în cererea de apel, susține apelantul-contestator, sunt chestiuni financiar contabile, care nu intră în atribuțiile tehnice ale unui șef de echipă de intervenție, nefiind nicio dovada a unui consum fraudulos, iar în legătură cu chitanța, faptul că a fost emisă pe data de 18.09.2013, aceasta este un duplicat al facturii emise în data de 17.09.2013.
Solicită admiterea apelului pentru motivele pe larg expuse prin cerere. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consilier juridic V. C. V., având cuvântul pentru intimata-pârâtă . respingerea apelului ca nefondat, potrivit motivelor detaliate prin întâmpinare.
Susține, în esență, reprezentantul intimatei-pârâte, ca din punctul de vedere al condițiilor de forma, apelantul - reclamant nu face nicio referire la vreo cauză de nulitate a deciziei de sancționare, contestate, fapt ce demonstrează că aceasta a fost întocmită cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, fiind respectate dispozițiile art.252 alin 2 lit.a din Codul Muncii, cu indicarea atât a faptei care constituie abatere disciplinară, motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că decizia de sancționare este întemeiată, reținându-se încălcarea de către contestator a mai multor dispoziții din Regulamentul Intern al societății și atribuțiunilor din fișa postului, acesta dând dovadă de superficialitate.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
În replică, avocat B. A., având cuvântul pentru apelantul-contestator T. C.A., arată că nu este stare de pericol și nu s-a realizat nici un prejudiciu.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20.05.2014, sub nr._, contestatorul T. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Decizia de concediere nr. 118/22.04.2014, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii conform art. 78 alin. 2 din Codul muncii, obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariate majorate și a tuturor drepturilor salariale indexate și actualizate ce i se cuvin, până la integrarea efectivă, anterior concedierii, obligarea la plata daunelor morale/profesionale provocate conform art. 269 și următoarele din Codul muncii, apreciate la valoarea de 10.000 lei, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată faptul că, în data de 01.10.2009, a încheiat cu intimata contractul individual de muncă nr. 863, iar în urma acestui contract, și-a respectat toate obligațiile profesionale față de angajator, atât în ceea ce privește clauzele contractuale, cât și în ceea ce privește clauzele regulamentului de ordine interioară.
S-a mai precizat că, la data de 22.04.2014, intimata a emis Decizia de concediere nr. 118, prin care se dispune concedierea în baza art. 248 alin. 1 lit. e și art. 61 lit. a, concediere pe care o apreciază abuzivă, neîntemeiată, nelegală și nejustificată.
În dovedirea acțiunii, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 27.10.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, din punctul de vedere al condițiilor de fond, contestatorul nu face nicio referire la vreo cauza de nulitate a deciziei de sancționare contestate, fapt ce demonstrează că aceasta a fost întocmită cu respectarea tuturor dispozițiilor legale in materie.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a menționat că decizia de sancționare este întemeiată, reținându-se încălcarea de către contestator a mai multor dispoziții din Regulamentul intern al societății, după cum urmează: „îndeplinirea neglijentă a atribuțiilor de serviciu” (art. 49 alin. 2), „executarea de branșamente de apă sau racorduri de canalizare fără respectarea normelor legale” (art. 49 alin 36), „înscrierea de date neconforme cu realitatea în contractele încheiate cu utilizatorii sau in orice alt tip de documente” (art. 49 alin. 40) potrivit fisei postului,
Intimata a mai susținut că reclamantul-contestator avea mai multe atribuții printre care: „se deplasează în teren ca urmare a sesizărilor/reclamațiilor primite la sucursală pentru verificări/rezolvarea problemelor apărute” sau „propunerea de soluții dacă gravitatea acestora ii depășește competența”. De asemenea, termenul de rezolvare a defecțiunilor semnalate este de maxim 2 zile de la data primirii sesizării. Tot în 2 zile de la data înregistrării reclamațiilor scrise, se vor formula si răspunsurile (în baza constatărilor din teren); întocmește necesarul de materiale in vederea remedierii avariilor accidentale și coordonează execuția lucrărilor; rezolvă împreună cu instalatorii autorizați problemele specifice sau deosebite care apar pe parcursul derulării acțiunii de contorizare la nivelul branșamentului a abonaților persoane fizice, asociații de proprietari, agenți economice, instituții publice, precum si problemele ulterioare ce decurg din exploatarea mijloacelor de măsurare; întocmește bonurile de consum pentru materialele utilizate; cunoaște si respecta toate procedurile de sistem, instrucțiunile si formularele de lucru specifice activității desfășurate.
Ca urmare a raportului Comisiei de Disciplină, încheiat la finalizarea cercetării disciplinare, efectuate anterior emiterii deciziei de sancționare, este evidentă atitudinea neglijentă si comportamentul contestatorului care, practic, nu avea cunoștința despre activitatea salariaților din subordine, deși avea atribuții clare de organizare si coordonare a activității respective.
Din redactarea contestației formulate, nu rezultă vreo critica adusă deciziei de sancționare atacate, contestatorul arătând instanței doar că dosarul unui abonat, T. S., ce are domiciliul in localitatea Predeal-Sărari, ar fi fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor stabilite, conform procedurilor existente, si achitarea taxelor aferente.
Totodată, intimata arată faptul că nu se face nicio referire la temeiurile de drept pe care contestatorul nu le-a menționat în cadrul cererii de chemare în judecată.
Intimata a solicitat, în susținerea celor afirmate prin întâmpinare, proba cu înscrisuri.
La data de 19.11.2014, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea considerentelor din întâmpinare invocată de intimată. S-a arătat de către contestator faptul că, față de beneficiarul T. S., s-a efectuat documentația de branșare, în conformitate cu prevederile legale și a normelor de specialitate.
Contestatorul a mai precizat că beneficiarul s-a branșat la apă în data de 16.05.2013, în regim particular. Operatorul din zonă a anunțat la sediul sucursalei Vălenii de M., aspectul din teritoriu, respectiv executarea branșamentului T. S., motiv pentru care compartimentul comercial a dispus sigilarea apometrului montat în căminul utilizatorului și a robinetului de furnizare apă, până la rezolvarea și . abonat.
S-a mai arătat faptul că are o experiență destul de vastă în domeniul apă canalizare și că este diriginte de șantier din anul 2000.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2971 din data de 17.12.2014, Tribunalul Prahova a respins contestația formulată de contestatorul T. A., reținând că T. A. a fost încadrat ca șef de echipă intervenție apă canal în cadrul intimatei din anul 2009.
Prin Decizia nr. 118/22.04.2014, ce face obiectul prezentei contestații, s-a dispus sancționarea contestatorului cu „desfacerea contractului individual de muncă”, în temeiul prevederilor aret. 61 lit. a din Codul Muncii.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că motivul aplicării acestei sancțiuni îl constituie faptul că salariatul a întocmit situația de lucrări pentru branșamentul domnului T. S. fără să aibă cunoștință de traseul acestuia și cine l-a executat, în mod normal contestatorul trebuind să verifice execuția branșamentului și legalitatea executării acestuia.
Astfel, se arată în decizie, au fost încălcate prevederile art. 49 alin. 2, art. 49 alin. 40 și art. 49 alin 36 din Regulamentul Intern.
Potrivit dispozițiilor art. 247 si urm. din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de cate ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară constând într-o faptă în legătură cu munca, adică într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, Regulamentul Intern, contractul individual de muncă, colectiv, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, astfel încât acesta poate să aplice ca sancțiuni, printre altele, avertismentul scris, desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Totodată, prevederile art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii stabilesc că orice decizie de sancționare trebuie să cuprindă, in mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, motivele pentru care au fost înlăturate aparerile salariatului, temeiul de drept in baza căruia se aplica sancțiunea.
Tribunalul a apreciat că stabilirea sancțiunii disciplinare nu poate avea loc în mod arbitrar, ci exclusiv în funcție de responsabilitatea riguroasă și cumulativă a criteriilor prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul Muncii.
În cauza de față, tribunalul a apreciat că sancțiunea aplicată reclamantului, în raport de fapta săvârșită, este echitabilă și justă, întrucât fapta săvârșită de către acesta reprezintă o faptă ce are legătura cu munca sa.
Deși, prin contestația formulată reclamantul nu a indicat, în concret, care ar fi motivele de fapt și de drept care ar conduce la anularea deciziei contestate, tribunalul, examinând respectiva decizie, a observat că situația de fapt a fost corect reținută, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar și care atestă că, într-adevăr, contestatorul a confirmat corectitudinea unor lucrări întocmite la imobilul aparținând numitului T. S., de către echipa aflată sub coordonarea sa, fără a verifica în prealabil acest lucru.
Prin specificul muncii salariatului și consecințele grave ale nerespectării sarcinilor de serviciu, angajatorul este îndreptățit să sancționeze salariatul pentru superficialitatea și lipsa de responsabilitate, chiar înainte de posibila producere a unor evenimente cu consecințe grave.
Din cuprinsul raportului de cercetare disciplinară, reiese în mod cert care erau atribuțiile pe care contestatorul le-a încălcat cu bună știință, făcându-se vinovat de încălcarea disciplinei muncii, subminând autoritatea unității, prin exemplul negativ pe care îl conferă.
Pe cale de consecință, Decizia de concediere nr. 118/22.04.2014 a fost considerată legală și temeinică, sens în care, în temeiul prevederilor art. 266 din Codul Muncii, tribunalul a respins în totalitate contestația, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, considerând-o nelegala și netemeinica, solicitând admiterea apelului, admiterea cererii de chemare în judecata formulata și obligarea intimatei la cheltuielile de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar.
Se susține că, în fapt, prin sentința apelată, Tribunalul Prahova a respins contestația formulata împotriva deciziei de concediere nr. 118/22.04.2014, reținând ca acesta nu a indicat în mod concret motivele de fapt și de drept care ar conduce la anularea decizie de concediere, deoarece „contestatorul a confirmat corectitudinea unor lucrări întocmite la imobilul aparținând numitului "T. S., de către echipa aflata sub coordonarea sa, fără a verifica în prealabil acest lucru".
Solicită admiterea apelului, având în vedere ca, deși a depus la dosarul cauzei o sene de înscrisuri care atesta nevinovăția sa și faptul ca nu a încălcat sarcinile de serviciu, acestea nu au fost analizate de către instanța de judecata în momentul deliberării.
Astfel, învederează contestatorul că ocupa funcția de sef echipa intervenție conform evidențelor intimatei, iar faptele reținute în sarcina sa au fost executarea branșamentului fără documentație, aviz de racordare și autorizație de construire; întocmirea situației de lucrări fără a se avea în vedere valoarea reală; întocmirea situației de lucrări a fost înregistrata cu nr. 18/17.09.2013,deși procesul verbal de sigilare era datat cu data de 25.07.2013; întocmire de documente false -contract prestare/furnizare a serviciului de alimentare cu apa și canalizare, semnat de către coordonatorul sucursalei; eliberarea avizului fără depunerea documentației solicitate de către operator; nefacturarea consumului fraudulos; emiterea de chitanța duplicat, fără semnătura, cu date diferite-17.09.2013. respective 18.09.2013.
Precizează apelantul ca atribuțiile sale de serviciu se limitau strict la sarcini de ordin tehnic, neavând nicio legătura cu atribuții de ordin contabil, cum ar fi nefacturarea unui consum sau încheierea unui contract de furnizare.
Astfel, avea atribuții și obligații de serviciu de ordin exclusiv tehnic, după cum au fost menționate și enumerate de către angajator în toate documentele depuse, dar numai în ceea ce privește intervențiile la lucrările de branșament existente -date în folosința ale ..
In mod voit s-a creat confuzia ca nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu în ceea ce privește lucrarea realizata la numitul T. S.. Lucrarea realizata la abonatul T. S. nu a fost realizata de către ., ci de către o alta firma particulara care se ocupa de realizarea de lucrări de branșamente apa, deoarece . nu a dat curs cu promptitudine cererii de branșare la rețeaua de apa înregistrata cu nr. 617/29.05.2013, dar depusa pe data de 16.05.2013 de către dl. T. S..
Astfel că, de la data la care acesta a depus cererea de branșare și până la întocmirea avizului pentru branșament nr. 24/26.06.2013, vizat de către ., a trecut mai mult de o luna, fapt pentru care dl. T. S. a apelat la o alta firma particulara care a realizat lucrarea mai repede, astfel ca apelantul nu avea cum să știe când și cum a fost finalizata aceasta lucrare, neavând în atribuții sa urmărească lucrările realizate de către alte firme.
Deși nu are atribuții în acest sens, prin actele depuse la dosar, a demonstrat că lucrarea abonatului, în speță, a avut toate documentele solicitate de către ..
Având în vedere ca abonatul T. S. a executat lucrarea cu o firma particulara și toata documentația tehnica a fost înregistrata/vizata la/de către societate, abonatul a înțeles sa vina sa încheie contractual de furnizare în data de 17.09.2013, când a fost semnat și contractul, a fost achitat în integralitate consumul de apa începând cu data sigilării și până în data de 17.09.2013 și a fost semnat și procesul - verbal de recepție a lucrării.
Așadar, susținerea intimatei-parate ca a executat branșamentul fără documentație, aviz de racordare și autorizație de construire este nefondata, existând chiar actele care emana de la societate. Mai mult, lucrarea nu a fost realizata sau urmărita de către apelant.
Întocmirea situației de lucrări fără a se avea în vedere valoarea reala - situația nr. 18/17.09.2013 a fost vizata de către . din punct de vedere contabil și tehnic și cuprinde datele reale și existente, deoarece, așa cum a menționat, lucrarea de branșament a fost întocmita de către o alta firma particulara și nu de către ., deci costurile nu au fost suportate de către ..
Cu privire la întocmirea situației de lucrări care a fost înregistrata cu nr. 18/17.09.2013, deși procesul verbal de sigilare era datat 25.07.2013, așa cum a menționat, dl. T. S. a venit și a declarat lucrarea efectuata cu alta firma în data de 17.09.2013, data la care s-au efectuat și semnat toate documentele impuse. Precizează apelantul că nu avea nicio atribuție de serviciu prin care, în cazul în care cunoștea situația acestuia, sa se ducă și să-l oblige sa se prezinte la societate, iar societatea nu a fost prejudiciata în niciun mod, neexistând consum fraudulos sau vreo rupere de sigiliu sau debit neachitat.
Mai mult, nu exista nicio fel de plângere penala sau vreo sesizare a vreunui organ cu privire la acest aspect, fapt pentru care consideră apelantul ca sunt simple afirmații care tind sa prezinte situația într-un mod "periculos".
Așa cum a precizat și enumerat, eliberarea avizului a fost făcuta clupa de depunerea documentației solicitate de către operator și după cum se poate observa, societatea își contestă propriile semnături și documente eliberate, fapt care denota modul defectuos și modalitatea de a acționa împotriva salariaților săi.
Nu intra în atribuțiile apelantului nicio sarcina cu privire la facturarea consumului, acesta având atribuții exclusiv de ordin tehnic.
Mai mult, nu cunoaște modalitatea prin care societatea a ajuns la concluzia existenței unui consum fraudulos din moment ce abonatul T. S. a achitat toata apa consumata din momentul 25 iulie 2013, dată la care i-a fost sigilat apometrul, precum și în lipsa oricărei sesizări de ordin penal.
De asemenea, nu are nicio sarcina cu privire la emiterea de chitanțe.
Menționează că, în chitanța nr. PHPS -P_ din data de 17.09.2013, a fost achitat de către T. S. contravaloarea consumului de apa în valoare de 620 lei, iar în data de 18.09.2013, a fost emis un duplicat al chitanței, logic, fără semnătura, deoarece era duplicat-adică o copie.
Precizează că, din moment ce este vorba de o copie și nu originalul, este normal sa poarte date diferite-17.09.2013, respectiv 18.09.2013.
Față de toate aspectele precizate, menționează ca nu a încălcat nicio dispoziție legala sau sarcina de serviciu, acesta ocupând postul de sef echipa intervenții, adică persoana care se ocupa cu sesizările primite de la clienții existenți și care beneficiază deja de serviciul furnizat de către societate și nu de noii și posibilii consumatori și de realizarea de noi branșamente.
Se poate observa că instanța de fond nu s-a aplecat asupra dezlegării temeinice a contestației formulate, fapt pentru care având în vedere documentele anexate, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
In drept acțiunea este motivata pe dispozițiile art. 466 și următoarele N.C.p.civ, disp. Codul muncii.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, constată că motivele de apel sunt fondate, pentru următoarele considerente:
T. A. a fost încadrat ca șef de echipă intervenție apă canal în cadrul intimatei din anul 2009, iar prin Decizia nr. 118/22.04.2014, ce face obiectul prezentei contestații, s-a dispus sancționarea contestatorului cu „desfacerea contractului individual de muncă”, în temeiul prevederilor aret. 61 lit. a din Codul Muncii, reținându-se că salariatul a întocmit situația de lucrări pentru branșamentul domnului T. S. fără să aibă cunoștință de traseul acestuia și cine l-a executat, în mod normal contestatorul trebuind să verifice execuția branșamentului și legalitatea executării acestuia. Astfel, se arată în decizie, au fost încălcate prevederile art. 49 alin. 2, art. 49 alin. 40 și art. 49 alin 36 din Regulamentul Intern.
Stabilirea sancțiunii disciplinare nu poate avea loc în mod arbitrar, ci exclusiv în funcție de responsabilitatea riguroasă și cumulativă a criteriilor prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul Muncii, iar în raport de fapta săvârșită, aceasta nu este echitabilă și justă, întrucât, deși fapta săvârșită de către acesta reprezintă o faptă ce are legătura cu munca sa, societatea nu a fost prejudiciata în niciun mod, neexistând consum fraudulos sau vreo rupere de sigiliu sau debit neachitat.
Situația de fapt a fost corect reținută, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar și care atestă că, într-adevăr, contestatorul a confirmat corectitudinea unor lucrări întocmite la imobilul aparținând numitului T. S., de către echipa aflată sub coordonarea sa, fără a verifica în prealabil acest lucru.
Din cuprinsul raportului de cercetare disciplinară, reiese în mod cert care erau atribuțiile pe care contestatorul le-a încălcat cu bună știință, făcându-se vinovat de încălcarea disciplinei muncii, subminând autoritatea unității, prin exemplul negativ pe care îl conferă, fără să producă un prejudiciu societății angajatoare.
Angajatorul este îndreptățit să sancționeze salariatul pentru superficialitatea și lipsa de responsabilitate, chiar înainte de posibila producere a unor evenimente cu consecințe grave, însă, raportat la lipsa oricărui prejudiciu, Curtea consideră că sancțiunea desfacerii contractului de muncă este disproporționată și, în baza art. 264 (1)(d) Codul muncii, va dispune înlocuirea sancțiunii concedierii cu sancțiunea reducerii salariului cu 5% pe o perioadă de 3 luni.
Așa fiind, văzând și disp. art. 480 Cod pr. civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința, și pe fond, va admite în parte contestația, va dispune anularea parțială a Deciziei 118/22.04.2014 emisă de intimată, în sensul că va dispune înlocuirea sancțiunii concedierii cu sancțiunea reducerii salariului cu 5% pe o perioadă de 3 luni.
Va dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior, cu plata salariilor indexate și actualizate conform art. 78 Codul muncii.
Va respinge cererea privind daunele morale întrucât fapta reținută în sarcina contestatorului se confirmă, chiar dacă nu prezintă gravitatea necesară pentru concedierea sa, fiind suficientă o sancțiune pecuniară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de contestatorul T. C.A. domiciliat în orașul Vălenii de M., ., ., etaj 2, ., împotriva sentinței civile nr. 2971 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în municipiul Ploiești, ..1, județ Prahova și în consecință ;
Schimbă în tot sentința și pe fond, admite în parte contestația.
Dispune anularea parțială a Deciziei 118/22.04.2014 emisă de intimată, în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii concedierii cu sancțiunea reducerii salariului cu 5% pe o perioadă de 3 luni.
Dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior, cu plata salariilor indexate și actualizate conform art. 78 Codul muncii.
Respinge cererea privind daunele morale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
4 ex./28.05.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond Ș. O. C.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
