Asigurări sociale. Decizia nr. 1057/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1057/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4631/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1057
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 208/11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul P. N., domiciliat în municipiul Târgoviște, Bulevardul I. C. B., nr. 58, ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2015, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, conform dispozițiilor art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub număr de dosar_, reclamantul P. N. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. R699147/28.07.2014, urmând a fi obligată pârâta să îi emită o decizie de pensionare pentru limită de vârstă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei, la data de 19.02.2014, emiterea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă și că a primit răspuns negativ, întrucât nu i s-a luat în calcul adeverința nr. 638/06.02.2013 emisă de ., din care rezultă că a lucrat în grupa a II-a de muncă timp de 27 de ani, beneficiind astfel de o reducere a vârstei standard de pensionare de 8 ani și o lună.
A precizat reclamantul că, potrivit carnetului de muncă, a lucrat o perioadă de 14 ani în condiții grele de muncă, aspect de care pârâta nu a dorit să țină cont.
Pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare, conform dispozițiilor art. 205 din noul Cod de procedură civilă prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât adeverințele depuse la dosar de reclamant, nr. 638 și nr. 640 din data de 06.02.2013, emise de ., nu au putut fi valorificate datorită faptului că nominalizarea nu este corectă, în sensul că la rubrica „conform nominalizării efectuate prin…” este trecut contractul colectiv de muncă, ce nu reprezintă un act administrativ, de nominalizare a persoanelor în grupă superioară de muncă în sensul prevederilor pct. 6 din Ordinul MMOS nr. 50/1990.
A precizat pârâtă că potrivit prevederilor art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în grupe de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile, întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Reclamantul P. N. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că adeverințele eliberate de unitate angajatoare au putere juridică, neexistând nici un motiv pentru a fi înlăturate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 208/11 februarie 2015 Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei nr. R699147/28.07.2014 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin luarea în considerare a grupei de muncă.
S-a dispus obligarea pârâtei către reclamant la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit mențiunilor din decizia R699147/28.07.2014, reclamantului i s-a respins cererea privind valorificarea grupei de muncă corespunzătoare perioadelor 05.02._76 și 01.07._01, menționate în adeverințele nr. 638/06.02.2013 și nr. 640/06.02.2013, apreciindu-se că se impune prezentarea de documente suplimentare.
Prin cele două adeverințe, a reținut tribunalul, se atestă că reclamantul a desfășurat activitate în cadrul . perioada 05.02._04 și că activitatea prestată în perioadele 05.02._76 și 01.07._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
S-a constatat că potrivit mențiunilor din adeverințele precizate, încadrarea în grupa a II-a s-a făcut conform prevederilor pct. 34, 41 și 79 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990, iar eliberarea acestora s-a făcut conform documentelor verificabile, aflate în posesia angajatorului.
Tribunalul a reamintit că Ordinul nr. 590/2008 stabilește procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă încadrarea în grupele I și II de muncă și prevede în anexă că:
„2. Adeverințele prevăzute la pct. 1 se întocmesc și se eliberează, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive. (…) 4. Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează. (…).
7. Pentru a putea fi valorificată, adeverința prevăzută în anexă se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.”
Din analiza situației de fapt și de drept, tribunalul a reținut, pe de o parte, respectarea de către angajator a cerințelor legale privind procedura de eliberare a adeverinței, iar pe de altă parte, faptul că răspunderea pentru corectitudinea și legalitatea datelor înscrise în adeverință revine angajatorului.
În acest context, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificată soluția pârâtei de neluare în considerare a adeverinței de încadrare în grupa a II-a de muncă a activității reclamantului, motiv pentru care a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta la emiterea unei noi decizii, cu luarea în considerare a adeverinței privind grupa de muncă.
Totodată, tribunalul a dispus ca pârâta să verifice în ce măsură și celelalte condiții impuse de lege pentru acordarea pensiei sunt îndeplinite, întrucât, numai în condițiile respectării tuturor cerințelor legale, cererea reclamantului de pensionare pentru limită de vârstă poate fi admisă.
În baza art. 453 din noul Cod de procedură civilă, pârâta, ca parte căzută în pretenții, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 468 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a învederat că sentința este nelegală, deoarece adeverințele privind încadrarea în grupă superioară de muncă nu îndeplinesc condițiile legale pentru valorificare.
A arătat apelanta că potrivit prevederilor art. 126 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupe I și/sau a II-a de muncă, se întocmesc potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorilor.
În speță, a susținut apelanta, la rubrica „conform nominalizării efectuate prin... „ în adeverința nr. 638/06.02.2013 a fost completat conform nominalizării efectuate prin Ordinul nr. 50/1990, fără a se menționa actul administrativ în baza căruia angajatorul, împreună cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, au efectuat nominalizarea în grupe superioare de muncă.
Aceste prevederi, a arătat apelanta, sunt prevăzute și în modelul adeverinței din Anexa 14 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Totodată, apelanta a susținut că pentru a putea fi valorificată adeverința depusă de intimat, trebuia să fi fost completate în mod obligatoriu toate rubricile inserate.
A arătat apelanta că potrivit prevederilor de la punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II-a de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanelor respective.
În acest context, actele administrative emise de unitate, conform prevederilor de la punctul 6 din Ordinul MMOS nr. 50/1990, prevăzute ca act administrativ de nominalizare în grupă superioară de muncă, sunt: proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor în grupă superioară de muncă.
Potrivit prevederilor art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În speță, a arătat apelanta, încadrarea în grupa I-a de muncă, în procent de 100%, în perioadele 05.02._76 și 01.07._01, nu este completată în carnetul de muncă.
S-a mai învederat că, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, art. 15, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale.
Potrivit prevederilor aliniatului al doilea de la punctul 15 din ordinul menționat, unitățile aveau obligația să analizeze și să aprecieze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și a II-a de muncă, începând cu 18.03.1969.
Apelanta a concluzionat că prin sentința atacată a fost obligată la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a grupei de muncă, fără a se menționa concret perioadă, având în vedere că în considerentele sentinței s-au analizat două adeverințe privind încadrarea în grupă de muncă, adeverințe care vizează perioade diferite.
S-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile legilor nr. 125/2014 și nr. 263/2010 cu modificările și completările ulterioare și pe prevederile noului codul de procedură civilă.
Intimatul-reclamant P. N. a depus întâmpinare, conform dispozițiilor art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, susținând în esență că în mod corect a fost admisă acțiunea, întrucât cele două adeverințe îndeplinesc condițiile de fond și de formă impuse de lege.
S-a solicitat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
În cauză nu se poate discuta, astfel cum a pretins apelanta, despre o nelegală obligare a acesteia la emiterea unei decizii de pensiei, prin luarea în considerare a grupei de muncă atestată de cele două adeverințe, întrucât, contrar celor susținute de către apelantă, înscrisurile menționate cuprind mențiunile prevăzute de modelul din Anexa nr. 14 a H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Curtea notează că potrivit art. 125 din H.G. nr. 257/2011 prin care s-au aprobat Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
În acest context, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie (art. 125 din același act normativ).
Examinând cele două adeverințe, aflate la filele 20-32 dosar fond, Curtea constată că aprecierea judecătorului fondului, referitoare la respectarea de către angajator a cerințelor legale privind procedura de eliberare a adeverințelor, respectiv la faptul că răspunderea pentru corectitudinea și legalitatea datelor atestate revine acestuia (aspect prevăzut expres în cuprinsul adeverinței nr. 638/2013, în care s-a făcut trimiterea la dispozițiile art. 288 și ale art. 289 Cod penal) este corectă.
Astfel, prin adeverința nr. 638/6.02.2013 emisă de .-a atestat ă intimatul-reclamant, având funcția de strungar-rectificator a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în perioadele 05.02.1973 – 21.02.1976 și 01.07.1977 – 01.04.2001, conform art. 3 pct. 34, 41 și 79 din Anexa a II-a a Ordinului nr. 50/1990 republicat.
Referitor la adeverința nr. 640/06.02.2013 emisă de aceeași unitate se constată că aceasta reiterează mențiunile adeverinței nr. 638/2013, defalcând detaliat pentru perioada la care se face referire în prima adeverință, datele legate de salariul de încadrare, sporurile acordate intimatului și condițiile acordării grupei de muncă (filele 21 - 24 dosar fond).
Se constată astfel, contrar susținerilor apelantei că cele două adeverințe vizează aceeași perioadă de lucru și aceeași încadrare în grupa de muncă, caz în care este evident că nu se poate discuta despre o neclaritate a soluției pronunțată, apelanta având obligația, conform sentinței, de a emite o nouă decizie de pensie, prin luarea în considerare a grupei a II-a de muncă, pentru care intimatul a dovedit, prin actele analizate, acordarea de angajator, în procent de 100%, în perioadele 05.02.1973 – 21.02.1976 și 01.07.1977 – 01.04.2001.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea apelului ca nefondat.
Stabilind culpa procesuală a recurentei-pârâte, Curtea va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, obligarea acesteia la plata sumei de 800 lei către intimatul-reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în apel, conform chitanțelor nr. 43/27 aprilie 2015 și nr. 51/5 iunie 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 208/11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul P. N., domiciliat în municipiul Târgoviște, Bulevardul I. C. B., nr. 58, ., ..
Obligă pe apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița să plătească intimatului-reclamant P. N. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează
de P. grefier
Red. ACB
Tehnored. DV
4 ex./21.07.2015
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 81/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Hotărâre din 02-04-2015, Curtea de Apel... → |
|---|
