Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 27-01-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 314/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
D E C I Z IA Nr. 85
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015
Președinte - E. M.
Judecător - V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, ..1, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.1896 din 4 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții A. C., P. N., N. V., D. C., S. G., M. T., C. I., C. N., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. L. cu sediu în Ploiești, ., județul Prahova, cu pârâta C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: apelanta-reclamantă C. Județeană de Pensii Prahova și intimata-pârâta C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Comisia Centrală de Contestații prin consilier juridic I. S., lipsind celelalte părți.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul Registratură intimații-reclamanți au depus concluzii scris prin care au solicitat și judecata în lipsă.
Reprezentanta apelantei învederează că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație, și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Consilier juridic S. I. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu o singură precizare referitoare la N. V.: consideră că în cazul acestuia instanța de fond în mod greșit a pronunțat sentința întrucât acesta avea o hotărâre de respingere a cererii de recalculare în acord, hotărâre prin care se constata tardivitatea contestației formulată de el la C. Națională de Pensii. Consideră că instanța a trecut peste dispozițiile art. 153 din Legea 263/2010 și a admis acțiunea pentru toți reclamanții deopotrivă.
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții A. C., P. N., N. V., D. C., S. G., M. T., C. I. și C. N. au chemat în judecată pârâtele C. Județeană de Pensii Prahova și C. Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Comisia Centrală de Contestații solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziilor menționate in anexa la cererea de chemare in judecata, decizii emise de C. Județeană de Pensii Prahova iar in situația in care, pe parcursul judecații C. Naționala de Pensii va emite o hotărâre de respingere, înțeleg sa solicite si anularea acesteia, cu obligarea intimatei C. Județeană de Pensii Prahova sa emită alte decizii prin care sa recalculeze pensiile cu valorificarea veniturilor suplimentare indicate in adeverințele depuse la dosare si menționate in anexa la cererea de chemare in judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au depus contestații împotriva deciziilor menționate si nu au primit nici un răspuns in termenul legal, drept pentru care, au formulat prezent acțiune prin care solicită anularea deciziilor de pensie menționate mai sus si a eventualelor hotărâri de respingere a contestațiilor formulate si obligarea intimatei C. Județeană de Pensii Prahova sa emită alte decizii prin care, la stabilirea punctajului pentru pensia de limita de vârsta, să se ia in calcul adeverințele care atestă venitul suplimentar cu caracter permanent pentru care a achitat lunar contribuția CAS, făcând parte din baza de calcul conform legislației anterioare.
Așa cum reiese din anexa la OUG nr.4/2005 (pct. VI), adeverințele prin care se dovedesc acordul global si sporurile trebuie sa cuprindă denumirea unității, perioada in care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere si încetare a raporturilor de munca, denumirea dreptului, procentul sau suma acordata si perioada in care s-a primit dreptul
Veniturile pe care solicită a fi luate in considerare la stabilirea dreptului la pensie au beneficiat de deducerea cotei de contribuite la bugetul asigurărilor sociale așa cum rezulta din mențiunea cuprinsa in adeverințe, respectiv: «Pentru perioadele menționate societatea a reținut si virat CAS-ul conform legii».
Reclamanții au menționat că în activitățile desfășurate a fost utilizata cu precădere forma de retribuire in acord global, potrivit cărora un colectiv de munca își asuma răspunderea de a efectua si finaliza un volum de muncă într-un anumit termen pentru care primește o suma globala stabilita si in contract în condițiile prevăzute de lege și aceasta forma de retribuire a fost aplicabila si a presupus si un efort suplimentar cu efect in rezultatele obținute in producție pana la atingerea parametrilor stabiliți, pe categorii de lucrări.
Prin urmare, modalitatea de plata a muncii personalului cu activitatea in domeniul nostru era retribuirea in acord global, ceea ce presupunea salarizarea angajaților in funcție de realizările profesionale lunare.
Aceasta situație nu excludea si chiar au fost aplicate dispozițiile Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat,care prin textul art. 1 impunea fostelor unități socialiste de stat si tuturor persoanelor juridice sa vireze la bugetul asigurărilor sociale contribuția asupra « câștigului brut realizat» de personalul lor salariat
Au arătat reclamanții că, atâta timp cât li s-a stabilit dreptul la pensie, în egală măsură s-a verificat si acceptat situația prevăzută de disp.art3 (Legea 3/1977 dispoziție legala preluata in Legea 19/2000 si in Legea 250/2007) care dispune că ”Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor tarii care au desfășurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca si pentru care unitățile au depus contribuția prevăzuta de lege la fondul de asigurări sociale de stat”.
Aceeași situație impusa angajatorului s-a regăsit si in prevederile Legii nr.49/1992 care a modificat si completat Decretul nr.389/1972.
S-a mai arătat de reclamanți că veniturile în calitatea lor de asigurați, au beneficiat de deducerea cotei de contribuite la acest buget, că s-au reținut si virat contribuțiile pentru asigurări sociale și pensie suplimentară prin raportare la întreg venitul brut realizat lunar, care include așadar si salariul cu sporul de acord global; că, potrivit mențiunilor din adeverințe, ca angajați, au realizat veniturile suplimentare la retribuția tarifara de încadrare, care au fost incluse in baza lunara de calcul al CAS-ului, conform art. din Decretul nr.389/1972, modificat conform Legii 49/1992.
Potrivit disp.art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor clementelor si informațiilor din documentațiile de pensie aflate in păstrarea caselor teritoriale de pensii,cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu principiile Legii 19/2000.
Legea nr.19/2000, este elaborata si se aplica in baza principiului contributivității, în raport de care, ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul(in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale,trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei întrucât, acest principiu este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei intrării in vigoare a Legii 19/2000, 01.04.2001, soluția trebuie sa fie aceeași si in cazul stagiilor de cotizare realizate anterior deoarece, în caz contrar, principiul enunțat nu ar fi respectat.
Reclamanții au precizat că valorificarea veniturilor suplimentare indicate în adeverințe este posibilă și în temeiul art. 7 alin 3 din OUG nr.4/2005 și este în concordanță cu principiile instituite de Legea 19/2000 si de Legea 250/2007.
In susținerea contestației reclamanții au făcut trimitere la dispozițiile legale ce sunt aplicabile in speța dedusa judecații, respectiv: Legea 57/1974 privind Legea retribuirii după cantitatea si calitatea muncii si cea care stabilește că forma de retribuire obținută in acord global sa fie luata in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, suma ce a fost inclusa in salariul brut si pentru aceasta s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, coroborat cu dispozițiile OUG 4/2005 si a Deciziei nr.19 din 17.10.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție cu jurisprudența, ce au stabilit ca reprezintă venituri suplimentare la retribuția tarifara de încadrare (avuta in vedere inițial la stabilirea drepturilor la pensie) venituri suplimentare care au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale si au avut caracter permanent.
Pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata întrucât prin cererea nr._/26.09.2012 reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea sumelor obținute in acord global înscrise in adeverința nr. 2067/07.08.2012, cerere respinsă prin Decizia nr._/06.12.2012.
Pârâta a arătat că împotriva Deciziei nr._/06.12.2012 reclamantul a formulat contestația nr._/17.06.2013, care a fost respinsă ca tardiv formulată prin Hotărârea nr. 7078/03.03.2014 emisă de Comisia Centrala din cadrul CNPP având in vedere data comunicării deciziei cu confirmare de primire, 18.12.2012 si data formulării contestației 17.06.2013, mult peste termenul prevăzut de art. 149 din Legea nr. 263/2010, aspecte față de care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
A mai arătat pârâta că față de data depunerii, dar si data emiterii adeverințelor de către fostul angajator al reclamanților, cererile se află sub incidența Legii nr. 263/2010, iar potrivit HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr. 15, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Așadar, dispozițiile exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute in forma de retribuire a acordului global, nu lasă loc de interpretare fiind excluse din calculul pensiei.
In ceea ce privește Deciziile Înaltei Curți de Casație si Justiție, pârâta a precizat că acestea au avut în vedere spețe aflate sub incidența Legii nr. 19/2000, act normativ abrogat la 01.01.2011, or în cauza de față atât cererea de recalculare cât și decizia de respingere a acestei cererii se afla sub incidența Legii nr.263/2010.
Astfel, potrivit Deciziei nr.19/2012, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate in carnetul de munca sau in adeverințele eliberate de unități, conform legislației in vigoare, si pentru aceasta s-a plătit contribuția la asigurările sociale.
A arătat totodată că, potrivit Deciziei nr.19/2012, contribuția la asigurările sociale este privită de Înalta Curte de Casație si Justiție sub aspectul celor două componente, respectiv contribuția angajatului (la pensia suplimentara) si contribuția angajatorului, acesta fiind sistemul de contribuții reglementat de legislația anterioara datei de 01.04.2001, „dualist" așa cum a fost intitulat de ICCJ.
Prin urmare, potrivit Deciziei nr.19/2012, pentru a se dispune recalcularea pensiei prin includerea sumelor obținute este necesar sa se verifice daca sumele au fost incluse in baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și dacă pentru aceste sume s-au achitat contribuțiile la asigurările sociale atât de către angajat, cat si de către angajator.
Având in vedere aceste dispoziții legale si adeverința prezentată de reclamant, a arătat că sumele obținute in acord nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare si nu au fost avute in vedere la calcularea si reținerea contribuției la pensia suplimentara și a solicitat a se avea în vedere faptul că legislația in vigoare la acea dată nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentara pentru sumele obținute in acord.
In concluzie, a precizat că sumele obținute in acord nu au fost niciodată valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit legislației anterioare si nici potrivit Legii nr.263/2010, cu mențiunea că niciun act normativ nu a reglementat stabilirea pensiei in funcție de veniturile realizate, ci in funcție de salariile tarifare de încadrare si sporurile cu caracter permanent.
A mai arătat pârâta că, un alt aspect de reținut este acela că reclamanții își justifică acțiunea invocând dispoziții legale prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Or, perioada de activitate în care au desfășurat activitate reclamanții, remunerata sub forma acordului global, nu se afla sub incidența Legii nr. 19/2000, iar recalcularea a fost solicitata la momentul când sunt in vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010, astfel că, în aceste condiții, invocarea unui act normativ fără nici o legătura cu cauza si abrogat, este fără sens si nu poate fi primita de instanța de judecata.
Totodată, a arătat că este nejustificata solicitarea reclamanților de acordare a drepturilor in termenul general de prescripție întrucât, potrivit dispozițiilor legale care reglementează procedura de recalculare a pensiilor art. 107 din Legea nr.263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar pe de altă parte, pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 1896/4 septembrie 2014 prin care a admis în parte contestația formulată de reclamanți și, în consecință a anulat deciziile de recalculare a pensiei nr._/29.04.2013 (A. C.), nr._/12.06.2013 (P. N.), nr._/27.05.2013 (D. C.), nr._/20.05.2013 (S. G.), nr._/27.03.2013 (M. T.), nr._/20.03.2013 (C. I.) și nr._/02.04.2013 (C. N.) emise de C. Județeană de Pensii Prahova și Hotărârea nr. 7084/03.03.2014 emisă de C. Națională de Pensii.
Prin aceeași sentință a respins ca neîntemeiată cererea privind anularea Deciziei nr._/06.12.2012 (N. V.) și a Hotărârii nr. 7078/03.04.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații – C. Națională de Pensii Publice.
A obligat intimata să emită noi decizii de pensionare prin care să fie recalculată pensia reclamanților cu luarea în considerarea Adeverinței nr. 3523/24.07.2012 (A. C.), nr. 329/04.02.2013 (P. N.), nr.1986/12.12.2012 (D. C.), nr. 2235/03.12.2012 (S. G.), nr. 4450/22.10.2012 (M. T.), nr. 2108/15.11.2012 (C. I.) și nr. 2107/26.11.2012 (C. N.) emise de . SA, recalcularea pensiilor urmând a fi dispusă începând cu luna calendaristică ulterioară a celui în care au fost formulate de reclamanți cererile de recalculare și să recalculeze pensia reclamantului N. V. prin luarea în considerare a Adeverinței nr. 2067/07.08.2012 eliberată de . SA începând cu luna calendaristică ulterioară celei în care a fost formulată și înregistrată de reclamant, la instanță, cererea de recalculare (respectiv februarie 2014). S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorii, beneficiari ai sistemului public de pensii, prin contestația formulata au solicitat anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr._/29.04.2013 emisă pentru A. C., nr._/12.06.2013 emisă pentru P. N., nr._/27.05.2013 emisă pentru N. D. C., nr._/20.05.2013 emisă pentru S. G., nr._/27.03.2013 emisă pentru M. T., nr._/20.03.2013 emisă pentru C. I., nr._/02.04.2013 emisă pentru C. N. si nr._/07.08.2013 emisă pentru N. V., cat si a eventualelor hotărâri ale Comisiei Centrale de contestații de pa lângă C. Națională de Pensii si sa emită alte decizii de recalculare a pensiilor cu valorificarea veniturilor suplimentare menționate in adeverințele emise de angajator si depuse la dosarul cauzei, întrucât aceste adeverințe nu au fost luata in considerare la stabilirea punctajelor de pensie pentru limita de vârstă, deși atesta venitul suplimentar cu caracter permanent si au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Tribunalul a constatat ca prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, . interesul legii, s-a statuat ca la stabilirea punctajului mediu anual se vor lua in considerare si formele de retribuție in acord global prevăzute de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea si calitatea muncii, numai daca au fost incluse in salariul brut si pentru acestea s-a plătit contribuția pentru asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Instanța suprema a interpretat ca sunt incidente dispozițiile art. 2 alin.1 lit.e din Legea nr.19/2000,ce consacra principiul contributivității, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin proporțional cu contribuțiile de asigurări sociale plătite.
Tribunalul a apreciat ca sub acest aspect decizia nu distinge între asigurări sociale plătite de angajator si/sau de angajat astfel încât dispozițiile acestei decizii trebuie respectate astfel cum au fost pronunțate de ICCJ.
Referitor la faptul ca aceste dispoziții cu caracter obligatoriu si se refera doar la prevederile Legii nr.19/2000 (lege abrogată) - astfel cum a susținut intimata, instanța a apreciat ca decizia menționata este incidenta si privitor la prevederile Legii nr. 263/2010 întrucât, in continuare, legiuitorul a prevăzut in cuprinsul HG 257/2011 privind Normele de aplicare ale Legii nr.263/2010, faptul ca nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuire in acord global.
Astfel potrivit adeverințelor emise de angajatorul .-au atestat veniturile lunare obținute in acord global de acești contestatori, menționându-se in mod expres faptul ca in perioadele precizate in adeverințe, contestatorii au fost salariații societății, că au fost retribuiți in acord global iar societatea a virat contribuția la asigurările sociale conform legii.
In consecința, in raport de aceste considerente, constatându-se ca sunt îndeplinite condițiile menționate in Decizia nr. 19/2011pronuntata de ICCJ, tribunalul a anulat deciziile de recalculare pensie astfel cum au fost expres indicate în acțiune, cu mențiunea ca deși toți acești contestatori au formulat contestații in termen împotriva respingerii cererilor de recalculare a pensiilor, contestații formulate si înregistrate la intimată in perioada aprilie-iulie 2013 (potrivit înscrisurilor depuse de contestatori la dosarul cauzei) nu au primit răspuns la aceste contestații (cu excepția reclamantului A. C., căruia prin Hotărârea nr. 7084/03.03.2014 i-a fost respinsa contestația) în termenul legal de 45 de zile, termen menționat expres de disp. art.150 din Legea nr. 263/2010 si nici chiar până la soluționarea prezentei cauze, care a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.01.2014. Chiar in lipsa hotărârilor comisiei de contestații ce trebuiau emise in termenul sus indicat, instanța de fond a apreciat că, contestatorii sunt îndreptățiți să formuleze acțiune direct in instanța pentru a beneficia de drepturile de care au fost privați, motiv pentru care instanța, constatând întemeiată cererea acestora a obligat intimata sa recalculeze pensiile reclamanților-contestatori începând cu luna ulterioara celei in care au formulat cererile de recalculare a pensiilor, potrivit disp.art.107 din Legea nr.263/2010.
Concluzionând, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, instanța a admis în parte contestația și a anulat deciziile de recalculare a pensiei, astfel cum au fost expres indicate în acțiune, emise de C. Județeană de Pensii Prahova și Hotărârea nr. 7084/03.03.2014 emisă de C. Națională de Pensii.
A obligat intimata să emită noi decizii de pensionare prin care să fie recalculată pensia reclamanților cu luarea în considerarea adeverințelor eliberate de angajator, recalcularea pensiilor urmând a fi dispusă începând cu luna calendaristică ulterioară a celui în care au fost formulate de reclamanți cererile de recalculare.
In legătura cu contestația formulata la Comisia Centrala de către contestatorul N. V. împotriva Deciziei nr._/06.12.2012, Tribunalul a respins ca neîntemeiata cererea de anulare acestei decizii cât si a Hotărâri nr. 7078/03.04.2014 a Comisiei Centrale de Contestații, întrucât contestația împotriva deciziei de recalculare a fost tardiv formulată, respectiv la data de 17.06.2013, având in vedere data la care acesta a primit-o prin poștă (18.12.2012) față de prevederile privind termenul de contestație de 30 de zile instituit de disp.art.149 din Legea nr.263/2010.
Insa in cauză, cerere formulata de reclamant a putut fi calificată ca o cerere de recalculare a pensiei, potrivit disp.art.107 din Legea nr. 263/2010, cerere care poate fi reiterata chiar si in condițiile in care nu a atacat in termen legal hotărârea comisiei de contestație, fiindu-i aplicabile aceleași prevederi și dispoziții ca și celorlalți contestatori, a se aprecia altfel ar însemna a se produce o discriminare a acestui reclamant în raport de ceilalți contestatori.
Ca atare, Tribunalul a constatat că cererea acestui reclamant este întemeiată față de conținutul adeverinței nr. 2067/07.08.2012 eliberata de ., astfel încât a obligat intimata să recalculeze pensia reclamantului N. V. prin luarea în considerare a adeverinței nr. 2067/07.08.2012 eliberată de . SA, începând cu luna calendaristică ulterioară celei în care a fost formulată și înregistrată de reclamant, la instanță, cererea de recalculare (respectiv februarie 2014). De asemenea, s-a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în ceea cel privește pe reclamantul-intimat N. V. acțiunea trebuia respins, motivat de faptul că acesta a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea sumelor obținute în acord global înscrise în adeverința nr.2067/7 august 2012 prin cererea nr._/26 septembrie 2012, solicitarea fiindu-i respinsă prin decizia nr._/6 decembrie 2012 împotriva căreia intimatul a formulat contestație, iar comisia centrală din cadrul CNPP a respins contestația ca tardiv formulată, astfel că decizia a rămas definitivă.
În ce privește pe ceilalți reclamanți, apelanta a susținut că și în privința acestora se impunea respingerea acțiunii deoarece potrivit HG nr.257/20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, printre altele, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
A susținut apelanta că în ce privește deciziile ICCJ urmează să se aibă în vedere că acestea se referă la spețe aflate sub incidența Legii 19/2000, care a fost abrogată la 1 ianuarie 2011, iar în cauza de față atât cererea de recalculare, cât și decizia de respingere a acestei cereri se află sub incidența Legii 263/2010 și că decizia nr. 19/2012 reține că, contribuția la asigurările sociale are două componente, respectiv contribuția angajatului (la pensia suplimentară) și contribuția angajatorului, acesta fiind sistemul de contribuții reglementat de legislația anterioară datei de 1.04.2001.
Aceeași apelantă a susținut că potrivit deciziei 19/2012 a ICCJ, pentru a se dispune recalcularea pensiei prin includerea sumelor obținute în acord global este necesar să se verifice dacă sumele au fost incluse în baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, dacă pentru aceste sume s-au achitat contribuțiile la asigurările sociale atât de către angajat cât și de către angajator, în speță sumele obținute în acord global nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor.
Curtea, verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, constată următoarele:
În legătură cu prima critică formulată de apelantă, în sensul că se impunea respingerea contestației formulată de N. V. întrucât acesta a solicitat recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.2067/7 august 2012, cererea fiindu-i respinsă prin decizia nr._/6 decembrie 2012, atacată cu contestație care a fost respinsă ca tardivă, urmează a se reține că este neîntemeiată, din actele dosarului rezultând că într-adevăr contestatorul N. V. a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea sumelor obținute în acord global și menționate în adeverința 2067/7 august 2012 prin cererea formulată și înregistrată sub nr._/26 septembrie 2012.
Această cerere i-a fost respinsă prin decizia nr._/6 decembrie 2012, pe care intimatul a contestat-o, iar comisia centrală din cadrul CNPP, prin hotărârea nr. 7078/3 martie 2014, a respins această contestație ca tardiv formulată.
Acțiunea, în ceea ce-l privește pe acest reclamant, nu putea fi însă respinsă întrucât cererea formulată de el a fost corect calificată ca o cerere de recalculare a pensiei conform disp.art.106, 107, 116 și 153 din Legea 263/2010, neavând caracterul unei contestații împotriva unei decizii de pensie, astfel că nu sunt incidente disp.art.149 – 151 din Legea 263/2010.
Față de conținutul adeverinței nr.2067/7 august 2012 eliberată de . SA, cererea reclamantului nu este o contestație la decizia de pensionare, ci o acțiune îndreptată împotriva apelantei față de refuzul acesteia de a lua în calculul pensiei și adeverința sus-menționată, acțiune care de altfel putea fi îndreptată direct la instanța de judecată.
În ce privește situația celorlalți contestatori, urmează a se reține că și sub acest aspect criticile sunt nefondate și că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea față de cuprinsul deciziei nr.19/2011 a ICCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii și prin care s-a statuat că l stabilirea punctajului mediu anual se iau în calcul și formele de retribuie în acord global prevăzute de art.12 alin.1 lit.a din Legea 57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, numai dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția pentru asigurările sociale la sistemul public de pensii.
În aceeași deciziei ICCJ a reținut că sunt incidente disp.art.2 alin.1 lit.e din Legea 19/2000 care consacră principiul contributivității în baza căruia drepturile de asigurări sociale se stabilesc proporțional cu contribuțiile de asigurări sociale plătite, nefăcându-se distincție între asigurările sociale plătite de angajator sau de angajat, împrejurări în care în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a acestei decizii.
În speța de față, din adeverințele depuse la dosar rezultă că pentru veniturile realizate în acord global s-au dedus cotele de contribuție la bugetul asigurărilor sociale și au fost virate aceste contribuții, astfel încât în mod corect instanța de fond a constatat îndeplinite cerințele impuse de instanța supremă și, pe cale de consecință, în mod corect s-au anulat deciziile de recalculare a pensiilor, fiind obligată intimata să emită noi decizii de pensionare prin care să fie recalculată pensia contestatorilor-intimați cu luarea în calcul a adeverințelor depuse la dosar.
Așa fiind, Curtea urmează a reține că sunt nefondate criticile formulate de apelantă, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că față de prev.art.480 NCPC va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, ..1, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.1896 din 4 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții A. C., P. N., N. V., D. C., S. G., M. T., C. I., C. N., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. L. cu sediu în Ploiești, ., județul Prahova, cu pârâta C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Comisia Centrală de Contestații, cu sediul în București, ., sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
E. M. V. S.
Grefier,
V. M.
red. E.M./tehnored. A.F.
12 ex./ 2015-01-29
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. G. M.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 514/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
