Asigurări sociale. Decizia nr. 514/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3482/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 514
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta S. E., domiciliată în Târgoviște, .. 214, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1370 pronunțată la data de 13 noiembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /28.07.2014, contestatoarea S. E. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, revizuirea deciziei_/1.04.2014 și obligarea la plata drepturilor (diferenței) ce decurg din constatarea lucrului în condițiile grupei II de muncă de la data acordării pensiei -16.10.1995.
În motivarea cererii, s-a arătat că, pentru perioadele: 3.08._78; 5.06._79; 9.01.1980-2.03.1994; 1.07.1994-9.02.1995, în care a fost angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la
întreprinderea de Strunguri SARO Târgoviște, prin Sentința civilă nr.1039/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, s-a constatat irevocabil că a lucrat în condițiile grupei II de muncă.
A mai arătat că, prin decizia de pensie nr._/1.04.2014, i s-a acordat plata diferenței din constatarea acestui fapt, dar numai cu data de 1.07.2013, deși este pensionară din data de 16.10.1995, că în conformitate cu dispozițiile legale privind pensiile, lucrul în condiții deosebite, grupa I și II de muncă-conduce la reducerea vârstei de pensionare, la majorarea punctului de pensie-efectiv la majorarea pensiei.
In sistemul public de pensii, potrivit disp.art.104-105 din Legea 263/2010, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și se plătesc de la data acordării stabilită prin decizie.
In situația când, ulterior acordării pensiei, se constată noi situații care conduc la revizuirea pensiei, în acest caz, la majorarea punctajului, respectiv a pensiei, se emit decizii de revizuire cu plata diferențelor rezultate.
În situația concretă, după radierea fostului angajator SARO SA Târgoviște, devenită WTS SA, prin instanță, în contradictoriu cu deținătorii arhivei, s-a constatat irevocabil că, în perioada menționată, anterior acordării pensiei, a lucrat în aceste condiții deosebite-grupa II de muncă care conduc la majorarea pensiei .
Instanța de judecată, prin Sentința civilă nr. nr. 1039/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, în urma probelor administrate, a constatat că a lucrat în mediu nociv, cu noxe ce i-au afectat sănătatea, loc de muncă și activitate încadrat în grupa II de muncă.
Potrivit disp.art.4 si 5 din Codul civil, dispozițiile privind drepturile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Constituția, Declarația Universala a Drepturilor Omului, pactele si celelalte tratate la care România este parte, cu Convențiile si recomandările Organizației Internaționale a Muncii, cu normele dreptului internațional al muncii. Daca exista neconcordanțe între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale, iar normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părților.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Buchen versus Cehia (2006), a decis că limitarea nejustificată a unui drept recunoscut fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă, constituie o privare de proprietate in sensul articolului 1, din Protocolul 1 al CEDO, dar și o discriminare în sensul articolului 1 din Protocolul 12. De asemenea, s-a arătat că, în conformitate cu articolul 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării și articolul 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie și, evident, dreptul la salariu, sunt asimilate dreptului de proprietate, iar Protocolul nr.l la C.E.D.O. apără dreptul de proprietate.
In cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al Convenție pentru drepturilor omului și se constată o discriminare în sensul articolului 14, dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului.
Pensia, atât ca drept în sine, cât și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească integral și s-o ocrotească.
Practic, prin diminuarea, respectiv prin neluarea în considerare a grupei II de muncă pe întreaga perioadă de la acordarea pensiei, se micșorează cuantumului pensiei, iar astfel proprietatea nu este apărată, ci este jefuită pentru că efectiv refuză să se achite integral creanțele foștilor salariați.
Potrivit art. 53 din Constituție, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Contestatoarea a invocat și principiile imprescriptibilității și incesibilității potrivit cărora dreptul la pensie nu se prescrie și nu poate fi cedat, conform art.2 alin.l lit.h și i din Legea nr.263/ 2010.
Au fost anexate, în copie, cartea de identitate, Decizia nr._/1.04.2014 privind acordarea pensiei de invaliditate, sentința civilă 1039/30.05.2013, cererea înregistrată la C. Județeană de Pensii Dâmbovița sub nr._/23.07.2014, scrisoarea 43.G/1242/23.06.1997 a Ministerului Muncii adresată SARO SA(fostul angajator).
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că sentința civilă nr. 1039/30.05.2013 a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 263/2010, în vigoare la data formulării cererii, respectiv 16.01.2014.
La data de 13.10.2014, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1370 pronunțată la data de 13 noiembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând următoarele:
Prin decizia nr._/01.04.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, s-a acordat contestatoarei S. E. pensie de invaliditate, drepturile fiind stabilite începând cu 01.11.1995. Se menționează că, in urma depunerii de către contestatoare a cererii nr._/27.06.2013, a fost recalculată pensia ca urmare a valorificării grupei de muncă, potrivit sentinței civile nr. 1039/30.05.2013, drepturile fiind acordate începând cu 01.07.2013.
Contestatoarea a depus la dosar cererea adresata Casei Județene de Pensii Dâmbovița, prin care a solicitat revizuirea deciziei de pensionare, in sensul adăugării grupei a II-a de munca începând cu data acordării pensiei, 16.10.1995, cerere reiterata si in fata instanței de judecată.
In drept, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”, iar potrivit alin. 5 „Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.”
In cauza, tribunalul a constatat că, prin cererea adresata intimatei, petenta a solicitat adăugarea stagiului realizat in grupa a II-a de muncă rezultat din sentința civila nr. 1039/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița in dosarul nr._ .
Conform textului de lege precizat, sumele rezultate in urma recalculării nu i se pot acorda petentei decât începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, in cauza 01.07.2013, așa cum in mod corect a procedat intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
De altfel, până la data rămânerii irevocabile a sentinței civile menționate mai sus, petenta nici nu era beneficiara grupei a II-a de muncă, astfel că nu i se puteau acorda drepturile începând cu anul pensionarii, respectiv 1995, așa cum în mod eronat solicită aceasta.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta S. E., criticând sentința instanței de fond și încheierea din data de 6.11.2014, ca fiind nelegale, netemeinice, neconstituționale, venind în contradicție cu principiul fundamental al incesibilității pensiilor și respectării dreptului la proprietate menționat de legislația europeană în domeniul pensiilor, iar în ceea ce privește încheierea din 6.11.2014, venind în contradicție și cu disp. art. 21 și 24 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție și dreptul la apărare.
Arată că, în ziua de 6 noiembrie 2014, în temeiul disp.art.13 alin.1 (dreptul la apărare este garantat) și alin.2 Cod proc. civilă, art.6 pct. 3 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul persoanei să fie reprezentată de un apărător ales), având mandat conform legii pe fostul său coleg de muncă jurist T. Gh., ulterior și consilier juridic la fostul angajator . în domeniul tehnic și juridic, instanța de fond l-a oprit în susținerea cauzei, interzicându-i astfel dreptul la apărare și dreptul de acces efectiv la justiție.
Prin răspunsul la întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.204 Cod procedură civilă, și-a modificat în parte acțiunea, în sensul că, în subsidiar, în cazul când se consideră că, deși constatarea lucrului în condițiile grupei II de muncă este imprescriptibilă, suma ce rezultă din executarea hotărârilor judecătorești în constatare drepturi patrimoniale este supusă termenului de prescripție general, a solicitat ca pârâta să plătească diferența de plată pe 3 ani de la data constatării prin hotărâre judecătorească a faptului că a lucrat în grupa a II-a de muncă. Acest fapt, deși l-a solicitat din nou și prin notele scrise, asupra acestui capăt de acțiune (subsidiar), instanța de fond nu s-a pronunțat și, evident, nici nu a motivat de ce această solicitare nu este admisă.
Acțiunea privește revizuirea Deciziei de pensionare pentru invaliditate_/01.04.2014 și obligarea pârâtei la plata drepturilor ( diferenței) ce decurg din constatarea lucrului în mediu nociv, cu noxe în condițiile grupei a II-a de muncă de la data acordării pensiei pentru pierderea capacității de muncă 16.10.1995.
În fapt, pentru perioada 3.08._78; 5.06._79; 9.01._94; 1.07.1994-9.02.1995, cât a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la întreprinderea de Strunguri"SARO" Târgoviște, prin sent. civilă nr. 1039/30.05.2013 pronunțată de Trib. Dâmbovița în dosarul nr._ - definitivă și irevocabilă, s-a constatat, irevocabil, că a lucrat în mediu nociv (praf de fontă care este cancerigen), cu noxe otrăvitoare, cianuri de sodiu și potasiu) în condițiile grupei II de muncă.
C.J.P. Dâmbovița, prin Decizia nr._/01.04.2014, având în vedere și sentința civilă 1039/30.05.2013, ce constată, irevocabil, că în perioada menționată a lucrat în mediu nociv, cu noxe otrăvitoare în condițiile grupei II de muncă în temeiul dispozițiilor legate îi mărește pensia, începând cu data prezentării hotărârii judecătorești.
Precizează apelanta că, în conformitate cu dispozițiile legale privind pensiile, respectiv cu Legea nr.3/1977 (în vigoare până la 31.03.2001); Legea 19/2000 ( valabilă în perioada 1.04._10); Legea 263/2010 ( în vigoare în prezent începând cu 1.01.2011), lucrul în condițiie deosebite, precum și grupa II de muncă - conduce la reducerea vârstei de pensionare și la majorarea punctului de pensie - efectiv la majorarea pensiei
Activitatea desfășurată la fosta SARO SA, în condițiile grupei II de muncă, în mediu nociv, cu noxe otrăvitoare, în program prelungit, ore peste programul normal de lucru timp îndelungat, au condus la afectarea sănătății care mai mult ca oricând acum iese în evidență, necesitând tratamente și medicamente, datorită acestui fapt fiind pensionar de invaliditate, conform Deciziei_/1995 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă. Capacitatea de muncă s-a pierdut datorită lucrului în mediu nociv cu noxe otrăvitoare, fapt constatat prin expertiză tehnică în domeniul protecției muncii și prin hotărâre judecătorească.
Dreptul la pensie în Uniunea Europeană este asociat dreptului la proprietate.
Art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene dispune că nimeni nu poate fi privat, nici în parte, nici integral, de drepturile sale. CJP Dâmbovița recunoaște că constatarea lucrului în grupa II de muncă constituie un element care, obligatoriu, este luat în considerare.
Susținerea instanței că plata diferenței reprezentând lucrul în grupele I și II de muncă se face începând cu luna următoare de la prezentarea hotărârii judecătorești de constatare a faptului că, anterior pensionării, a lucrat în grupa II de muncă și nu de la data acordării pensiei, care este ulterior lucrului în grupa II de muncă, este netemeinică.
CJP Dâmbovița la un moment dat a avut calitatea de parte în acel dosar, dar a solicitat ca instanța să admită lipsa calității sale procesuale, a lipsei de interes a acesteia, deși introducerea în cauză s-a făcut numai pentru opozabilitate. Astfel, pârâta CJP Dâmbovița cunoștea obiectul acțiunii-constatarea lucrului în grupa II de muncă. Nu poate invoca acum faptul că nu a știut de acțiune privind constatarea lucrului în grupa II de muncă din moment ce a fost parte, la un moment dat, în proces.
Instanța de fond face confuzie între data prezentării hotărârii judecătorești care are ca obiect o obligație de a face, care evident că începe de la data prezentării hotărârii și o hotărâre în constatare, care constată un drept al său de la o anumită dată-anterioară pensionării.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Buchen versus Cehia (2006), a decis că "limitarea nejustificată a unui drept recunoscut fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă constituie o privare de proprietate în sensul articolului 1, din Protocolul 1 ai CEDO, dar și o discriminare în sensul articolului 1 din Protocolul 12". De asemenea s-a arătat că, în conformitate cu articolul 14 din Convenția pentru interzicerea discriminării și articolul 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, "noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie și, evident, dreptul la salariu sunt asimilate dreptului de proprietate", iar Protocolul nr. 1 la (Conv.) C.E.D.O. apără dreptul de proprietate.
În cauza Gaygusuz /Austria (1996), Curtea a decis că "pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al Convenție pentru drepturilor omului și se constată o discriminare în sensul articolului 14, dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
În speța Muller versus Austria, precum și în numeroase alte spețe similare, s-a decis constant în sensul că "o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare":
Din această perspectivă, apare ca fiind evident că pensia, așa cum este în prezent reglementată, constituie un «D. DE PROPRIETATE» în sensul Convenției (CEDO) și a Protocoalelor adiționale, iar neplata diferențelor de decurg din constatarea grupei II de muncă de la acordarea pensiei echivalează cu o expropriere nelegală, nejustificată.
Art. 44 din Constituție prevede că dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate, iar proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Pensia, atât ca drept în sine, cât și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și s-o ocrotească.
Practic, prin neluarea în considerare a grupei II de muncă pe întreaga perioadă cât a fost pensionar pentru pierderea capacității de muncă, datorită condițiilor de lucru menționate - grupa II de muncă - se micșorează cuantumul pensiei legale cuvenite, iar astfel, proprietatea nu este apărată.
Invocă principiile imprescriptibilității și incesibilității menționate expres în art.2 alin.1 lit.h și i din Lg. 263/2010 potrivit căreia dreptul la pensie nu se prescrie și nu poate fi cedat nici integral și nici în parte, ceea ce conferă dreptul de a cere recalcularea acesteia într-o modalitate conformă cu legislația și normele internaționale, respectiv prin plata diferenței solicitate și pentru perioada anterioară respectiv pe perioada cât a fost pensionar de invaliditate.
Față de cele arătate, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate și, judecând cauza, să admită acțiunea, respectiv obligarea apelantei-pârâte la plata diferenței de bani ce decurge din constatarea lucrului în mediu nociv, cu noxe în condițiile grupei II de muncă, de la data acordării pensiei de invaliditate – 16.10.1995.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr._/01.04.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, s-a acordat contestatoarei S. E. pensie de invaliditate, drepturile fiind stabilite începând cu 01.11.1995.
În urma depunerii de către contestatoare a cererii nr._/27.06.2013, prin care a solicitat revizuirea deciziei de pensionare, in sensul adăugării grupei a II-a de muncă, începând cu data acordării pensiei, 16.10.1995, a fost recalculată pensia ca urmare a valorificării grupei de muncă, potrivit sentinței civile nr. 1039/30.05.2013, drepturile fiind acordate începând cu 01.07.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice „(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire”, iar potrivit alin. 2 al aceluiaș articol, „(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor”.
Nu se poate reține aplicarea în cauză a disp. art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „(3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”, întrucât în speță este vorba despre nevalorificarea grupei de muncă care contribuie ori la scăderea vârstei de pensionare, ori la creșterea valorii punctului de pensie, nefiind vorba despre venituri suplimentare sau reducerea stagiului de cotizare.
Așa fiind, Curtea urmează ca, în baza art. 480 Cod pr. civilă, să admită apelul, să modifice în tot sentința, în sensul că va admite contestația în parte și va obliga pârâta să plătească diferența drepturilor bănești cuvenite în baza Dec._/1.04.2014 pentru perioada termenului general de prescripție de 3 ani în urmă, respectiv, începând cu 1.04.2011 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de S. E., domiciliată în Târgoviște, .. 214, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1370 pronunțată la data de 13 noiembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul că admite contestația în parte și obligă pârâta să plătească diferența drepturilor bănești cuvenită în baza Dec._/1.04.2014 începând cu 1.04.2011 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
4 ex./24.04.2015
d.f._ Trib. Dâmbovița
j.f. R. M.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 27-01-2015,... → |
|---|
