Despăgubire. Decizia nr. 852/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 852/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 852/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 852
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele membrilor săi de sindicat IOJOIU I., R. D. și Ș. P., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 105/2 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5 și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin concluziile scrise înregistrate sub nr._/14.05.2015, apelantul-reclamant a solicitat în mod expres judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin concluziile scrise formulate s-a solicitat în mod expres de către apelantul-reclamant judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție
CURTEA,
Deliberând, conform art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE sub număr de dosar_ la data de 7.02.2014, reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE (SCMD), în numele membrilor de sindicat, -col.(r) FARCA S. - col.(r) IOJOIU I., col.(r) M. T. -1 - col.(r) R. D., col. (r) S. ADRIEAN - ,col. (r) S. P. - It.col. (r) DASCALEANU I. - ItcoL (r) DEZDROBITU C. It.col. (r) G. C. -It.col. (r) H. I. - V - lt col. (r) MARIESAN M. L., It.col. (r) S. V.,- mr.(r) P. I. - cpt.(r) H. M. - PAVILIU F. (urmaș) - a solicitat în contradictoriu cu parații: M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-anularea Deciziei nr._/01.10.2013 pentru punerea in plata a drepturilor de pensie conform Legii nr.241/2013, titular col.r. M. T. si emiterea unei noi decizii de pensie pe numele acestuia, care sa aiba in vedere aplicarea dispozițiilor H.G. nr. S1019/2010, care modifica H.G. nr. 1294/2001 si Ordinului Ministrului A. Naționale nr. M.S. 132/2010 pentru modificarea si completarea anexei nr. 1 la Normele metodologice privind incadrarea in condiții, deosebite, speciale si alte condiții, aprobate prin Ordinul Ministrului A. Naționale nr. M 116/2012, cu obligarea Casei de P. Sectoriale a Ministerului A. Naționale la plata diferenței dintre pensia emisă la 01.10.2013, plătită în prezent și noua pensie ce va fi emisă, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a noii pensii;
-anularea Deciziei nr.4266/01.10.2013 pentru punerea in plata a drepturilor de pensie conform Legii nr.241/2013, titular It.col. (r). DASCALEANU I. si emiterea unei noi decizii de pensie pe numele acestuia, care sa aiba in vedere aplicarea dispozițiilor H.G.nr.S 1019/2010, care modifica H.G.nr. 1294/2001 si Ordinul Ministrului A. Naționale nr.M.S. 132/2010 pentru modificarea si completarea anexei nr.l la Normele metodologice privind incadrarea in condiții, deosebite, speciale si alte condiții, aprobate prin Ordinul Ministrului A. Naționale nr.Ml 16/2012, cu obligarea Casei de P. Sectoriale a Ministerului A. Naționale la plata diferenței dintre pensia emisă la 01.10.2013, plătită în prezent și noua pensie ce va fi emisă, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a noii pensii;
-anularea Deciziei nr._/01.10.2013 pentru punerea in plata a drepturilor de pensie conform Legii nr.241/2013, titular lt.col.r. MARIESAN M. L. si emiterea unei noi decizii de pensie pe numele acestuia, care sa aiba in vedere aplicarea dispozițiilor H.G.nr.S1019/2010, care modifica H.G.nr. 1294/2001 si Ordinului Ministrului A. Naționale nr.M.S. 132/2010 pentru modificarea si completarea anexei nr.l la Normele metodologice privind incadrarea in condiții, deosebite, speciale si alte condiții, aprobate prin Ordinul Ministrului A. Naționale nr.Ml 16/2012, cu obligarea Casei de P. Sectoriale a Ministerului A. Naționale la plata diferenței dintre pensia emisă la 01.10.2013, plătită în prezent și noua pensie ce va fi emisă, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a noii pensii; recunoașterea dreptului pretins urmare a deciziilor emise în baza legii nr.241/2013 respectiv acordarea sumelor reținute in baza deciziilor de revizuire, dupa cum urmează:
-col.(r). FARCA S. - suma totala de 8852 lei, reținuta in baza Deciziei de revizuire nr._/15.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-col.(r). IOJOIU I. - suma totala de_ lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/02.03.2012, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-col.(r). M. T. - suma totala de 2158 lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/30.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-col.(r). R. D. - suma totala de 6905 lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-col.(r). S. ADRIEAN - suma totala de_ lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/05.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-col. (r). S. P. - suma totala de 8079 lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr. 8581/07.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-lt.col. (r). DASCALEANU I. - suma totala de_ lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr. 4266/15.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-lt.col. (r). DEZDROBITU C. - suma totala de_ lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-lt.col. (r). G. C. - suma totala de_ lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-lt.col. (r). H. I. - suma totala de 6578 lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/15.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-lt.col. (r). MARIESAN M. L. - suma totala de_ lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/15.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-lt.col. (r). S. V. - suma totala de_ lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-mr.(r). P. I. - suma totala de 2638 lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/07.12.2011, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
-cpt.(r). H. M. - suma totala de 6615 lei, reținuta in baza Deciziei de revizuire nr._/14.03.2012, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
- PAVILIU F. - suma totala de_ lei, reținuta in baza deciziei de revizuire nr._/14.03.2012, incepand cu luna ianuarie 2012 pana in luna septembrie 2013, inclusiv;
•obligarea pârâtelor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute menționate mai sus, la care sa se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective a acestora;
• indexarea anuală, incepand cu anul 2013, in funcție de inflație si de creșterea salariului real, a cuantumului pensiilor stabilite in urma ultimilor decizii emise in baza Legii nr.241/2013, dupa cum urmează :
-col.(r). FARCA S. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
-col.(r). IOJOIU I. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
-col.(r). M. T. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
-col.(r). R. D. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
-col.(r). S. ADRIEAN - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
-col. (r). S. P. - Decizia de pensie nr. 8581/01.10.2013;
-ltcol. (r). DASCALEANU I. - Decizia de pensie nr. 4266/01.10.2013;
-ltcol.(r). DEZDROBITU C.-Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
-ltcol.(r).G. C. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
- lt.col.(r).H. I. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
- ltcol.(r).MARIESAN M. L.-Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
- lt.col.(r). S. V. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
- mr.(r). P. IO AN - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
- cpt.(r). H. M. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013;
- PAVILIU F. - Decizia de pensie nr._/01.10.2013.
S-a arătat în motivarea acțiunii că membrii de sindicat menționați au contestat in termenul legal deciziile precizate, astfel:
- col.(r). FARCA S. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 04.11.2013;
- col.(r). IOJOIU I. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 05.11.2013;
- col.(r). M. T. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 06.11.2013;
- col.(r). R. D. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 04.11.2013;
- col.(r). S. ADRIEAN - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 22.10.2013;
- col. (r). S. P. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 01.11.2013;
- ltcol. (r). DASCALEANU I. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 01.11.2013;
- ltcol. (r). DEZDROBITU C. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 22.10.2013;
- ltcol. (r). G. C. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 05.11.2013;
- ltcol. (r). H. I. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 21.11.2013;
- ltcol. (r). MARIESAN M. L. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 28.10.2013;
- ltcol. (r). S. V. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 22.10.2013;
- mr.(r). P. I. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 06.11.2013;
- cpt.(r). H. M. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 20.10.2013;
- PAVILIU F. - Contestația trimisa prin posta recomandata cu confirmare de primire la 29.10.2013.
A precizat reclamantul că la data depunerii acțiunii, Comisia de Contestații P. din cadrul Ministerului A. Naționale nu a răspuns la contestațiile formulate.
Reclamantul a apreciat că prin adoptarea Legii nr.241/2013, s-au inlaturat inechitățile existente prin aplicarea O.U.G. nr. 1/2011, care prin emiterea deciziilor de revizuire:
- col.(r). FARCA S. - Decizia de revizuire nr._/15.12.2011;
- col.(r). IOJOIU I. - Decizia de revizuire nr._/02.03.2012;
- col.(r). M. T. - Decizia de revizuire nr._/30.12.2011;
- col.(r). R. D. - Decizia de revizuire nr._/07.12.2011;
- col.(r). S. ADRIEAN - Decizia de revizuire nr._/05.12.2011;
- col. (r). S. P. - Decizia de revizuire nr. 8581/07.12.2011;
- lt.col. (r). DASCALEANU I. - Decizia de revizuire nr. 4266/15.12.2011;
-lt.col. (r). DEZDROBITU C. - Decizia de revizuire nr._/07.12.2011;
- lt.col. (r). G. C. - Decizia de revizuire nr._/07.12.2011;
- lt.col. (r). H. I. - Decizia de revizuire nr._/15.12.2011;
- Itcol. (r). MARIESAN M. L. - Decizia de revizuire nr._/15.12.2011;
- lt.col. (r). S. V. - Decizia de revizuire nr._/07.12.2011;
- mr.(r). P. I. - Decizia de revizuire nr._/07.12.2011;
- cpt.(r). H. M. - Decizia de revizuire nr,_/14.03.2012;
- dna PAVILIU F. - Decizia de revizuire nr._/14.03.2012,
au încălcat dreptul de proprietate al sus-numitilor, așa cum este prevăzut in:
• art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional" ;
• art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Astfel, au arătat reclamanții, pensiile numiților col.(r). FARCA S., col.(r). IOJOIU I., col.(r). M. T., col.(r). R. D., col.(r). S. ADRIEAN, col. (r). S. P., lt.col. (r). DASCALEANU I., lt.col. (r). DEZDROBITU C., lt.col. (r). G. C., lt.col. (r). H. I., lt.col. (r). MARIESAN M. L., lt.col. (r). S. V., mr.(r). P. I., cpt.(r). H. M., PAVILIU F. reprezintă un drept dobândit ca urmare a muncii prestate, un „bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol adițional la Convenție, iar reducerea pensiei acestora prin decizia de revizuire pentru viitor a reprezentat, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea de bunul propriu si de dreptul de a beneficia de pensie în suma garantată de dispozițiile legii speciale.
Prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.241/19.07.2013, a arătat reclamantul, s-a restabilit principiul drepturilor câștigate care a fost încălcat prin revizuirea pensiei contestatorilor, principiu menționat si în practica Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a statuat că „dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse " si a Curții Constituționale, care face referire expresă la intangibilitatea drepturilor câștigate stabilind: „în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior ".
In aceste condiții, a învederat reclamantul, daca legiuitorul a inteles sa emită o noua lege, care sa aiba in vedere respectarea principiilor menționate mai sus, membrii săi de sindicat menționați în acțiune sunt in drept sa primească diferențele de bani cu care au fost prejudiciați in urma revizuirii, asa cum aceste diferențe au fost individualizate pentru fiecare in parte in petitul acțiunii.
Totodată, reclamantul a apreciat ca nerestituirea diferențelor bănești menționate mai sus ar creea o discriminare fata de cei care pana la apariția Legii nr.241/2013, prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, au obținut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 si restituirea diferenței de pensie, sau față de cei care au beneficiat de majorarea pensiei dupa 01.2011 in temeiul Legii nr.l 19/2010 si OUG nr. 1/2011 si au primit si diferentele bănești aferente.
In opinia reclamanților, supunerea la un regim diferențiat fata de alte persoane aflate in situații identice sau compatibile nu poate sa subziste in continuare, fiind necesara stabilirea unui mod unitar aplicabil tuturor beneficiarilor pensiilor din sistemul de apărare, ordine publica si securitate naționala.
S-a arătat că o privare de proprietate nu este posibila fara o dreapta si prealabila despăgubire, iar diminuarea pensiei prin efectul aplicării Legii nr. 119/2010 si OUG nr. 1/2011 a adus atingere esenței dreptului la pensie si a constituit o grava încălcare a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al CEDO.
Reclamantul a învederat că este evident si de netăgăduit dreptul statului de a legifera si de a inlatura eventualele inechități, dar aceasta operațiune se impune a fi efectuata astfel incat sa nu aducă atingere dreptului de proprietate, iar măsura sa fie previzibila si sa nu supună destinatarii la o sarcina excesiva si disproporționata.
Neacordarea diferențelor de bani cu care au fost prejudiciați col.(r). FARCA S., col.(r) IOJOIU I., col.(r) M. T., col.(r) R. D., col.(r) S. ADRIEAN, col. (r) S. P., lt.col. (r) DASCALEANU I., lt.col. (r) DEZDROBITU C., lt.col. (r). G. C., lt.col. (r). H. I., lt.col. (r) MARIESAN M. L., lt.col. (r) S. V., mr.(r). P. I., cpt.(r) H. M., PAVILIU F., a apreciat reclamantul, conduce implicit la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum si la un tratament discriminatoriu instituit beneficiarilor pensiilor din sistemul de apărare, ordine publica si securitate naționala.
S-a mai susținut că în speță, C. de P. Sectoriala a Ministerului A. Naționale nu a procedat la indexarea pensiilor numiților col.(r) FARCA S., col.(r). IOJOIU I., col.(r) M. T., col.(r) R. D., col.(r) S. ADRIEAN, col. (r) S. P., lt.col. (r) DASCALEANU I., lt.col. (r) DEZDROBITU C., lt.col. (r) G. C., lt.col. (r) H. I., lt.col. (r) MARIESAN M. L., lt.col. (r) S. V., mr.(r) P. I., cpt.(r) H. M., PAVILIU F., stabilita in urma ultimelor decizii emise in baza Legii nr.241/2013, ceea ce creeaza o discriminare fata de ceilalți pensionari care, indiferent de cuantum, beneficiază de indexarea anuala a pensiilor.
S-a arătat că, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat cu privire la dispozițiile articolului 14 privind interzicerea discriminării, ca diferența de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Convenție, atunci cand se induc distincții intre situații analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.
Reclamantul a învederat și dispozițiile art.1 alin.2 din OG. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, în care se menționează expres că principiul egalității intre cetățeni și al excluderii privilegiilor si discriminării sunt garantate, in special, in exercitarea dreptului la un tratament egal in fata instanțelor judecătorești si a oricărui alt organ jurisdicțional.
În acest context s-a apreciat că neindexarea pensiilor nu vizează o simpla chestiune de interpretare a legii ce tine de competenta instanțelor judecătorești, ci vizează chiar o încălcare a literei si spiritului Constituției.
In drept: au fost invocate dispozițiile art. 194 Cod procedură Civilă și dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
La data de 2 iunie 2014 intimatul M. A. Naționale, a depus, potrivit art. 205 Cod procedură civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la reclamanții care au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului București, pârâtul a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului București - Secția a VI-a conflictele muncă și asigurări sociale, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea tribunalelor din raza teritorială unde își au domiciliul reclamanții, conform art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Pe fondul cauzei, Ministerului A. Naționale a susținut că simpla lecturare a prevederilor art. 1 din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională demonstrează lipsa de suport a susținerilor formulate de reclamanți, atâta vreme cât:
a) după cum se prevede la alin. (1) intră sub incidența sa doar pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite în luna decembrie 2010 (ceea ce demonstrează clar că intenția legiuitorului nu a fost sa lipsească de efecte reforma sistemului public de pensii, caz în care Legea nr. 241/2013 ar fi trebuit sa vizeze pensiile tuturor beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională)
b) la alin. (2) se precizează expres că „plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013":
c) nu exista vreun temei legal prin care se dispune restituirea diferențelor dintre cuantumul pensiei cuvenit în decembrie 2010 și cuantumul rezultat în urma recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie și, cu atât mai puțin, de vreo actualizare a acestor pretinse diferențe;
d) conform dispozițiilor alin. (4), cuantumul cuvenit în luna decembrie 2010 se menține în plată numai până când „cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010".
In consecință, s-a învederat că prevederile art. 2 din Legea nr. 241/2013 nu sunt incidente în cauză, drepturile de pensie ce se cuvin reclamanților pentru perioade 01.02._13, la care aceștia fac referire în acțiunea depusă, fiind cele stabilite de C. de pensii sectorială a Ministerului A. Naționale prin deciziile de revizuire a pensiilor emise în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai susținut că interpretarea dată de reclamanți prevederilor art. 2 din Legea nr. 241/2013 vizează în realitate înlăturarea, atât pentru trecut, cât și pentru viitor, a oricăror efecte produse de procesul integrării pensiilor speciale în sistemul public de pensii, fără a ține însă cont că legea în discuție nu este un nou act normativ care să restabilească un regim juridic special pentru pensiile acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pensii care astfel nu ar fi integrate în sistemul public de pensii (legea în discuție neabrogând de altfel nici o prevedere cuprinsă în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau în legile care au stat și stau la baza acestui proces început în luna iulie 2010). In acest sens, a arătat pârâtul, în jurisprudență, s-a reținut în mod constant că Legea nr. 241/2013 nu cuprinde nici o mențiune referitoare la modificarea modului de calcul al pensiei persoanelor aflate în situația reclamanților, ba, mai mult, menține acest mod de calcul, statuând numai dreptul foștilor pensionarilor militari de a beneficia începând cu data de 01.10.2013 de cuantumul mai avantajos al pensiei (cel stabilit la data de 31.12.2010 sau cel obținut ca urmare a recalculării pensiei, în conformitate cu principiul contributivității).
In ceea ce privește solicitarea de indexare a cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr. 241/2013 anual, începând cu anul 2013, în funcție de inflație și de creșterea salariului real, pârâtul a precizat că este lipsit de suport legal, întrucât dispozițiile Legii nr. 241/2013 și Legii nr. 263/2010, pe care își întemeiază reclamanții pretenția nu prevăd o atare „indexare" a sumelor ce se plătesc de către casele de pensii sectoriale pentru anumiți beneficiari, cu titlu de pensie, începând cu luna octombrie 2013.
Cu privire la susținerile reclamanților în ceea ce privește încălcarea principiilor ocrotirii drepturilor dobândite și încălcarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, pârâtul a învederat că Legea nr. 119/2010 a fost supusă anterior controlului de constituționalitate, iar prin Deciziei nr. 871/2010 (M.Of. nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din Legea nr. 119/2010 atât în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție, cât și cu prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Această decizie a fost confirmată în mod repetat, ultima fiind Decizia nr. 75 din 02.02.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 178 din 20.03.2012, decizie prin care Curtea Constituțională a statuat că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 119/2010 prin raportare la critici de constituționalitate similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011.
In al doilea rând, a învederat pârâtul, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 29/12.12.2011 cu privire la recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale curților de apel B., Cluj, C. și G. privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege,, publicată în M.O. nr. 925 din_, a reținut, în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății, deoarece, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.
La data de 17 iunie 2014 reclamanții au formulat conform dispozițiilor art. 201 pct.2 Cod pr.civ răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul M. A. Naționale.
Față de excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului București - Secția a VIII conflicte de munca si asigurări sociale, reclamantul a invocat Decizia nr. 1/21.01.2013 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit ca organizațiile sindicatele au calitate procesuala activa in acțiunile promovate in numele membrilor sindicat, motiv pentru care a solicitat respingerea excepției invocate de pârât.
Referitor la împrejurarea ca Legea nr.241/2013 nu conține o reglementare legal privind restituirea diferențelor, reclamantul a precizat ca la art.2 pct.1 din legea sus-menționată se invoca explicit „in situația in care se constata diferențe intre sumele stabilite si/sau plătite si cele legal cuvenite ", motiv pentru care a considerat ca acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă „ubi lex non distinguit nos distinguere debemus".
De asemenea, față de motivarea legata de indexarea punctului de pensie s-a arătat că este posibila indexarea pensiei revizuite, emisă in baza Legii nr.241/2013, întrucât art.102 alin.2 din Legea nr.263/2010 prevede majorarea punctului de pensie, pe baza indicatorilor comunicați de Institutul Național de S..
Prin sentința civila nr._ din 06.11.2014, Tribunalul București a disjuns cauza si si-a declinat competența de soluționare a cauzei in ceea ce-i privește pe reclamanții IOJOIU I., R. D. si SERBANI P. in favoarea Tribunalului B., motivând ca aceștia își au domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului B. .
Cauza a fost înregistrata la Tribunalul B. sub nr._ .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 2 februarie 2015, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 105, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Deciziile de pensie nr._/1.10.2013 emisă pe numele lui Iojoiu I., nr._ /01.10.2013 emisa pe numele lui R. D. si nr. 8581/01.10.2013, emisa pe numele lui S. P., respecta prevederile art. 1-3 din Legea nr. 241/2013, deoarece s-a avut in vedere cuantumul pensiei cuvenit pentru luna decembrie 2010, respectiv ca plata drepturilor bănești prevăzute sa se efectueze începând cu data de 1 octombrie 2013.
Prin stabilirea dreptului de pensie, a constatat tribunalul, nu s-a încălcat dreptul de proprietate al membrilor de sindicat ai reclamantului, întrucât scopul Legii nr. 241/2013 este acela de a înlătura o . inechități suferite de pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, inechități cauzate de imposibilitatea identificării documentelor care dovedesc veniturile obținute în activitatea profesională cu prilejul recalculării pensiei potrivit Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, respectiv a revizuirii pensiilor potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011.
Astfel, pentru cei în cazul cărora nu s-au putut prezenta acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, la stabilirea pensiei s-a luat în calcul salariul mediu brut pe economie sau cuantumul soldelor de grad și al soldelor de funcție minime, corespunzător gradului militar deținut în acea perioadă, rezultând un cuantum al pensiei semnificativ redus în raport cu cel obținut legal în baza legislației anterioare privind pensiile militare de stat. Pentru aceste persoane legiuitorul a prevăzut revenirea la cuantumul pensiei avut înaintea recalculării, astfel încât să fie înlăturate aceste inechități, cauzate de motive obiective, independente de voința pensionarilor.
Prin art. 1 din Legea nr. 241/2013, a constatat tribunalul, s-a instituit o măsură cu caracter reparator ce face excepție de la principiul contributivității, tocmai pentru că, din motive obiective, acest principiu nu a putut fi aplicat în cazul unor pensionari provenind din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Prin urmare, situația acestor pensionari este diferită de cea a pensionarilor din sistemul public de pensii ale căror pensii au fost stabilite potrivit principiului contributivității, astfel încât instituirea unui tratament juridic diferențiat nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, a stabilit judecătorul fondului.
In acest sens, s-a reamintit că, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, a statuat că împrejurări diferite, care plasează diversele categorii de persoane în situații obiectiv diferite, justifică, iar uneori chiar impun, instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor.
Tribunalul a înlăturat susținerea reclamantului că prin diminuarea pensiilor a fost încălcat dreptul la respectarea bunurilor garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 și că membrii săi de sindicat ar fi fost discriminați, reținând incidența dispozițiilor Deciziei din 7 februarie 2012 cu privire la Cererea nr. 45.312/11 introdusă de A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, publicata in Monitorul Oficial Nr. 870 din 20 decembrie 2012, prin care s-au reținut următoarele:
„ Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede ca "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."
Dacă art. 1 din Protocolul nr. 1 garanta plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuții la o casă de asigurări, acesta nu ar putea fi interpretat ca dând dreptul la o pensie de o valoare determinată [a se vedea, mai ales, Skorkiewicz împotriva Poloniei (dec.), nr. 39.860/98, 1 iunie 1999, Jankovic împotriva Croației (dec.), nr. 43.440/98, CEDO 2000-X, Kuna împotriva Germaniei (dec.), nr. 52.449/99, CEDO-2001, Blanco Callejas împotriva Spaniei (dec.), nr. 64.100/00, 18 iunie 2002, și Maggio și alții împotriva Italiei, nr. 46.286/09, 52.851/08, 53.727/08, 54.486/08 și 56.001/08, § 55, 31 mai 2011].
Statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale si de aceea autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă [Jankovic, menționată anterior, Kuna, menționată anterior, și Mihaieș și S. împotriva României, (dec.), nr. 44.232/11 și 44.605/11, 6 decembrie 2011].
Reforma sistemelor de pensii avea la bază rațiuni obiective prezentate la adoptarea Legii nr. 119/2010, adică contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii .
Pensia care era datorată reclamantilor în temeiul contribuțiilor plătite în timpul anilor de activitate nu a fost deloc afectată de reformă și că acestea nu au pierdut decât partea complementară a pensiei, care era acoperită integral de bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care acestea beneficiaseră anterior în calitatea lor de personal auxiliar din justiție.
Diminuarea pensiilor reclamanților, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general de pensii prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru a obține echilibrul bugetar și de a corecta disparitățile existente între diferitele sisteme.
Reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor plătite în timpul anilor de activitate.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea amintește că o distincție este discriminatorie, în sensul art. 14 al Convenției, dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă.
Foștii membri ai forțelor de ordine beneficiază încă de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil ține tot de marja de apreciere a statului.
Măsurile criticate de reclamanți nu le-au făcut să suporte o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor și nu le-au discriminat contrar legii în raport cu alți pensionari.”
Totodată, tribunalul a arătat că Legea nr. 241/2013 nu retroactiveaza, deoarece potrivit art. 6 alin.1 din Codul civil este aplicabilă cât timp este în vigoare, iar aceasta nu are putere retroactivă.
În acest context, tribunalul a motivat că dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 241/2013 reglementează menținerea în plată a cuantumului pensiei așa cum era acesta în luna decembrie 2010, până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. Atingerea acestui nivel se va face ca urmare a creșterii valorii punctului de pensie până la nivelul cerut de lege, iar dacă prin majorarea valorii punctului de pensie ca efect al dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013 nu s-a atins acest nivel, atunci majorarea nu se reflectă în cuantumul pensiei, fără a semnifica însă că aceste dispoziții de lege nu mai prezintă relevanță în stabilirea cuantumului pensiei persoanelor aflate în ipoteza normei criticate. Astfel, a arătat tribunalul, nu se poate reține critica referitoare la pierderea unui drept câștigat în condiții ce contravin prevederilor art. 53 din Constituție.
Ca urmare, a stabilit prima instanță, cei trei membri de sindicat ai reclamantului nu sunt îndreptățiți la pensii mai mari decât cele stabilite in baza Legii nr. 241/2013.
S-a mai reținut că aceștia nu au contestat in termen deciziile privind revizuirea pensiei in baza OUG nr. 1/2011 prin care li s-au diminuat pensiile avute anterior, astfel ca deciziile, potrivit 149 alin 4 din Legea. 263 din 16 decembrie 2010, au rămas definitive, nemaifiind in drept sa solicite restituirea sumelor reținute prin aceste decizii.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului formulată în numele membrilor de sindicat Iojoiu I., R. D. si S. P. a fost apreciată ca neîntemeiata .
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 468 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele membrilor săi de sindicat IOJOIU I., R. D. și Ș. P., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în mod greșit tribunalul a susținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură reparatorie exclusivă pentru viitor, neexistând nicio dispoziție în Legea nr. 241/2013 care să confere dreptul la despăgubire pentru perioada decembrie 2010 – septembrie 2013.
De asemenea, a arătat apelantul, în mod greșit tribunalul a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența OUG nr. 1/2011, apreciind astfel că pensia repusă în plată începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexată, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
În realitate, a susținut apelantul, pensiile din prezentul dosar au fost stabilite în baza Legii nr. 164/2001, iar față de necesitatea corectării unor neconcordanțe la nivelul reglementărilor în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate și discriminării în raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul, prin Legea nr. 241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010, ca o măsură reparatorie.
În această situație, a apreciat apelantul, măsura reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, ori intervenția statului, care prin OUG nr. 1/2011 a eliminat pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil o ingerință în exercițiul unui drept legal dobândit.
Astfel, a precizat apelantul, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil, iar imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuia păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
A mai susținut apelantul că dacă s-ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art. 102 din Legea nr. 263/2010(cuantumul acesteia fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială), această indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei, ceea ce nu corespunde realității.
A apreciat apelantul că faptul că nu există nicio dispoziție în Legea nr. 241/2013 care să confere dreptul la despăgubire pentru perioada decembrie 2010 – septembrie 2013 nu împiedică instanța să facă aplicarea art. 20 din Constituție și să dea prioritate pactelor și tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte, analizând nemijlocit convenționalitatea acestor norme și efectele lor concrete asupra litigiului.
S-a concluzionat că tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 pct. 1, 470 – 471 și 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Intimații M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale au formulat întâmpinare față de apelul promovat de către reclamant, conform disp. art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond respectă pe deplin dispozițiile legale incidente speței.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu titlu preliminar prim aspect, Curtea reamintește că pensiile de serviciu au fost stabilite pentru anumite categorii socio-profesionale, fiind alcătuite din două componente – pensia contributivă, plătită din bugetul de stat din bugetul asigurărilor de stat (stabilită prin raportate la contribuția efectivă plătită de salariat) și pensia suplimentară suportată din bugetul de stat, fără plata unei contribuții.
În conformitate cu principiul contributivității prevăzut de Legea nr. 19/2000, principiu menținut în Legea nr. 263/2010 (act normativ care a abrogat Legea nr. 19/2000), în procesul de recalculare a pensiilor fiecărei persoane i se determină și i se atribuie un punctaj mediu anual, ce determină cuantumul pensiei, corespunzător stagiului efectiv de cotizare și prin raportare la contribuția efectiv achitată de asigurat.
În speță, pensiile celor trei membri de sindicat menționați în cererea de chemare în judecată au fost stabilite în baza Legii nr. 164/2001 și au fost revizuite în baza OUG nr. 1/2011, pentru ca în prezent să fie calculate conform Legii nr. 241/2013.
Conform acestui ultim act normativ, pensiile recalculate sau revizuite în baza Legii nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010 (art. 1 alin.1).
Conform alin. 2 al aceluiași articol, plata drepturilor bănești prevăzute la alin. 1 se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
Solicitările reclamantului, reiterate și prin motivele de apel formulate, de a-i fi acordate sumele reținute în baza deciziilor de revizuire emise în baza OUG nr. 1/2011, prin obligarea părților adverse la repararea pagubei cauzate, sunt de natură să repună în discuție probleme de drept care au fost definitiv soluționate atât de instanța supremă națională, de Curtea Constituțională, cât și de instanța europeană.
Curtea reamintește, sub acest aspect, că prin decizia nr. 29/12.12.2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 925/27.12.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, referitoare la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor raportat la art. 20 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și art. 14 din Convenție, s-a statuat că „instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii […] în mod similar, nici referitor la discriminare”.
Curtea reamintește că potrivit art. 3307 alin. 4 Cod pr. civilă (în vigoare la data pronunțării sentinței civile și care au fost preluate integral de art. 517 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă), în procedura recursului în interesul legii, „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
De asemenea, în Cauza F. și alții contra României, Curtea Europeană a statuat că „reducerea pensiilor […] deși substanțială, a constituit o modalitate de integrare a acestor pensii în sistemul general de pensii prevăzut de Legea nr. 19/2000, menită să asigure echilibrul bugetar și să corijeze disparitățile existente între diferitele sisteme”.
Totodată, în considerentele deciziei menționată, Curtea Europeană a concluzionat că „reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere dreptului la prestații sociale, dobândit în virtutea contribuțiilor vărsate în timpul anilor de serviciu”.
Se impune a se observa în acest sens, că și în jurisprudența anterioară hotărârii pronunțată în Cauza F. și alții contra României, respectiv în Cauzele Munon Diaz contra Spaniei și Maggio și alții împotriva Italiei, Curtea Europeană a statuat că drepturile ce decurg din sistemul de asigurări sociale, deși, protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu implică o pensie într-un anumit cuantum, iar „scăderea cuantumului cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamanta fiind obligată să suporte o scădere rezonabilă și proporțională”.
Elocventă, în acest sens, este și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană în Cauza C. Abaluță și alții contra României, în care s-a stabilit că reducerile suferite de beneficiarii pensiilor de serviciu nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, iar reforma sistemului de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale, ci numai asupra unei părți din pensie, suportată integral de la bugetul de stat, care reprezintă un avantaj de care petenții au beneficiat, datorită profesiei lor.
Totodată, Curtea reamintește că actul normativ invocat de către apelant - OUG nr. 1/2011 - a fost supus controlului instanței de contencios constituțional, care a statuat prin decizia nr.155/23.02.2012 că, criticile de neconstituționalitate invocate privesc, în esență, aceleași aspecte care au fost avute în vedere de către Curte prin deciziile nr. 871 și 873 din data de 25.06.2010, care vizau neconstituționalitatea Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și în care s-a constatat că prevederile actului normativ menționat sunt conforme cu dispozițiile art. 20 (prevalența normelor internaționale) și cu cele ale art. 53 din Constituție (restrângerea exercițiului unor drepturi).
Totodată, atât timp cât deciziile de revizuire emise în baza OUG nr. 1/2011, pe numele celor trei membrii de sindicat reprezentați de reclamantul-apelant în prezentul litigiu au rămas definitive, astfel cum s-a reținut de către judecătorul fondului (aspect care nu a fost contestat în apel) este evident că pe perioada în care aceste decizii și-au produs efectul (până la . dispozițiilor Legii nr. 241/2013), titularii drepturilor de pensie nu pot pretinde acordarea unor diferențe față de cuantumul prevăzut în deciziile de revizuire.
În ceea ce privește solicitarea de indexare anuală a pensiilor, în raport de indicele de inflație, Curtea constată că și sub acest aspect, soluția pronunțată de judecătorul fondului este corectă, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile expres prevăzute de art. 1 alin. 4 din Legea nr. 241/2013, ce reglementează o procedură specială sub acest aspect, conform cărora „cuantumul pensiei cuvenită pentru luna decembrie 2010, prevăzută de alin. 1, se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011 cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”, context în care apare ca nefondată solicitarea apelantului de indexare anuală a pensiei, conform art. 102 din Legea nr. 263/2010.
În considerarea tuturor acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea apelului ca nefondat.
Reținând că la dosar nu a fost depus de către intimații M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale vreun înscris din care să rezulte că au efectuat cheltuieli în actuala fază procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea formulată în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele membrilor săi de sindicat IOJOIU I., R. D. și Ș. P., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 105/2 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5 și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimaților M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored.CC
5 ex/22.06.2015
d.f. nr._ Tribunalul B.
j.f. G. I. R.
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 370/2015.... → |
|---|
