Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1405/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1405/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 1405/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1405
Ședința publică din data de 5 octombrie 2015
Președinte - V. A. P.
Judecător - C.-P. B.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de pârâții C. L. al Orașului Boldești Scăeni și Orașul Boldești Scăeni prin Primar, cu sediul în Boldești-Scăieni, ., județul Prahova, C. L. al Orașului V. de M. și Orașul V. de M. prin Primar, cu sediul în V. de M., . A, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 909/6.04.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul S. Școala Prahovei, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și pârâții Școala G. Nr. 2 Boldești - Scăeni, cu sediul în Boldești-Scăeni, ., județul Prahova, C. Național N. I. V. de M., cu sediul în V. de M., ., județul Prahova, Școala G. comuna Posești, . sediul în comuna Posești, . G. M. V. Olteni-Teișani, cu sediul în comuna Teișani, ., județul Prahova, Școala G. comuna Maneciu, . sediul în sat M. Pământeni, ., județul Prahova, Școala G. . în ., Școala G. ., cu sediul în . nr. 170, județul Prahova, Școala G. A. N. . în ., Școala G. M. M., . sediul în . Prahova, Școala G. "prof. D. M. D.", comuna Tomșani, . în comuna Tomșani, ., C. L. al Comunei Posești, cu sediul în comuna Posești, .. 23, județul Prahova, ., cu sediul în comuna Posești, .. 23, județul Prahova, C. L. Teișani, cu sediul în comuna Teișani, ., județul Prahova, ., cu sediul în comuna Teișani, ., județul Prahova, C. L. al Comunei M., cu sediul în comuna M., ..246, județul Prahova, ., cu sediul în comuna M., .. 246, județul Prahova, C. L. al Comunei B., cu sediul în ., județul Prahova, ., cu sediul în comuna B., ., județul Prahova, C. L. al Comunei Provița de Jos, cu sediul în ., județul Prahova, . - prin primar, cu sediul în ., județul Prahova, C. L. al Comunei Păcureți, cu sediul în ., județul Prahova, ., cu sediul în ., județul Prahova, C. L. al Comunei P. - Sărari, cu sediul în .. 68, județul Prahova, . primar, cu sediul în .. 68, județul Prahova, C. L. al Comunei Tomșani, cu sediul în ., județul Prahova și ., cu sediul în ., județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant S. Scoala Prahovei prin consilier juridic Geapană L. E., conform delegației nr. 181/02.10.2015, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, se mai arată că, în procedura prealabilă, s-a depus întâmpinare de către intimatul-reclamant S. Școala Prahovei, cu nr. de înregistrare_/2.07.2015, iar de către apelantul C. L. al Orașului V. de M. și Orașul V. de M. prin Primar, răspuns la întâmpinare, cu nr._/21.07.2015.
La solicitarea instanței, cu privire la calea de atac declarată de pârâții C. L. al Orașului V. de M. și Orașul V. de M. prin Primar, consilier juridic Geapană L. E., pentru intimatul-reclamant, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea califică corect calea de atac invocată de pârâta sus menționată ca fiind apel și nu recurs, având în vedere art. 214 din Legea 62/2011 și la solicitarea sa, consilierul intimatului-reclamant S. Școala Prahovei arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația cestuia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic Geapană L. E., având cuvântul, solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul S. Școala Prahovei a chemat în judecată pe pârâții Școala G. nr. 2 Boldești Scăeni, C. Național N. I. V. de M., Școala G. . Posești, Școala G. M. V. Olteni-Teisani, Școala G. C. M. . G. . G. . - Provița de Jos, nr. 170, Școala G. A. N. . G. M. M. . G. Prof. D. M. D. ., C. L. al Orașului Boldești Scăeni, Orașul Boldești Scăeni Prin Primar, C. L. al Orașului V. de M., Orașul V. de M. prin Primar, C. L. al Comunei Posești, ., C. L. Teișani, ., C. L. al Comunei M., ., C. L. al Comunei B., ., C. L. al Comunei Provița de Jos, . prin Primar, C. L. al Comunei Păcureți, ., . Primar, C. L. al Comunei Tomșani și ., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtelor unități de învățământ la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă de trei ani anterior introducerii acțiunii și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat; calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; calcularea sporului de vechime în muncă în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii acțiunii și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat; calcularea sporului de vechime în muncă, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii acțiunii sau, după caz, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, la care să se adauge dobânda legală aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă, precum și obligarea consiliilor locale și a unităților administrativ-teritoriale - prin primari la asigurarea finanțării și virarea sumelor necesare plății drepturilor salariale menționate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic", astfel că personalul administrativ sau nedidactic din unitățile de învățământ, membrii de sindicat, ale căror drepturi le reprezintă, este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitățile de învățământ pârâte, atunci când s-a stabilit salariul de bază, dar și sporul de vechime în muncă.
A precizat reclamantul că, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2011 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 670 lei, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011; art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țara garantat în plată, începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012; art. 1 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată începând cu data de 1 februarie 2013. salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 și începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013; H.G. nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră și începând cu data de 1 iulie 2014. salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
A susținut reclamantul că, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, întrucât salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării, la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, sunt identice.
A menționat reclamantul că, potrivit dispozițiilor legale, membrii de sindicat - personal nedidactic au fost salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - funcții de execuție pe trepte profesionale, fiind stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 657 lei (maxim) astfel că la data de 01.01.2011 era sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 de lei.
De asemenea, a arătat reclamantul că pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei - salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la OG nr. 10/2008.
În ceea ce privește sporul de vechime în muncă a fost calculat, până la data de 01.01.2010, conform art. 7 alin. (1) din HG nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare, însă din statele de plată a salariilor, rezultă fără putință de tăgadă că nu există nici o diferență între salariul pe bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.
A apreciat reclamantul că în ceea ce privește daunele - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale codului civil, precum și ale art. l din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".
De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Mai mult, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Pentru considerentele arătate, precum și dispozițiile legale aplicabile, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 909/6.04.2015, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții unități de învățământ să calculeze: în favoarea personalului administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat, salariul de bază potrivit încadrării la nivelul salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată pentru perioada 18.09.2011 și până la data pronunțării sentinței, cât și sporul de vechime aferent vechimii în muncă, ca procent din salariul de bază de la data de 18.09.2011 și până la data pronunțării sentinței; în favoarea tuturor categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul acestora salariul de bază potrivit încadrării la nivelul salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării sentinței, sporul de vechime în muncă ce li se cuvine acestor categorii în raport de vechimea în muncă ca procent din salariul de bază sus menționat, calculat pentru perioada 01.01.2012 și până la data pronunțării sentinței. Totodată, a obligat pârâții unități de învățământ să plătească în favoarea membrilor reclamantului, îndeplinind funcțiile respective, inclusiv personalul administrativ sau nedidactic, diferențele de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile încasate efectiv și cele care li se cuveneau în raport de salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată, de sporul de vechime aferent acestuia pentru perioadele menționate, calculat de la data de 18.09.2011 (sau după caz de la data de 01.01.2012) și până la data pronunțării hotărârii, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective. Pârâții Consiliile Locale și unități administrativ-teritoriale - prin Primari au fost obligați să asigure finanțarea și virarea sumelor necesare achitării drepturilor salariale menționate anterior. S-a respins capătul de cerere privind actualizarea în raport de dobânda legală a diferențelor salariale, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Referitor la membrii de sindicat ai reclamantului, încadrați ca personal administrativ sau nedidactic, în funcțiile de portar, paznic, bufetier, îngrijitor și muncitor necalificat, la unitățile școlare pârâte, se constată că, potrivit Legii nr.1/2011 a educației naționale, această categorie de personal este prevăzută în cuprinsul art. 88, ce se referă la structura personalului din învățământul preuniversitar.
Aceste categorii de personal au fost salarizate în conformitate cu OG nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și a altor drepturi ale personalului bugetar, potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza din sectorul bugetar, iar urmare a abrogării acestui act normativ, prin Legea cadru nr. 330/2009, aceste categorii de salariați bugetari au fost salarizate potrivit art.30 din acest nou act normativ, în care se menționează că, în anul 2010, personalul în funcție la 31.12.2009, își păstrează salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal.
Ulterior, prin art. 4 din OUG nr.1/2010, s-a precizat că, începând cu anul 2010, întregul personal din sectorul bugetar va fi încadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcția corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31.12.2009, aceste prevederi normative fiind reluate succesiv în cuprinsul Legii cadru nr. 284/2010, a Legii nr. 285/2010, OUG nr.19/2012, OUG nr.84/2012 și OUG nr.103/2013.
Conform adeverințelor existente la dosar, membrii de sindicat ai reclamantului, îndeplinind funcțiile de personal administrativ sau nedidactic, respectiv: portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat, au fost salarizați între limite minime și maxime în ceea ce privește salariul de bază, fără să se țină seama că la data de 01.01.2011 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată era de 670 lei, motiv pentru care sporurile de vechime au fost încasate ținându-se seama de salariul de bază în raport de care au fost încadrați.
Potrivit HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013, HG nr. 281/1993, OUG nr. 24/2000, OG nr. 10/2008, Legii nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010, Legilor nr. 284/2010 și 285/2010 au fost stabilite cuantumuri ale salariilor de bază minime brute garantate pe țară în perioada 2010-2013, stipulându-se că în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31.12.2009 și-a păstrat salariul avut fără să fie afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, membrii reclamantului beneficiind de majorările prevăzute de normele legale în materie începând cu 01.01.2011, fiind calculate însă la salariul de bază potrivit încadrării la 01.01.2010, adică cel prevăzut de Anexa nr. V/2b la OG nr. 10/2008.
De asemenea, CCM-ul unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar nr._/02.11.2012 cât și CCM nr. 526/12.11.2007 la nivel de ramură învățământ (aplicabil până la data de 2.11.2012 ) au prevăzut acordarea unui spor de vechime la salariul de bază în funcție de tranșele de vechime prevăzute de aceste dispoziții.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că membrii reclamantului îndeplinesc diferite funcții, făcând parte din categoria personalului administrativ sau nedidactic, situație fata de care, începând cu data de 01.01.2012 aceștia au fost salarizați în baza unor dispoziții legale aplicabile în perioada respectivă, motiv pentru care au încasat drepturi salariale calculate în raport de un salariu de bază prevăzut de Anexa nr. V/2b la OG nr. 10/2008, fără să se în țină seama că, începând cu anul 2010, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a înregistrat creșteri în fiecare an. De asemenea și sporul de vechime a fost încasat fără să se țină seama de creșterile anuale înregistrate la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Ca atare, atât timp cât membrii reclamantului fac parte din categoria personalului bugetar care își desfășoară activitatea în învățământul preuniversitar, reprezentând personal administrativ și nedidactic, încadrat în funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat, iar începând cu data de 01.01.2012 aceștia au încasat un salariu de bază prevăzut de Anexa nr. V/2b din OG nr. 10/2008, salariu calculat la un coeficient de bază 600 lei (identic cu salariul minim de bază brut pe țară, față de care au și fost calculate salariile) fără să se țină seama de actele normative în vigoare în perioada 2010-2014, care prevăd creșteri anuale ale salariilor de bază minim brute pe țară garantate în plată, înseamnă că, în realitate, membrii reclamantului au dreptul să încaseze drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în temeiul dispozițiilor legale în vigoare începând cu 01.01.2012, drepturi în funcție de care urmează să încaseze și diferențe, inclusiv în ceea ce privește sporul de vechime, care se raportează la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Apărările pârâților C. L. V. de M. și Orașul V. de M. prin Primar, conform cărora aceștia nu finanțează decât cheltuielile materiale și nu ar avea atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ, neexistând raporturi juridice între membrii reclamantului și acești pârâți, nu pot fi avute în vedere, întrucât, chiar dacă nu există un raport juridic direct între membrii reclamantului și cei doi pârâți, aceștia au atribuții în ceea ce privește asigurarea finanțării și virarea sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate, mai ales că membrii reclamantului încasează drepturile salariale prin intermediul celor doi pârâți în raport de unitățile de învățământ aflate în raza teritorială de activitate a acestora.
Mai mult chiar, analizându-se actele normative invocate de către reclamant, reiese cu certitudine că membrii sindicatului aveau dreptul la stabilirea unui salariu de bază minim raportat la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, deoarece dispozițiile legale în materie care au intrat în vigoare în anul 2010 și până în anul 2014 erau aplicabile și personalului din sectorul bugetar care îndeplinește funcțiile de personal administrativ sau nedidactic, ceea ce înseamnă că era imposibil din punct de vedere legal ca membrii reclamantului să încaseze un salariu de bază mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, dispozițiile actelor normative respective având un caracter imperativ de la care părțile nu pot deroga.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții C. L. al orașului Boldești Scăieni și Orașul Boldești Scăieni prin primar, respectiv C. L. al orașului V. de M. și Orașul V. de M. prin primar.
În apelul lor, pârâții C. L. al Orașului Boldești Scăieni și Orașul Boldești Scăieni au susținut, în esență, că nu au calitate procesuală pasivă, prima instanță obligându-i, în mod greșit, ,,să asigure finanțarea”, atâta timp cât, potrivit dispozițiilor legale în materie, finanțarea este asigurată din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
La rândul lor, pârâții C. L. al orașului V. de M. și Orașul V. de M. prin primar, în apelul declarat, au susținut, în esență, că, în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea, atâta timp cât acordarea drepturilor salariale ale membrilor de sindicat ai reclamantului, s-a realizat în temeiul unei legi speciale, respectiv Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Având calitatea de bugetar, de personal salarizat din bugetul de stat, membrilor de sindicat le devin aplicabile prevederile legii speciale în totalitate.
Au mai susținut apelanții că Orașul V. de M. și C. L. al Orașului V. de M. finanțează conform legii, numai cheltuielile materiale, neputând astfel să plătească membrilor Sindicatului Școala Prahovei diferențele de drepturi salariale dispuse de instanță.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ambelor apeluri, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 224 și art. 248 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea se va pronunța mai întâi asupra criticilor ce vizează excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-apelanți.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Procesul civil presupune existența unei persoane care este chemată în judecată, întrucât se pretinde că ar fi încălcat sau contestat dreptul afirmat ori față de care se dorește realizarea unui interes ocrotit de lege.
Or, în cazul în speță, calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. al Orașului Boldești Scăieni, Orașului Boldești Scăieni, Consiliului L. al Orașului V. de M. și a Orașului V. de M. este justificată.
Astfel, conform art.104 din Legea educației naționale – nr. 1/2011, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar, finanțare ce cuprinde și cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Pe de altă parte, potrivit art.21 din Legea nr. 215/2001 – Legea administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, în justiție sunt reprezentate de primar, iar despăgubirile pe care trebuie să le plătească în baza hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
Raportat la dispozițiile legale menționate în paragraful precedent, se constată că pârâții C. L. al Orașului Boldești Scăieni, Orașul Boldești Scăieni, C. L. al Orașului V. de M. și Orașul V. de M. au calitate procesuală pasivă chiar în absența unor raporturi juridice directe de muncă cu membrii de sindicat ai reclamantului.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea apreciază ca neîntemeiată critica apelanților C. L. al Orașului V. de M. și Orașul V. de M. prin Primar sub acest aspect, iar în temeiul art. 480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții C. L. al Orașului Boldești Scăieni, Orașul Boldești Scăieni prin Primar (ce vizează exclusiv lipsa calității lor procesuale pasive).
Referitor la critica apelanților C. L. al Orașului V. de M. și Orașul V. de M. ce vizează fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, se impune a se preciza că în materia salarizării petenților, începând cu anul 2010, își găsesc aplicabilitatea dispozițiile Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice – nr. 330/2009.
Salariile petenților, calculate la acel moment potrivit Anexei nr.V/2b din O.G. nr. 10/2008, au fost menținute potrivit art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009 și art. 4 din O.U.G. nr. 1/2010, ce prevedeau că personalul aflat în funcție își păstrează salariul avut la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal.
Într-adevăr, Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin dispozițiile Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, numai că, potrivit art.7 din menționata lege, aplicarea prevederilor sale se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.
Curtea reamintește că din anul 2010 și până în prezent, salariile petenților sunt calculate la nivelul drepturilor avute la data de 31.12.2010, întrucât, prin acte normative succesive – Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013 – în fiecare an s-a prorogat aplicarea Legii nr.284/2010, fiind menținută în plată indemnizația ce li se cuvenea la nivelul anului 2010.
Este adevărat că potrivit hotărârilor guvernului privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, adoptate în perioada 2010 – 2014, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dar având în vedere tocmai principiile și argumentele de interpretare, cât și normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr.24/2000, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în speță.
Astfel, pe de o parte, prin hotărâri ale guvernului se stabilesc anumite plafoane ale salariului de bază minim brut pe țară și se precizează că nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, iar pe de altă parte, prin legi și ordonanțe ale guvernului se stabilește o modalitate specială de calcul a salariilor bugetarilor, care poate fi, la un moment dat, în contradicție cu mențiunea referitoare la plafonul minim stabilit al salariului de bază minim brut pe țară.
Reglementarea principiului ierarhiei actelor normative se face chiar prin articolul 4 alin.3 din Legea nr.24/2000, care prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Ierarhia actelor normative se stabilește în funcție de importanța relațiilor sociale reglementate (conținutul normativ) și în funcție de locul autorității emitente în rândul autorităților publice și determină forța juridică a acestora.
Principiul de drept este că actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele și potrivit normelor care le guvernează de nivel superior.
Astfel, art.1 alin.5 din Constituție statuează că ,,În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Acest text reprezintă consacrarea constituțională a ierarhiei actelor normative, corelativ cu instituirea obligației esențiale pentru funcționarea statului, de respectare a acestei supremații – ierarhii a actelor normative.
Referitor la forța juridică a actului normativ prin care se realizează evenimente legislative – modificare, abrogare, etc.- art.58 alin.3 din Legea nr.24/2000, prevede că acestea pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.
Ca atare, în doctrina și practica judiciară s-a stabilit că evenimentul legislativ poate fi dispus cu respectarea următoarelor condiții: actul normativ prin care intervine evenimentul legislativ să fie de același nivel sau de nivel superior celui asupra căruia se intervine ; actul normativ prin care intervine evenimentul legislativ să fie ulterior actului asupra căruia se intervine; actul normativ asupra căruia se intervine să fie în vigoare sau în mod excepțional, fiind un act de importanță și complexitate deosebită, poate să nu fie în vigoare, dar să fie publicat în Monitorul Oficial, urmând a intra în vigoare la o anumită dată ulterioară.
Concluzionând, Curtea, ia act că actele normative date în executarea actelor normative primare (legi, ordonanțe de guvern) trebuie să respecte competența constituțională și legală a organului emitent și actele normative cu forță juridică superioară.
De asemenea, hotărârile de guvern, conform art. 108 alin.(2) din Constituția României, ,,se emit pentru organizarea executării legilor”.
Este consacrat astfel regimul constituțional al hotărârilor guvernului, potrivit căruia hotărârile trebuie să se întemeieze pe lege sau pe un act normativ cu forța juridică a legii.
Dispozițiile constituționale sunt dezvoltate în cuprinsul Legii nr.24/2000, precum și, subsecvent, în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009.
Curtea, constată că hotărârile de guvern sunt acte de reglementare secundară (secundum legem) ce se emit pentru organizarea executării legilor, motiv pentru care într-o lege sau ordonanță trebuie să fie precizat temeiul emiterii acestora. Ele nu pot cuprinde reglementări primare ale relațiilor sociale și nu pot fi emise în lipsa unui temei existent într-un act juridic de natură primară.
Ca atare, având de interpretat legea aplicabilă speței de față, Curtea apreciază că se impune a se da prevalență dispozițiilor din legile și ordonanțele care au stabilit menținerea în anii 2011, 2012, 2013 și 2014 a unui anumit cuantum salarial avut în anul 2010, față de dispozițiile cuprinse în hotărârile de guvern anterior menționate, ce stabilesc un plafon minim garantat.
Referitor la recalcularea sporului de vechime, se impune a se preciza că atât art. 31 din Legea nr. 330/2009 (ale cărei dispoziții, chiar abrogate, își produc efectele și în prezent prin menținerea, an de an, a salariului aflat în plată)cât și art. 2 din Legea nr. 285/2010 prevăd că pentru personalul nou- încadrat în funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția /autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Pe de altă parte, la Secțiunea 3 din Legea nr. 284/2010 se stipulează, în mod expres, că sporurile pentru condiții de muncă prevăzute de menționata lege se acordă și personalului nou încadrat și personalului ale cărui raporturi de muncă sau serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-au reluat activitatea, numai în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituția/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcții similare în plată.
Or, în cauza pendinte judecății nu s-a făcut dovada existenței unei situații de fapt care să fie contrară dispozițiilor legale menționate.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin.2 Cod pr.civilă, va admite apelul declarat de pârâții C. L. al orașului V. de M. și Orașul V. de M. prin Primar, va schimba în parte sentința, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții C. L. al orașului V. de M., Orașul V. de M. prin Primar și C. Național N. I. V. de M.. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței, ceilalți pârâți neexercitând calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții C. L. al orașului V. de M. și Orașul V. de M. prin Primar, cu sediul cu sediul în V. de M., . A, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 909/6.04.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul S. Școala Prahovei, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și pârâții Școala G. Nr. 2 Boldești - Scăeni, cu sediul în Boldești-Scăeni, ., județul Prahova, C. Național N. I. V. de M., cu sediul în V. de M., ., județul Prahova, Școala G. . sediul în . G. M. V. Olteni-Teișani, cu sediul în comuna Teișani, ., județul Prahova, Școala G. comuna Maneciu, . sediul în sat M. Pământeni, ., județul Prahova, Școala G. . în ., Școala G. ., cu sediul în . nr. 170, județul Prahova, Școala G. A. N. . în ., Școala G. M. M., . sediul în . Prahova, Școala G. "prof. D. M. D.", comuna Tomșani, . în comuna Tomșani, ., C. L. al Comunei Posești, cu sediul în comuna Posești, .. 23, județul Prahova, ., cu sediul în comuna Posești, .. 23, județul Prahova, C. L. Teișani, cu sediul în comuna Teișani, ., județul Prahova, ., cu sediul în comuna Teișani, ., județul Prahova, C. L. al Comunei M., cu sediul în comuna M., ..246, județul Prahova, ., cu sediul în comuna M., .. 246, județul Prahova, C. L. al Comunei B., cu sediul în comuna B., ., județul Prahova, ., cu sediul în comuna B., ., județul Prahova, C. L. al Comunei Provița de Jos, cu sediul în ., județul Prahova, . - prin primar, cu sediul în ., județul Prahova, C. L. al Comunei Păcureți, cu sediul în ., județul Prahova, ., cu sediul în ., județul Prahova, C. L. al Comunei P. - Sărari, cu sediul în .. 68, județul Prahova, . primar, cu sediul în .. 68, județul Prahova, C. L. al Comunei Tomșani, cu sediul în ., județul Prahova și ., cu sediul în ., județul Prahova și în concecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr. 909/6.04.2015 a Tribunalului Prahova, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții C. L. al orașului V. de M., Orașul V. de M. prin Primar și C. Național N. I. V. de M..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții C. L. al orașului Boldești-Scăieni și Orașul Boldești-Scăieni prin Primar, cu sediul în Boldești-Scăieni, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 909/6.04.2015 a Tribunaluliui Prahova, în contradictoriu cu reclamantul S. Școala Prahovei, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2015.
Președinte, Judecător,
V. A. P. C. P. B.
Grefier,
M. F.
Red. CPB
Tehnored.MF
4ex./15.10.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. G. M..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 548/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1389/2015.... → |
|---|
