Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 370/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 370/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 370
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Judecător - V. G.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții D. D. - D., N. V., U. G. - G., I. P. - G., T. G. - S., D. M. - S., P. M. - D., T. T., T. G., N. M. și G. C., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat Bodăescu L., cu sediul în com. Păulești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2934/16 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele S.C. O. P. S.A. cu sediul in București, P. City, ., Sector 1 și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat N. M. I., în București, sector 1, Buzești Office Building, .-52, .>S.C. O. P. S.A. - PRIN ZONA PETROMAR C., cu sediul în C., D. 34, jud. C..
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți N. V., U. G.-G., I. P.-G., T. G.-S., D. M.-S., P. M.-D., T. T., T. G., N. M., D. D.-D. și G. C., reprezentați de avocat Bodăescu L. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015 și intimata-pârâtă ., reprezentată de avocat N. M. I. din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin intermediul serviciului registratură, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare, înregistrată sub nr._/17.04.2015, anexat căreia a fost depusă împuternicirea avocațială nr._/2015 de avocat M. N. din Baroul București.
Avocat Bodăescu L., pentru recurenții-reclamanți, solicită comunicarea întâmpinării formulate de către intimata-pârâtă și a actelor anexate.
Curtea, în temeiul art. 129 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă, constatând că întâmpinarea a fost depusă de către intimata . cu nerespectarea dispozițiilor art. 308 alin. 2 din același act normativ, califică cererea intitulată întâmpinare ca reprezentând concluzii scrise și o comunică apărătorului ales al recurenților-reclamanți, împreună cu înscrisurile anexate.
Apărătorii aleși ai părților, având pe rând cuvântul, declară că nu au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Bodăescu Liminița, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, pe linia criticilor dezvoltate pe larg în cuprinsul cererii depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în vederea desemnării unui expert în specialitatea salarizare-organizarea muncii și întocmirea unui nou raport de expertiză.
Învederează că în nota de probe aflată la fila 293 vol. I dosar fond s-a solicitat întocmirea raportului de expertiză, cerere care a fost încuviințată de instanță prin încheierea din 31.05.2012, însă biroul local a înaintat lista cu experți într-o altă specialitate decât salarizare-organizarea muncii, procedându-se, cu toată opoziția apărătorului ales al recurenților, la desemnarea expertului B. V. pentru întocmirea lucrării, iar cererea de refacere a lucrării de către un alt expert competent a fost respinsă.
Față de situația de fapt expusă și dovedită cu actele existente în dosar, apreciază că această expertiză este lovită de nulitate, în sensul reglementat de art. 14 din OG nr. 2/2000, cu consecința pronunțării unei soluții vădit nelegale și netemeinice, câtă vreme întreaga motivare a tribunalului se bazează pe concluziile unui expert necompetent.
Avocat N. M. I., având cuvântul pentru intimata-pârâtă ., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apreciază că, atâta vreme cât dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2000 nu stabilesc sancțiunea nulității în mod expres, devin aplicabile disp.art. 104 Cod proc.civilă. Apreciază că, strict formal, deși expertul nu avea specialitate în legislația muncii, recurenții nu arată și nu probează existența vreunei vătămări.
Învederează că în pagina 3 a sentinței atacate se face mențiunea că apărătorul reclamanților nu a contestat specialitatea expertului, mențiune ce a intrat așadar în puterea lucrului judecat, devenind aplicabile disp.art. 108 alin. 4 Cod proc. civilă.
Consideră că se poate vorbi cel mult despre o nulitate relativă, ce a fost demult acoperită.
În măsura în care instanța va aprecia că sancțiunea care intervine este aceea a nulității, solicită a se verifica întregul regim al acestei proceduri, raportat la solicitarea recurenților de casare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ / 2012, reclamanții D. D. - D., N. V., U. G. - G., I. P., T. G. - S., D. M. - S., P. M. - D., T. T., T. G., N. M. și G. C. i-au chemat în judecată pe pârâții O. P. S.A. și O. P. S.A. - prin Zona Petromar C., solicitând instanței ca prin sentinta ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata cu 100% a orelor suplimentare efectuate peste regimul normal al lunii, precum și la plata orelor efectuate în zilele de sâmbăta și duminică, raportat la salariul tarifar recalculat, obținut conform hotărârilor judecătorești irevocabile, pe perioada martie 2009 - martie 2012, precum și actualizarea în raport cu indicele de inflație a drepturilor salariate solicitate până la plata efectivă și obligarea la dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei O. P. - Zona Petromar C. care nu a achitat contravaloarea orelor suplimentare efectuate peste regimul lunii și a orelor lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, precizând că, prin sentințe civile rămase definitive și irevocabile, au obținut obligarea pârâtelor la plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim pe economie, apreciind că sporurile solicitate prin prezenta acțiune trebuie aplicate la noul salariu tarifar recunoscut.
Potrivit art.109 (1) „pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână”, iar la art.117 (l) „munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art.109, este considerată muncă suplimentară”.
De asemenea, art.141 (1) din C.C.M. precizează că „plata timpului suplimentar și a lucrului în zile libere și de sărbătoare va fi majorată, astfel: a) orele suplimentare prestate peste durata normală a timpului zilnic de lucru, convenit în prezentul C.C.M., cu 100%; orele prestate în zilele de sărbători legale, cu 200%.
Conform înțelegerii cu salariatul, modul de plată poate fi:
1.- compensare cu timp liber corespunzător plăților în regim normal, cu toate drepturile locului de muncă, corespunzătoare zilei lucrate, fără sporul de șantier;
2.- atunci când nu se pot aplica prevederile pct.1, se vor plăti orele suplimentare cu spor de 100% la toate drepturile de muncă, cu excepția sporului de șantier, de vechime, de consemnare la domiciliu.
Conform art.67 alin.1 din C.C.M., timpul de lucru peste durata normală a zilei sau a lunii stabilită în C.I.M. sau prestat în zilele de repaus săptămânal reprezintă ore suplimentare care se compensează cu timpul liber plătit sau se plătesc în regim de muncă suplimentare, conform prevederilor C.C.M.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.141 C.C.M., art.109 C.C.M. și art.123 alin.2 C. Muncii.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat probe cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate organizarea muncii – salarizare, probe încuviințate de tribunal, în temeiul art.167 alin.1 C.pr.civ., la termenul de judecată din data de 31.05.2012 (f.295 – vol. I)
În raport de susținerile reclamanților D. D. - D., N. V., U. G. - G., I. P., T. G. - S., D. M. - S., P. M. - D., T. T., T. G., N. M. și G. C., pârâta S.C. O. P. S.A. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare (f.3 – vol. II) prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, urmând ca, la soluționarea cererii de chemare în judecată, să se pornească în construirea silogismului judiciar de la principiile înscrise în Codul Muncii (art.111 și art.132), și anume: durata normală a timpului de lucru săptămânal nu poate depăși 48 ore în care se includ și orele suplimentare, prin excepție timpul de lucru săptămânal putând depăși 48 ore (inclusiv orele suplimentare) perioada de referință fiind de 3 luni.
Dacă repaosul săptămânal (sâmbăta - duminica) ar prejudicia desfășurarea normală a activității, acesta poate fi acordat în alte zile stabilite prin C.C.M. sau Regulament Intern, sporul la salariu pentru prelungirea activității și în zilele repaosului săptămânal stabilindu-se prin C.C.M. sau contractul individual de muncă.
Pârâta a apreciat că soluția instanței va trebui să aibă în vedere următoarele: plata orelor suplimentare în procent de 100% indexate + adăugarea dobânzii legale s-a făcut în condițiile respectării Protocolului_/05.08.2004 încheiat între conducerea Petromar și Sindicatul reprezentativ; Protocolul prevedea ca salariații care lucrează în ture și beneficiază de un spor procent de 15 %, conform art.134 C.C.M., urmând ca orele suplimentare să se plătească după distincțiile din art.141 C.C.M. - pentru reclamanții care au lucrat în regim de tură, s-a procedat la corectarea salariului de bază, fiind aplicat coeficientul de 15% reprezentând sporul de tură, conform art.134 alin.1 lit. c); orele suplimentare s-au plătit, conform art.141 C.C.M.
Pentru salariații de pe platforme, conform art.112 C. Muncii s-a stabilit un program de lucru și un regim suplimentar înregistrat la I.T.M. C. sub nr. 1254/18.03.2003, adresă anterioară Protocolului_/05.08.2004, cu precizarea că, în speță, reclamanții neîndeplinind, cumulativ, condițiile art.141 C.C.M. P., în privința condiției privind documentul scris elaborat de șeful locului de muncă privind necesitatea prestării orelor suplimentare, semnat de angajat.
La termenul de judecată din data de 28.06.2012, instanța a procedat la desemnarea, din lista comunicată de Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului Prahova, a expertului B. V. care, deși nu are specialitatea pentru care a fost încuviințată proba, respectiv aceea de organizarea muncii – salarizare, ci mașini unelte și sisteme de producție, apărătorul reclamanților prezent fiind în instanță nu a contestat specializarea acestuia și nici nu a solicitat înlocuirea cu un alt expert, având specializarea inițială (f.111 – vol. II).
Raportul de expertiză tehnică de specialitate mașini unelte și sisteme de producție ing. B. V. a fost depus la data de 18.11.2013 (f.175 – 189, vol. II), obiecțiunile formulate de reclamanți cu privire la constatările expertului fiind admise la termenul de judecată din data de 28.04.2014 (f.239 – vol. II), iar răspunsul la obiecțiuni a fost înfățișat instanței la data de 23.06.2014 (f.242 – vol. II), respectiv 08.12.2014 – dată la care a fost depusă completarea lucrării (f.269 – vol. II).
Prin sentința civilă nr. 2934/16 decembrie 2014, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele :
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se constată că reclamanții D. D. - D., N. V., U. G. - G., I. P., T. G. - S., D. M. - S., P. M. - D., T. T., T. G., N. M. și G. C. sunt salariați în cadrul O. P. S.A. - Zona Petromar C., desfășurându-și activitatea pe platforme maritime.
Pentru perioada dedusă judecății, respectiv martie 2009 – martie 2012, activitatea reclamanților în cadrul S.C. O. P. S.A. - Zona Petromar C. - D. 34, jud. Constanta, este aplicabil Contractul Colectiv de Muncă încheiat între S.C. P. S.A. și salariați, reprezentați de F.S.L.I. P. înregistrat la D.M.P.S. București sub nr.2458/29.05.2009 cu Anexa nr.15.
Art.120 alin.1 C. muncii definește munca suplimentară ca fiind munca prestată peste durata normală a timpului de muncă de 8 ore și de cea de 40 de ore pe săptămână, alin.2 al aceluiași text de lege stipulând că, în speță, condiția esențială pentru efectuarea muncii suplimentare constă în acordul salariatului care poate fi, însă, expres sau tacit.
Codul muncii dă, așadar, o definiție strictă a timpului de muncă, stabilește durata normală a acestuia, precum și posibilitatea de repartizare a orelor de muncă și, nu în ultimul rând, precizează ce înseamnă munca suplimentară, limitele și remunerația acesteia.
Astfel, așa cum s-a arătat, durata normală a timpului de muncă este de 40 de ore/săptămână și, de regulă, acestea se prestează în cursul săptămânii, timp de 5 zile consecutiv, zilele de sâmbătă și duminică fiind libere, cu precizarea că, legea oferă posibilitatea ca angajatorul, prin negocieri colective sau individuale, dar și în acord cu regulamentul intern al unității, să stabilească programe individualizate de muncă, însă, chiar și în situația programului flexibil, norma de muncă nu poate depăși 40 de ore de lucru pe săptămână.
Aceeași definiție a orelor suplimentare de muncă o regăsim și în art.39 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă 2009 unde se menționează că „durata normală a timpului de muncă este, de regulă, de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână și se realizează prin săptămâna de lucru de 5 zile”, alin.2 stipulând că „excepțiile de la prevederile alin.1 pot fi determinate numai de existența unor activități care impun organizări specifice ale timpului de muncă, convenite conform prezentului contract. Aplicarea unei organizări specifice a timpului de muncă se face cu acordul organizației sindicale și aprobarea Comisiei Paritare Centrale”.
Anexa nr.15 aferentă C.C.M. 2009 prevede că, în aplicarea art.39, „Pe platformele marine și (...), durata normală a timpului zilnic de lucru este de 12 ore. Timpul de lucru peste aceste 12 ore, din dispoziția scrisă a șefului de platformă și timpul peste durata normală a graficului de tură în care salariatul este programat să lucreze, reprezintă ore suplimentare”.
Art.46 din același contract prevede că salariații care, conform graficului de lucru, prestează activitate în zilele la care se referă art.45 alin.2, respectiv „zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează” și alin.3 „zile libere plătite”, din prezentul contract, vor beneficia de sporurile corespunzătoare precizate în art.98 alin.1 care arată că, munca astfel prestată nu este considerată muncă suplimentară.
Raportul de expertiză dispus în cauză, inclusiv răspunsul la obiecțiuni, dar și completarea acestuia, a relevat faptul că, prin specificul de lucru pe platformele marine, durata timpului de muncă este în tura continuă, cu activitate de 12 ore/zi pe durata a două săptămâni (15 zile consecutive), iar pentru compensarea activităților a fost aprobat sporul de 15% pentru salariații Petromar, începând cu data de 01.07.2004, conform prevederilor Protocolului_/05. 08.2004 care a fost preluat în C.C.M. 2009 aplicabil Petromar, prin înregistrarea la I.T.M. a Actului adițional la C.C.M. P. 2004 - 2005, aplicabil și Petromar sub nr.447/ 21.01.2005.
Contractul Colectiv de Muncă P. 2009 stipulează, la art.95 alin.1, că sporurile care se acordă în funcție de existența condițiilor care le-au generat sunt următoarele: - (e) Sporul pentru munca în tura continuă este în procent de 15% și se aplică la salariul de bază lunar individual stabilit pentru program normal de lucru.
Tura continuă presupune lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 ore ale unei zile, iar pentru salariații care lucrează în această organizare a timpului de lucru, dacă, conform diagramei de lucru, zilele de sâmbătă și duminică sunt zile normale de lucru, salarizarea acestora făcându-se în regim normal, sporul de tură continuă care se acordă acestora reprezintă și contraprestația pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică.
A) Orele efectuate în zilele de repaus săptămânal (sâmbăta/duminica) au fost plătite, astfel: cu ore normale de lucru plătite cu 100% ca zile normale de lucru; cu sporul de 15% aplicat la total zilelor lucrate; cu spor de 200% (OS M.) pentru orele suplimentare; cu spor de 200% (sărbători legale lucrate);
B) Anexa nr.15 la Contractul Colectiv de Muncă aferent anului 2009 prevede că „în cazul Petromar, sporul prevăzut la lit. e) se aplică la o medie anuală de 192 ore/lună, la timpul efectiv lucrat.
C) Orele lucrate suplimentar necompensate în timp liber plătit, au fost plătite normal în luna curentă.
D) Orele lucrate suplimentar necompensate au fost plătite cu spor de 100%.
Cu titlu de exemplu, analizând fluturașul reclamantului N. V. aferent lunii februarie 2012, expertul a constatat următoarele: ore productive mare 132; boala obișnuita 01: 3 zile = 3 x 8 ore = 24 ore; boala obișnuită 02: 3 zile = 3 x 8 ore = 24 ore, rezultând un total ore de 132 + 24 + 24 = 180 ore; norma lunii: 168 ore; ore suplimentare: 180 – 168 = 12 ore; OS M. (ore suplimentare de plată cu spor 100%): 12 ore.
S-a concluzionat că, în speță, reclamanții D. D. - D., N. V., U. G. - G., T. G. - S., D. M. - S., P. M. - D., T. T., T. G., N. M. și G. C. nu beneficiază de drepturi suplimentare, plata salariilor fiind făcuta conform prevederilor din Codul Muncii și ale Contractului Colectiv P..
Răspunzând celui de-al doilea obiectiv al expertizei, respectiv acela de a se calcula salariul tarifar, conform C.C.M. pe perioada dedusă judecății, în urma hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, pentru fiecare reclamant, expertul a menționat că, pentru perioada analizată – 2009 – 2012, la nivelul S.C. O. P. - Zona Petromar este aplicabil Contractul Colectiv de muncă 2009, înregistrat sub nr.2458/29.05.2009, salarizarea personalului fiind stabilită la Capitolul V, respectiv art.89 care prevede, la alin.1 că, pentru munca prestată, fiecare salariat are dreptul la un salariu convenit prin contractul individual de muncă, iar la alin.2 că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri de natură salarială.
La rândul său, alin.5 stipulează că, începând cu data de 01.06.2009, salariul minim de baza la nivel P. este de 715 lei și reprezintă echivalentul coeficientului 1,00 din Anexa 3 bis.
În aplicarea art.90 care stabilește salariile de bază individuale, în Anexa 15 aplicabilă salariaților Petromar se specifică că „pentru Petromar, coeficienții minimi de salarizare, corespunzător nivelurilor funcțiilor și meseriilor sunt: 1. sef secție platforma fixă centrală – 3.5; 2. sef secție platforma Gloria – 3.3; 4. sef mecanic, inginer producție – 2,8; 9. maistru platforme – 2,30; 13. operator extracție - 1,80;
Determinând veniturile încasate de reclamanți în perioada dedusă judecății, expertul a stabilit următoarele: D. D. - D., inginer - 715 x 2,8 = 2.002 lei, salariul de bază = 2.000 lei; N. V., inginer - 715 x 2,8 = 2.002 lei, salariul de baza = 2.022 lei; U. G. - G., inginer - 715 x 2,8 = 2.002 lei, salariul de bază = 3.499 lei; I. P. - G., inginer – 715 x 2,8 = 2.002 lei, fără documente; T. G. - S., inginer - 715 x 2,8 = 2.002 lei, salariul de bază = 2.022 lei; D. M. - S., operator extracție – 715 x 1,80 = 1.287 lei, salariul de bază = 1.288 lei; P. M. - D., operator extracție – 715 x 1,80 = 1.287 lei, salariul de bază = 1.320 lei; T. T., operator extracție – 715 x 1,80 = 1.287 lei, salariul de bază = 1.365 lei; T. G., maistru – 715 x 2,30 = 1.645 lei, salariul de bază = 1.754 lei, M. N., inginer – 715 x 2,8 = 2.002 lei, salariul de bază = 1.983 lei; G. C., operator extracție – 715 x 1,80 = 1.287 lei, salariul de bază = 1.737 lei.
Astfel, s-a concluzionat faptul că, din analiza făcută, salariile de bază ale reclamanților pentru perioada solicitată a fi analizată, în baza Contractul Colectiv de muncă înregistrat sub nr.2458/29.05.2009 aplicabil în perioada anilor 2009 – 2012, respectă nivelul funcțiilor și meseriilor aplicabile la S.C. Petromar S.A., cu precizarea că, deși, Tribunalul C. a dispus, în dosarul nr.2522/118/ 2008, recalcularea salariilor de bază cu respectarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru intervalul solicitat de reclamanți, respectiv 06.05.2005 – 06.03.2008, hotărârea judecătorească nu a fost pusă în executare, nefiind prezentate înscrisuri doveditoare în acest sens, iar pe de altă parte, sentința are aplicabilitate strictă în perioada menționată – 06.05.2005 – 06.03.2008, pentru perioada pentru care se solicită recalcularea salariului de bază având incidență Contractul colectiv de Muncă 2009 cu valabilitate de 5 ani, respectiv anul 2014.
La cel de-al treilea obiectiv - să se stabilească diferența de drepturi salariale prin neplata orelor efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, aplicată la salariul tarifar recalculat pentru fiecare reclamant, expertul a arătat că, potrivit art.95 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă P. 2009 „sporurile care se acordă în funcție de existența condițiilor care le-au generat sunt următoarele: - (e) Sporul pentru munca în tură continuă este în procent de 15% și se aplică la salariul de bază lunar individual stabilit pentru program normal de lucru.
Tura continuă presupune lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 ore ale unei zile.
Pentru salariații care lucrează în această organizare a timpului de lucru, dacă, conform diagramei de lucru, zilele de sâmbătă și duminică sunt zile normale de lucru, salarizarea acestora făcându-se în regim normal, sporul de tură continuă care se acordă acestora reprezintă și contraprestația pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică mai sus menționate”.
Pentru salariații Petromar care își desfășoară activitatea în tură continuă, plata zilelor de sâmbătă și duminică se face în regim normat, fiind cuprinsă (contraprestația) în sporul de tură de 15%.
Răspunzând obiecțiunilor formulate de reclamanți cu privire la această constatare a expertului, s-a menționat că, în contextul aplicării corecte a calcului drepturilor salariale de către angajator, nu pot fi calculate diferențele solicitate, Contractul Colectiv de Muncă fiind recunoscut și de reclamanți, aceștia achitând, lunar, cotizația stabilită prin statut.
Referitor la cel de-al patrulea obiectiv - să se calculeze, în raport de indicii de inflație, drepturile salariale recalculate pe perioada dedusă judecății, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant, până la momentul plății, precum și dobânda aferentă, expertul a arătat că, din analiza documentelor avute în vedere, salariații Petromar nu sunt îndreptățiți să li se calculeze, suplimentar, drepturi salariale pentru perioada solicitată - 2009 - 2012 -, sporul de tură continuă în procent de 15% fiind mai mare în valoare decât contraprestația aferentă orelor suplimentare și a orelor lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, conform C.C.M. 2009 aplicabil la nivel de societate și, prin răspunsul la obiecțiuni, s-a învederat că, potrivit documentelor analizate - fluturași, pontaje și prevederile Contractului Colectiv de Muncă P. 2009, munca prestată în zilele de repaus săptămânal, conform prevederilor din Anexă, sunt zile normale de lucru plătite.
În ceea ce îl privește pe reclamantul I. P. - G., în răspunsul la obiecțiuni (f.245 – vol. II), s-a menționat că, în speță, cu ocazia și la data convocării, acesta a precizat că renunță la judecata cauzei, fiind cooptat în echipa de conducere administrativă a societății, însă, dată fiind admiterea, la termenul de judecată din data de 16.09.2014, a cererii de completare a expertizei și pentru acest salariat, câtă vreme, la dosarul cauzei nu se regăsește niciun înscris care să confirme acest act de dispoziție, raportul de expertiză – completare (f.269 – vol. II) a reluat concluziile din lucrările anterioare privind pe ceilalți reclamanți.
Astfel, expertul a menționat că, definirea „orelor suplimentare” este cuprinsă în Contractul Colectiv de Muncă 2009 care, la art.39 alin.1, arată că „durata normală a timpului de muncă este de regulă de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână și se realizează prin săptămâna de lucru de 5 zile.
(2) Excepțiile de la prevederile alin.1 pot fi determinate numai de existența unor activități care impun organizări specifice ale timpului de muncă, convenite conform prezentului contract. Aplicarea unei organizări specifice a timpului de muncă se face cu acordul organizației sindicale și aprobarea Comisiei Paritare Centrale.
Pe platformele marine de extracție, angajații P. lucrează timp de 2 săptămâni în regim de 12 ore pe zi, urmate de 12 ore de repaus, pentru ca, următoarele 2 săptămâni, să fie liberi.
Anexa nr.1, aferentă C.C.M. 2009 prevede că, în aplicarea art.39 „Pe platformele marine și (...), durata normală a timpului zilnic de lucru este de 12 ore. Timpul de lucru peste aceste 12 ore, din dispoziția scrisă a șefului de platformă și timpul peste durata normală a graficului de tură în care salariatul este programat să lucreze, reprezintă ore suplimentare.
La rândul său, art.46 stabilește că „salariații care conform graficului de lucru prestează activitate în zilele la care se refera art.45, respectiv alin.2 „Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează” și alin.3 „Zile libere plătite”, din prezentul contract, vor beneficia de sporurile corespunzătoare precizate în art.98, alin.1. Munca astfel prestată nu este considerată muncă suplimentară.
Prin specificul de lucru pe platformele marine, durata timpului de muncă este în tură continuă, cu activitate 12 ore/zi pe durata a două săptămâni(15 zile consecutive).
Pentru compensarea activităților a fost aprobat sporul de 15% pentru salariații Petromar, începând cu data de 01.07.2004, conform prevederilor Protocolului_/05.08.2004 care a fost preluat în C.C.M. 2009 aplicabil Petromar, prin înregistrarea la I.T.M. a Actului adițional la C.C.M. P. 2004 - 2005 aplicabil și Petromar sub nr.447/21.01.2005.
Art.95 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă P. 2009 arată că „Sporurile care se acordă în funcție de existența condițiilor care le-au generat sunt următoarele: - e) Sporul pentru munca în tură continuă este în procent de 15% și se aplică la salariul de bază lunar individual stabilit pentru program normal de lucru.
Tura continuă presupune lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 ore ale unei zile. Pentru salariații care lucrează în această organizare a timpului de lucru, dacă conform diagramei de lucru, zilele de sâmbătă și duminică sunt zile normale de lucru, salarizarea acestora făcându-se în regim normal, sporul de tură continuă care se acordă acestora reprezintă și contraprestația pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică mai sus menționate”.
Anexa 15 - art.9 prevede că, în aplicarea art.95 alin. I, „în cazul Petromar, sporul prevăzut la lit. e) se aplică la o medie anuală de 192 ore/lună, la timpul efectiv lucrat”.
Din analiza statelor de plată aferente perioadei solicitate a se analiza (fluturașii) rezultă că reclamantul I. P. - G. a prestat activitate în baza programului impus (graficul de tură) la nivel de societate de „tură continuă”, plata acestor ore fiind făcută, astfel: plata integrală cu 100% în cadrul lunii respective, conform „Fluturași"; sporul de 15% care include prestația din luna curentă în baza graficului de tură, respectiv zilele libere de sâmbătă și duminică; orele lucrate în zilele de sărbătoare legală lucrate, plătite integral cu sporurile stabilite prin C.C.M. (spor 200%); orele suplimentare plătite cu spor de 100%;
Acordarea și plata sporului de 15% s-a calculat pentru orele lucrate, în baza prevederilor art.9 din Anexa 15 la C.C.M. P. 2009, respectiv: pentru anul 2009, în perioada martie - decembrie, la 1896 ore lucrate rezultă o medie de 189,6 ore/lună; pentru anul 2010, în perioada ianuarie - decembrie, la 2.252 ore lucrate rezultă o medie de 187,6 ore/lună; pentru anul 2011. în perioada ianuarie - decembrie, la 2.056 ore lucrate rezultă o medie de 171,3 ore/lună; pentru anul 2012, în perioada ianuarie - martie, la 564 ore lucrate rezultă o medie de 188 ore/lună.
Din documentația pusă la dispoziție de societatea - pârâtă a rezultat că orele suplimentare au fost gestionate corect de către unitatea angajatoare, aceste fiind compensate sau plătite cu spor de 100%, astfel cum rezulta din Tabelul - anexă, tabel întocmit în baza datelor din „fluturașii” de plată ai reclamantului I. P. - G..
Orele de sâmbătă/duminică din „tură continuă”, conform art.95 din C.C.M. 2009 sunt considerate zile normale de lucru, salarizarea făcându-se în regim normal, sporul de tură continuă de 15% care se acordă reprezentând și valoarea prestației pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică mai sus menționate.
La cel de-al doilea obiectiv - să se calculeze salariul tarifar, conform C.C.M. pe perioada în litigiu, în urma hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, expertul a menționat că, pentru perioada solicitată 2009 – 2012, la nivelul S.C. O. P. - Zona Petromar, este aplicabil Contractul Colectiv de Muncă 2009, înregistrat sub nr.2458/29.05.2009, salarizarea personalului fiind stabilită la Capitolul V, respectiv art.89 care, la alin.1, stipulează că, „Pentru munca prestată, fiecare salariat are dreptul la un salariu convenit prin contractul individual de muncă” alin.2 dispunând că „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri de natură salarială”.
A..5 prevede că „începând cu data de 01.06.2009, salariul minim de bază la nivel P. este de 715 lei și reprezintă echivalentul coeficientului 1,00 din Anexa 3 bis.
În aplicarea art.90 care stabilește salariile de baza individuale, Anexa 15 aplicabilă salariaților Petromar specifică că „Pentru Petromar, coeficienții minimi de salarizare, corespunzător nivelurilor funcțiilor și meseriilor sunt: 1. sef secție platformă fixă centrală – 3.5; 2. sef secție platformă Gloria – 3.3; 4. sef mecanic, inginer producție – 2,8; 9. maistru platforme – 2,30; 13. operator extracție - 1,80.
Reclamantul I. P. - G., în funcția de inginer a beneficiat de 715 x 2,8 = 2.002 lei, salariul negociat 2.300 lei/martie 2009, conform statului de plată.
Expertul a menționat că, în dosarul nr._, Tribunalul Constanta a dispus recalcularea salariilor de bază, cu respectarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru intervalul solicitat de către reclamantul I. P., respectiv 06.05._08, însă, hotărârea judecătorească nu este aplicabilă, nefiind pusă în executare, reclamantul neprezentând înscrisuri doveditoare în acest sens și are aplicabilitate numai în perioada determinată strict: 06.05._08;
Pentru perioada pentru care se solicită recalcularea salariul de bază are aplicabilitate Contractul Colectiv de Muncă 2009 cu valabilitate 5 ani, respectiv 2014, în speță, salariul de baza al reclamantului I. P. - G. fiind conform cu prevederile Contactului - cadru P. și Anexa 15 cu aplicabilitate pentru salariații Petromar.
Răspunzând celui de-al treilea obiectiv - să se stabilească diferența de drepturi salariale prin neplata orelor efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, aplicat la salariul tarifar recalculat pentru reclamantul I. P., Contractul Colectiv de Muncă P. 2009 prevede, la art.95 alin.1, că „Sporurile care se acordă în funcție de existenta condițiilor care le-au generat sunt următoarele: - e) Sporul pentru munca în tură continuă este în procent de 15% și se aplică la salariul de bază lunar individual stabilit pentru program normai de lucru.
Tura continuă presupune lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 ore ale unei zile. Pentru salariații care lucrează în această organizare a timpului de lucru, dacă conform diagramei de lucru, zilele de sâmbătă și duminică sunt zile normale de lucru, salarizarea acestora făcându-se în regim normal, sporul de tură continuă care se acordă acestora reprezintă și contraprestația pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică mai sus menționate”.
Pentru salariații Petromar care își desfășoară activitatea în tură continuă, inclusiv reclamantul I. P. - G., plata zilelor de sâmbătă și duminică se face în regim normal, fiind cuprinsă (contraprestația) în sporul de tură de 15%.
La cel de-al patrulea obiectiv - să se calculeze, în raport de indicii de inflație, drepturile salariale recalculate pe perioada dedusă judecății, corespunzător perioadei lucrate de reclamantul I. P. - G., până la momentul plații, precum și dobânda aferentă, expertul a învederat că, din analiza înscrisurilor avute în vedere, a rezultat că drepturile salariale pentru acesta au fost calculate corect de către societatea pârâta, în conformitate cu prevederile C.C.M. P. pentru anul 2009 și Anexa 15, cu aplicabilitate salariaților Petromar.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că, potrivit concluziilor pertinente și argumentate ale raportului de expertiză tehnică de specialitate mașini unelte și sisteme de producție ing. B. V., pârâtele O. P. S.A. și O. P. S.A. - prin Zona Petromar C. au calculat și plătit, în mod corespunzător, drepturile salariale cuvenite reclamanților, raportat la specificul muncii prestate și durata acesteia, a stabilit instanța de fond, considerente pentru care a apreciat că se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 2934/16.12.2014 pronunțata de Tribunalul Prahova au declarat recurs reclamanții N. V., U. G.-G., I. P.-G., T. G.-S., D. M.-S., P. M.-D., T. T., T. G., N. M., D. D.-D. și G. C., întemeiat pe disp. art 3041 Cod.pr civ. și art. 304 punctele 7, 8 și 9 raportat la art. 3122 punctul (3) Cod proc. civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării probei cu expertiza salarizare-organizarea muncii și acordarea cheltuielilor de judecata.
S-a susținut că în dovedirea pretențiilor solicitate, reclamanții prin apărător au solicitat încuviințarea probelor cu acte și expertiza salarizare-organizarea muncii, așa cum rezultă din nota de probe aflata la fila 293 voi 1, precum și din încheierea din data de 31.05.2012- fila 295 dosar fond. In acest sens, instanța de judecata a dispus emiterea unei adrese către Biroul Local de Expertize Prahova pentru a înainta o listă cu experți în specialitatea salarizare-organizarea muncii, iar la termenul ulterior, Biroul de Expertize a înaintat o lista care conținea 3 experți în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție (fila 300 dosar fond). La acel termen de judecata apărătorul recurenților-reclamanți a învederat instanței acest aspect, însă judecătorul fondului a apreciat că „se descurca și dl expert Balaceanu", sens în care acesta a fost numit în vederea efectuării raportului de expertiza.
După depunerea raportului de expertiza din care reieșea practic că reclamanților nu li se cuvine nicio suma de bani cu titlu de contravaloare ore suplimentare și ore efectuate în zilele de sâmbăta și duminica, au precizat recurenții, au formulat obiecțiuni prin care solicitau, în principal, refacerea raportului de expertiza de către un expert în specialitatea salarizare-organizarea muncii, care să figureze înscris pe listele experților judiciari în această specialitate la Biroul de Expertiza Prahova (fila 203 dosar fond voi II ), criticând totodată și faptul că expertul nu a răspuns obiectivelor trasate.
Instanța a respins cererea de refacere a lucarii de către un alt expert, dispunând admiterea obiecțiunilor în sensul de a răspunde la acestea același expert. Evident că expertul si-a menținut punctul de vedere exprimat în prima lucrare, împrejurare în raport de care au reiterat cererea de refacere a expertizei de către un expert competent, sens în care judecătorul fondului a respins din nou aceasta solicitare, au susținut recurenții.
Față de această situație de fapt, recurenții au apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegala și netemeinica, atâta vreme cat motivarea ei se sprijină pe concluziile unui raport de expertiza în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție, în condițiile în care prin nota de probe s-a solicitat de către reclamanți efectuarea unei expertize salarizare-organizarea muncii, singura în măsura să fi putut lamuri cauza.
Recurenții au apreciat că aceasta expertiza care a stat la baza pronunțării hotărârii este una lovita de nulitate, atâta vreme cat se încalcă dispozițiile art. 14 din OG2/2000, care prevăd faptul că experții judiciari pot efectua expertize judiciare numai în specialitatea în care sunt atestați.
S-a susținut de către recurenți că soluția instanței de fond este vădit nelegala și netemeinica și în ceea ce privește fondul cauzei, fiind pronunțata cu ignorarea întregului material probator administrat în cauza, nefiind întemeiata pe propriile convingeri, motivarea acesteia bazându-see doar pe concluziile raportului de expertiza efectuat de expertul Balaceanu V..
Astfel, judecătorul fondului nu face altceva decât să reitereze în totalitate concluziile din acest raport de expertiza, în condițiile în care la dosarul cauzei nu se afla niciun inscris care să susțină și să confirme cele reținute în hotărârea recurata, fiind astfel incidente disp. art 304 punctul 7, care prevăd că o hotărâre se poate modifica sau casa de instanța de recurs în situația în care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, considerentele instanței fiind total eronate, neargumentate și nici sprijinite de înscrisurile de la dosarul cauzei.
Recurenții au apreciat că soluția instanței de fond este nelegala și netemeinica și prin prisma faptului că se ignora dispozițiile art. 117 alin 1 din Codul Muncii aplicabil la acea data ( actual art. 120 ), prin care este definita munca suplimentara ca fiind cea prestata peste durata normala a timpului de munca de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
Din conținutul CCM-ului aplicabil pentru acea dată rezulta că „plata timpului suplimentar și a lucrului în zile libere și de sărbătoare va fi majorata astfel: orele suplimentare prestate peste durata normala a timpului de lucru, convenit în prezentul CCM, cu 100%; orele prestate în Ziua Petrolistului și orele prestate de femei în Ziua Femeii -cu 150%; orele prestate în zilele de sărbători legale, cu 200%.
De asemenea, potrivit art. 67 alin 1 din CCM, timpul de munca peste durata normala a zilei de lucru sau a lunii stabilit în contractul individual de munca, sau prestat în zilele de repaus săptămânal reprezintă ore suplimentare care se plătesc în regim de munca suplimentara.
Pe de alta parte, conform art. 137 din Codul Muncii, repausul săptămânal reprezintă o perioada de odihna, statornicita legal, la sfârșitul săptămânii, constând în 2 zile consecutive, de regula sâmbăta și duminica. El poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
Au menționat recurenții că art. 133 Codul Muncii (ce transpune Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru) definește cu claritate perioada de repaus, fiind orice durata care nu constituie timp de munca și anume - pauza de masa și repausul zilnic, repausul săptămânal și sărbătorile legale, concediile.
Așadar, contrar argumentelor primei instanțe, în lumina dispozițiilor legale expuse în precedent, este cert că indiferent de modalitatea de organizare a timpului de lucru sau a normei de munca, salariatul are dreptul la acordarea repausului, au apreciat recurenții.
In ceea ce privește sporul de tura la care instanța de fond face referire, s-a arătat că potrivit dispozițiilor CCM aplicabil „sporul de tura pentru munca în tura continua este în procent de 15% și se aplica la salariul de baza lunar individual stabilit peste programul de lucru. Tura continua presupune lucrul în doua sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 de ore ale unei zile." Ca atare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că intre sporul de tura continua care se refera la lucrul în 2 sau 3 schimburi și sporul pentru orele suplimentare exista vreo identitate.
Recurenții au apreciat că sunt îndreptățiți la plata contravalorii acestor ore suplimentare în procent de 100%, așa cum se stipulează în CCM la nivel de unitate și în Codul muncii.
Intimata . Ploiești a depus la data de 17.04.2015 întâmpinare, ce a fost calificată de către instanță la termenul de judecată din data de 21 aprilie 2015 ca având caracterul unor concluzii scrise, pentru nedepunerea acesteia în termen procedural.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, Curtea apreciază ca fondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Critica esentiala vizeaza imprejurarea ca, desi recurenntii-reclamanti au solicitat in dovedirea pretentiilor deduse judecatii proba cu expertiza in specializarea salarizare-organizarea muncii, instanta de fond a desemnat un expert in specialitatea masini-unelte si sisteme de productie, incalcandu-se, astfel, disp. Art. 14 din OG 2/2000.
Desi criticile recurentilor au fost încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 Cod pr. civilă, Curtea apreciaza ca, in cauza, sunt incidente in cauza disp. Art. 304 pct. 5 C. pr. Civ., care atrag casarea hotararii recurate.
Astfel, potrivit art.304 pct.5 coroborat cu art.312 alin.3 Cod pr.civilă, se poate cere casarea unei hotărâri când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
In acest sens, Curtea retine ca recurentii-reclamanți au solicitat încuviințarea probelor cu acte și expertiza salarizare-organizarea muncii, așa cum rezultă din nota de probe, precum și din încheierea de sedinta din data de 31.05.2012, prin care au fost incuviintate probele astfel cum au fost solicitate (filele 293, 295 vol I dosar fond).
Instanța de judecata a solicitat Biroului Local de Expertize Prahova sa înainteze o listă cu experți în specialitatea salarizare-organizarea muncii, iar la termenul ulterior, Biroul de Expertize a înaintat o lista care conținea 3 experți în specialitatea mașini unelte și sisteme de producție (fila 300 dosar fond).
Curtea mai retine ca, desi a fost incuviintata expertiza in specialitatea salarizare-organizarea muncii, instanta a desemnat, totusi, în vederea efectuării raportului de expertiza, pe expert Balaceanu V., in specialitatea masini unelte si sisteme de productie.
De asemenea, Curtea mai retine ca, desi recurenții-reclamanti, au formulat obiecțiuni prin care solicitau, în principal, refacerea raportului de expertiza de către un expert în specialitatea salarizare-organizarea muncii, care să figureze înscris pe listele experților judiciari în această specialitate la Biroul de Expertiza Prahova, prima instanța a respins cererea de refacere a lucarii de către un alt expert (fila 203 dosar fond voi II ).
In acest sens, Curtea retine ca, potrivit disp. Art. 14 (1) din OG 2/2000, „Persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist, în condițiile prezentei ordonanțe, poate efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care a fost atestată.”.
Raportat la aspectele anterior analizate si textul de lege enumerat, Curtea apreciaza ca, practic, prin desemnarea unui expert ce nu avea specialitatea necesara efectuarii expertizei, instanta a solutionat fondul cauzei fara a da reclamantilor posibilitatea sa administreze probele incuviintate in dovedirea pretentiilor, incalcandu-le, astfel, dreptul la aparare.
Pe cale de consecinta, fiind incidente disp. Art. 304 pct. 5 C. pr. Civ, hotararea recurata este nula conform disp. Art. 105 din acelasi act normativ, motiv pentru care, in temeiul disp. Art. 312 C. pr. Civ, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurata și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, in vederea efectuarii unei expertize specialitatea organizarea muncii-salarizare-normare, conform obiectivelor incuviintate in prima faza procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanții D. D. - D., N. V., U. G. - G., I. P. - G., T. G. - S., D. M. - S., P. M. - D., T. T., T. G., N. M. și G. C., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat Bodăescu L., cu sediul în com. Păulești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2934/16 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele S.C. O. P. S.A. cu sediul in București, P. City, ., Sector 1 și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat N. M. I., în București, sector 1, Buzești Office Building, .-52, .>S.C. O. P. S.A. - PRIN ZONA PETROMAR C., cu sediul în C., D. 34, jud. C. și în consecință:
Casează sentința civilă nr. 2934/16 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe – Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2015.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. V. G.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. VIS
Tehnored.CC
2 ex/8.05.2015.
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. A. G. H.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 852/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 548/2015.... → |
|---|
