Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 683/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 683/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 683/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.683
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Președinte - E. M.
Judecător – V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr.1216 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 13, formulată de revizuienta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în București, ..38, sector 1, în contradictoriu cu intimatul P. F., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocatură Bodăescu L. - comuna Păulești, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuienta reprezentată de consilier juridic R. D. și intimatul personal.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apărătoarea intimatului de înaintat la dosar, prin fac, o cerere prin care a solicitat lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată. Totodată, se mai învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Intimatul P. F. având cuvântul arată că nu are cunoștință despre această cerere.
Consilier juridic R. D. având cuvântul arată că se opune solicitării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate intimatului să ia legătura cu apărătorul ales.
După reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuienta reprezentată de consilier juridic R. D. și intimatul personal și asistat de avocat Bodăescu L. din Baroul Prahova.
Apărătoarele părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic R. D. având cuvântul pentru revizuientă solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și modificarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în sensul acordării drepturilor solicitate prin acțiune s-au raportat la perioada mai 2010 – mai 2013. Apreciază că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, dându-se mai mult decât s-a cerut respectiv că s-a apreciat că premierile pentru P. s-a născut la data de 4.04.2010, iar pentru Ziua Ceferistului la data de 23.04.2010, date anterioare celor solicitate prin acțiune respectiv mai 2010 – mai 2013.
Avocat Bodăescu L. având cuvântul pentru intimat solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Arată că a sesizat instanța de fond la data de 26 martie 2013 și nicidecum în luna mai 2013 și că dintr-o eroare a menționat în loc de martie, luna mai. Solicită menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic R. D. având cuvântul în replică susține că dacă este vorba despre o eroare, exista posibilitatea de a fi îndreptată atât în fața instanței de fond, cât și în apel.
La rândul său, avocat Bădăescu Lumința având cuvântul în replică arată că drepturile solicitate vizează perioada de 3 ani anterioară datei introducerii acțiunii, astfel cum a și menționat în cererea introductivă de instanță.
C u r t e a
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.1216 din 3.11.2014, a admis apelul declarat de reclamantul P. F. Anacreonte împotriva sentinței civile nr. 796 din 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SNTFC - CFR CĂLĂTORI SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București și în consecință a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale (salariul de bază, sporuri, indemnizații) de care ar fi trebuit să beneficieze, calculate la o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei și sumele efectiv primite pentru perioada mai 2010 - 31 decembrie 2010, diferența de primă de vacanță aferentă anului 2010, calculată prin raportare la salariul de bază minim brut de 700 lei, salariul suplimentar pe anul 2010, primele de P., C. și Ziua Ceferistului pentru anul 2010, sume ce se vor actualiza cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Totodată, a menținut dispozițiile sentinței în ceea ce privește respingerea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente ultimilor trei ani anteriori introducerii acțiunii (mai_11), constând în prime pentru Ziua Ceferistului, P. și C., al 13-lea salariu, contravaloarea bonurilor de masa, prima de vacanță, precum și a diferențelor salariale rezultând din aplicarea corectă a coeficientului de ierarhizare a claselor de salarizare potrivit formulei stabilita în anexa 1 si 2 din CCM la nivel de unitate, precum și în raport de art. 41 alin 2 pct. 3 la nivel de ramura Transporturi, care prevede ca „salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi este de 700 lei".
Contractul de muncă al reclamantului cu . a încetat începând cu data de 23.02.2011, conform deciziei nr.1._ din data de 23.02.2011, deci au fost deduse judecății doar pretenții aferente perioadei mai_11.
Pe fondul pretențiilor deduse judecății, Curtea a reținut că potrivit art. 238 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă: „(1) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior; (2) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă; (3) La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal”.
Pe de altă parte, art.37 Codul muncii, consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în cuprinsul art. 38 din același cod sunt indicate, într-o modalitate imperativă, limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului.
În același sens, art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996 stipulează că clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură (în speță - transporturi) produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, iar potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996 republicată (în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă analizate în cauză) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
În plus, așa cum se statua expres în dispozițiile art. 24 alin.1 din Legea nr. 130/1996, republicată, „clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate”.
Toate normele legale anterior menționate consacră caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă, caracter garantat constituțional și prin art. 41 alin.5 din Constituția României conform căruia: „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate”.
Ca atare, orice contract individual de muncă trebuie încheiat nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte individuale sau colective de muncă prin care s-au negociat, în favoarea angajaților, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art.24 alin.1 din Legea nr.130/1996, în vigoare la datele analizate în prezenta cauză.
Atâta timp cât prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior (în cauză, la nivel de ramură) s-au stabilit anumite drepturi în favoarea salariaților, aceștia nu pot renunța la ele, negocierea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel inferior, în cauză, la nivel de grup de unități feroviare și de unitate, fiind posibilă numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În concret în mod nelegal și neîntemeiat instanța de fond nu a dat eficacitate juridică dispozițiilor art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010 încheiat la data de 19.12.2007 și înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03 din 24.01.2008 privind stabilirea salariului minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil de la data de 1.01.2008 pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună la suma de 700 lei și nu art. 9 alin. 4 lit c. din contractul colectiv de muncă la nivel de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008 (prelungit prin act adițional) care prevedea un salariu de bază brut pentru un program complet de lucru de 570 lei.
Pe cale de consecință, Curtea a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale (salariul de bază, sporuri, indemnizații) de care ar fi trebuit să beneficieze, calculate la o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei și sumele efectiv primite pentru perioada mai 2010 - 31 decembrie 2010.
În ceea ce privește criticile ce vizează plata diferențelor salariale și pentru perioada ulterioară datei de 31.12. 2010, Curtea le-a apreciat nefondate întrucât Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008 - 2010, pe dispozițiile căruia s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, nu a fost prelungit și pentru anul 2011, fiind de notorietate dezacordul patronatului cu privire la prelungirea acestuia (așa cum rezultă din adresa nr. 127/DDS/2.03.2011 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, depusă în recurs ).
Cu privire la celelalte drepturi salariale suplimentare pretinse, salariul suplimentar pe anul 2010, primele de P., C. și Ziua Ceferistului pentru anul 2010, Curtea a reținut că acestea sunt reglementate prin CCM pe anul 2009 - 2010 încheiat între . de Dormit, Cușetă, Restaurant și Bar “CFR Gevaro“ SA.
Art.75 lit.a și b din acest contract reglementează premierea de P. și C., pentru Ziua Ceferistului. Potrivit adresei nr.E 180/1094/22.11.2013 reclamantul P. F. Anacreonte a primit prima de vacanță pentru perioada 2010 - 2011, astfel că i se cuvine doar diferența de primă de vacanță aferentă anului 2010, calculată prin raportare la salariul de bază minim brut de 700.
De asemenea, la articolul nr.43 alin.2 lit.a din Contractul colectiv la nivel de ramură transporturi este prevăzut al 13-lea salariu egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și a fost acordat în primul semestru al anului următor.
În speță este aplicabil însă și CCM incheiat la nivel de G. de Unități Feroviare pe anii 2006-2008 înregistrat la MMSSF sub nr.2836/20/28.12.2006, a cărui aplicare a fost prelungită la 4 ani prin Actul adițional înregistrat sub nr. 370 din 20.06.2008 prin art. 71 se prevede că în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de P. și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ajutor de care nu beneficiază salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații din unitățile componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se află în concediu fără plată cu o durată de un an; - pentru Ziua Ceferistului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație la nivelul clasei 1 de salarizare. Acesta se aplică pentru perioada în care drepturile mai sus –menționate, reglementate de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate au fost suspendate.
Față de data încetării raporturilor de muncă ale salariatului cu intimata-pârâtă - 23.02.2011, precum și față de situația încetării efectelor CCM la nivel de R. Transporturi drepturile salariale suplimentare solicitate nu pot fi acordate și în anul 2011 sau în continuare.
În ceea ce privește situația tichetelor de masă, Curtea a reținut că, față de conținutul explicit al dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reiese că acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație legală pentru angajator, ci doar un beneficiu pentru salariat pe care îl poate obține în funcție de resursele sale financiare, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire întemeiată pe prev.art.509 alin.1 pct.1 NCPC, S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că prin sentința civilă nr. 796/17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de intimatul din prezenta cauză, precum și acțiunea precizată, că împotriva acestei hotărâri intimatul a declarat apel, iar Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 1216/3 noiembrie 2014 admițând apelul a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea, obligând revizuienta la plata salariului suplimentar pe anul 2010, primele de P., C. și Ziua ceferistului pentru anul 2010, actualizate în raport de rata inflației, începând cu data scadenței și până la data plății efective.
A arătat revizuienta că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, reținând în considerentele hotărârii că, deși sunt deduse judecății doar pretenții aferente perioadei mai 2010 – 23 februarie 2011, iar acordarea ajutorului material de P. pentru anul 2010 s-a născut la data de 4 aprilie 2010, iar dreptul de a acorda prima pentru Ziua ceferistului pentru anul 2010 s-a născut la 23 aprilie 2010, a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind astfel îndeplinite disp. art. 509 alin.1 pct. 1 NCPC.
Examinând hotărârea atacată, în raport de susținerile formulate de revizuient, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea apreciază că cererea de revizuire de față este nefondată pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Ploiești, atunci când, admițând apelul declarat de reclamant a obligat pârâta să plătească diferențele de drepturi salariale pentru perioada mai 2010 – 31 decembrie 2010, diferența de primă de vacanță aferentă anului 2010, salariul suplimentar pe anul 2010, primele d P., C. și Ziua ceferistului pentru anul 2010, actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data plății efective, nu a acordat mai mult decât s-a cerut și aceasta pentru că s-a avut în vedere data la care s-a formulat acțiunea.
Din actele dosarului rezultă că instanța de fond a fost sesizată la data de 26 martie 2010 nu în luna mai 2010, astfel încât dreptul material la acțiune pentru prima de P. aferentă anului 2010 s-a născut în aprilie 2010, iar pentru Ziua ceferistului la 23 aprilie 2010.
Având în vedere că instanța a fost sesizată la 26 martie 2010, dreptul material la acțiune s-a născut cu 3 ani anterior cererii de chemare în judecată, respectiv 26 martie 2010 – astfel că nu se poate susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Faptul că în acțiune s-a menționat greșit data introducerii cererii de chemare în judecată – mai 2010, nu poate fi decât o eroare, întrucât rezultă în mod cert că acțiune a fost formulată și înregistrată pe rolul instanței la data de 26 martie 2013, acordându-se corect drepturile cuvenite pe ultimii 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente urmează a se reține că în cauză nu sunt incidente disp. art. 509 alin.1 pct.1 NCPC, urmând a se respinge cererea de revizuire de față ca neîntemeiată.
Conform art. 453 alin.1 NCPC urmează ca revizuienta să fie obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr.1216 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 13, formulată de revizuienta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în București, ..38, sector 1, în contradictoriu cu intimatul P. F., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocatură Bodăescu L. - comuna Păulești, ., județ Prahova.
Obligă revizuienta la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2015.
PreședinteJudecător
E. M. V. S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-05-18
EM/VM
4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 104/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Despăgubire. Sentința nr. 20/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
