Despăgubire. Sentința nr. 104/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 681/2015
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.681
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Președinte - E. M.
Judecător – V. G.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.104 din 22.01.2015 pronunțată de T. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. de A. Pitești, cu sediul în Pitești, ., județ Argeș, T. Argeș, cu sediul în Pitești, ., nr.7, județ Argeș și intimatele-reclamante B. M. și I. M. R., ambele cu domiciliul ales la T. Specializat Argeș, ..2, județ Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
A. scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de apel pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
C., analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr._, reclamantele B. M. și I. M. R. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, C. de A. Pitești și T. Argeș obligarea pârâților la plata sumei de 108.285,66 lei pentru reclamanta B. M. și a sumei de 11.519,55 lei pentru reclamanta I. M.-R., reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii ce intră sub incidența OUG nr.71/2009, începând cu data pronunțării hotărârilor judecătorești, ce constituie titluri executorii potrivit art.274 din Codul muncii republicat și până la data de 28.02.2014, conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul judiciar P. N. și la plata sumei de bani reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii ce intră sub incidența OUG nr.71/2009, începând cu data 1.03.2014 și până la achitarea definitivă și integrală a creanțelor stabilite prin aceste titluri executorii.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin următoarele titluri executorii, în patrimoniul fiecăruia s-au născut drepturi de creanță având ca obiect principal drepturile salariale specifice funcției pe care o exercităm, valoarea creanțelor urmând să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective: pentru reclamanta B. M. - sentința civilă nr. 691/CM/31.10.2007 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia Curții de A. Pitești nr. 203/R- CM/05.03.2008; sentința civilă nr. 679/CM/31.10.2007 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia Curții de A. Pitești nr.126R/CM/19.02.2008; sentința civilă nr. 488/CM din 29.05.2008.a Tribunalului Argeș irevocabilă prin decizia Curții de A. Pitești nr. 1285/R-CM/30.09.2009, sentința civilă nr. 14/CM/11.01.2008 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia Curții de A. Pitești nr. 321/R-CM/09.04.2008; sentința civila nr.1076/CM/30.06.2009 a Tribunalului Argeș și sentința civilă nr. 54/F-CM din
3.02.2009, iar pentru reclamanta I. M.-R. - sentința civilă nr. 1100/CM/17.07.2009 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin nerecurare, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 24.02.2010.
Prin OUG nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială pentru personalul din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă, inițial cuprinsă între 2010-2012. Ulterior, prin OUG nr.45/2010 și Legea nr.230/2011 au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată pe tranșe, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016. Prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, efectuată de expertul contabil P. N. din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile Argeș au fost calculate sumele solicitate cu titlu de dobândă până la momentul efectuării expertizei contabile, sume din care au fost scăzute tranșele plătite.
Potrivit acestui raport, la data de 28.02.2014, pentru creanțele neachitate ne sunt datorate, cu titlu de daune-interese moratorii, următoarele sume brute, calculate până la data de 28 februarie 2014: - suma de 57.541,32 lei pentru reclamanta B. M. și - suma de 5486,79 lei pentru reclamanta I. M.-R..
La aceste sume se adaugă și dobânzile aferente debitelor ce vor fi achitate în viitor, până în anul 2016 când va fi achitată ultima tranșă potrivit OUG 71/2009, astfel că reclamantele sunt în posesia unor titluri executorii încă din anii 2007- 2009 și nici până la această dată debitorii pârâți nu au înțeles să își execute obligația și achite în întregime sumele datorate.
Prin sentințele civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă solicitarea acestor dobânzi-daune, pe cale separată, nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune-interese moratorii, sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți. Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens). In schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucram cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1082 și 1088 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, fără a necesita dovedirea vreunui prejudiciu.
Prevederile OUG nr.71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadentei acestora. Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamanților, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat.
S-a mai arătat că eșalonarea plății instituită prin OUG nr.71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevede, nu au luat măsuri corespunzătoare. Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru creditori. Hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după aproape 10 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite, s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii. Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Au precizat, în privința evaluării daunelor interese moratorii, că aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligației are ca obiect o sumă de bani. Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, acesta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care, debitorul nu a avut acordul nostru în calitate de creditori, la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
In acest sens s-a susținut că debitorul - M. Justiției a efectuat plăți din conturi special alimentate, ceea ce denotă posibilitatea reală de plată din partea sa, situație care conduce la concluzia că se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situație care ar exonera pe debitor de răspundere.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii datorate, reclamantele au arătat că acesta este guvernat de dispozițiile OG nr.9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, în vigoare până Ia data de 1.09.2011, când au intrat în vigoare dispozițiile OG nr.13/2011.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de 3 ani de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentințelor civile, având în vedere disp. art. 6 alin. 4 Noul Cod Civil, respectiv art. 201 din Legea nr. 71/2011, care prevăd că prescripțiile începute sub vechea lege rămân guvernate de dispozițiile legale care le-au instituit.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamantele au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.1970/31.10.2014 T. Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. 1 Cod pr.civilă.
T. Dâmbovița, prin sentința civilă nr.104 din 22.01.2015, a admis excepția prescripției acțiunii invocată de pârâtul T. Argeș pentru pretențiile anterioare datei de 3.06.2011.
Pe fond, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 1100/CM/17.07.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civila nr. 1076/CM/30.06.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 14/CM/11.01.2008 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 488/CM/29.05.2008 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 679/CM/31.10.2007 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 27/CM/12.01.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr. 2964 și sentința civilă nr. 691/CM/31.10.2007 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._ de la scadența fiecăruia dintre drepturile respective dar nu mai devreme de 3.06.2011 și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția prescripției acțiunii invocată de pârâtul T. Argeș prin întâmpinare că potrivit dispozițiilor 2517 NCC „termenul prescripției este de trei ani dacă legea nu prevede un alt termen”.
În cauză, s-a constatat că reclamanții au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata dobânzii legale începând cu data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii și până la data plății efective a debitelor, iar acțiunea a fost introdusă în data de 3.06.2014, la mai mult de trei ani de la data solicitării.
În raport de textul de lege menționat, tribunalul a constatat că excepția prescripției este întemeiată și a constatat că reclamanții au dreptul de a solicita dobânda legală doar din ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, astfel că a reținut ca fiind prescris dreptul pentru perioada anterioară datei de 3.06.2011.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1076/CM din 30.06.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei B. M. sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația lunară de încadrare începând cu anul 15.11.2007 la zi și în continuare, sumele actualizate în raport de rata inflației.
Prin sentința civilă nr.14/CM/11.01.2008 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei B. M. sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația lunară de încadrare începând cu octombrie 2004 și până la 11.01.2008, sumele actualizate în raport de rata inflației.
Prin sentința civilă nr.679/CM/31.10.2007 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei B. M. diferențe de drepturi salariale începând cu 1.01.2007.
Prin sentința civilă nr 27/CM/12.01.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, au fost obligați pârâții să includă pe statul de plata sporul de 50%.
Prin sentința civilă nr.691/CM/31.10.2007 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei B. M. sporul de stres de 50% pentru perioada 19.07.2004 - 1.02.2007.
Prin sentința civilă nr.1100/CM/17.07.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei I. M. R. sporul de stres de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 1.08.2009 la zi și în continuare.
Prin sentința civilă nr.488/CM/29.05.2008 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei B. M. sporul de stres de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 1.02.2007 la zi și în continuare.
În drept, potrivit dispozițiilor art.1535 alin. 1 NCC „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”
Având în vedere textul de lege menționat mai sus, tribunalul a constatat întemeiată cererea, în sensul că reclamantele au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin neplata sumelor de bani ajunse la scadență.
A mai reținut tribunalul că nu se poate susține că în condițiile în care a operat actualizarea cu inflația a sumelor de bani stabilite prin titlurile executorii nu se mai justifică și dobânda legală, căci altfel s-ar ajunge la o dubla reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei. Astfel, pe de o parte, legea prevede în mod expres posibilitatea de a dobândi daune moratorii la sumele de bani ajunse la scadență și neachitate, iar pe de altă parte, actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, urmărind evitarea devalorizării creanței.
Prin urmare, nu s-a reținut că prin obligarea pârâților și la plata dobânzii legale, pe lângă actualizarea cu inflația, se ajunge la o dublă reparație a prejudiciului, constând în neplata la scadență a sumelor de bani, cele două instituții juridice având rațiuni juridice diferite.
T. a mai constatat că OG nr.71/2009 a eșalonat executarea silită, iar nu dreptul substanțial, acesta din urmă fiind cel dedus judecății în speța de față. Astfel, dreptul la dobânda legală este un accesoriu al sumelor care se cuvin reclamantelor în temeiul raporturilor de natură salarială, în vreme ce eșalonarea vizează sume stabilite prin titluri executorii.
În același sens s-a pronunțat și ICCJ, care prin decizia nr. 2/17.02.2014 publica în MO nr. 411/03.06.2014 a hotărât că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1.535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata dobânzii legale pentru sumele datorate în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 1100/CM/17.07.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civila nr. 1076/CM/30.06.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 14/CM/11.01.2008 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 488/CM/29.05.2008 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 679/CM/31.10.2007 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 27/CM/12.01.2009 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr. 2964 și sentința civilă nr. 691/CM/31.10.2007 pronunțată de T. Argeș în dosarul nr._ de la scadența fiecăruia dintre drepturile respective dar nu mai devreme de 03.06.2011 și până la data plății efective.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul M. Justiției, care prin cererea de apel a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Apelanta a susținut printr-o primă critică, că instanța de fond, reținând că dobânda legală este un drept accesoriu și faptul că în speță sunt incidente disp. art.1 din Decretul nr. 167/1958, instanța trebuia să concluzioneze că dreptul la acțiune privind acordarea dobânzii este prescris în totalitate, că pentru a respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ulterioară datei de 3 iunie 2011 și a obliga la plata dobânzilor începând cu această dată, instanța de fond a reținut în mod nefondat că dispozițiile OUG 71/2009 au semnificația unei recunoașteri de datorie și totodată că plata parțială de bună-voie a întrerupt cursul prescripției.
A arătat apelanta că OUG 71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamantele intimate le-au solicitat, le-au fost acordate de instanță, ci statuează o modalitate de executare a unor sume ce se plătesc din bugetul de stat, așa încât potrivit art. 8 din Decretul 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în recuperarea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a recunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea și că acțiunea de față se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate și conform art. 171 alin.1 din Codul Muncii.
Printr-un alt motiv de apel s-a susținut că reclamanții-intimați au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese (daune compensatorii) constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Mai mult decât atât, OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin. (3) că „sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..”
Apreciază recurenta că, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, deoarece s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
Potrivit art. 1489 alin. 1 din NCC „dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege", iar conform art. 1535 „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației si dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
În mod greșit prima instanță a acordat reclamantului și intervenienților dobânda legală solicitată pentru toată perioada de întârziere, deci practic o dobândă penalizatoare.
Astfel, prima instanța trebuia să observe că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010:
"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
- în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept"
În același sens sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul justiției.
La 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până ia data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
- în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu
- în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamantul și intervenienții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Față de temeiul invocat de reclamant și intervenienți, respectiv art. 1084 și art. 1088 ale Codului civil de la 1864, s-a arătat că, pe de o parte, aceste texte nu sunt incidente întrucât creanțele nu sunt ajunse la scadență, iar pe de altă parte, în temeiul acestor dispoziții reclamanta avea posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda legală, din ziua cererii în judecată, o dată cu introducerea acțiunilor respective, cale de care nu a uzat.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9, coroborat cu art. 312 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecința, modificarea sentinței civile pronunțată de T. Dâmbovița în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, C. reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică ce vizează excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției, în mod corect instanța de fond a reținut că dobânda penalizatoare pentru întârzierea în îndeplinirea unei obligații cu executare succesivă are natura juridică a unei prestații succesive, dreptul la acțiune privind fiecare prestație fiind supus unui termen de prescripție distinct, cu durata termenului general de prescripție de 3 ani, așa cum a statuat literatura și practica judiciară.
Dobânzile solicitate prin prezenta acțiune nu au fost stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, fără a opera vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției întrucât debitorii nu au recunoscut că datorează aceste sume, în temeiul art. 248 alin. 4CPC și art.12 din decretul 167/1958 instanța admițând în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 15 aprilie 2011 și a respins acțiunea ca fiind prescrisă pentru această perioadă.
Mai mult decât atât, problema prescripției unor astfel de drepturi a fost tranșată de ICCJ prin decizia nr. 7/27 aprilie 2015 prin care, admițând sesizarea formulată de C. de A. Pitești – Secția I Civilă, prin încheierea din 6 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr._, a stabilit, cu caracter obligatoriu, că plățile voluntare eșalonate în temeiul OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
Așa fiind, soluția dată de instanța de fond excepției prescripției dreptului material la acțiune este corectă, criticile formulate prin prezentul apel neputând fi reținute.
Referitore la cealaltă critică care vizează fondul pricinii, urmează a se reține că este, de asemenea, nefondată.
Prin dispozițiile art. 1082, legiuitorul a instituit obligația debitorului de a plăti daune interese pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea credință din partea sa, afară de justificarea unei cauze străine și neimputabile, iar dispozițiile art. 1088 din același cod prevăd: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Aceste dispoziții au fost, de altfel, preluate în mod asemănător de art.1535 din Noul cod civil – „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul creditorului (al reclamantei) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial. O astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Critica potrivit căreia creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenta, fiind afectate de un termen suspensiv, ca urmare a reglementarii unei proceduri speciale de executare, C. retine că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâre judecătorească reclamanta are un titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive, respectiv prin OUG 71/2009 și L.230/2011. Plata creanței reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu a fost eșalonată independent de voința reclamantei, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
Aceasta nu înseamnă că respectivele creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, așa cum susține apelanta cu motivarea că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, iar executarea ei se poate cere numai după împlinirea lui.
În cauză nu este vorba de o astfel de creanța la care face referire apelanta, deoarece creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar aceste hotărâri pronunțate în materia conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art. 289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că ele de la data pronunțării au devenit certe, lichide și irevocabile. Creanțele reclamantei constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executarea a hotărârilor judecătorești.
Referitor la motivul de apel potrivit-căruia în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifica și dobânda legala, se constată că prin neexecutarea integrală a creanțelor la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă, atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care este îndreptățită reclamantă pentru neexecutare integrala a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligată pârâta la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art. 1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparației prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamantei, se cuvin acesteia ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
În acest context, nimic nu susține apărarea pârâtei, în sensul că singura modalitate de daună moratorie cuvenită reclamanților și recunoscută (determinată) de lege ar fi actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial, potrivit art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009, căci o astfel de interpretare nu numai că nu este afirmată de legiuitor, dar ea are la bază un sofism judiciar, dat de extragerea unei concluzii, pornind de la o premisă ce a fost eronat restrânsă, ceea ce, în plan juridic, se exprimă prin excluderea greșită a ideii de daune interese din formularea textului art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009, care nu afirmă nimic despre posibilitatea ori interdicția de a cere, separat de actualizare, dobânzile legale, ca daune moratorii, tocmai pentru că cele două instituții nu se confundă între ele.
În raport de argumentele expuse mai sus, C. constată că prin obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului ci se asigură repararea integrală a prejudiciului și acest motiv de apel fiind nefondat.
Dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamanților la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți.
În niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
Rezultă din cele expuse anterior că reclamanții, în calitate de creditori sunt beneficiarii acestor dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar ea datorită actelor normative menționate mai sus a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Soluția de obligare a apelantei la plata dobânzii se impune și din considerente de echitate, dat fiind că amânarea executării datoriei sau eșalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanță de urgență a guvernului, fără acordul reclamanților creditori, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, și nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
În raport de toate aceste considerente, C. apreciază că apelul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare față de revederile art. 480 NCPC.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.104 din 22.01.2015 pronunțată de T. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. de A. Pitești, cu sediul în Pitești, ., județ Argeș, T. Argeș, cu sediul în Pitești, ., nr.7, județ Argeș și intimatele-reclamante B. M. și I. M. R., ambele cu domiciliul ales la T. Specializat Argeș, ..2, județ Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2015.
Președinte Judecător
E. M. V. G.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-05-13
EM/VM
7 ex.
d.f. Trib. Dâmbovița nr._
j.f. M. I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 526/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 683/2015.... → |
|---|
