Acţiune în constatare. Decizia nr. 1598/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1598/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 1598/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1598
Ședința publică din data de 26 octombrie 2015
Președinte - C.-P. B.
Judecător - E.-S. L.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții M. E., M. G., LÖHR E. D., S. P., C. D., T. C., B. C., B. D., R. T., B. E., M. M. S., S. G., S. V., C. F., B. G., C. A. V., R. V., C. E., C. M. G., S. C., M. C. D., D. G., M. I., V. E., ȘOVĂIALA D., D. I., F.-V. C., I. M., F. C., Z. M., C. V. V., ONIȘCĂ M. C., ONIȘCĂ C. P., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat A. A., în Ploiești, .. 30, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1429/22.05.2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta . SA prin lichidator judiciar CII S. JENICĂ C., cu sediul în București, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții-reclamanți, toți reprezentați de avocat A. A., conform împuternicirii avocațiale nr. 1/13.07.2014, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La solicitarea instanței, avocat A. A., arată că B. D. nu are calitatea de apelant în prezenta cauză.
Curtea rectifică citativul în sensul că B. D., nu are calitatea de apelant ci de intimat în prezenta cauză întrucât nu figurează în cererea de apel.
Avocat A. A., arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația acestuia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. A., pentru apelanții-reclamanți, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul acordării grupei superioare de muncă, conform probatoriului administrat și a raportului de expertiză. Instanța de fond a fost în eroare, apelanții au lucrat în condiții grele de muncă. În loc sa-și fundamenteze decizia pe raportul de expertiză, unde sunt descrise detaliat toate aceste condiții, a luat o decizie eronată, interpretând activitatea acestora ca fiind una ușoară ce nu se încadrează în grupa superioară de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr. _ , înregistrată la data de 05.05.2014 reclamanții M. E., M. G., LÖHR E. D., S. P., C. D., T. C., B. C., B. D., R. T., B. E., M. M. S., S. G., S. V., C. F., B. G., C. A. V., R. V., C. E., C. M. G., S. C., M. C. D., D. G., M. I., V. E., ȘOVĂIALA D., D. I., F. V. C., I. M., F. C., Z. M., C. V. V., ONIȘCĂ M. C., ONIȘCĂ C. P. au chemat în judecată pe pârâta . S.A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate ca pentru perioadele menționate in Anexa la cererea de chemare în judecată au fost angajați in funcții si am lucrat efectiv 100 % din programul de lucru in secții cuprinse in grupa I-a si respectiv, grupa a II-a de munca, pentru perioada 18.03.1969 - 2001, dupa 2001, condiții speciale si respectiv deosebite, iar pe cale de consecința, sa se dispună eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte grupa de munca la care au dreptul.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe perioada menționata in Anexa la prezenta cerere, am fost angajați la intimata, in funcții si in locuri de munca, care se încadrează in grupa I-a si respectiv, grupa a II-a de munca, cu program de lucru de 100 %, pentru perioada 18.03._01, iar dupa anul 2001 condiții speciale respectiv deosebite de munca.
Se menționează că, sunt colegi care si-au desfășurat activitatea in aceleași locuri ca si reclamanții, si in momentul depunerii dosarului de pensionare, li s-au acordat grupa de munca corespunzătoare condițiilor in care au lucrat.
Locurile de munca le-au reprezentat hale industriale din construcție metalica in suprafața de aproximativ 2.000 - 3.000 m.p. având o inaltime de circa 12 metri liniari si erau cunoscute ca ca fiind ateliere mecanice si de producție, fara încălzire corespunzătoare pe timp de iarna, fum si praf de la procesul tehnologic si alte gaze toxice, curent făcut de dimensiunile mari ale halelor, iar vara era groaznic de cald datorita supraîncălzirii construcțiilor metalice. In aceste secții, condițiile au rămas aceleași, fara ventilație si fara încălzire, de la înființare.
Frecvent se efectuau operațiuni tehnologice sub cerul liber, in condiții de temperaturii improprii organismului uman, la sonde unde de asemenea iarna sufereau de frig iar vara era foarte cald, fără a fi de neglijat condițiile in care lucrau, fără apa potabila, alimentație corespunzătoare, ori când aveau evenimente la sonde, stăteau la serviciu săptămâni de zile pana salvau sonda, stingeau incendiul, in funcție de locație, in mijlocul câmpului sau in pădure, fără telefoane, medic sau vreun mijloc de comunicare cu șefii, familia sau civilizația.
Obiectul de activitatea al societății parate ii reprezenta extracția de petrol brut si gaze naturale, care presupunea activitate de foraj cu factorii de risc crescut, se lucra cu utilaje de mare capacitate in apropierea conductelor de aflate sub presiune, in apropierea liniilor electrice de înalta tensiune, instalații de foraj care cântăreau sute de tone existând permanent riscul producerii de accidente, au fost cazuri când colegi au fost vătămați grav, rămânând cu infirmități fizice, ori au decedat datorita inhalării de substanțe chimice, arsuri, expunere la noxe si gaze toxice.
Indiferent de funcția pe care o ocupau si cu care erau încadrați in carnetul de munca, nu au existat practic activității ce se desfășurau in birouri ci activitatea reclamanților se desfășura efectiv cu echipele de foraj in șantiere de foraj cu activității specifice ce presupunea permanent risc de accidente.
Marea majoritatea a timpului se lucra in program de munca nenormata, 12-24 ore/zi, atât in zile lucrătoare legal cat si in cele nelucratoare, cum s-ar spune in foc continuu, fără a avea posibilitatea ca activitatea sa fie oprita.
Șantierele de foraj in care au lucrat au fost: Baicoi, Ț., R., Chitorani, B., V., B., Boldesti-Scaeni, Gaesti, B., A. etc.
Se face precizarea ca, de asemenea, restul personalului ca, subingineri, ingineri, tehnicieni, planificatori, sef secție si servicii, inclusiv personalul din compartimentele de proiectare care au acordat asistenta tehnica necesara, au fost afectați de aceste condiții de lucru in exercitarea atribuțiilor din fisa postului, care presupunea si activități de îndrumare, verificare, control si urmărire a proceselor de producție.
In dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri si expertiza salarizare, normare, organizare a muncii, N. C..
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1429/22.05.2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamații au fost salariați ai pârâtei conform carnetelor de muncă aflate la filele 54-304 vol.I și filele 1-199 vol.II îndeplinind funcții de muncitor necalificat, inginer, motorist, electrician, sondor, lăcătuș, laborant sondă, mecanic, subinginer foraj, primitor distribuitor.
Din cuprinsul raportului de expertiză reclamanții M. G., Löhr E. D.,S. P., C. D., T. C., B. C., R. T., B. E., M. M. S., S. G., S. V.,C. F.,C. A. V., R. V., S. C., M. C. D., D. G., M. I., V. E., Ș. D., D. I., F.-V. C., I. M., F. C., Z. M., C. V. V., Onișcă M. C. și Onișcă C. P. au beneficiat de încadrarea în grupa a II a de muncă în procent de 100%, cu excepția reclamatei Onișca M. C. care a beneficiat în procent de 75%.
În raportul de expertiză expertul a analizat locurile de muncă ale reclamanților din perspectiva atribuțiilor de serviciu și a locului de muncă, considerând întemeiată cererea de încadrare în grupa a I a de muncă potrivit prevederilor poz.95 Anexa 1 a Ordinului nr.50/1990.
Tribunalul, prin prisma actelor deduse judecății constată următoarele:
Potrivit art.3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art.7 al textului de lege invocat de recurentul-reclamant că a fost încălcat, prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II a cel puțin 70% din programul de lucru. În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate în grupele I și II menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.
Potrivit prevederilor art. 2 din H.G nr.559/1990,”personalul care este în activitate din unitățile de profil, aparținînd Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, necuprins în grupa I de munca prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pe întreaga perioada lucrata după data de 18 martie 1969.”
Este adevărat că, de principiu, în cazul conflictelor de muncă sarcina probei incumbă societății angajatoare, conform art.287 din Codul Muncii, însă, în judecarea prezentei cauze, nu trebuie ignorat faptul că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990-aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului.
Ordinul 50/1990, pct.95, Anexa nr.1, cu modificările și completările ulterioare încadrează „operații de sudură executate la interior și lăcătușul montator poate fi asimilat cu lăcătușii construcții și reparații nave care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă” în grupa a I a însă activitatea reclamanților din prezenta cauză nu a vizat activitate de sudură la interior nave.
În aceste circumstanțe, contestarea făcută de reclamantă referitoare la greșita încadrare a activității sale ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, potrivit mențiunilor înscrise în carnetul său de muncă, în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților, este lipsită de temeinicie și nu este de natură să conducă la admiterea acțiunii.
În esență, într-o asemenea ipoteză, reclamantei îi revenea obligația de a administra orice mijloace în contraprobă, de natură să convingă instanța de justețea susținerilor sale, că mențiunile din carnetul de muncă contestate sunt eronate și au la bază”convenția abuzivă” dintre sindicat și patronatul societății prin care art.7 din Ordinul nr.50/1990.
Cât timp activitatea desfășurată de către reclamanți și locurile de muncă au fost încadrate în grupa a II a de muncă, aceste încadrări legale nu pot fi ignorate, unitatea pârâtă nefăcând decât să procedeze la aplicarea lor întocmai, neputându-se susține că acordarea grupei a II a de muncă ar fi fost rezultatul unei eronate aplicări a respectivelor prevederi legale.
Pe lângă invocarea condițiilor nocive în care aceasta și-a desfășurat activitatea, se contestă practic însăși corectitudinea actelor normative din acest domeniu sub aspectul nominalizării diferitelor activități ca încadrându - se în grupa a I a sau a II a de muncă, sub aspectul nominalizării diferitelor activități ca încadrându-se în grupa a I a sau a II a de muncă, susținându-se în acest context că procesul de producție din cadrul unității pârâte genera noxe atât toxice și o poluare a mediului înconjurător atât de gravă, încât s-ar fi justificat ca toți salariații să beneficieze de grupa a I a de muncă.
În ceea ce privește situația reclamanților M. E., B. G., C. E. și C. A. G. care nu au recunoscută grupă superioară de muncă, instanța apreciază în raport de funcțiile deținute, încadrarea acestora la poz.95 Anexa nr.1, pe de o parte cât și încadrarea în condiții speciale ca fiind neîntemeiată.
Activitatea de geolog prestată de reclamanții B. E. și Botoc G. nu se regăsește nominalizată expres la poz.95 Anexa nr.1 și implicit această activitate nu poate fi asimilată acestei poziții.
Activitatea de șofer a reclamantului C. M. G. este prevăzută expres de Ordinul Astfel, în anexa nr. II la Ordinul nr.50 din 5 martie 1990, au fost enumerate următoarele categorii susceptibile de încadrarea în grupa a II/a de muncă:
- poziția nr.206 - șoferii care efectuează prestații la locurile de munca si activitățile cu condiții nocive, grele sau periculoase prevăzute in grupele de munca, potrivit reglementarilor legale;
- poziția nr.208 - șoferii care deservesc autocamioane (inclusiv asimilate acestora) cu capacitatea de transport de cel puțin 10 tone.
În ceea ce privește activitatea acestuia după data de 01.04.2001, activitate prestată în condiții speciale, instanța apreciază că simpla enumerare a condițiilor de încadrare nu conduce a priori la admiterea unei asemenea cereri.
Se poate observa chiar din cuprinsul raportului de expertiză faptul că prin apariția H.G nr.1025/2003 privind condițiile speciale, legiuitorul a menționat în mod expres criterii de încadrare pe care unitățile angajatoare trebuie să le îndeplinească.
În cazul pârâtei aceste criterii nu au fost îndeplinite în mod expres pentru a se justifica o astfel de încadrare.
În ceea ce privește situația reclamantului B. D., instanța constată următoarele:
Pentru dovedirea unei perioade de muncă, reclamantul prin depunerea cărții de muncă privind prestarea unor activități în anumite în favoarea pârâtei nu reprezintă o dovadă certă și singulară în acest sens.
Una din probele necesare constatării unei perioade de muncă este expertiza de specialitate care are rolul de a lămuri cu exactitate instanța cu privire la condițiile de lucru efectiv prestate cât și de climatul în care reclamantul și-a desfășurat activitatea.
Totodată potrivit prevederilor art.331 Cod Procedură Civilă când s-a încuviințat o probă, respectiv o expertiză în termen de 5 zile de la încuviițare, partea este obligată să depună suma statornicită de instanță pentru plata expertului.
Potrivit art.262 alin.2 NCPC, neîndeplinirea acestei obligații atrage decăderea din dovada încuviințată, reclamantul fiind în imposibilitate de a-și proba susținerile din cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.266 Codul Muncii va respinge acțiunea,ca neîntemeiată.
Prin urmare, întrucât activitatea reclamanților la locul de muncă, în cadrul societății pârâte, nu s-a desfășurat in condițiile grupei a I-a de munca, pe o parte și condiții deosebite sau speciale, pe de altă parte, în baza art.266 și următoarele Cod muncii, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții M. E., M. G., Löhr E. D., S. P., C. D., T. C., B. C., R. T., B. E., M. M. S., S. G., S. V., C. F., B. G., C. A. V., R. V., C. E., C. M. G., S. C., M. C. D., D. G., M. I., V. E., Șovăiala D., D. I., F.-V. C., I. M., F. C., Z. M., C. V. V., Onișcă M. C., Onișcă C. P., arătând că, hotărârea instanței de fond este nedreaptă.
În loc să-și fundamenteze decizia pe raportul de expertiză, unde se detaliază pentru fiecare loc de muncă, caracteristicile existente, motivele tehnice pentru care se impune acordarea grupei superioare de muncă, ia decizii eronate, bazate pe judecăți de valoare greșite, interpretând activitatea ca fiind una ușoară ce nu se încadrează în grupa superioară de muncă. B. D.
Meseriile în care au lucrat au fost de muncitor necalificat, sondor, motorist, electrician, lăcătus mecanic, laborant sonde, șofer, inginer, subinginer, strungar și indiferent de funcția ocupată, nu au existat activități desfășurate în birou ci efectiv cu echipaje de foraj în șantiere, existând permanent riscul de accidente.
Față de aceste motive solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul acordării grupei superioare de muncă, conform probatoriului administrat și a raportului de expertiză.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că apelul formulat este nefondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu intimata - pârâtă . SA să se constate ca pentru perioadele menționate in anexa la cererea de chemare în judecată au fost angajați in funcții si au lucrat efectiv 100 % din programul de lucru in secții cuprinse in grupa I- si respectiv, grupa a II-a de munca, pentru perioada 18.03.1969 - 2001, dupa 2001, condiții speciale si respectiv deosebite, iar pe cale de consecința, sa se dispună eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte grupa de munca la care au dreptul.
Potrivit dispozițiilor pct. 3 și 6 din Ordinul nr. 50/05.03.1990 beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca făcându-se de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
În baza pct. 4 din ordin încadrarea in grupele I si II de muncă urma a face în situația în care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.
În consecință, dacă activitatea desfășurată de o persoană într-un loc de muncă se încadrează în categoriile prevăzute în anexa nr.1 sau 2, atunci această persoană poate beneficia de încadrarea în grupa I sau a II-a după caz, în situația în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute în Ordinul nr. 50/1990, și anume:
1.persoana a lucrat efectiv la locurile de muncă incluse în grupa I sau a II –a de muncă în proporție de 50% din programul de lucru pentru grupa I de muncă, respectiv în proporție de 70% din programul de lucru pentru grupa a II-a de muncă;
2.din buletinul de determinare a noxelor rezultă existența unor condiții deosebite la locul de muncă, în sensul că nivelul noxelor la locul de muncă depășește nivelul maxim admis prevăzut de în normele de protecție a muncii.
Prin excepție, pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975, respectiv între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
3.există nominalizarea persoanei de încadrare în grupa I sau a II-a de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Din coroborarea dispozițiilor pct. 2 și 3 din Ordinul nr. 50/1990 rezultă cu claritate faptul că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă este condiționată imperativ de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute, enumerate în anexele 1 sau 2, după caz, sau în cazul unor activități specifice ( cum este domeniul industriei chimice și petrochimice) în actele normative cu caracter special.
In ceea ce – i privește pe reclamanții din prezenta cauză, Curtea reține că au fost angajații S.C. F. S. Ploiești SA în funcțiile de operator geolog, laborant, laborant sondă, motorist, lăcătuș, șef instalație, adjunct sef secție, șef șantier, muncitor necalificat, sondor student, adjunct șef brigadă, inginer, șef serviciu MPRS, vicepreședinte, director general, electrician sondă, sondor, subinginer, inginer șef foraj, laborant fluide foraj, sondor podar, lăcătuș mecanic, strungar, tehnician, contabil, funcționar, motorist, reparații instalații, săpător, responsabil instalație, director tehnic adjunct, director comercial, manager mecanic, inginer foraj, manager mecanic.
Pentru verificarea dacă, în funcție de atribuțiile avute, munca efectiv îndeplinită la locul de muncă, condițiile de lucru pentru perioadele menționate în cererea de chemare în judecată de fiecare reclamant în parte, activitatea acestora se încadrează în grupa superioară de muncă, instanța de fond a dispus efectuarea unui raport tehnic de expertiză in specialitate organizarea muncii și salarizare.
Din concluziile expertului, coroborate cu înscrierile din carnetele de muncă, Curtea reține că locurile de muncă expertizate erau la sondă sau la sediul societății.
Activitatea de foraj sonde în sens larg cuprinde toate operațiunile și lucrările care se execută la forajului unei sonde, fapt ce presupune o organizare de șantier cu toate activitățile conexe (parc auto, cantină, magazii de repere și piese, laborator de determinări, arhivă, gestiune, pază și supraveghere, etc. ) însă activitatea de foraj avută în vedere de legiuitor pentru acordarea grupei I de muncă ( a se vedea Ordinul 125/5 mai 1990, pentru perioada ulterioară datei de 1 martie 1990) se referă strict la operațiunile de foraj la sondă și la personalul care execută aceste operațiuni (“forajul sondelor de țiței și gaze, intervenții, probe de producție, reparații capitale sonde, combustie subterană, exploatarea țițeiului în subteran, detubări sonde și săparea puțurilor pentru repararea coloanelor la sonde”).
Majorității reclamanților care au lucrat la sonde, pentru anumite perioade li s-a acordat grupa a II-a de muncă de către angajator, însă aceștia, nemulțumiți, apreciază că li se cuvine grupa I de muncă și, după anul 2001, condiții deosebite sau speciale .
Verificând situația fiecărui reclamant în parte Curtea reține că pârâta a înscris în mod corect în carnetele de muncă ale acestora grupa superioară de muncă, procentul și perioada pentru care beneficiază de grupa respectivă, încadrarea fiind corect efectuată.
În ceea ce-i privește pe reclamanții ce au desfășurat activități conexe forajului propriu-zis, C. apreciază că nu a fost voința legiuitorului să beneficieze de grupa I de muncă salariați care nu au avut o legătură strânsă cu forajul sondelor, ci doar și-au desfășurat activitatea pe raza de deservire a sondei, fapt ce conduce la înlăturarea concluziilor expertului tehnic de specialitate .
Dealtfel și referitor la ceilalți reclamanți, implicați direct în activitatea de foraj, expertul numit de instanța de fond nu a justificat în mod legal și întemeiat îndrituirea acestora la beneficiul grupei I de muncă. Acesta a încadrat în mod greșit activitatea reclamanților în dispozițiile poziției 95 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 și ale poziției 10 din Anexa 1 a Ordinului 125 /1990. Atât poziția 95 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (operațiile de sudură efectuate în interior la: nave, secții și ., cilindri de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare;lăcătușii construcții și reparații nave și tubulatorii care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă) cât și poziția 10 din Anexa 1 a Ordinului 125 /1990 (experimentarea, recepția și verificarea explozivilor, pulberilor, munițiilor și elementelor de muniții, precum și a produselor pirotehnice) descriu activități cu totul diferite de cele desfășurate de reclamanții din prezenta cauză.
Activitatea de foraj sonde este menționată de Ordinul 50/1990, completat, în Anexa 2 poziția 125 (fiind încadrabilă în grupa a II-a de muncă)– “ Forajul sondelor de țiței, gaze și alte substanțe minerale (sondorii șefi, ajutorii sondorilor șefi, podarii și sondorii, cu excepția celor de la forajul cu sondeze). Intervenții la sondele de țiței și gaze (sondorii șefi, ajutorii sondorilor șefi, podarii și sondorii). Activitatea de operații speciale la sonde.” Ulterior, pentru pentru perioada lucrată după 1.03.1990, această activitate o regăsim la pozitia 13 din Anexa nr.1 la Ordinul nr. 125 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după martie 1990 – “Forajul sondelor de țiței și gaze. Intervenții, probe de producție, reparații capitale sonde, combustie subterană, exploatarea țițeiului în subteran, detubări sonde și săparea puțurilor pentru repararea coloanelor la sonde.”
În consecință, în mod legal și întemeiat instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză, contestarea făcută de reclamanți referitoare la greșita încadrare a activității acestora ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea societății împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților, este lipsită de temeinicie și nu este de natură să conducă la admiterea acțiunii.
Reclamanții nu au probat faptul că mențiunile din carnetele de muncă sunt greșite, că sunt rezultatul unei aplicări eronate a dispozițiilor legale în materie.
În ceea ce privește cererea de acordarea de condiții speciale /deosebite după data de 1 aprilie 2001 aceasta nu poate fi primită întrucât, din raportul de expertiză nu reiese că s-a făcut dovada parcurgerii de către unitate a procedurilor speciale de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale /deosebite reglementate de HG 1025/2003, Legea 226/2006 ( pentru condiții speciale) HG 261/2001 și HG 246/2007 ( pentru condiții deosebite), iar instanța de judecată nu se poate substitui organelor de specialitate implicate în aceste proceduri obligatorii pentru avizarea locurilor de muncă cu condiții speciale sau deosebite.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ. Curtea urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții M. E., M. G., LÖHR E. D., S. P., C. D., T. C., B. C., B. D., R. T., B. E., M. M. S., S. G., S. V., C. F., B. G., C. A. V., R. V., C. E., C. M. G., S. C., M. C. D., D. G., M. I., V. E., ȘOVĂIALA D., D. I., F.-V. C., I. M., F. C., Z. M., C. V. V., ONIȘCĂ M. C., ONIȘCĂ C. P., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat A. A., în Ploiești, .. 30, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1429/22.05.2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul B. D., domiciliat în ., județul Prahova și pârâta . SA prin lichidator judiciar CII S. JENICĂ C., cu sediul în București, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. B. E.-S. L.
Grefier,
M. F.
Red.SEL/Tehnored.MF
5 ex./.26.11.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. E. C. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 686/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
