Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 686/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 686
Ședința publică din data de 26 octombrie 2015
Președinte - C.-P. B.
Judecători - E. - S. L.
- V.-A. P.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea C. R. S., cu domiciliul în Ploiești, . A, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1373/13.05.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în București, .. 29, . 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-contestatoare, personal și asistată de avocat L. G., din cadrul Baroului Prahova, conform împuternicirii avocațiale ., nr._, intimata, reprezentată de avocat F. D. M. din cadrul Baroului București, conform împuternicirii avocațiale ., nr._/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, fiind scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Avocat L. G., pentru recurentă, în dovedirea cererii solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv organigrama intimatei înainte de concediere, noiembrie 2012, organigrama intimatei după concediere, ianuarie 2013, extras contract încheiat între compania SHELL și societatea intimată în octombrie 2008, structura departamentului SHELL din cadrul intimatei existentă pe INTERNET, echipa SHELL din cadrul intimatei, septembrie 2015 Hamburg, structura departamentului Shell din cadrul altor companii din Europa, Declarații autentificate notarial, brevete de invenții ale recurentei precum și dovada CECAR, privind plângerea formulată de recurentă aflată în curs de soluționare.
Avocat F. D. M., pentru intimată solicită respingerea probei cu înscrisuri, ca nefiind utile cauzei, brevetele de invenții nu sunt relevante, nu s-a contestat nici un moment capacitatea profesională a recurentei, în ce privește organigramele, acestea sunt depuse la dosar, iar contractele cu Shell, nu au nicio înrâurire asupra prezentei cauze.
Curtea, în baza art. 305 Cod pr.civilă încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisuri, cu excepția declarațiilor notariale, întrucât în recurs nu sunt admise ca probe noi decât înscrisurile nu și declarațiile de martori
La solicitarea instanței, părțile pe rând, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat L. G., prntru recurentă, având cuvântul, solicitam admiterea recursului, instanța de fond a asimilat condiția desființării efective a postului cu lipsa postului din organigrama societății intimate și redistribuirea atribuțiilor recurentei altor 2 salariați, deși recurenta a dovedit contrariul în sensul că, în mod real postul nu a fost desființat decât „scriptic" atribuțiile sale au fost exercitate, încă din timpul concediului medical de o alta persoana care a si ocupat ulterior, la un anumit interval de timp, postul recurentei. În data de 13 noiembrie, ultima zi de concediu medical a fost 12 noiembrie, contestatoarei i se înmânează notificarea nr.684/13.11.2013 prin care i se aduce la cunoștința hotărârea luată in Consiliu de Administrație cu o zi înainte. Persoana care a sugerat Consiliului de Administrație al societății intimate ca trebuie reorganizat Departamentul Shell Industrie prin desființarea postului de director vânzări nu se afla in raporturi ierarhice directe cu contestatoarea.
Aceeași persoana - A. M. Mataselu a si preluat ulterior așa cum rezulta din înscrisul depus la dosar chiar de intimata o parte din clienții alocați recurentei-contestatoare anterior concedierii. Conform ultimei fise a postului recurenta-contestatoare se subordona directorului general adjunct, acesta fiind de altfel acela care si semnează aceasta fisa de post. Persoana din ierarhia societății îndrituita sa aprecieze activitatea contestatoarei era directorul general adjunct. Postul contestatoarei a fost ocupat in fapt de A. L., director de vânzări pe zona de Vest.
D-l A. L. a fost angajat la societatea intimata in luna august 2012 deci cu câteva luni înainte de concedierea contestatoarei si, în perioada în care aceasta se afla in concediu medical, . din punct de vedere al rezultatelor economice de vreme ce in departamentul Shell vânzările scădeau. La data concedierii, conform fiselor de post a recurentei - contestatoare si directorului de vânzări pe zona de vest 6 atribuții erau comune. Aceste 6 atribuții se regăsesc în fisa de post a d-lui L. A. întocmita la angajarea sa în august 2012, când contestatoarea se afla în concediu. Este absolut evident ca exista la nivelul atribuțiilor un dublaj efectiv al exercitării lor.
O prima declarație a unei persoane si ea cu funcție in ierarhia societății la acel moment confirma ca d-l A. L., în lipsa contestatoarei, s-a declarat practic ca fiind acela care i-a preluat atribuțiile. Aceeași situație si cu cea de a doua persoana, conducătorul unei societăți client al intimatei.
O alta proba indubitabila asupra faptului ca postul nu a fost desființat efectiv este cea referitoare la neconcordanta organigramelor prezentate de intimata la dosar cu situația reala la departamentului Shell - segmentul vânzări. Astfel, intimata a prezentat doua organigrame - 15 ianuarie 2013 si 15 martie 2013- din a căror schema lipsește postul contestatoarei. Nu a existat nici un alt document la nivel de societate care sa confirme aceasta schema organizațională. Este evident ca simpla organigrama nu poate sa acopere la nivel de societate evidenta posturilor si a funcțiilor; practic organigrama este tocmai rezultatul grafic al documentului care înfățișează situația societății cu privire la posturile si funcțiile la un moment dat.
Deci dovada indubitabila din punctul de vedere al intimatei pentru desființarea efectiva a postului l-au reprezentat, așadar, cele doua organigrame.
Trebuie avut în vedere ca intimata era doar un distribuitor pe plan national al unei mari companii internaționale Shell. Aceste organigrame sunt din anul 2014 si prezintă structura departamentului Shell în cadrul societății intimate.
Se observa ca pe postul de "team ledear"este tocmai d-l A. L. organigrama din 24 mai 2014.
Conform susținerilor intimatei, a intervenit reorganizarea activității departamentului SHELL, industrie, si s-a desființat postul de director vânzări, rămânând numai directorii de zona, acest fapt a avut ca scop eficientizarea activității in acest departament.
La numai un an diferența, mai 2014 fata de ianuarie 2013, in sistem de informație publica, apare o organigrama in care schema este absolut aceeași cu cea anterioara lui ianuarie 2013.
Prin urmare, pretinsa reorganizare efectuata in scopul eficientizării activității a durat circa un an si s-a revenit exact la aceeași organizare.
Or, aceleași doua organigrame ulterioare,mai 2014 si aprilie 2015, dovedesc că exista un director de vânzări la nivel national (team leader) care reprezenta veriga de legătura cu compania Shell, privind vânzările pe Romania.
Instanța de fond a tratat în derizoriu acest probatoriu atunci când a motivat ca „indiferent de denumirea anumitor funcții, posturi existente in cadrul organigramei societății sau pe internet, in realitate postul ocupat de către contestatoare a fost desființat"
Consideră ca sub aspectul încuviințării probatoriului greșit instanța de fond a respins proba cu martori solicitata de recurenta care urmarea sa dovedească tocmai situația învederată, a exercitării atribuțiilor sale de către o alta persoana, înca din timpul in care aceasta nu era încă concediata si, ca, în consecința, concedierea a fost una premeditata si evident abuziva.
Pentru aceste motive, solicită casarea cu trimitere la instanța de fond in vederea administrării si probatoriului testimonial pe aspectul învederat, iar in subsidiar, așa in legătura si cu celelalte motive de recurs, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat F. D. M., pentru intimata . SA, solicită respingerea recursului, recurenta-contestatoare a fost angajata societății, ocupând funcția de Director Tehnic, iar ulterior de Director Național Vânzări în cadrul Diviziei Shell, departamentul Industrie.
Pe fondul scăderii vânzărilor și a clienților subdiviziei Industrie, la recomandarea Directorului de Departament Shell, privind măsurile ce se impun pentru eficientizării activității, s-a hotărât desființarea postului contestatoarei. Concluzia raportului de expertiză întocmit în cauză a fost că motivele concedierii sunt reale și serioase, iar desființarea postului a fost efectivă. Nici în prezent, după 3 ani de la concediere nu a fost reînființat postul și nici angajată o altă persoană. Postul contestatoarei a fost prevăzut de angajator pentru un volum de activitate ce nu s-a putut realiza faptic, fiind într-o continuă scădere, cifrele realizate fiind cu mult sub cele avute în vedere la încheierea contractului cu recurenta. Restructurarea postului nu s-a făcut din motive culpabile contestatoarei. Scăderea numărului clienților, a vânzărilor a fost o cauză economică, de piață fără legătură cu acesta.
Faptul că desființarea locului de muncă este efectivă rezultă din organigramele societății în care se află clar evidențiată structura posturilor prin eliminarea locului de muncă desființat. Susținerea recurentei conform căreia atribuțiile sale ar fi fost exercitate de un alt salariat este nereală, În realitate directorii regionali și-au păstrat atribuțiile, fișa postului acestora nu a cunoscut modificări.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova cu nr._ /14.02.2013, contestatoarea C. R. S. a chemat în judecată pe intimata S.C. E. F. România SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere nr.21/14.01.2013 emisă de către intimată, reintegrarea sa în funcția deținută anterior, respectiv- director vânzări segmentul industrie, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul concedierii și până la data reintegrării, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a fost salariata intimatei, îndeplinind inițial funcția de director tehnic, după care a îndeplinit funcția de Director Vânzări Segmentul Industrie în perioada_13, însă intimata în mod nelegal a procedat la concedierea sa, invocând desființarea postului în condițiile în care postul nu a fost desființat, ci doar atribuțiile pe care le-a avut au fost distribuite altor salariați aflați în subordinea sa, motiv pentru care nu a existat o cauză reală, serioasă în ceea ce privește desființarea postului pe care l-a ocupat, mai ales că societatea a înregistrat profit în perioada sus menționată.
La data de 11.06.2013, intimata a formulat o întâmpinare, solicitând instanței respingerea contestației în condițiile în care în mod legal s-a procedat la concedierea contestatoarei pentru motive care nu țin de persoana acesteia, deoarece în realitate postul pe care l-a ocupat contestatoarea a fost desființat efectiv, în mod real, datorită pierderilor financiare înregistrate la departamentul condus de către contestatoare, motiv pentru care a procedat la eficientizarea activității societății prin desființarea unor posturi.
În baza probelor administrate, prin sentinta civilă nr. 1373/13.05.2015, Tribunalul Prahova a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Conform organigramei depusă la dosar, deciziei nr.15/12.11.2012, contractului individual de muncă nr.201/02.12.2008, actelor adiționale anexate acestuia, adeverinței nr.22/14.01.2013, bilanțurilor contabile existente la dosar, planurilor de afaceri pentru anii 2012-2013, contestatoarea a fost salariata intimatei începând cu data de 02.12.2008, îndeplinind inițial funcția de director tehnic, după care începând cu data de 02.11.2010 a îndeplinit funcția de director vânzări la segmentul industrie, însă la un moment dat în urma verificărilor efectuate de către intimată la Departamentul de Vânzări Industrie Shell s-a constatat înregistrarea unor pierderi financiare, determinate de scăderea vânzărilor, motiv pentru care conducerea intimatei prin Consiliul de Administrație a dispus desființarea postului de director vânzări și redistribuirea atribuțiilor pe care le-a avut contestatoarea altor salariați.
În cuprinsul deciziei de concediere nr.21/14.01.2013, s-a menționat că începând cu data de 12.01.2014 încetează contractul individual de muncă al contestatoarei în urma desființării postului ocupat de către aceasta, motivându-se că în anul 2012 au fost înregistrate rezultate slabe la segmentul de industrie al Diviziei Shell, datorită numărului mic de clienți aferent acestui segment, profitabilității în scădere în urma discount-urilor mari acordate clienților pentru menținerea unui nivel minim al vânzărilor.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, inclusiv răspuns la obiecțiuni, expert A. C. F., în urma verificării documentelor contabile existente în cadrul intimatei s-a constatat că postul ocupat de către contestatoare a fost desființat efectiv în condițiile în care acesta nu mai există în organigrama societății, desființare determinată de scăderea volumului vânzărilor, a numărului de clienți în cadrul departamentului Shell Industrie în cursul anului 2012, dată la care s-a constatat o creștere a cheltuielilor cu personalul, creșteri înregistrate la nivelul tuturor compartimentelor societății, iar atribuțiile contestatoarei au fost preluate de către Directorul de Departament și de către Directorul Vânzări Divizia Automotive .
În baza disp.art.65 alin.1,2 codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desființare care trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în perioada 02.12._13 contestatoarea a fost salariata intimatei, îndeplinind inițial funcția de director tehnic, după care a îndeplinit funcția de Director Vânzări la Departamentul Vânzări Industrie în cadrul Diviziei Shell, însă în cursul anului 2012 la departamentul sus menționat s-au înregistrat pierderi economico-financiare determinate de creșterea cheltuielilor cu personalul, scăderea vânzărilor în urma acordării unor discount-uri, motiv pentru care conducerea intimatei a dispus desființarea postului ocupat de către contestatoare în vederea eficientizării activității și redistribuirea atribuțiilor acesteia Directorului de Departament și Directorului de Vânzări Divizia Automotive.
Ca atare, atât timp cât în anul 2012, la nivelul departamentului în care presta activitate contestatoarea, s-au înregistrat scăderi ale vânzărilor prin pierderea unor clienți, creșterea cheltuielilor cu personalul, iar în scopul eficientizării activității intimata a dispus desființarea postului ocupat de către contestatoare, redistribuirea atribuțiilor acesteia altor doi salariați, înseamnă că în realitate postul ocupat de către contestatoare a fost desființat efectiv deoarece acesta nu mai există în organigrama societății, desființare care a fost determinată de o cauză reală și serioasă constând necesitatea eficientizării activității societății, scăderii cheltuielilor cu personalul, mai ales că atribuțiile contestatoarei au fost repartizate altor salariați care aveau posibilitatea să îndeplinească atribuțiile respective.
De altfel, analizându-se toate probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză -răspuns la obiecțiuni efectuat în cauză, reiese cu certitudine că postul ocupat de către contestatoare nu mai există, atribuțiile fiind repartizate altor doi salariați, fiind atributul intimatei de a-și reorganiza toate compartimentele din cadrul societății, de a lua toate măsurile necesare în vederea eficientizării activității, mai ales că niciunul dintre salariații intimatei nu are dreptul să intervină în deciziile Consiliului de Administrație și să dispună cu privire la modalitatea de desființare a unor posturi, de redistribuire a unor atribuții altor salariați.
Faptul că în cuprinsul opiniei separate exprimată de expertul consilier A. C. s-a menționat că în realitate societatea a înregistrat profit în cursul anului 2012, având loc o creștere a cheltuielilor cu personalul, inclusiv după concedierea contestatoarei și că politica intimatei privind acordarea discount-urilor suplimentare nu reprezintă o cauză de desființare a postului ocupat de către contestatoare, cauză inexistentă în realitate, având loc angajări ulterioare concedierii contestatoarei nu înseamnă în mod automat că nu a existat o cauză reală și serioasă la data desființării postului contestatoarei deoarece, în realitate, la stabilirea măsurii privind desființarea postului contestatoarei se ține seama în exclusivitate de performanțele economico-financiare înregistrate la compartimentul în care și-a desfășurat activitatea contestatoarea și nicidecum de profitul înregistrat la nivelul tuturor compartimentelor, iar măsura angajării altor salariați reprezintă prin însăși natura sa exercitarea de către intimată a dreptului acesteia de a-și asigura personalul calificat în vederea asigurării activității societății, drept care nu poate fi cenzurat de către contestatoare.
Apărările contestatoarei conform cărora intimata a fost cea care a aplicat discount-uri majorate la clienți, având ca efect stoparea vânzărilor, diminuarea acestora și că nu a existat o cauză reală, serioasă privind desființarea postului, post existent efectiv, fiind ocupat de către numitul L. A., în calitate de director regional de vânzări, intitulat „Indrustry Team Leader”, potrivit extraselor de pe internet, nu pot fi avute în vedere întrucât intimata este cea care își organizează politica economică la nivelul societății, salariații neavând dreptul să intervină în ceea ce privește derularea raporturilor dintre societate și clienți, iar indiferent de denumirea anumitor funcții, posturi existente în cadrul organigramei societății sau pe internet, în realitate postul ocupat de către contestatoare a fost desființat efectiv, desființare materializată în redistribuirea atribuțiilor contestatoarei altor salariați.
Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente și constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art.65 alin.1, 2 codul muncii, a dispus respingerea contestației în totalitate ca neîntemeiată, întrucât postul ocupat de către contestatoare a fost desființat efectiv, având la bază o cauză reală, serioasă, motiv pentru care nu s-a putut dispune reintegrarea contestatoarei pe un post inexistent în cadrul intimatei și obligarea acesteia din urmă la plata unor drepturi salariale actualizate și indexate în favoarea contestatoarei.
S-a luat act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, arătând că, instanța de fond asimilează condiția desființării efective a postului ,prevăzută de disp.art.65 alin.l si 2 Codul muncii cu lipsa postului din organigrama societății intimate si redistribuirea atribuțiilor recurentei altor 2 salariați, deși recurenta a dovedit contrariul în sensul ca, în mod real postul nu a fost desființat decât „scriptic" atribuțiile sale au fost exercitate, înca din timpul concediului medical de o alta persoana care a si ocupat ulterior, la un anumit interval de timp, postul recurentei.
Modalitatea in care societatea intimata a stabilit ca postul contestatoarei sa fie desființat si, pe cale de consecința, sa procedeze la concedierea acesteia prin nota de informare nr.674/9.11.2012 directorul A. M. Mataselu informează Consiliul de Administrație ca: "este necesara reorganizarea Departamentului de vânzări Industrie Shell, întrucât nu se mai justifica menținerea postului de Director Vânzări Industrie”
Argumentele prezentate în aceasta nota de informare au fost: scăderea vânzărilor pe Departamentul Shell Industrie in anul 2012 octombrie inclusiv; 426 tone fata de 1533 tone in 2011, numărul foarte mic de clienți acoperiți lunar-aproximativ 50 clienți -profitabilitatea in scădere din cauza discounturilor tot mai mari acordate.
În data de 12 noiembrie 2012 in Consiliul de Administrație se adopta măsura propusa in nota de informare, cu aceeași motivare. Dar, instanța urmează a avea in vedere ca toate aceste "evenimente" au loc . care contestatoarea se afla in concediu medical (11 iunie 2012- noiembrie 2012, exista dovezile de concediu medical la dosar), aceasta perioada apropiindu-se de sfârșit.
In data de 13 noiembrie ( ultima zi de concediu medical a fost 12 noiembrie, aspect care poate fi verificat de instanța ) contestatoarei i se înmânează notificarea nr.684/13.11.2013 prin care i se aduce la cunoștința hotărârea luata in Consiliu de Administrație cu o zi înainte.
La data de 14 ianuarie 2013 este emisa Decizia de concediere.
Persoana care a sugerat Consiliului de Administrație al societății intimate ca trebuie reorganizat Departamentul Shell Industrie prin desființarea postului de director vânzări nu se afla in raporturi ierarhice directe cu contestatoarea.
Aceeași persoana - A. M. Mataselu a si preluat ulterior asa cum rezulta din înscrisul depus la dosar chiar de intimata o parte din clienții alocați recurentei-contestatoare anterior concedierii.
Conform ultimei fise a postului recurenta-contestatoare se subordona directorului general adjunct, acesta fiind de altfel acela care si semnează aceasta fisa de post.
Mai precizează că, persoana din ierarhia societății îndrituita sa aprecieze activitatea contestatoarei era directorul general adjunct, postul contestatoarei a fost ocupat in fapt de A. L., director de vânzări pe zona de Vest.
D-l A. L. a fost angajat la societatea intimata in luna august 2012 exista dovada Revisal cu câteva luni înainte de concedierea contestatoarei si, foarte relevant, in perioada in care aceasta se afla in concediu medical, inclusiv - deci . din punct de vedere al rezultatelor economice ( asa cum a susținut permanent intimata), de vreme ce in departamentul Shell vânzările scădeau.
La data concedierii, conform fiselor de post a recurentei - contestatoare si directorului de vânzări pe zona de vest 6 atribuții erau comune.
Aceste 6 atribuții se regăsesc în fisa de post a d-lui L. A. întocmita la angajarea sa în august 2012, când contestatoarea se afla în concediu.
La acel moment al lipsei din profesie directorului de vânzări pe zona Vest, i s-au dat de către conducerea societății un număr de 6 din cele 8 atribuții care reveneau contestatoarei.
O prima declarație a unei persoane si ea cu funcție in ierarhia societății la acel moment confirma ca d-l A. L., in lipsa contestatoarei, s-a declarat practic ca fiind acela care i-a preluat atribuțiile. Aceeași situație si cu cea de a doua persoana conducătorul unei societăți client al intimatei.
Este vorba de persoane care lucrează în mediul corporatist, după reguli occidentale pe aspectul raporturilor de munca, în care înscrisurile de tipul recomandărilor sau prezentării unor situații nu sunt niciodată privite în derizoriu fiindcă este vorba de însăși credibilitatea persoanei respective.
O alta proba indubitabila asupra faptului ca postul nu a fost desființat efectiv este cea referitoare la neconcordanta organigramelor prezentate de intimata la dosar cu situația reala la departamentului Shell - segmentul vânzări.
Astfel, intimata a prezentat doua organigrame - 15 ianuarie 2013 si 15 martie 2013- din a căror schema lipsește postul contestatoarei. Nu a existat nici un alt document la nivel de societate care sa confirme aceasta schema organizațional.
La ultimul termen de judecata intimata a susținut ca fiind companie de tip privat nu are obligația legala de a deține stat de funcții. Statul de funcții este documentul in care sunt înscrise toate posturile si funcțiile din cadrul unității.
Simpla organigrama nu poate sa acopere la nivel de societate evidenta posturilor si a funcțiilor; practic organigrama este tocmai rezultatul grafic al documentului care înfățișează situația societății cu privire la posturile si funcțiile la un moment dat.
Deci dovada indubitabila din punctul de vedere al intimatei pentru desființarea efectiva a postului l-au reprezentat, așadar, cele doua organigrame. Intimata era doar un distribuitor pe plan national al unei mari companii internaționale Shell. Marile companii internaționale au reguli standard de organizare a structurii departamentelor, reguli pe cale le impun societăților cu care colaborează. Astfel dovada esențiala o reprezintă cele doua organigrame depuse de recurenta -contestatoare la ultimul termen de judecata. Aceste organigrame sunt din anul 2014 si prezintă structura departamentului Shell în cadrul societății intimate. Se observa ca pe postul de "team ledear"este tocmai d-l A. L. organigrama din 24 mai 2014.
Chiar daca s-ar putea susține ca ele datează din perioadele - mai 2014, respectiv aprilie 2015- si tot fac dovada existentei regulii sus menționate deoarece anterior lunii ianuarie 2013 adică cand contestatoare ocupa postul de director vânzări, organigrama departamentului SHELL era la fel cu cea prezentata de contestatoare ca aceea care exista pe Internet la un an de la concedierea recurentei-contestatoare.
Între timp, conform tezei susținute de intimata, a intervenit reorganizarea activității departamentului SHELL - industrie- si s-a desființat postul de director vânzări, rămânând numai directorii de zona.
Tot conform susținerilor intimatei acest fapt a avut ca scop eficientizarea activității in acest departament.
La numai un an diferența, mai 2014 fata de ianuarie 2013, in sistem de informație publica ( pe Internet ) apare o organigrama in care schema este absolut aceeași cu cea anterioara lui ianuarie 2013.
Prin urmare, pretinsa reorganizare efectuata in scopul eficientizării activității a durat circa un an si s-a revenit exact la aceeași organizare.
Consideră ca instanța poate sa perceapă ca realitatea, inclusiv cea
rezultând dintr-o logica simpla, este cea arătata de contestatoare, respectiv, in raporturile cu compania internaționala Shell intimata a prezentat tot timpul schema de organizare inițiala, iar organigramele invocate de intimata in dosar, cele din 15 ianuarie 2013 si respectiv 15 martie 2013- sunt întocmite pro causa.
De asemenea, la întrebarea nr. 14- întrebata fiind intimata daca raportările periodice către Shell - inclusiv cele din prezent ( prezentul fiind cel raportat la organigramele din 2014 si 2015 depuse de recurenta ) se fac de către directorii naționali de vânzări, intimata răspunde ca aceste raportări se fac de către directorii de zona.
Or, aceleași doua organigrame ulterioare - mai 2014 si aprilie 2015-dovedesc exact contrariul- si anume ca exista un director de vânzări la nivel national (team leader) care reprezenta veriga de legătura cu compania Shell, privind vânzările pe Romania.
Aceasta construcție logica a fost prezentata si instanței de fond in notele scrise tocmai pentru a dovedi ca organigramele din care „lipsea" postul contestatoarei nu exprimau realitate si ca realitatea era ca in fapt o persoana din partea societății- directorul regional pe zona vest era perceputa in relații cu clintii ca fiind înlocuitorul recurentei contestatoare. Dar instanța de fond a tratat efectiv in derizoriu acest probatoriu atunci cand a motivat ca „indiferent de denumirea anumitor funcții, posturi existente in cadrul organigramei societății sau pe internet, in realitate postul ocupat de către contestatoare a fost desființat"
Consideră recurenta că sub aspectul încuviințării probatoriului greșit instanța de fond a respins proba cu martori solicitata de recurenta care urmează să dovedească situația învederată, a exercitării atribuțiilor sale de către o alta persoana, încă din timpul în care aceasta nu era încă concediata si, ca, în consecința, concedierea a fost una premeditată si abuzivă.
Astfel, recurenta, solicită casarea cu trimitere la instanța de fond în vederea administrării si probatoriului testimonial pe aspectul învederat, iar in subsidiar, așa in legătura si cu celelalte motive de recurs, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii.
Instanța recunoscând societății intimate un drept potestativ exercitat, deciziile Consiliului de Administrație de a dispune cu privire la modalitatea de desființare a unor posturi, de redistribuire a unor atribuții altor salariați", „de a lua toate masurile necesare in vederea eficientizării activității ii creează in consecința intimatei ca printr-o atitudine discreționara sa stabilească prin liberul sau arbitru ca masurile luate de aceasta constituie o cauza reala si serioasa incalcand astfel disp.art.65 alin.l si 2 care sa justifice concedierea legala a recurentei -contestatoare.
Pentru ca măsura concedierii dispuse prin decizia contestata -nr.21/14.01.2013 - sa fie legala, adică sa respecte disp.art.65 alin.l si 2 din C.muncii trebuiau îndeplinite doua condiții: 1.desființarea postului recurentei - contestatoare sa fie efectiva (reala ) 2.cauza desființării postului sa fie reala si serioasa.
O cauza reala asa cum aceasta a fost definita inclusiv de Curtea Constituționala in Decizia 23/2013 si Decizia nr.420/2013 - este atunci cand o astfel de cauza prezintă „un caracter obiectiv, fiind impusa de nevoia depășirii unor dificultăți tehnice, economice, de imperativul economic al creșterii productivității muncii, al adaptării la evoluțiile noilor tehnologii".
Cauza este serioasa atunci cand „situația angajatorului este una grava, amenințând evoluția sau chiar viabilitatea ei".
Instanța de fond a considerat drept cauza reala si serioasa care a justificat desființarea postului recurentei faptul ca in cadrul departamentului Vânzări Industrie-s-au înregistrat scăderi ale vânzărilor prin pierderea unor clienți au crescut cheltuielile cu personalul.
Pentru a stabili dacă într-adevăr cele doua motive susținute de intimata erau cauze reale si serioase instanța de fond trebuia sa cunoască si sa înțeleagă mai întâi semnificația economica a celor doua cauze invocate si apoi, înțelegându-le din punct de vedere economic, sa le acorde sau nu valențe juridice ca fiind acele cauze reale si serioase care au determinat ca si concedierea contestatoarei sa fie legala.
Astfel, chiar si in expertiza efectuata in cauza si contestata amplu de recurenta, dar cu precădere in opinia separata a expertului consilier al recurentei, se stabilește „ de ce au scăzut vânzările „ si anume: pentru că la nivelul departamentului de vânzari s-au acordat clienților deja existenți discount-uri consistente tocmai pentru a-i determina sa mențină relațiile comerciale cu societatea intimata.
Din analiza si interpretarea situațiilor financiare pe anul 2012 instanța găsește răspunsul privind cauzele pentru care vânzările au scăzut in anul 2012 fata de anul 2011.
Recurenta – contestatoare insistă asupra faptului ca aceste explicații se regăsesc în documentele ( este drept, de specialitate contabila) depuse chiar de partea adversa, iar expertul A. C. le-a citat efectiv din aceste înscrisuri:
Deci, societatea intimata afirma in aceste raportări financiare "Marja bruta de vânzări a scăzut in valori procentuale in 2012 fata de 2011, datorita discounturilor majorate către clienți, in contextul diminuării puterii de cumpărare a populației, doar aceasta politica a stopat descreșterea volumului de vânzare .”
Deci, o cauza absolut esențiala a scăderii vânzărilor - recunoscuta de societatea intimata in documentele interne este acordarea de discounturi- (reduceri importante de preț,etc.)
O alta cauza cu caracter general pentru scăderea vânzărilor este cea menționata in aceste documente cu caracter intern: scăderea puterii de cumpărare a populației.
Or, in condițiile in care chiar societatea recunoaște în aceste înscrisuri care emana de la aceasta si care au fost obținute la dosar la solicitarea contestatoarei- ca scăderea vânzărilor este determinata de cauze generale - in mod evident ca aceastea nu pot fi incluse in noțiunea de "cauza reala si serioasa".
In același timp, al doilea element ai cauzei reale si serioase, invocat de instanța si de aceasta data element constatat de expertize l-a reprezentat „creșterea cheltuielilor cu personalul la nivelul tuturor compartimentelor societății.
Prin urmare, existenta acestor doua cauze erau cele care influențau direct o activitate eficienta a societății intimate însa, din situația financiar contabila avuta in vedere de expertiza întocmita in cauza, precum si de expertiza expertului consilier rezulta indubitabil ca si ulterior! concedierii contestatoarei cheltuielile cu personalul au crescut.
Solicită instanței sa aibă în vedere la aceasta interpretare argumentele prezentate in opinia separata exprimata de d-na expert consilier A. C. atât la expertiza inițiala, cat si la răspunsul la obiecțiuni, aceste argumente rezulta din comentariile pe care expertul consilier le face, comentarii privind actele depuse de intimata, spre deosebire de expertiza întocmita de expertul desemnat, diferența de "consistenta" si de nivel științific intre cele doua rapoarte fiind absolut evidenta.
Cresc la nivel de societate cheltuielile de exploatare și foarte relevant cheltuielile cu personalul.
Or, instanța trebuie sa retina si se poate convinge consultând actele adiționale la contractul de munca existente la dosar de faptul ca :la data de 1 aprilie 2012 înainte ca contestatoarea sa intre in concediu medical in iunie 2012 salariul acesteia se diminuează cu 25%. În continuare pentru a eficientiza activitatea Departamentului-societatea intimata dispune concedierea, dar in același timp creste cheltuielile cu personalul.
Prin urmare, în perioada aferenta concedierii contestatoarei, deși societatea intimata considera ca traversează o perioada de activitate mai slaba si, deci, se impunea "reorganizarea", totuși creste aceste cheltuieli de personal.
Instanța de fond motivând ca „in realitate, la stabilirea măsurii privind desființarea postului contestatoarei se tine seama in exclusivitate de performantele economico-financiare înregistrate în compartimentul in care și-a desfășurat activitatea si nicidecum de profitul înregistrat la nivelul tuturor compartimentelor dovedește ca pentru instanța societatea intimata a însemnat in cadrul acestui proces numai Departamentul Shell si nu Societatea E. F. Romania S.A., desi măsura concedierii a fost dispusa de societatea intimata.
Or, Departamentul Shell reprezintă un element de structură al unității, fără personalitate juridică, și care se integrează perfect ansamblului organizațional, eventualele pierderi înregistrate nefiind de natură să justifice concedierea individuală sau colectivă a salariaților încadrați în acest departament dacă angajatorul, privit ca entitate de sine-stătătoare, obține profit.
Într-adevăr este o situație care nu a putut fi contestata nici măcar de intimata ca pe anul 2012 aceasta la înregistrat profit.
Se mai afirmă în motivarea recursului că, atunci când legiuitorul a impus condiția cauzei reale si serioase în privința angajatorului s-a referit cu siguranța la angajator privit in integralitatea sa si nu la parti ale angajatorului, câta vreme acestea nu pot sta in judecata in nume propriu. Tot un element care vine sa contrazică existenta cauzei reale si serioase este si dovada faptului ca ulterior concedierii recurentei societatea intimata a făcut angajări, situație confirmata de mențiunile din raportul de expertiza al consilierului contestatoarei- recurente.
Prin urmare nu se poate susține ca societatea intimata se afla în acea situație obiectiva care sa justifice într-adevăr concedierea contestatoarei recurente.
Contestatoarea este concediata în ianuarie 2013, iar în luna martie 2013 societatea angajează un al treilea director de zona în Departamentul Shell Industrie- respectiv d-l Cicani Vicentiu pe cel de-al treilea post vacant existent în subordinea subsemnatei).
Ca atare, in condițiile unor pretinse „cauze reale si serioase" care la acel moment ar fi afectat în mod real activitatea societății sau cel puțin a Departamentului Shell intimata creste cheltuielile cu personalul făcând angajări.
Pe lângă acest aspect care face dovada ca aplicarea art.65 alin.l si 2 din C.muncii la situația de fapt nu se confirmă- angajarea unei a treia persoane pe postul vacant, post aflat in imediata subordine a recurentei-contestatoare mai face dovada si următorului aspect: la momentul la care s-a luat decizia concedierii recurentei societatea intimata prin notificarea pe care i-a adresat-o a arătat faptul ca nu deține posturi vacante corespunzătoare pregătirii sale. Or, angajarea pe postul imediat inferior era absolut posibila si ar fi îndeplinit si cealaltă condiție amplu invocata de intimata-reducerea cheltuielilor cu personalul.
Atribuțiile pe segmentul vânzărilor, ale salariaților din subordinea contestatoarei erau asemănătoare cu ale acesteia, iar in virtutea principiului cine poate mai mult poate și mai puțin, aceasta putea accepta acest post vacant daca i s-ar fi propus, in condițiile in care intimata traversa așadar o perioada pretins dificila asa cum a pretins.
Dar, si aceasta dovada evidenta a modului abuziv în care s-a dispus concedierea recurentei - contestatoare instanța o circumscrie absolut eronat si surprinzător exercițiului de către intimata a dreptului acesteia de a-si asigura personalul calificat in vederea asigurării activității societății, drept care nu poate fi cenzurat de contestatoare.
Insa, atunci când invoca categoria de „personal calificat" de care societatea intimata a simițit ca are nevoie - dar dupa concedierea recurentei-instanta de fond trebuia sa aibă in vedere calificarea absolut de excepție pe care recurenta-contestatoare o avea in domeniu, inscrisuri pe acest aspect fiind depuse cu borderou cu acte la dosar.
Prin urmare consideră ca fata de probele de la dosar, administratei în fata instanței de fond postul recurentei -contestatoare nu a fost desființat efectiv, ci a fost suprimat de intimata-parata.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata la fond si in recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că recursul formulat este nefondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
Prin decizia de concediere nr.21 din data de 14.01.2013 intimata . SA a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei C. R. S. conform art. 65 din Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana sa, ca urmare a desființării efective a postului ocupat, ca o consecință directă a deciziei Consiliului de Administrație nr. 15 din data de 12.11.2012 prin care s-a decis desființarea postului de director vânzări pe segmentul Industrie din cadrul Departamentului Shell.
În motivarea dispoziției se menționează că s-a decis desființarea postului datorită rezultatelor slabe realizate în anul 2012 pe segmentul de Industrie al diviziei Shell, numărului mic de clienți aferent acestui segment și profitabilității în scădere datorită discounturilor din ce in ce mai mari ce trebuie acordate clienților pentru a menține un nivel minim al vânzarilor.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă .
Desfacerea contractului de muncă pentru reducere de personal, având ca premisă indispensabilă reorganizarea activității, trebuie să corespundă unei nevoi reale și să se facă după criterii obiective, unitatea fiind obligată să facă dovada că a luat măsura pe baza unor justificări aparente.
La baza deciziei Consiliului de Administrație nr. 15 din data de 12.11.2012 al . SA a stat nota de fundamentare a d-nei A. M. M., care, în calitate de Business Unit Manager a arătat că rezultatele pe segmentul Industrie în anul 2012 înregistrează un trend descendent, respectiv s-au realizat pe segmentul Industrie vânzări în cuantum de 426 tone în anul 2012 față de 1533 tone în anul 2011 și numărul de clienți acoperiți lunar este foarte mic pe sectorul Industrie, de aproximativ 50.
Pentru aflarea adevărului în speța dedusă judecății și la solicitarea contestatoarei, instanța de fond a admis proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei și o expertiză salarizare –normare.
Având de răspuns la obiectivele: să se precizeze dacă postul ocupat de contestatoare a fost desființat efectiv, în mod real, serios, în ce condiții, care au fost cauzele care au stat la baza luării acestei măsuri, dacă atribuțiile contestatoarei au fost preluate de alți salariați, în ce condiții, dacă la data emiterii deciziei contestate existau în cadrul intimatei posturi libere corespunzătoare pregătirii acesteia, experta desemnata de instanță arată (fila 113 dosar fond) că postul de director vânzari s-a desființat efectiv, nu a mai fost înființat alt post similar și nu au fost angajate alte persoane în acest departament .
Experta descrie o scădere a vânzărilor în cadrul Departamentului Shell Industrie (801 tone în anul 2011 față de 2800 tone cât era în plan și 608 tone în 2012 față de 1900 tone cât era în plan), dar o creștere a venitului din vânzari raportat la întreaga societate.
În legătură cu acest aspect în mod judicios instanța de fond a procedat la analizarea faptului dacă prin reorganizare s-a răspuns unei nevoi reale a angajatorului care să facă necesară desființarea postului și a apreciat că aceasta a constat în lipsa performanțelor economico-financiare înregistrate la compartimentul în care și-a desfășurat activitatea contestatoarea și nicidecum în profitul înregistrat la nivelul tuturor compartimentelor.
În analiza probelor administrate în cauză, în mod întemeiat, instanța de fond conchide, față de opinia separată exprimată de expertul consilier A. C. în care s-a menționat că în realitate societatea a înregistrat profit în cursul anului 2012, având loc și o creștere a cheltuielilor cu personalul, inclusiv după concedierea contestatoarei, că aceasta nu înseamnă în mod automat că nu a existat o cauză reală și serioasă la data desființării postului contestatoarei. La stabilirea măsurii privind desființarea postului contestatoarei trebuie să se țină seama în exclusivitate de rezultatele economico-financiare ale departamentului în care aceasta lucrează, iar măsura angajării altor salariați ( în alte posturi decât cel desființat) reprezintă prin însăși natura sa exercitarea de către intimată a dreptului acesteia de a-și asigura personalul calificat în vederea asigurării activității societății, drept care nu poate fi cenzurat de către contestatoare.
Cu alte cuvinte, oportunitatea măsurii reorganizării nu poate face obiectul controlului instanței.
Oportunitatea reorganizarii și a concedierii salariatului rămâne un domeniu rezervat angajatorului, legiuitorul lăsând la latitudinea acestuia selecția posturilor pe care le desființează atunci când apreciază că o asemenea măsură duce la eficientizarea activității sale; instanța poate verifica doar buna/reaua credință a angajatorului în luarea măsurii concedierii, în sensul că motivul care stă la baza desființarii postului să aibă un corespondent în realitate și să constituie veritabilul motiv al concedierii, nedisimulând un alt temei.
În speță, așa cum a arătat și instanța de fond, intimata a făcut dovada justificării desființării postului, desființarea a fost efectivă, astfel cum rezultă din organigrama societății și nu există probe din care să reiasă că măsura concedierii disimulează un alt temei .
În ceea ce privește preluarea atribuțiilor contestatoarei experta menționează acestea au fost preluate de doamna A. M. P. – director departament și de către d-l D. B.- director vânzări divizia Automotive pe durata concediului medical al reclamantei (anterior concedierii) și nu de către d-l A. L., director de vânzări pe zona de Vest, pretins angajat pentru a prelua atribuțiile de serviciu ale contestatoarei, cum afirmă recurenta în motivele de recurs.
Curtea nu poate primi solicitarea recurentei de a se avea în vedere în acest sens declarațiile autentificate de martori depuse în recurs întrucât acestea nu au fost primite ca probe de instanța de recurs, în această cale de atac, potrivit dispozițiilor art. 305 C.pr.civ. fiind admisibilă doar proba cu înscrisuri noi (nu și cu martori).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de contestatoarea C. R. S..
În temeiul art. 274 C.pr.civ. Curtea va lua act că intimata va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea C. R. S., cu domiciliul în Ploiești, . A, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1373/13.05.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în București, .. 29, . 4.
Ia act că intimata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2015.
Președinte Judecători
C. - P. B. E. - S. L. V.-A. P.
Grefier
M. F.
Red.SEL/Tehnored.MF
4 ex./26.11.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.fond- C. M.
Operator de date cu caracter personal Notificare nr.3120/2006
| ← Cereri. Decizia nr. 1613/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1598/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
