Conflict de muncă. Sentința nr. 212/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 212/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 7442/40/2012
Dosar nr._ anulare act adițional
modificare mențiuni registru evidență salariați
R O M Â NI A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 7 februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 212
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul T. G. și pârâta . B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, și la a doua strigare a pricinii, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii și arată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la excepția autorității de lucru judecat și pe fondul pricinii.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ și întregită ulterior( f.143), reclamantul T. G. a chemat în judecată pe pârâta S.C A. G. B., solicitând:
- obligarea acesteia la modificarea înscrisurilor din registrul general de evidență a salariaților, reprezentând drepturile salariale pentru perioada ianuarie-februarie 2011 ;
- anularea actului adițional la contractul individual de muncă încheiat cu pârâta la data de 07.12.2010.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 06.11.2010, conform încheierii nr. 238 a Tribunalului B., s-a admis cererea debitoarei . B. de deschidere a procedurii generale de insolvență.
Reclamantul a arătat și că ,în data de 07.12.2010, conducerea . B. a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă al reclamantului,fiindu-i stabilit un salariu de 720 lei (salariu operat in cartea de muncă la poziția 80), fără respectarea prevederilor Contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011, nr. 872/2007din_, publicat in Monitorul Oficial, Partea V nr. 10 din_, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 872/21.03.2007 precum și ale Actului adițional nr. l încheiat la acest contract in data de 25.11.2010 și înregistrat la M.M.F.P.S.-S.D.S. sub nr. 615 din data de 3.01.2011, potrivit cărora acesta salariu ar fi trebuit să fie de 1260 lei (840 lei x 1,5(coeficient de ierarhizare).
A adus la cunoștința conducerii societății că se încalcă prevederile legale prin stabilirea în actul adițional a unor drepturi salariale sub minimele stabilite la nivel superior. Motivarea diminuărilor a fost că societatea este în insolvență și nu se mai aplică prevederile din contractul colectiv pe ramură, fapt total neadevărat deoarece in Codul muncii este menționat clar ca prevederile contractului colectiv de muncă nu se mai aplică in condițiile de lichidare a societății - ceea ce s-a întâmplat cu S.C. A. G. SA B. în luna martie 2011 când, prin încheierea nr. 197 din 3.03.2011 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului B., s-a dispus . debitoarei S.C. A. G. SA B..
În drept,reclamantul a invocat dispozițiile art.238 din Codul muncii - Legea 53/2003, preluat de art.l32din Legea 62/2011,prevederile Contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011, nr. 872/2007din_, precum și ale Actului adițional nr. l încheiat la acest contract în data de 25.11.2010 și înregistrat la M.M.F.P.S.-S.D.S. sub nr. 615 din data de 3.01.2011.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri.
Legal citată, pârâta ., reprezentată legal prin lichidator judiciar CII D. C. L.,a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2807/15.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., solicitând în consecință respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, pârâta a arătat că reclamantul solicită de fapt acordarea drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie –februarie 2011, la nivelul salariului de bază prevăzut de CCM ramură nr. 872/2007 și a Actului adițional nr.615/2011, respectiv al sumei de 810 lei, considerând totodată că actul adițional la contractul individual de muncă intervenit între reclamant și pârâtă la data de 7.12.2010, prin care părțile au convenit diminuarea salariului tarifar la nivelul sumei de 720 lei, este încheiat contrar dispozițiilor legale.
În realitate însă, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență împotriva societății pârâte și a pierderii a principalei surse de venituri după retragerea licenței de operator servicii publice apă-canal, la data de 7.12.2010, conducerea societății a procedat la diminuarea salariului tarifar a tuturor salariaților la nivelul sumei de 720 lei, pe baza unor acte adiționale la contractele de muncă ale salariaților, semnate de comun acord de către părți.
Ulterior acestor diminuării salariale, pârâta a fost antrenată într-o . litigii de muncă prin care angajații au solicitat anularea actului adițional semnat la 7.12.2010 și, pe cale de consecință, acordarea retroactivă a diferențelor salariale de la data de 1.12.2010 și până la încetarea contractului de muncă, calculate la nivelul prevederilor CCM unitate nr. 14/27.04.2007.
În această situație s-a aflat și reclamantul care, în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului B., a atacat actul adițional semnat și a solicitat drepturile salariale cuvenite la nivelul celor stabilite de prevederile CCM aplicabil, începând cu data de 1.12.2010 și în continuare, precum și consemnarea în carnetul de muncă a acestor drepturi, începând cu luna decembrie 2010.
Prin sentința civilă nr. 2807/15.06.2011 pronunțată în acest dosar, instanța a dispus că, în ceea ce privește diminuarea salariului de bază, cuprinsă la punctul 1 a Actului adițional din 7.12.2010, aceasta este lovită de nulitate doar parțial, pentru perioada 7.12._10, pentru care se va consemna în carnetul de muncă al reclamantului cuantumul drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2010, motivat de faptul că perioada indicată intră sub incidența prevederilor CCM la nivel de unitate în privința salariului tarifar.
Hotărând în acest mod, instanța a reținut că doar până la data de 31.12.2010, este nelegală diminuarea salariului tarifar al angajatului, întrucât CCM unitate ce prevedea un salariu minim tarifar de 800 lei și-a produs efectele doar până la acea dată, urmând ca, începând cu 1.01.2011 și până la încetarea contractului individual de muncă al reclamantului Actul adițional din 7.12.2010 să producă efecte, iar diminuarea salarială convenită de părți să fie așadar valabilă, câtă vreme nu mai sunt incidente alte clauze speciale care să instituie un astfel de salariu minim garantat pe unitate.
Pârâta a arătat și că în registrul de evidență al salariaților consemnările pentru lunile ianuarie și februarie 2011 s-au făcut așadar raportat la acest drept câștigat, la nivelul salariului stabilit de părți prin Actul adițional din 7.12.2010.
În aceste condiții, pârâta a apreciat că, în mod implicit, instanța de judecată s-a pronunțat și cu privire la pretențiile deduse judecății pe calea acțiunii din acest dosar pentru lunile ianuarie și februarie 2011, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art.1201 cod civil privind autoritatea de lucru judecat.
Astfel, pârâta a susținut că sunt întrunite în cauză toate condițiile reținerii autorității de lucru judecat, cea dintâi acțiune fiind soluționată în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească. Față de acest aspect, pârâta a evidențiat că reclamantul ar încerca să obțină reformarea unei hotărâri pronunțate de instanța de judecată, prin ocolirea autorității de lucru judecat, deși cazurile în care se poate solicita revizuirea hotărârilor judecătorești sunt limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Faptul că, în realitate, prezenta acțiune constituie o încercare de revizuire a hotărârii anterioare este dovedit, în principal, de modul în care reclamantul a înțeles să-și formuleze acțiunea, solicitând doar obligarea pârâtei la modificarea registrului de evidență a salariaților, aspect care are însă un caracter subsidiar, deoarece o asemenea modificare nu ar putea fi operată fără ca, în principal, să existe o hotărâre judecătorească prin care să fie acordate și drepturile salariale propriu-zise.
Pe de altă parte, pârâta a observat și faptul că Actul adițional nr. 1 la CCM ramură exista și la momentul formulării pretențiilor inițiale de către reclamant, precum și pe toată durata desfășurării litigiului ce a format obiectul dosarului arătat, astfel încât acesta nu poate avea caracterul unui înscris nou așa cum el este definit în accepțiunea disp. art. 322 alin.5 Cod procedură civilă.
Pârâta a arătat că acțiunea reclamantului este și neîntemeiată, aspect ce rezultă fără echivoc din chiar prevederile actelor indicate de aceasta în sprijinul pretențiilor sale.
Astfel, conform prevederilor CCM ramură nr. 872/2007, salariul de bază minim pe ramură se negociază și se stabilește pentru fiecare an, art.50 alin.5 dispunând totodată că, în cazul unei situații economice deficitare în asigurarea acestui salariu minim pe ramură și a coeficientului minim de ierarhizare, măsurile stabilite de comun acord de patronate și sindicate prevalează în raport cu prevederile articolului ce stabilește nivelul acestui salariu minim la nivel de ramură (art. 50 alin.1 și 4).
Or, raportat la aceste prevederi, deschiderea procedurii de insolvență față de societatea pârâtă, dublată la acel moment de pierderea licenței de operator servicii publice apă-canal, constituie o „situație economică deficitară” incapabilă să susțină cheltuieli cu salariile la nivelul celor din anii anteriori, deoarece nu mai existau fondurile necesare menținerii unor salarii peste medii.
Mai mult, chiar în cuprinsul Actului adițional nr. 1 la CCM ramură, care stabilește cuantumul salariului minim garantat la nivel de ramură la suma de 810 lei pentru lunile ianuarie și februarie 2011, în partea finală se precizează în mod clar că, în cazul societăților comerciale a căror situație economică nu permite aplicarea salariului minim negociat, se va face aplicabilitatea art. 50 alin.5 din CCM ramură nr. 872/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul T. G. a chemat în judecată pe pârâta S.C A. G. B., solicitând:
- obligarea acesteia la modificarea înscrisurilor din registrul general de evidență a salariaților, reprezentând drepturile salariale pentru perioada ianuarie-februarie 2011;
- anularea actului adițional la contractul individual de muncă încheiat cu pârâta la data de 07.12.2010.
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi cu privire la excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2807/15.06.2011, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ ,pe care o va admite doar în raport cu capătul de cerere de anulare a actului adițional din. 7.12.2010 la contractul individual de muncă nr. 670 din 3.10.2005, cu consecința respingerii ca inadmisibil a acestui capăt de cerere.
În schimb,va respinge această excepție în raport cu capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la modificarea înscrisurilor din registrul general de evidență a salariaților, întrucât nu este dată tripla identitate cerută de art. 1201 Cod civil .
Aceasta întrucât deși, în dosarul nr._ și în dosarul de față sunt aceleași părți, obiectul și cauza acțiunilor sunt diferite.
Astfel, în primul dosar, reclamantul solicitase constatarea nulității actului adițional la contractul individual de muncă încheiat la 7.12.2010, obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești (inclusiv diferențe salariale pentru perioada decembrie 2010- aprilie 2011) și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Iar, în prezenta cauză, pretenția reclamantului este reprezentată și de modificarea mențiunilor din registrul de evidență a salariaților, cu privire la salariul de bază cuvenit pentru lunile ianuarie și februarie 2011, iar temeiul de drept al cererii este reprezentat și de Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii gospodăriei comunale, locativă și transporturi locale nr. 872/2007 și de Actul adițional nr. 1/2010 la acest CCM, înregistrat sub nr. 615/3.01.2011.
În acest context, pentru acest capăt de cerere nu este dată autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2807/2011 a Tribunalului B., ca excepție ce vizează aspectul negativ al puterii de lucru judecat, respectiv exclusivitatea hotărârii.
Cu toate acestea, sentința civilă nr. 2807/2011, irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, se impune în prezenta cauză din perspectiva aspectului pozitiv al puterii de lucru judecat, mai precis a obligativității sale.
Așadar, la soluționarea acestei pretenții a reclamantului, tribunalul este obligat a avea în vedere că, în procesul anterior, s-a stabilit în mod irevocabil,că nulitatea actului adițional din 7.12.2010 la contractul individual de muncă al reclamantei este dată numai parțial, respectiv pentru intervalul 7.12._10.
De asemenea, că judecata pretențiilor de acordare a diferențelor de salarii – rezultate în urma constatării nulității actului adițional din 7.12.2010 –ca și celelalte pretenții bănești, a căror soluționare a fost disjunsă și a făcut astfel obiectul dosarului nr._, a fost suspendată în temeiul art. 36 din Legea 85/2006.
Pe de altă parte însă, se impune a fi menționat că, într-adevăr așa cum a sesizat și pârâta, modificarea mențiunii cerută de reclamant cu privire la salariul său de bază pentru lunile ianuarie și februarie 2011 presupune mai întâi, în raport cu temeiurile de fapt și de drept invocate de acesta, analiza legalității nivelului salariului de bază acordat salariatului de pârâtă în aceste luni, respectiv cel de 720 lei/lună.
Iar această analiză poate fi făcută din perspectiva CCM ramură nr. 827/2007 și a Actului adițional nr. 1/2010 la acesta, deoarece nu a fost realizată în alt dosar, așa încât tribunalul va reține că potrivit art. 50 alin.5 din CCM ramură:
„Patronatul și sindicatele din unitățile care au o situație economică deficitară în asigurarea salariului minim și a coeficienților minimi de ierarhizare vor solicita patronatelor și sindicatelor la care sunt afiliați să îi sprijine în realizarea unei analize tehnico-economice și financiare. Soluțiile identificate cu această ocazie și măsurile stabilite de comun acord prevalează în raport cu prevederile art. 50 alin. (1) și alin. (4).”
Iar din Actul adițional nr. 1/2010 la acest CCM, rezultă aplicarea și în anul 2011, a prevederilor art. 50 alin.5 mai sus citate.
Or, față de situația concretă a pârâtei aflată în procedura generală de insolvență, tribunalul constată că a fost dovedită în cauză „situația economică deficitară” a pârâtei care, în urma pierderii licenței de operator servicii publice apă-canal, nu a reușit să mai asigure salariaților nivelul salariului de bază minim prevăzut de CCM ramură pentru lunile ianuarie și februarie 2011, respectiv de 810 lei/lună.
Iar în aceste împrejurări, stabilirea salariului de bază minim la suma de 720 lei/lună pentru lunile ianuarie și februarie 2011 (mai mare decât salariul minim brut pe economie de 670 lei/lună,prevăzut pentru anul 2011 prin HG nr. 1193/2010) prin actele adiționale din 7.12.2010, este de natură să respecte clauzele contractuale invocate în cauză,context în care nu se impune modificarea mențiunilor din registrul general de evidență a salariaților în sensul cerut de reclamant,cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite excepția autorității lucrului judecat a sentinței civile nr. 2807 din 15.06.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ în raport cu capătul de cerere de anulare a actului adițional din. 7.12.2010 la contractul individual de muncă nr. 671 din 3.10.2005 și, pe cale de consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul T. G., domiciliat în loc D. .. 9 ., în contradictoriu cu pârâta . - prin lichidator judiciar D. C. L.- loc. B.,., ..A, ..
Respinge ca nefondat capătul de cerere de modificare a registrului general de evidență al salariaților în privința salariilor aferente perioadei ianuarie –februarie 2011.
Definitivă .
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 februarie 2013.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
5 ex/20.03.2013
| ← Despăgubire. Sentința nr. 467/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
