Conflict de muncă. Sentința nr. 18/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 2987/40/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.18
Ședința publică de la 08.01. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul M. I. și pe pârâta .. B. - prin administrator: P. C., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar O. M. pentru reclamantul lipsă, lipsă fiind și reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că s-au depus la dosar interogatoriu și înscrisuri într-un singur exemplar din partea pârâtei și un memoriu din partea reclamantului,în cuprinsul căruia arată că nu poate fi prezent la termenul de judecată deoarece în data de 10.01.2013 trebuie să fie prezent la lucru în Franța .Instanța constată că memoriul este însoțit de documente din care rezultă că ,în prezent, reclamantul este angajat în baza unui contract de muncă pentru durată determinată iar activitatea urmează să fie desfășurată în sudul Franței .La dosar s-a depus de către reclamant și copia documentelor de călătorie din care rezultă că în data de 08.01.2013 urmează a fi prezent la B. de unde urmează să se deplaseze la Marseille. Față de această situație instanța constată că nu sunt întrunite premisele prevăzute de art. 225 C. pr. Civ ,lipsa reclamantului fiind justificată .Instanța văzând și că proba cu interogatoriul nu este utilă cauzei va respinge solicitarea de administrare a acestei probe. Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Mandatarul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să se țină cont de memoriul scris depus de reclamant.
TRIBUNALUL,
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 26.04.2012 și precizată ulterior ,reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâta . B. solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor ce i se cuvin conform legislației în vigoare și a contractului de muncă încheiat cu aceasta,respectiv salariulprevăzut în contractul de muncă; sporul pentru orele lucrate suplimentar; compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă cuvenite proporțional cu timpul lucrat ,diurna pentru perioada cât a făcut deplasarea în Belgia,contravaloarea biletelor de transport .
În fapt, a arătat că în perioada 14 decembrie 2011- 15 martie 2012 s-a deplasat în Belgia, în calitate de angajat al ., unde a executat lucrări de instalații, în baza contractului individual de muncă nr. 703/13.12.2011.
Pentru munca prestată societatea avea obligația să-i plătească drepturile salariale și chiria-conform prevederilor contractuale și ale legislației în vigoare. Deși a solicitat în mod repetat, atât el cât și colegii săi, acordarea acestor drepturi, administratorul societății a amânat plata arătând că urmează să facă încasări de la beneficiari. În urma insistențelor sale de a i se plăti drepturile i s-a cerut să părăsească spațiul de cazare și să se întoarcă în țară spunându-i-se că este „demisionat” ,fără a i se asigura bilet de transport și fără a i se înmâna o decizie scrisă .
Calculul sumelor solicitate a fost prezentat în anexă scrisă atașată la cerere .
Având in vedere că nu a primit nici o decizie de încetare a activității, a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor prevăzute de art. 80 al. 1 si 3 din Codul Muncii. A mai menționat că a solicitat în scris firmei respective, plata drepturilor ce i se cuvin, transmiterea deciziei de încetare a activității și a extrasului din registrul general de evidență a salariaților cuprinzând înscrierile referitoare la persoana sa, dar nu a primit nimic din cele solicitate si nici un fel de răspuns.
Reclamantul a solicitat actualizarea sumelor cuvenite în funcție de indicii de inflație .
În dovedire a depus la dosar înscrisuri .
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare. A solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat și încheiat sub nr.703 din 13.12.2011 ( fila 10-13 ds.) reclamantul a devenit angajat al societății pârâte pe durată nedeterminată urmând să înceapă activitatea la data de 15.12.2011. Acesta a fost angajat în funcția de „instalator ventilare și condiționare apă „, locul de muncă urmând să fie desfășurat la sediul societății sau în deplasare la șantierul beneficiarului lucrării respective.
În cuprinsul contractului se arată că durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi respectiv de 40 de ore pe săptămână ,repartizarea programului urmând să se facă în intervalul 08,00-16,00. La litera „I” din contract s-a specificat faptul că reclamantul are dreptul la un concediu anual de odihnă de 21 de zile lucrătoare.
În cuprinsul contractului s-a prevăzut acordarea unui salariu de bază lunar brut de 810 lei ( inclusiv sporul legal de vechime în muncă de 5 %), urmând ca data de plată a salariului să fie data de 20 ale lunii următoare.
Conform procesului verbal nr._ din 30 mai 2012 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului B. ( fila 22 ds.) ,în urma controlului efectuat de această instituție la sesizarea adresată de către reclamant în 17.04.2012 ,s-a stabilit că pârâta nu ar fi făcut dovada plății drepturilor salariale respectiv a plății diurnelor aferente perioadei de detașare către reclamant.
Din relațiile înaintate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B., relații solicitate de către instanța de judecată ( filele 23-24 ds.) ,rezultă că unitatea pârâtă se află în stare de funcțiune, persoana împuternicită pentru aceasta în calitate de administrator fiind P. C..
Prin adrese înaintate societății s-a solicitat ca aceasta să facă dovada achitării drepturilor solicitate de reclamant pentru perioada decembrie 2011-martie 2012 punându-se în vedere prevederile art.272 din Legea 53/2003.
Pârâta nu a formulat întâmpinare dar a solicitat amânarea în vederea pregătirii apărării ( fila 27 ds.) prin cererea depusă pentru termenul din data de 25 iunie 2012 .
În cuprinsul acestei cereri a arătat că drepturile salariale au fost plătite de către societate . În ceea ce privește activitatea desfășurată de către reclamant a menționat că acesta a fost detașat către un alt angajator care i-a plătit drepturile salariale până în data de 04.02.2012. A susținut că începând cu 04.02.2012 reclamantul a revenit în cadrul firmei, iar pe data de 07.02.2012 acesta a intrat în grevă spontană. I s-au plătit 250 de euro în numele societății cu care avea contract de prestări servicii ( Satim SRL) iar după 3-4 zile reclamantul a părăsit locul de muncă pentru a lucra pentru o terță firmă franceză fără a exista încheiat un contract. A susținut că beneficiarul belgian în repetate rânduri a somat societatea pârâtă să retragă acest angajat de pe șantier care împreună cu alți colegi nu se ținea de treabă, nu executa lucrări corespunzătoare și chiar lipsea de la locul de muncă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și proba cu doi martori, fără a indica însă numele și domiciliul acestor persoane.
La cererea de amânare au fost anexate înscrisuri.
Ulterior, societatea nu a mai formulat alte apărări în cauză.
În legătură cu administrarea probei cu interogatoriul instanța are în vedere faptul că întrebările propuse de către reclamantă vizează aspecte legate de detașarea reclamantului la o societate terță, respectiv S.C. Satim Belgia despre care pârâta a arătat că se afla în relații contractuale în sensul că avea încheiat cu această societate contract de prestări servicii. Instanța observă că în situația unei detașări a reclamantului la o societate colaboratoare a societăți pârâte exista obligația angajatorului de a ține evidența organizări muncii reclamantului ,inclusiv în ceea ce privește documentele încheiate în legătură cu această detașare .Astfel ,situația detașării nu reprezintă un aspect personal dintre cele la care face referire art.218 C. proc . civ . ,ci reprezintă un element a cărui evidență este în sarcina angajatorului, perioada detașării și elementele în legătură cu aceasta fiind necesar a face obiectul înregistrării în Registrul general de evidență a salariaților ,conform prevederilor art.34 alin.3 din Legea 53/2003.Conform alineatului 5 din acest articol tocmai angajatul este îndreptățit să solicite eliberarea de documente care să ateste activitatea desfășurată, durata activității și a celorlalte elemente înscrise în cuprinsul acestui registru.
Și prezența reclamantului la locul de muncă și împrejurările desfășurării activității de către acesta reprezintă elemente a căror evidență trebuie ținută de angajator.
Instanța are în vedere - în ceea ce privește dovada plății drepturilor salariale astfel cum este reglementată de art.168 alin.1 Cod proc.civ. – că aceasta reprezintă un aspect care nu este condiționat de administrarea probei cu interogatoriul câtă vreme plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. De altfel, statele de plată precum și celelalte documente justificative trebuie păstrate și arhivate de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile conform legii.
Societatea pârâtă a depus înscrisuri privind această plată urmând ca în raport de susținerile reclamantului din răspunsul la întâmpinare instanța să le aibă în vedere.
Deoarece pentru termenul din 08.01.2013 reclamantul a făcut dovada că nu poate fi prezent în instanță el fiind angajat în baza unui alt contract pe durată determinată potrivit căruia urmează să-și desfășoare activitatea în afara teritoriului țării, respectiv în sudul Franței, instanța a considerat că nu se impune administrarea probatoriului cu interogatoriul reclamantului.
Văzând și prevederile art.103 alin.1 precum și prevederile art.170 alin.3 Cod proc.civ. dar și a faptul că deși prin cererea de amânare pârâta a solicitat administrarea probei cu martori însă nu a indicat numele și domiciliul acestor martori instanța a dispus decăderea pârâtei din administrarea acestei probe.
Analizând actele și lucrările dosarului,pe baza probelor administrate ,instanța reține că:
Potrivit art.159 alin. 1 din Legea 53/2003 salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă,alineatul 2 stabilind că pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Va reține instanța de judecată pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei că reclamantul a prestat muncă pentru societatea pârâtă în baza contractului individual de muncă nr.703 din 13.12.2011 inclusiv în intervalul începând cu 15.12.2011 și până la data de 11.03.2012. Are în vedere că pe lângă contractul individual de muncă existent la dosarul ,înscrisurile din care rezultă plata parțială a salariului precum și documentele din care rezultă momentul deplasării pârâtului la locul unde urma să-și desfășoare activitatea ,respectiv în Belgia . De asemenea, are în vedere cererea formulată de către reclamant prin care acesta a solicitat aprobarea încetării contractului de muncă în baza acordului părților conform art.55 lit.b din Codul muncii ( fila 75 ds.).
Prin apărările formulate la 03.01.2013 ( f.93 ds.) reclamantul a arătat că documentul reprezentând cererea sa de încetare a raportului de muncă ar reprezenta în fapt un formulat tipizat pe care a fost obligat să-l semneze odată cu încheierea contractului de muncă. A arătat că nu a existat un astfel de acord al său. Instanța va înlătura aceste susțineri ale reclamantului câtă vreme din lucrările dosarului nu rezultă că documentul scris prezentat de către unitatea pârâtă ( f.75 ds.) și care poartă semnătura reclamantului a fost semnat în altă împrejurare decât cea de la momentul la care face referire înscrisul, respectiv la data de 12.03.2012.
Faptul că un asemenea document ar reprezenta un formular tipizat nu are relevanță în ceea ce privește stabilirea momentului întocmirii acestui document existând posibilitatea angajatorului ca pentru situații cum ar fi încetarea contractului prin acordul părților să fie întocmite documente tipizate.
Pe cale de consecință va reține că, raporturile dintre părți au încetat în baza art.55 lit.b din Codul muncii prin acordul părților începând cu 12.03.2012.
În ceea ce privește apărarea formulată de pârâtă potrivit căreia reclamantul a fost detașat la societatea Satim SRL ,instanța are în vedere faptul că deși la dosar au fost depuse ordine de detașare ( f.76,77 ds.) societatea pârâtă nu a făcut dovada că acestea au fost aduse la cunoștința reclamantului sau că societatea la care s-a dispus detașarea și-a îndeplinit obligația de plată a drepturilor salariale către reclamant.
Astfel, potrivit art.45 din Legea 53/2003 detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă din dispoziția angajatorului la un alt angajator în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. Angajatorul care dispune detașarea având obligația de a-l informa pe salariat.
Mai mult ,deși art.47 alin.1 din Legea nr. 53/2003 stabilește că drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea ,același articol prevede faptul că dacă angajatorul la care s-a dispus detașarea nu-și îndeplinește integral și la timp toate obligațiile față de salariatul detașat ,acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus detașarea și că ,în cazul în care există divergență între cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu-și îndeplinește obligațiile ,salariatul are dreptul de a reveni la locul său de muncă de la angajatorul care l-a detașat ,de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre cei doi angajatori și de a cere executarea silită a obligațiilor neîndeplinite.
Cum, la dosarul cauzei nu a fost depus nici un document din care să rezulte că pârâta și-ar fi îndeplinit obligația de a-l informa pe reclamant despre faptul detașării și nici dovada că angajatorul la care s-a dispus detașarea și-a îndeplinit obligația de plată a salariului, instanța în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate va constata că este întemeiată cererea reclamantului cu privire la drepturile pentru care a fost angajatul acesteia ,inclusiv din perioada începând cu data de 08.01.2012 și până la 29.02.2012, respectiv începând cu 15.12.2011 și până la 20.12.2011 .
Cum, pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor salariale pentru intervalul care face obiectul cauzei anume începând cu 15.12.2011 și până la 11.03.2012,dată până la care - potrivit înscrisurilor reclamantul a desfășurat activitate pentru pârâtă (de la 12 martie raporturile dintre părți încetând urmare a acordului acestora ) instanța va obliga pârâta la acordarea drepturilor salariale nete aferente acestui interval din care se vor scădea sumele deja achitate .
Astfel ,din sumele datorate cu titlu de drepturi salariale nete în baza contractului individual de muncă se va scădea suma de 1339 lei aceasta fiind deja achitată reclamantului conform documentelor depuse de către societate:
- dispoziția de plată ( fila 39 ds.) potrivit căreia rezultă că din suma de 1931 lei s-a plătit cu titlu de cheltuieli cu salarii ( contul 421) suma de 446 lei, iar cu titlu de diurnă suma de 1485 lei (contul 625) .
-ordinul de plată ( f.36 ds.) pentru suma de 600 lei
-dovada achitării salariilor pentru luna februarie 2012 ( f.37,38 ds.) pentru suma de 58 lei în ceea ce-l privește pe reclamant
-dispoziția de plată din 20.01.2012 și Ordinul de plată din 25.04.2012 ( f.35 ds.) pentru suma de 235 lei în ceea ce-l privește pe reclamant.
Din aceste documente rezultă că ,în total, cu titlu de salariu s-a achitat reclamantului pentru intervalul 15.12._12 suma de 1339 lei. Această sumă va fi scăzută din drepturile pe care pârâta urmează a le plăti reclamantului în raport de salariul lunar brut de 810 lei stabilit prin contractul individual de muncă pentru întreaga perioadă lucrată.
Pentru aceeași perioadă în conformitate cu prevederile art.150 din Legea 53/2003 instanța va obliga pârâta la plata indemnizație de concediu de odihnă aferent timpului efectiv lucrat.
Văzând și faptul că transportul salariatului s-a făcut în interesul serviciului instanța în conformitate cu prevederile art. 44 alin.2 din Legea 53/2003 va obliga pârâta la plata cheltuielilor de transport reprezentând contravaloarea biletelor din 13.12.2011 și din 15.03.2012 ( f.8 ds., respectiv f.9 ds).
Instanța va obliga pârâta și la plata diurnei de 35 euro /zi aferentă perioadei efectiv lucrate în intervalul 15.12._12. Are în vedere în acest sens, prevederile art.17 alin.1 din HG 518/1995 raportat la alineatul 2 din același articol și la prevederile Anexei pct.19 la acest act normativ raportat la prevederile art. 44 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 .
Din această sumă va fi scăzută suma de 250 Euro plătită la 09.01.2012 ( fila 34 ds.) precum și suma de 1485 lei achitată în contul specific acestor cheltuieli conform dispoziției de plată din 20.01.2012 ( f.39 ds.).
La sumele acordate prin prezenta hotărâre, în temeiul art.166 alin.4 din Legea 53/2003 pârâta va fi obligată să plătească actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor menționate de la data scadenței până la data plăți efective.
Cum, din nici unul din actele dosarului nu rezultă că reclamantul a efectuat ore suplimentare ,instanța va respinge ca nefondat acest capăt de cerere .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte, acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul M. I., domiciliat în B., Al.Vilor, nr.2, ., în contradictoriu cu pârâta . B., cu sediul în B., . A, jud.B..
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului:
-drepturile salariale nete aferente intervalului 15.12._12, calculate funcție de salariul lunar brut de 810 lunar din care se va scădea suma de 1339 lei deja plătită;
-indemnizația pentru concediul de odihnă aferentă timpului efectiv lucrat în intervalul15.12._12;
-855 lei, contravaloarea biletului de transport din data de 13.12.2011;
-echivalentul în lei a 85 de euro, reprezentând contravaloarea biletului de transport din data de 15.03.2012;
- echivalentul în lei a diurnei, de 35 euro/zi aferentă perioadei efectiv lucrată în intervalul 15.12._12, din care se va scădea suma de 250 euro plătită pe data de 9.01.2012 și suma de 1485 lei plătită pe 20.01.2012;
-actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor menționate în prezenta hotărâre, de la data scadenței până la data plății efective.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare efectuate în perioada 15.12._12
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8.01.2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./15.02.2013
Tehnored.P.R./20.02.2013
Ex.4
| ← Pretentii. Sentința nr. 992/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Conflict de muncă. Sentința nr. 675/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
