Conflict de muncă. Sentința nr. 230/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 230/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 6694/40/2012
Dosar nr._ litigiu de muncă
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 11 februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 230
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantele F. S. L., P. M., F. E. și pârâții Direcția G. de Asistență Socială B.,Ministerul Finanțelor Publice și M. M. Familiei și Protecției Sociale, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării .
Dezbaterile asupra excepțiilor și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 7 februarie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre,când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, pentru ca apărătorul reclamantelor să depună concluzii scrise, când,
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față;
Prin cererea inițială înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantele F. S. L., P. M., F. E. au chemat în judecată pe pârâta Direcția G. de Asistență Socială B., solicitând:
- obligarea pârâtei la modificarea art. 1 alin. 1 și 2 din Dispozițiile 132/965 din 05.03.2010, în sensul includerii în salariul de bază pentru perioada 01.01. — 31.12.2010 (pe lângă sporurile acordate deja) și a sporului de stabilitate de 10%, a sporului de tură de 15%, precum și a diferenței de 75% dintre sporul pentru condiții deosebite de muncă de 90% avut în luna decembrie 2009 și cel de 15% stabilit prin decizie pentru condiții periculoase sau vătămătoare;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 527 lei reținute din salariu pentru luna februarie 2010;
- obligarea pârâtei la plata sumelor lunare, reprezentând diferențe de salariu cuvenite conform Legii 285/2010 față de drepturile salariale efectiv acordate prin aplicarea defectuoasă a Ordinului nr. 77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 285/2010;
- actualizarea sumelor corespunzătoare cu rata inflației până la plata efectivă;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt,reclamantele au arătat că sunt angajate la unitatea pârâtă, având funcția de muncitori calificați în cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență L.,iar salariul stabilit de către pârâtă este nelegal, deoarece încalcă dispozițiile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 potrivit cărora trebuia să se păstreze în noul salariu cuvenit începând cu 01.01.2010, toate sporurile de care beneficiaseră anterior.
De altfel, potrivit art. 7 din Legea 330/2009, precum și art. 5 alin. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, rezultă fără echivoc faptul că în luna ianuarie 2010, reclamantele trebuiau să primească același salariu brut de care au beneficiat în luna decembrie 2009, dacă nu ar fi fost afectat de reducerile prevăzute de Legea 329/2009.
Oricum, în situația în care la calcularea salariului pentru luna ianuarie, pârâta a constatat că există diferențe în defavoarea salariaților față de drepturile salariale din luna decembrie 2009, aceasta ar fi avut obligația conform art. 6 alin. 1 din OUG 1/2010 să acorde o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu, al cărei cuantum să fie egal cu diferența între cele două salarii și să acopere astfel toate sporurile de care beneficiaseră anterior.
În plus, reclamantele au menționat că prin sentința civilă nr. 1396/13.10.2010 a Tribunalului B. a fost confirmată legalitatea drepturilor salariale acordate în decembrie 2009, așa încât consideră că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, precum și cele ale art. 5 lit. a) și b) din OUG 1/2010.
Având în vedere că reclamantele desfășoară activități speciale deosebite - de recuperare psihică, neuropsihică și neuromotorie - au considerat că cererea de includere în salariu și a sporurilor pentru condiții deosebite sub forma unei diferențe de 75% până la sporul de 15% pentru condiții periculoase și vătămătoare, este fondată conform pct. 1, lit. b) din Nota comună la Anexa II/2 din Legea nr. 330/2010.
Totodată, au susținut că în anul 2011, s-a intervenit asupra salariului prin diminuarea cu un procent de 25 % ,prin aplicarea formulelor de calcul prevăzute de Ordinului nr. 77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 285/2010.
Prin aplicarea acestei formule de calcul, le-ar fi fost diminuat în mod abuziv salariul de bază, iar majorarea prevăzută de Legea 285/2010 nu a fost de 15 % ci de 11,5 %.
Au apreciat că această reducere a salariului a fost făcută în mod nelegal, printr-un ordin al ministrului, fără a avea o bază legală și încălcând nomele naționale și internaționale.
Mai mult, prin sentința nr. 41 pronunțată în dosarul nr._, s-a admis excepția de nelegalitate a actului administrativ, constatându-se nelegalitatea atât a Ordinului nr. 77/14.01.2011 a Ministerului Finanțelor Publice în raport cu art. 1 din Legea nr. 285/2010, cât și nelegalitatea dispozițiilor art. 2, lit. a, b, c, d și e) din Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 pentru personalul plătit din fondurile publice aprobate prin Ordinul nr. 42/13.01.2011.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Constituția României, Codul muncii actualizat, dispozițiile art. 3 lit. c), art. 7, alin. 2, art. 12, alin. 3, art. 30, alin. 5, art. 35, alin. 4 din Legea 330/2009, art. 5 alin. 1, art. 6 alin. 1 din OUG 1/2010; Legea nr. 54/2003, Legea 130/1996, Legea 284/2010, Legea 285/2010, primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și ale Libertăților Fundamentale ratificată prin Legea 30/1994 și Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul DGASPC B. 2008 - 2010.
În dovedire,reclamantele au depus înscrisuri.
Pârâta DGASPC B. a depus întâmpinare(f.23- 24),prin care a invocat:
- pentru primul capăt de cerere referitor la modificarea dispozițiilor de reîncadrare pe anul 2010,excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe disp.art.34 din Legea 330/2009,cu mențiunea că reclamantele nu au contestat aceste decizii nici măcar la angajator;
- față de pretenția reclamantelor P. M. și F. E.,pârâta a invocat și excepția autorității de lucru judecat,având în vedere că acestea au contestat în instanță dispozițiile de reîncadrare pe anul 2010,iar acțiunile lor au fost respinse;
- pretenția de restituire a sumelor reținute pentru luna februarie 2010 a fost considerată ca lipsită de obiect întrucât reclamantele au primit deja sumele solicitate;
- pentru capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite conform Legii 285/2010,pârâta a invocat excepția lipsei de obiect,întrucât le-a acordat în mod corect salariile cuvenite prin aplicarea Legii 285/2010.În plus,în dosarul nr._ ,reclamantele au renunțat la judecata contestațiilor împotriva deciziilor de reîncadrare emise în baza Legii 285/2010.
În dovedire,pârâta a depus înscrisuri.
La prima zi de înfățișare,reclamantele și-au precizat și întregit acțiunea,solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâți a Ministerul Finanțelor Publice și M. M. Familiei și Protecției Sociale, precum și citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării .
Totodată,reclamantele au cerut a se constata un caz de discriminare salarială și ,în consecință, să li se acorde sporul de 90% pentru condiții deosebite de periculoase,sporul de tură de 15% și sporul de stabilitate de 10 %,începând cu data de 01.03.2011 și să li se achite diferența de drepturi bănești restante până la încadrarea în salarizarea dispusă prin hotărâre judecătorească.
În fapt,reclamantele au arătat că pârâta a emis decizii de reîncadrare începând cu data de 01.03.2011,prin care a prevăzut acordarea sporului pentru condiții periculoase de 15% - dispoziții întocmite pe baza formulelor de calcul prevăzute în Ordinul 77/2011, în condițiile în care Curtea de Apel Suceava a constatat nelegalitatea unor dispoziții din acest ordin.
Întrucât acțiunile pentru acordarea sporului pentru condiții periculoase pentru anul 2010 le - au fost respinse,fără ca sindicatul să declare recurs,reclamantele au susținut că s-a ajuns la o situație de evidentă discriminare salarială față de alți colegi,care au aceeași pregătire și desfășoară aceeași muncă,dar beneficiază de un spor salarial pentru condiții deosebit de periculoase de 50% și respectiv 90% la salariul brut,începând cu anul 2011.
În drept,reclamantele au invocat disp. art.21 din OG 137/2000,art.6 alin.3 și art.171 din Codul muncii.
În dovedire,reclamantele au depus înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și M. M. Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S.P.V.,întrucât reclamantele sunt angajate la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., având funcția de muncitoare calificate în cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență L.,așa încât calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății are numai Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., fiind instituția angajatoare.
Pârâtul a formulat concluzii și de respingere pe fond a acțiunii reclamantelor,inclusiv a excepției de nelegalitate a pct. III lit.B din Ordinului comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr._ privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite,iar pe fond ,a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Față de întregirea acțiunii reclamantelor,pârâta Direcția G. de Asistență Socială B. a depus precizări,prin care a arătat că tuturor salariaților le-a acordat în anul 2011 spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază,așa încât susținerea reclamantelor că ar fi fost discriminate este neîntemeiată. Iar faptul că reclamantele nu au contestat deciziile de reîncadrare pentru acest an în termen legal dovedește că au fost mulțumite de salariul/sporul acordat.
Reclamantele au depus și concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de către Ministerul Finanțelor Publice si a Ministerului M. Familiei Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice, iar pe fond au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost completată.
Referitor la excepția invocata de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice Județeană B. ,au susținut că această instituție are de calitatea de ordonator de credite conferita de OUG 22/2002, conform căreia are obligația de a întocmi proiecte anuale de buget pentru asigurarea mijloacelor financiare necesare desfășurării activității din sectorul bugetar .
Astfel, potrivit art. 4 din OUG nr22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația de a dispune toate masurile care se impun inclusiv virări de credite bugetare in condițiile legii pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
In ceea ce privește excepția calității procesuale pasive invocate de parata M. M.,Familiei si Protecției Sociale,reclamantele au precizat că acest minister, conform Legii 500/2002 si HG 386/2007, coordonează acțiunile ce țin de responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Pe fond,au susținut ca acțiunea lor ,prin care solicită atât acordarea de despăgubiri reprezentând sporul pentru condiții deosebit de periculoase corespunzător fiecăreia pentru perioada 01.03.2011 până la pronunțare ca urmare a constatării unui caz de discriminare salariala, cât si obligarea paratei Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului B. la plata sumelor lunare reprezentând diferențe de salariu rezultate prin aplicarea defectuoasă a Ordinului nr. 77/2011 si actualizarea acestor sume este întemeiata, corespunzător cu art. 6 din Codul muncii ,OG 137 /2000 și Legea 285/2010.
Referitor la capătul de cerere care vizează acordarea de despăgubiri, constând in sporul pentru condiții deosebit de periculoase corespunzător fiecăreia ,au arătat că acestea sunt datorate ca urmare a unei situații create prin discriminare, constând . salarizare determinată de acordarea acestui spor doar unei părți din personalul care lucrează la CIA L..
Practic ,cu toate că reclamantele acordă asistenta si îngrijire persoanelor bolnave de S., TBC, Sifilis, precum si cu probleme neuromotorii si psihomotorii, totuși nu beneficiază de acest spor ca alte persoane care lucrează in condiții identice.
Cu toate ca Legea 330/2010 -anexa2/2 este incidentă în asemenea situații, aspect care a fost confirmat si de instanțe prin hotărâri judecătorești, nu s-au respectat aceste dispoziții legale de către Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului ,ceea ce a dus la încălcarea principiului egalității în drepturi consacrat atât de OG 137/2000 cât si de art. 6 din Codul muncii, care are la baza ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală.
Totodată, au apreciat că situația lor se circumscrie si art. 2 din Legea 27 din 5 martie 2004 privind completarea OG 137/2000,care face referire la orice excludere, preferința care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii drepturilor recunoscute de lege in orice domeniul al vieții publice, având in vedere ca excluderea lor de la acordarea acestui spor pentru condiții deosebit de periculoase s-a produs in urma efectuării unui serviciu public,ce tine de sfera domeniului public.
Având in vedere aceste dispoziții legale, au solicitat a fi înlăturate ca fiind eronate susținerile paratei că situația lor nu se încadrează in cazurile de discriminare reglementate prin dispozițiile legale. Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezulta ca aceasta diferențiere de salarizare este arbitrara neavând la baza criterii obiective care rezida in pregătire profesionala sau condiții de lucru.
Întrucât solicitările lor sunt întemeiate pe prevederile speciale ale OG 137/2000, si nu pe prevederile dreptului comun,nu are relevanță pentru soluționarea acestei cauze împrejurarea ca au fost date hotărâri in ceea ce le privește referitoare la aplicarea acestui spor.
Având in vedere aceste considerente ,reclamantele au solicitat anularea situației create prin discriminare si restabilirea situației anterioare prin acordarea despăgubirilor reprezentând sporul pentru condiții deosebit de periculoase corespunzător fiecăreia, pentru perioada 01.03.2011 pana la pronunțare.
In ceea ce privește solicitarea care vizează obligarea paratei la plata sumelor lunare constând în diferențe de salariu cuvenite conform Legii 285 /2010 față de drepturile salariale efectiv acordate prin aplicarea defectuoasa a Ordinului 77/2011 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 285/2010 si actualizarea acestor sume cu indicele de inflație pana la plata efectiva, aceasta este întemeiată pe faptul ca s-a aplicat de către pârâtă o modalitate de stabilire a salariilor care încalcă art. 1 din Legea 285/2010.
Astfel, dispozițiile art. 1 din Legea 285/2010 stabilesc care este baza de calcul pentru majorarea salariului prevăzut în 2011, respectiv cuantumul brut al salariilor de baza este astfel cum a fost acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010.
F. de aceste dispoziții, se observa ca s-a intervenit asupra salariului prin diminuarea cu un procent de 25% a salariului obținut in luna iunie 2010 ,prin aplicarea formulelor de calcul prevăzute de ordinul 77/2011 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii 285/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține că, astfel cum rezultă și din concluziile scrise depuse de reclamante, pretențiile acestea sunt reprezentate de două capete de cerere:
- primul vizând acordarea de despăgubiri, reprezentând sporul pentru condiții deosebit de periculoase, începând cu data de 1.03.2011 și până la pronunțare, ca urmare a constatării unui caz de discriminare salarială;
- plata actualizată a diferențelor lunare de salarii rezultate din stabilirea eronată a salariilor în baza Legii 285/2010, ca urmare a aplicării Normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011.
În temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi soluționate cu prioritate excepțiile invocate în cauză, în sensul admiterii excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice, întrucât aceste instituții nu au calitatea de angajator al reclamantelor și nici pe cea de ordonator principal de credite (care în cauză aparține Consiliului Județean B.), neexistând raporturi juridice directe între reclamante și aceste instituții, pentru a putea fi considerate ca fiind titularele obligațiilor din raportul de dreptul muncii dedus judecății.
În schimb, va fi respinsă excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind plata diferențelor salariale cuvenite conform Legii 285/2010, întrucât simpla apărare a angajatorului că a stabilit și plătit corect reclamantelor drepturile salariale în baza acestui act normativ, nu este de natură să lipsească de obiect pretenția reclamantelor care au apreciat că li se cuvin diferențe de drepturi salariale, rezultate din modul defectuos în care angajatorul ar fi pus în aplicare dispozițiile Legii 285/2010, prin valorificarea Normelor de punere în aplicare a Legii 285/2010 aprobate prin Ordinul nr. 42/77/13.01.2011.
Întrucât, în urma precizărilor la acțiune,reclamantele nu au mai pretins modificarea deciziilor de reîncadrare pe anul 2010 și restituirea sumelor reținute pentru luna februarie 2010,instanța nu mai are a se pronunța asupra excepțiilor prescripției dreptului la acțiune,autorității de lucru judecat și lipsei de obiect invocate de pârâta angajatoare față de aceste capete de cerere.
1.Așadar,pentru soluționarea primului capăt de cerere, se va constata că, deși a fost invocat un caz de discriminare salarială, reclamantele nu au indicat salariații care s-ar afla în aceeași situație sau una comparabilă, și nici criteriul de discriminare ce li s-ar fi aplicat de către angajator pentru a le exclude de la aplicarea în același mod a acelorași dispoziții legale.
Este de remarcat că:
- pe de o parte, reclamantele nu au contestat susținerile angajatorului în sensul că în anul 2011, acesta a acordat același procent de spor pentru condiții de muncă tuturor salariaților, respectiv 15% din salariul de bază;
- iar, pe de altă parte, că de fapt nemulțumirea acestora privește modul în care, în urma promovării de acțiuni în instanță, au fost stabilite de către angajator salariile personalului, inclusiv de la CIA L., în anul 2010.
Însă, în lipsa indicării de către reclamante a unor situații concrete în care salariații cu aceeași pregătire și aceleași atribuții de serviciu de la CIA L. au primit sporuri pentru condiții periculoase de muncă de 50% și respectiv 90%, instanța nu poate analiza eventualul tratament diferențiat la care ar fi fost supuse reclamantele în ceea ce privește procentul de spor acordat pentru condiții de muncă în 2010.
Oricum, este de observat faptul - ce poate fi considerat de notorietate la nivelul Curții de Apel Suceava, în condițiile în care aproape 1000 de reclamanți de la DGASPC B. au contestat deciziile de reîncadrare pe 2010 – că într-un singur dosar instanța de recurs a păstrat pentru salariat procentul de spor de 50% (ds._ ) – aceasta fiind o soluție singulară față de soluțiile pe fond pronunțate în dosarele cu obiect similar ale salariaților de la DGASPC B..
Totodată, că această soluție nu constituie dovada unei divergențe de jurisprudență „profunde și persistente” la nivelul curții de apel (cauza Tivodar c României), nefiind de natură a determina doar prin ea însăși concluzia discriminării reclamantelor de către angajator.
Prin urmare, acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat, neprobându-se vreo conduită discriminatorie a angajatorului față de reclamantele care nu au atacat deciziile de reîncadrare pe anul 2010 sau au pierdut în instanță acțiunile formulate împotriva angajatorului, întrucât salarizarea acestora este stabilită prin lege, în limite strict determinate, fiind vorba despre persoane plătite din fonduri publice, și cu privire la care angajatorul nu avea nici un temei să le acorde alt nivel al sporului.
2.Și al doilea capăt din cererea reclamantelor urmează a fi respins ca nefondat, instanța apreciind că, în anul 2011, atât salariile de bază cât și sporurile au fost stabilite pentru reclamante în conformitate cu dispozițiile legale incidente,din motivele ce urmează.
Potrivit art. 1 alin.1 și 2 din Legea 285/2010, ce a reglementat modalitatea de salarizare în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:
„ (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Iar în cauză, contrar opiniei reclamantelor, toate salariile de bază stabilite prin deciziile de reîncadrare pe anul 2011 au fost calculate conform art. 1 alin.1 din Legea 285/2010, respectiv prin aplicarea majorării de 15% la suma dintre salariul de bază din decembrie 2009 și sporul de vechime, diminuată cu 25% - nedovedindu-se că acestea erau îndreptățite și la acordarea altor sporuri incluse în salariul de bază .
1 .Astfel:
- pentru reclamanta F. S. L., salariul de bază brut lunar de 670 lei (f.234), a fost stabilit prin aplicarea dispozițiilor HG nr.1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată ,întrucât prin aplicarea majorării de 15% la salariul de bază din luna octombrie 2010,respectiv la suma dintre salariul de bază din decembrie 2009 de 620 lei și sporul de vechime de 62 lei, diminuată cu 25% (f.52) rezulta un salariu mai mic – 589 lei, decât salariul minim permis de lege ;
- pentru reclamanta P. M., salariul de bază brut lunar de 670 lei (f.234), a fost stabilit prin aplicarea majorării de 15% la salariul de bază din luna octombrie 2010,respectiv la suma dintre salariul de bază din decembrie 2009 de 620 lei și sporul de vechime de 155 lei, diminuată cu 25% (f.49);
- pentru reclamanta F. E., salariul de bază brut lunar de 855 lei (f.12), a fost stabilit prin aplicarea majorării de 15% la salariul de bază din luna octombrie 2010,respectiv la suma dintre salariul de bază din decembrie 2009 de 792 lei și sporul de vechime de 198 lei, diminuată cu 25%(f.46).
Referitor la sporul de condiții periculoase/vătămătoare acordat în anul 2011, trebuie remarcat că alin.2 al art. 1 din Legea nr. 285/2010 nu prevede stabilirea cuantumul acestuia prin aplicarea procentului sporului la salariul de bază stabilit pentru anul 2011.
Ci, textul de lege prevede aplicarea majorării de 15% la cuantumul sporului acordat în luna octombrie 2010.
Așadar, sporul cuvenit reclamantelor nu se socotește prin aplicarea procentului cuvenit la sumele stabilite, în deciziile pentru 2011, cu titlu de salariu de bază, ci prin aplicarea majorării de 15% la sumele cu titlu de spor primite în octombrie 2010.
Or pârâta a respectat aceste dispoziții normative,întrucât sporurile pentru condiții periculoase/ vătămătoare au fost stabilite pentru reclamante după cum urmează:
- pentru reclamanta P. M., sporul de 80 lei (f.234), a fost stabilit prin aplicarea majorării de 15% la sporul de 93 lei, diminuat cu 25% (f.50);
- pentru reclamanta F. E., sporul de 102 lei (f.12), a fost stabilit prin aplicarea majorării de 15% la sporul de 119 lei, diminuat cu 25% (f.47).
Pentru reclamanta F. S. L.,situația este deosebită de a celorlalte reclamante, întrucât în luna octombrie 2010 a beneficiat de un spor pentru condiții periculoase/ vătămătoare de 93 lei ,diminuat cu 25% (f.53), rezultând teoretic un spor în 2011 de 80 lei .
Însă ,întrucât în baza HG nr.1193/2010,s-a stabilit pentru reclamantă începând cu 1.01.2011, un salariu de baza brut de 670 lei,deși din calculul prevăzut de art.1 al Legii 285/2010 rezulta un salariu de doar 589 lei, consecința acestei majorări a salariului de bază cu suma de 81 lei,a constituit-o reducerea cu aceeași sumă a sporului rezultat din calcul,așa încât nu i s-a mai cuvenit acesteia nicio sumă cu titlu de spor.
Iar această diminuare a sporului este legală,fiind impusă de respectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din Legea 285/2010 care stabilește că:
,, Majorarea totală a salariului brut, soldei brute lunare/salariului lunar brut, a indemnizației lunare brute nu poate fi mai mare de 15% față de nivelul acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.’’
Așadar,întrucât acest text de lege nu permite,începând cu 1.01.2011, o majorare totală a salariului brut mai mare de 15% față de salariul brut acordat în octombrie 2010,nici reclamanta nu putea primi mai mult de 15 % din salariul brut primit în octombrie 2010, respectiv 115% aplicat la 581 lei, adică 668 lei.
Prin urmare,tribunalul constată că drepturile salariale cuvenite reclamantelor în conformitate cu dispozițiile Legii 285/2010 au fost corect stabilite,așa încât ,față de ansamblul celor ce preced ,prezenta acțiune va fi respinsă ca nefondată,inclusiv capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice cu sediul în București, . nr. 2-4, sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București,., sector 5 și, pe cale de consecință, respinge acțiunea față de acești pârâți.
Respinge excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind plata diferențelor salariale cuvenite conform Legii 285/2010.
Respinge,ca nefondată,acțiunea precizată având ca obiect plata despăgubirilor reprezentând sporul pentru condiții deosebit de periculoase pentru perioada 01.03.2011 – 11.02.2013 și a diferențelor salariale actualizate cuvenite conform Legii 285/2010, acțiune formulată de reclamantele F. S. – L., domiciliată în loc. M.,., P. M. domiciliată în loc. L. jud. B. și F. E., domiciliată în loc. L. jud. B., împotriva pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. cu sediul în B., .. 4, jud. B. ,cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în București, .. 1-3, sector 1.
Respinge,ca nefondat,capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 11 februarie 2013.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt. TN 29.03.2013 v
Tehnored. BC
9 ex/02.04.2013
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 1458/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
