Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 647/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 647/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 236/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.647
Ședința publică din 17.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta S.C. T. C. SA B. în contradictoriu cu pârâtul B. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantei – consilier juridic S. A. și reprezentanta pârâtului – avocat P. C. S..
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la al patrulea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Reprezentantele părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata contravalorii a 653,59 litri de motorină reprezentând depășirea față de consumul lunar în perioada august 2011 - ianuarie 2012. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că pârâtul s-a încadrat în alte perioade în consumul normal de motorină, doar în această perioadă depășirea este imputabilă.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare. În primul reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art.254 din Codul muncii constând în existența prejudiciului cert, lichid și exigibil cât și a legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâtului, prejudiciu și vinovăție. Din administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, respectiv din răspunsurile acesteia lipsesc cu desăvârșire dovada preluării gestiunii motorinei, predării acestei gestiuni în condițiile Legii 82/1991 cu modificările și completările ulterioare. Contractul de muncă și contractul de garanție nu reprezintă dovada preluării unei gestiuni. Pârâtul a predat la timp foile de parcurs. Cu toate că pârâtul a plecat din unitate, prin decizia angajatorului, nu i s-a întocmit fișa de lichidare în care să fi fost evidențiat debitul pretins de reclamantă. Întreaga documentație depusă la termenul precedent a fost întocmită pro causa, la data de 28.03.2013 și nu poate constitui o dovadă a prejudiciului, a inventarierii, și nu a fost comunicată sau însușită în vreun fel de către pârât. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei conform chitanței pe care o depune la dosar reprezentând onorariu de avocat. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 1 octombrie 2012 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. C. SA B. în contradictoriu cu pârâtul B. F., prin care a solicitat obligarea fostului salariat B. F. să achite contravaloarea a 653,59 litri motorina și cheltuielile de judecată.
În motivare a arătat că B. F. a fost angajatul societății reclamante in funcția de șofer transport persoane in perioada 01.07._12 conform contractului individual de munca înregistrat la ITM B. sub nr._/04.07.2008.
În perioada august 2011- ianuarie 2012 a depășit consumul normat de carburant aferent curselor pe care le-a efectuat, astfel:
- 131.29 1 depășire motorina la microbuzul_ in luna ianuarie 2012
- 202 1 depășire motorina la microbuzul_ in luna decembrie 2011
- 98.91 1 depășire motorina la_ in luna noiembrie 2011
- 18.75 1 depășire motorina la_ in luna octombrie 2011
- 77.98 1 depășire motorina pe luna septembrie 2011 la microbuzul_
- 124.66 1 depășire motorina pe luna august 2011 la microbuzul_
Pentru microbuzul_, la cursa B. - Santa M., consumul normat de motorină este de 11.5%, respectiv 18 l la care se adaugă o marja de 0,72 1. Normarea consumului de motorină se efectuează conform Instrucțiunilor de lucru.
Conform dispozițiilor art. 254 Codul Muncii, „salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor. „
Depășirea consumului normat de motorina pentru microbuzul_ se datorează vinei exclusive a salariatului B. F.. Pe același autovehicul efectuându-se același traseu, ceilalți salariați ai societății se încadrează in consumul normat de motorină așa cum rezultă și din centralizator consum mai 2012. Fostul salariat este vinovat pentru diferența de carburanți față de consumul normat in perioada august 2011- ianuarie 2012, deoarece in alte perioade, s-a încadrat in consumul normat.
În dovedirea acțiunii a depus, în copie, înscrisuri: centralizatoare realizări consum in perioada august 2011-ianuarie 2012, centralizator iunie 2011 si mai 2012.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 254 Codul Muncii.
Prin încheierea pronunțată la data de 7 ianuarie 2013, având în vedere dispozițiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 și art.95 alineatul 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dosarul a fost scos de pe rol și repartizat aleatoriu unui complet specializate de litigii de muncă și asigurări sociale, fiind reînregistrat sub numărul_ .
Prin întâmpinarea depusă la data de 7 ianuarie 2013 pârâtul B. F. a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că a fost angajatul societății reclamante, în baza contractului de munca individual menționat in acțiune, raport contractual de muncă încetat în data de 02.04.2012. Întrucât a solicitat angajatorului întocmirea fișei de lichidare și restituirea garanției materiale reținute acesta, cu rea credință, nu a dat curs solicitării și mai mult a înțeles să formuleze prezenta acțiune invocând un așa-zis prejudiciu creat in legătura cu munca sa.
A mai precizat că problema normării consumului de combustibil pentru mașinile unității este de notorietate, foștii și actualii angajați confruntându-se frecvent cu abuzurile angajatorului. Ca urmare a deciziei . de a reduce sistematic, considerabil și nejustificat consumurile normate la lubrifianți și combustibil pentru autocarele si microbuzele din dotare au apărut decalaje intre consumul normal și cel efectiv realizat. Unii colegi au formulat cereri adresate conducerii unității prin care s-au solicitat verificări si renormări. S-au emis decizii de imputare pentru același tip de prejudiciu, anulate de instanța de judecata la cererea celor ce au înțeles să le conteste. Nici urmare a verificărilor efectuate de reprezentanții societății, în diverse modalități culminând cu cele tehnice la reprezentanțe autorizate nu au fost confirmate normele de consum impuse de angajatorul reclamant. Ulterior la finele anului 2011 s-a procedat la reținerea abuzivă a contravalorii diferitelor cantități de motorină lui și unor colegi, sume ce le-au fost restituite conform celor dispuse de instanță prin sentințele pronunțate.
Reclamanta ar trebui să dovedească prin organele sale interne (comisii de control sau cercetare) că a făcut verificările necesare in ceea ce privește existenta si întinderea prejudiciului., persoana vinovată de producerea lui, depunând în instanță anexat cererii de chemare in judecată înscrisuri doveditoare (referate, acte constatatoare, expertize, procese verbale, liste de inventar, fișe contabile).
În temeiul art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în fața instanței, revine angajatorului care trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.254 din același cod, constând în existența prejudiciului cert, lichid și exigibil și a legăturii de cauzalitate dintre fapta salariatului și prejudiciu precum și vinovăția acestuia. Totodată ar trebui ca reclamanta să dovedească, ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au creat prejudiciul respectiv” (C.A. București-Dec.2831/R/2010).
În probatoriu, reclamanta a atașat acțiunii o . centralizatoare privind „realizări consum” și cam atât, omițând pe nu știu ce considerente să facă vorbire despre solicitările sale repetate de verificare a consumului, de efectuare a testelor de calibrare/diagnoza la o firmă specializată, despre sesizările privind defecțiunea unui injector.
Privind centralizatoarele pe care reclamanta le-a invocat, nu pot fi asociate unei inventarieri efectuate în condițiile Legii 82/1991 cu modificările și completările ulterioare întrucât plinul la mașină nu se făcea numai la data de 01 din luna. Analizând aceleași centralizatoare se poate observa faptul că și alți angajați și pe alte mașini nu s-au încadrat in consumul normat.
A mai arătat că, in urma uneia din solicitări angajatorul a întrunit o comisie ad-hoc care în lipsa lui au efectuat o cursă pe ruta B.-Santa M. si retur, au specificat conformitatea cu licența de traseu, caietul de sarcini, ș.a. și culmea preciziei consumul a fost de fix 20 l motorină. Cu prilejul dovedirii acestui așa-zis prejudiciu, cere ca reclamanta să precizeze cu ce mijloace de măsura au identificat diferențe de carburant de 0,01 l sau 0,02 l intre consumul normat și cel realizat.
A mai cerut să se observe corectitudinea cu care sunt stabilite aceste prejudicii certe, lichide si exigibile.
Astfel, conform acțiunii reclamantei pentru luna ianuarie 2012 depășirea consumului de motorină pentru microbuzul 29STC a fost de 131,29 l pe când conform adresei 734/23.02.2()12 consumul pentru aceeași perioadă, aceiași mașină era de 111 l.
F. de întreg probatoriul administrat, sub rezerva completării după ce va lua act de răspunsul reclamantei, solicită să se observe lipsa condițiilor privind angajarea răspunderii sale patrimoniale în sensul dovedirii unui prejudiciu real și cert prin acte de constatare care să ateste întinderea și cuantumul prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția sa.
Deosebit de aspectele arătate înțelege să învedereze faptul că starea litigioasa evocată prin prezenta acțiune are un caracter extins, în sensul faptului că nu este singurul salariat căruia i s-au imputat așa-zise lipsuri însă o asemenea acțiune a fost formulată doar în contradictoriu cu el deoarece angajatorul dorește tergiversarea restituirii garanției materiale.
În temeiul art. 274 din Codul de procedura civila cere obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de el în vederea apărării.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei. S.C. T. C. SA B. a menționat la 01.04.2013 că alimentările cu motorina pentru autovehiculul_ au fost evidențiate in foile de parcurs si in fisa individuala de alimentare, apoi datele au fost centralizate in programul Autonet. Obligația șoferilor privind completarea foii de parcurs este specificată în Instrucțiunea de Lucru intitulată „întocmirea Foii de Parcus”, in legătura cu care conducătorii auto sunt instruiți lunar. Normarea consumului de motorina se face conform Instrucțiunii de Lucru nr. 68.
Lunar s-a făcut inventarierea la depozitul de combustibil; iar depășirile s-au stabilit pe baza alimentarilor efectuate si a consumului normat. Fiecare foaie de parcurs este normată din punct de vedere al combustibilului, iar diferențele reies prin raportare la alimentările efective realizate de șofer. A solicitat fostul angajat verificarea privind consumul normat, care s-a si efectuat, întocmindu-se nota de verificare nr. 289/23.01.2013. A fost invitat paratul de șeful de coloana sa participe la proba de, insă acesta nu s-a prezentat. Regulamentul societății nu interzice efectuarea probei de consum in lipsa șoferului titular
S-a verificat si problema semnalata ca un injector nu funcționează deloc si s-a dovedit a nu fi adevărată.
Proba de consum s-a efectuat in condiții reale de transport, cu calatori la bordul microbuzului si cu instalația auxiliara de încălzire pornită.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că în perioada august 2011-ianuarie 2012 pârâtul în calitate de șofer a efectuat curse în folosul . B. cu microbuzul_ . Conform celor susținute de reclamantă consumul normat este de 11,5% respectiv 18 litri la care se adaugă o marjă de 0,72 l . Aceste valori ale consumului au fost stabilite de angajator în baza Instrucțiunilor de lucru care au fost depuse la dosar la filele 32-82 dosar . Potrivit celor menționate la capitolul IV revenea atât conducătorului auto cât și șefului de autocoloană sarcina de a cerceta cauzele care au provocat supraconsumul și stabilirea naturii acestora(fila 72 dosar) . S-a mai consemnat că analiza consumurilor se face decadal, respectiv până la 15 de ,de 25, și apoi lunar în vederea depistării depășirii consumurilor normate. În continuare se explică cui trebuie predate aceste documente în vederea înregistrării datelor. Tot în această instrucțiune s-a mai consemnat că este necesară efectuarea verificării consumului mediu de combustibil în vederea stabilirii cauzelor generatoare și înlăturării acestora concomitent cu luarea măsurilor legale împotriva celor vinovați. Se mai precizează că verificarea consumului mediu de combustibil se face de o comisie formată din organul tehnic de specialitate, un mecanic specializat în sisteme de alimentare cu combustibil și conducătorul auto titular. Rezultatele se înscriu în nota de verificare iar dacă se constată că autovehiculul nu se încadrează în consumul mediu se va proceda la efectuarea remedierilor necesare. Din înscrisurile depuse de angajator rezultă că pârâtul a depus foile de parcurs pe care trebuia să le întocmească în condițiile în care angajatorul le-a înregistrat în evidența contabilă în aproximativ trei zile și apoi le-a după cel mult alte trei zile dar nu a fost anunțat în nici un mod că ar fi fost depășite consumurile normate. . Astfel conform înscrisului de la fila 192 dosar foia de parcurs nr._ din 30.08.2011 a fost înregistrată la 02.09.2011 și validată la aceiași dată .
Ca urmare tribunalul stabilește că în tot intervalul august 2011-ianuarie 2012 S.C. T. C. SA B., a avut evidența consumurilor înregistrate pe microbuzul condus de pârât astfel că era în măsură să constate cel puțin lunar eventualele depășiri. În condițiile celor consemnate în instrucțiunea de lucru prezentată mai sus imediat după aceste constatări trebuia efectuată verificarea de către comisia constituită din organul tehnic de specialitate, un mecanic specializat în sisteme de alimentare cu combustibil și conducătorul auto titular. Din înscrisul aflat la fila 13 dosar inițial rezultă că o asemenea determinare a avut loc o singură dată la data de 23.01.2012 dar în lipsa conducătorului auto titular, pârâtul din prezenta cauză. Angajatorul a consemnat că a invitat pe pârât să participe la această determinare dar acesta a refuzat. Nu a fost administrată însă nicio probă din care să rezulte că într-adevăr B. F. a fost măcar anunțat în legătură cu această verificare. Pe de altă parte se mai constată că această determinare s-a efectuat cu nerespectarea prevederilor instrucțiunii întrucât nu s-a avut în vedere un traseu de 40 km în total.
Tribunalul mai constată că la dosarul cauzei nu a fost depusă nici documentația tehnică din care să rezulte în ce condiții a fost stabilit în prealabil consumul mediu ce trebuia respectat în cazul microbuzului_ deși conform celor înscrise în regulamentul de normare(fila 55 dosar) angajatorul era cel ce trebuia să întocmească o asemenea documentație.
Conform art. 254 din Codul Muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Pentru a se putea constata că salariatul a produs un prejudiciu angajatorului instanța trebuie să constate că acesta s-a produs datorită atitudinii culpabile a salariatului în exercitarea sarcinilor de serviciu. Or din probatoriul administrat nu rezultă însă cu certitudine că depășirea consumului de carburant înregistrată de angajator s-ar datora salariatului în condițiile în care ipoteza unei eventuale defecțiuni tehnice a microbuzului nu a fost înlăturată. Ca urmare cum nu sunt îndeplinite cerințele art. 254 din Codul Muncii acțiunea va fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă va fi obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. C. SA B., cu sediul în municipiul B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul B. F., cu domiciliul în municipiul B., ..13, ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./17.05.2013
Tehnored. C.L./23.05.2013
4 ex.
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 471/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1325/2013. Tribunalul... → |
|---|
