Conflict de muncă. Sentința nr. 279/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 279/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 5742/40/2012
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.279
Ședința publică din 14.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta C. Anișoara în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. și C. Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantei – avocat P. C. și reprezentanta pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. – consilier juridic D. S. O., lipsă fiind reprezentantul expertului.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la al patrulea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Reprezentanta pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. depune la dosar precizări și state de plată.
Reprezentanta reclamantei depune înscrisuri și concluzii scrise.
Avocat P. C. și consilier juridic D. S. O., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei DGASPC la plata despăgubirilor reprezentând sporul de 50 % pentru condiții deosebit de periculoase începând cu 01.01.2011, precum și la plata diferențelor de drepturi bănești restante până la încadrarea în salarizarea dispusă prin hotărâre judecătorească. Precizează că sunt îndeplinite dispozițiile art.27 din OG 137/2000 sens în care solicită să se constate că reclamanta este discriminată din punct de vedere salarial față de alți colegi care au aceeași pregătire, desfășoară aceeași muncă în condiții deosebit de periculoase și care beneficiază de sporul de 50 %, față de reclamantă care beneficiază de un spor de 15 %. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare și concluziile depuse la acest termen de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 21 septembrie 2012 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta C. Anișoara în contradictoriu cu pârâții Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., M. M. Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția G. a Finanțelor Publice Județeană B. și C. Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate un caz de discriminare salarială și pe cale de consecință să se aplice la salariului de bază al reclamantei sporul de 50% pentru condiții deosebit de periculoase începând cu data de 01.01.2011, să se calculeze și să se achite diferența de drepturi bănești restante până la încadrarea în salarizarea dispusă prin hotărâre judecătorească,
A mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că în fapt, prin dispoziția nr.90 indice 190/01.03.2011, pârâta D.G.A.S.C.P. a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul
de asistent medical gr.4, începând cu 01.01.2011, prevăzându-se si cuantumul sporului pentru condiții periculoase de 15%.
Dispozițiile emise au avut in vedere aplicarea formelor de calcul prevăzute in Ordinul 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Sporul pentru condiții deosebii de periculoase aferent salarizării anului 2010 a făcut obiectul unui dosar pe rolul Tribunalului M. B., soluționat favorabil la instanța de fond dar modificat ulterior in calea de atac formulate de pârâtă la Curtea de Apel Suceava.
În anul 2011 a atacat dispoziția susmenționată, împreuna cu ceilalți colegi afectați în aceeași măsură de dispozițiile angajatorului însă la termenul din 20.11.2011 cauza a fost disjunsă. Urmare a acestui fapt o parte a colegilor au rămas reprezentați legal de Sindicatul Impact, reclamanta și o altă parte a colegilor fiind preluați spre reprezentare de Sindicatul Alfa B..
F. de solicitarea formulata la termenul din 28.02.2012 în dosar_ instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecată (conform precizărilor verbale) a reprezentantului sindicatului, s-a raportat la sentințele anului 2010, astfel încât pentru personalul rămas cu sentințe irevocabile pentru anul 2010 (DGASP a promovat tardiv recursul), s-a pronunțat sentința 655/27.03.2012 favorabilă. Prin urmare numai lipsa de diligente a pârâtei a profitat unora din colegi in timp ce reclamanta a rămas fără beneficiul acestui spor.
Deosebit de aceste aspecte si relevant in cauza, înțelege să invoce Sentința 41/2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Instanța a apreciat că modalitatea de stabilire a salariilor pentru anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice încalcă dispozițiile art.1 din Legea 285/2010 întrucât adaugă la lege.
Curtea a constatat nelegalitatea dispozițiilor art.11 lit A,B,C,D,E, din Normele de aplicare a prevederilor Legii 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul comun_ al MMFPS si al MFP,
Prin urmare s-a ajuns la o situație evidenta de discriminare salarială, astfel încât deși sunt colegi, au aceeași pregătire, desfășoară aceeași muncă în condiții deosebit de periculoase o parte a colegilor beneficiază de un spor salarial pentru condiții deosebit de periculoase de 50% la salariul brut stabilit începând cu 01.01.2011, pe când o altă parte a personalului beneficiază de un spor de 15% la salarul brut începând cu anul 2011.
În temeiul art.21 al.1 din O.G. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările ulterioare aduse prin Legea 48/2002, OG77/2003 si legea 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute in ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudicial suferit cât și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Se încalcă principiul potrivit căruia salariul e egal pentru o munca egală, art.6 alin 3 din Codul M., art.23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, Constituția României.
Prejudiciul creat reclamantei prin aplicarea discriminatorie a Dispoziției 90 ind. 190/2011 e consecința atitudinii culpabile a angajatorului pârât. Prin excluderea reclamantei de la acordarea sporului salarial de 50% pentru condiții deosebit de periculoase s-a produs discriminare în sensul art. 2 din O.G. 13 7/2000 constând in lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalți angajați. Instanța de judecată are competența de a recunoaște existența dreptului salarial sub forma acestui spor pentru condiții deosebite de munca, mai mult, sentința 41/2012, Ds._ consfințește nelegalitatea dispozițiilor Normelor metodologice cuprinse in art. 11 lit .A,B,C,D,E, pentru aplicarea prevederilor Legii 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice ,aprobate prin Ordinele 42/13.01.2011 și 77/14.01.2011.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.21 din O.G. 137/2000 cu modificările si completările ulterioare, art. 6 al in. 3, art. 171 din Codul M..
În dovedire a depus, în copie, înscrisuri: act de identitate, dispoziție de reîncadrare, contract individual de muncă, practică judiciară.
Prin întâmpinarea depusă la data de 30.10.2012 Direcția G. a Finanțelor Publice Județeană B. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Finanțelor Publice, a arătat următoarele:
În conformitate cu dispozițiile HG nr. 34/2009, art. 3 alin 81 „Ministerul Finanțelor Publice reprezintă interesele statului ca subiect de drepturi si obligații in fata instanțelor, precum si in orice alte situații in care acesta participa nemijlocit daca legea nu stabilește in acest scop un alt organ”.
Invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite.
Potrivit art. 28 punctul e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, „Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice, doar pe baza propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite”.
Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, Ordonatorii principali de credite au obligația ca pana la data de 15 iulie a fiecărui an sa depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea in limitele de cheltuieli si estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații si fundamentări detaliate.
Potrivit alin (4) al aceluiași articol „Ministerul Finanțelor Publice examinează proiectele de buget si poarta discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In caz de divergenta hotărăște Guvernul.”
În temeiul acestor prevederi legale, obligația de stabilire a salariilor de baza, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal si de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului de credite bugetare - Ministerului M. Familiei si Protecției Sociale, respectiv ministrului ca ordonator principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator principal de credite, acestuia revenindu-i, potrivit legii, doar obligația de aprobare/avizare a statelor astfel întocmite.
Pe fondul cauzei, față de cerințele juridice ale acțiunii, consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru chemarea in judecata a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de M. M. Familiei si Protecției Sociale, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o răspundere privind alocarea acestora.
În condițiile în care posibilitatea rectificării bugetare și procedura de adoptare a legilor de rectificare bugetară la inițiativa ordonatorului principal de credite - M. M. Familiei si Protecției Sociale - sunt prevăzute și reglementate de dispozițiile legale în vigoare, apare ca inoportună o măsură dispusă de instanța de judecata în acest sens.
Competenta elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetara pentru drepturi salariale aparține ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzute de legea finanțelor publice nr. 500/2002, acest atribut neputând a fi extins asupra Ministerului Finanțelor Publice.
Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator principal de credite, deci nu sunt întrunite condițiile pentru chemarea în judecata a acestuia având in vedere faptul ca obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de angajator, respectiv M. M. Familiei si Protecției Sociale.
Mai mult, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 69/2010 care prevăd că „Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordantă cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum si cu obiectivele si limitele din strategia fiscal-bugetară.
Art. 9. alin (2) prevede „Totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare.”
La termenul de judecată din 07.11.2012 pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a depus întâmpinare prin care a invocat autorității de lucru judecat având in vedere sentința civilă nr.655/27.03.2012 pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, având ca obiect modificarea dispoziției de reîncadrare care face obiectul prezentei acțiuni formulată de reclamantă în contradictoriu cu Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B..
În ceea ce privește fondul cauzei, salariul reclamantei începând cu data de 01.01.2011 a fost stabilit prin Dispoziția de reîncadrare nr. 90 ind. 190/01.03.2011 a Directorului executiv al DGASPC B., in conformitate cu prevederile Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice si a Legii 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 4, alin.(3) din Legea nr.285/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații si grade prevăzute de legea-cadru, in raport cu funcția, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Astfel în anul 2011 se realizează reîncadrarea întregului personal bugetar pe funcții profesionale potrivit noii legi, corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei și treptei profesionale avute in luna decembrie 2010, stabilindu-se clasa de salarizare, prin act administrativ al ordonatorului de credite.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.285/2010, începând cu 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază, așa cum au fost acordate personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă / funcție / specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31.12.2010.
Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a respectat întocmai dispozițiile legii. Pentru toți salariații s-au stabilit salarii lunare brute si s-au acordat sporuri cu 15% mai mari decât cele acordate în octombrie 2010 iar la reîncadrarea acestora s-a ținut cont de toate prevederile legale, respectiv de Normele metodologice din 13.01.2011 pentru aplicarea prevederilor Legii 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
În luna aprilie 2011, Sindicatul „Impact" B., împuternicit de către salariații Centrului de îngrijire si Asistenta L., a contestat la Tribunalul B. Dispozițiile de reîncadrare emise pe baza Legii 285/2010.
De la data introducerii acțiunii și până la primul termen de judecata mai mulți salariați din cadrul Centrului de îngrijire si Asistenta L. au renunțat la calitatea de membru a Sindicatului „Impact” B. și au trecut ca membri la Sindicatul „Alfa” B.. Acesta este și cazul reclamantei C. Anișoara.
Din acest motiv, cauza a fost disjunsă și s-au format două dosare, în Dosarul nr._ reclamanții fiind salariați ai CIA L. - reprezentanți de Sindicatul „Alfa” B..
Instanța de judecată, analizând actele depuse la dosar, în numele și pentru reclamanta C. Anișoara, de către Sindicatul „Alfa” B., a hotărât respingerea acțiunii ca nefondate. Sentința civilă nu a fost recurată de către sindicatul împuternicit să o reprezinte pe reclamantă. În prezent sentința civilă menționată este definitivă și irevocabilă și nu recunoaște nici un drept solicitat de reclamantă.
De asemenea, reclamanta a contestat si Dispoziția de reîncadrare emisă pentru anul 2010 însă această cerere i-a fost respinsă de către instanța judecătorească pe motiv că întocmirea dispoziției în cauză de către DGASPC B. s-a făcut cu respectarea prevederilor legale.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115- 118 din Codul de procedura civila, prevederile Legii 284 si 285 din 2010.
În dovedire a depus copia sentinței civile nr.655 din 27.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
La data de 28.11.2012 M. M., Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca nefondate.
Referitor la excepția necompetentei materiale/funcționale a arătat următoarele:
Reclamanta contestă, pe de-o parte, Ordinul comun nr._ privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, emis de M.M.F.P.S și M.F.P., iar pe de altă parte, Dispoziția nr. 90 indice 209/01.03.2011. emisă de D.G.A.S.P.C, astfel că, ținând cont de dispozițiile art. 3 alin.1 și art. 2 alin.1 lit. d) din codul de procedură civilă competența revine, în primul caz, curții de apel, actul contestat fiind emis de autorități centrale, iar în cel de-al doilea caz, competența funcțională revine secției (completului) de contencios administrativ a tribunalului.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii:
Acțiunea reclamantei, înregistrată la instanță în data de 21.09.2012, este tardiv formulată în raport cu actul administrativ contestat, Dispoziția nr. 90 indice 209, emisă de D.G.A.S.P.C. la data de 01.03.2011.
Cu privire la excepția inadmisibilității:
În conformitate cu prevederile art. 19 ind.1 din Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000, actualizată, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, C. Național pentru Combaterea Discriminării este autoritatea naționala care investighează si sancționează contravențional faptele sau actele de discriminare prevăzute in prezenta ordonanța.
Potrivit art. 19 ind.3 C. Național pentru Combaterea Discriminării este responsabil cu aplicarea si controlul respectării prevederilor prezentei ordonanțe in domeniul sau de activitate, precum si in ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 19 ind.1 și 19 ind.3 din Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea reclamantei (care nu face dovada că s-a adresat C.N.C.D. și nu se află în posesia vreunei hotărâri a acestuia) este inadmisibilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. a arătat următoarele:
Din coroborarea prevederilor art. 6 cu prevederile art. 8 din O.G, nr. 137/2000 rezultă, indubitabil, că M.M.F.P.S. nu are calitate procesuală pasivă față de acțiunea reclamantei, deoarece aceasta nu a avut niciodată raporturi de muncă sau de serviciu cu M.M.F.P.S.
Așa cum reclamanta însăși arată în acțiunea sa Dispoziția nr. 90 indice 209/01.03.2011 este emisă de angajatorul său D.G.A.S.P.C, care a angajat-o pe funcția și gradul arătate, stabilindu-i salariul corespunzător.
Pe fondul cauzei a arătat că reclamanta, salariat la DGASPC B., consideră că, prin Dispoziția nr. 90 indice 209/01.03.2011, Direcția G. de Asistentă Socială si Protecția Copilului, în calitatea sa de angajator, a dispus reîncadrarea sa pe postul de infirmier, gr. 5, prilej cu care i s-au stabilit și drepturile salariate, începând cu data de 01.01.2011, prevăzându-se si cuantumul sporului pentru condiții periculoase, de 15% „, ceea ce o nemulțumește, considerându-se discriminată.
M.M.FP.S. nu are calitate procesuală pasivă în raport cu starea de discriminare în care reclamanta arată că se găsește, deoarece aceasta nu are și nu a avut raporturi de muncă sau de serviciu cu M. M., Familiei și Protecției Sociale.
Cu privire la Ordinul comun nr._ privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, emis de M.M.F.P.S și M.F.P. a arătat următoarele:
În vederea reducerii cheltuielilor bugetare și pentru a se asigura încadrarea în parametrii stabiliți cu organismele internaționale, a fost adoptată Legea nr. 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările ulterioare, prin care cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, au fost diminuate cu 25%.
Curtea Constituțională a fost sesizată să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor acestui act normativ și prin Decizia 975/2010, prin Decizia nr. 872/2010, precum si prin Decizia nr. 874/2010 au fost respinse obiecțiile ridicate, apreciindu-se faptul că măsurile adoptate sunt corecte și susținute sub aspect constituțional.
În considerarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 au fost cuprinse sporurile, indemnizațiile care făceau parte din salariul de bază în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.
De asemenea, sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului care nu au fost cuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009 și care au fost acordate în anul 2010, ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării au fost introduse în salariul de bază, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Începând cu data de 01.01.2011, prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice au fost stabilite măsurile de implementare care să asigure încadrarea în obiectivele și limitele stabilite prin Strategia fiscal-bugetară pe perioada 2011-2013.
În acest context, pentru anul 2011, măsurile sus menționate au vizat asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, asigurându-se majorarea salariilor de bază din luna octombrie 2010 cu 15%, urmând ca, într-o perioadă următoare, să fie recuperată diferența.
De altfel, Curtea Constituțională a fost sesizată să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor din acest act normativ, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege și, prin Decizia nr. 1655/2010 a fost respinsă obiecția de neconstituționalitate ridicată, apreciindu-se faptul că dispozițiile legale sunt constituționale.
Legea nr. 285/2010 conține norme privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Prin precizarea din 05.12.2012 reclamanta a reiterat punctul de vedere privind existența unei discriminări de natură salarială întrucât deși desfășoară aceleași activități ca o parte din colegii ei nu beneficiază de sporul de 50% pentru condiții periculoase . Sunt încălcate astfel dispozițiile Legii 285/2010 ale Declarației Universale a Drepturilor Omului și respectiv ale OG 137/2000.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 17 ianuarie 2013 s-a respins excepția necompetenței materiale și funcționale în judecarea cauzei, invocată de pârâtul M. M. Familiei și Protecției Sociale, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul M. M. Familiei și Protecției Sociale. De asemenea, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M. Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice M. Finanțelor – Direcția G. a Finanțelor Publice Județeană B., și s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâții: Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. și M. M. Familiei și Protecției Sociale. Excepția autorității de lucru judecat invocată de DGASPC a fost unită cu fondul cauzei.
La solicitarea reclamantei la dosarul cauzei au fost atașate statele de plată privind pe numiții Cronț E., H. I., L. Virica și H. L. L..
Analizând în raport cu prevederile art. 137 Cod procedură excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză instanța reține că inițial reclamanta a formulat cererea în temeiul prevederilor Legii 330/2009 contestând decizia de reîncadrare salarială.
În prezentul dosar reclamanta solicită acordarea unor despăgubiri în baza OG 137/2000 considerând că este discriminată în ceea ce privește modalitatea de stabilire a drepturilor salariale .
Conform art. 1201 din Vechiul cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Acțiunea prezentă este formulată împotriva DGASPC dar nu are aceiași cauză și nici obiect. Astfel reclamanta nu contestă decizia de reîncadrare și respectiv nu solicită drepturi salariale ci despăgubiri rezultate din pretinsa discriminare la care a fost supusă.Ca urmare nu este dată excepția autorității de lucru judecat.
Instanța mai reține că reclamanta C. Anișoara solicită, în contradictoriu cu Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., acordarea unor despăgubiri în baza OG 137/2000 considerând că este discriminată în ceea ce privește modalitatea de stabilire a drepturilor salariale.
Potrivit art. 2 din OG 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Reține tribunalul că pentru a se constata existența unei discriminări deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1, și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior. Așa cum reiese din motivația invocată mai devreme, pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit, având la bază apartenența la una din categoriile (criteriile) prevăzute de lege.
Din acțiunea formulată nu rezultă însă că reclamanta a invocat un criteriu din cele arătate în textul menționat sau vreun alt criteriu privind eventuala discriminare la care este supusă .
Tribunalul reține că petenta a arătat că deși lucrează la în aceleași condiții de muncă primește drepturi salariale diferite în special în ceea ce privește sporul de 50% pentru condiții periculoase . DGASPC B. a acordat un spor de 50% din salariul de bază numiților Cronț E., H. I., H. L., L. V. în baza unei hotărâri judecătorești astfel că nu se poate reține că ar fi aplicabile dispozițiile art. 2 din OG 137/2000 pentru că obligația de a stabili anumite drepturi salariale a fost impusă de instanță și nu aplicată din oficiu de angajator. Ar fi fost îndeplinite eventual criteriile din OG 137/2000 numai în măsura în care angajatorul ar fi decis din proprie inițiativă să excludă de la dreptul de a primi unele sporuri pe anumite persoane în raport cu unele criterii prevăzute de textul legal sau asimilabile celor din OG 137/2000.
Pe de altă parte faptul că reclamanta este încadrată pe o altă funcție de asistent medical decât Cronț E., H. I., H. L., L. V. salarizați ca infirmieri poate conduce la acordarea unor sporuri sau alte beneficii salariale diferite întrucât acestea trebuie stabilite doar în mod concret în raport cu situația fiecărui salariat în parte.
În măsura în care există o practică neunitară la nivelul unei instanțe cu privire la modalitatea stabilirii drepturilor salariale în cadrul litigiilor deduse judecății, nu este în sarcina angajatorului să stabilească drepturi salariale într-un cuantum asemănător pentru toți ceilalți salariați ce nu ar fi beneficiat de anumite drepturi, atâta timp cât există hotărâri judecătorești definitive pe care DGASPC trebuie să le execute în conformitate cu prevederile art. 274 din Codul M..
Sentința privind Ordinul_ nu are nicio relevanță în cauză pentru că pe de o parte acțiunea soluționată prin hotărâre nu privește anularea unui act normativ administrativ și deci are efecte doar între părțile litigante iar pe de altă parte în Ordinul_ nu există mențiuni privind condițiile de acordare a sporului de condiții periculoase în raport cu activitatea depusă.
Cum nu sunt încălcate prevederile OG 137/2000 și implicit al Declarației Universale a Drepturilor Omului instanța va respinge ca nefondată cererea.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B..
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. Anișoara în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., cu sediul în municipiul B., ..4, județul B., și C. Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în municipiul București, ., nr.1-3, sector 1, în calitate de expert.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./14.03.2013
Tehnored. C.L./14.03.2013
5 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
