Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 783/2013. Tribunalul BOTOŞANI

Sentința nr. 783/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 888/40/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BOTOȘANI

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.783

Ședința publică de la 16.05. 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. D.

Asistent Judiciar E. P.

Asistent Judiciar D. C.

Grefier R. P.

Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții H. R., V. D., A. C., C. V., B. C., A. G., C. V., P. Anișoara, N. F., J. E. și pe pârâții S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, C. Națională de A. de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate B., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.

INSTANȚA

Analizând acțiunea de față Tribunalul reține că este neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B. - Secția I Civilă, reclamanții: H. R., V. D., A. C., C. V., B. C., A. G., C. V., P. Anișoara, N. F. și J. E. au chemat în judecată pe pârâții: Casa de Asigurări de Sănătate B., S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice și C. Națională de A. de Sănătate București solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, pârâții să fie obligați la plata sumei reprezentând premiul anual pentru 2010, actualizată în funcție de indicii de inflație până în momentul achitării efective.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat, că au calitatea de personal contractual în cadrul Casei de A. de Sănătate B. și, că până la . Legii nr. 285/2010, ar fi fost îndreptățiți - potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 - la primirea unui premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

Premiul pentru anul 2010 însă nu a mai fost plătit întrucât prin art.8 din Legea 285/2010 s-a prevăzut faptul că suma aferentă a fost introdusă în majorările salariale pe anul 2011.

Potrivit opiniei reclamanților, dispozițiile Legii nr. 285/2010 nu ar putea constitui un temei justificat al refuzului de plată a acestui premiu deoarece încălcă principiul neretroactivității. De altfel, premiul pentru anul 2010 ar reprezenta deja un drept câștigat la data intrării în vigoare a Legii 284/2010 ..

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.25 din Legea 330/2009, art. 15 alin 2, art 20, art 41, art 44.art 124 din Constituția României, și art 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâții au formulat întâmpinări invocând excepții și totodată apărări pe fondul cauzei..

Astfel, pârâtul S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice (f 20 ds) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că potrivit dispozițiilor Legii 500/2002 privind finanțele publice, art. 28 pct. e ,, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice doar pe baza propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite.”

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Întrucât, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator principal iar obligația de stabilire a salariilor de bază,a criteriilor, sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului de credite bugetare – în speță, Ministerului Sănătății respectiv ministrului ca ordonator principal de credite acestui pârât revenindu-i doar obligația de aprobare /avizare a statelor întocmite, instanța, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, și pe cale de consecință va respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acesta.

Mai mult, drepturile salariale solicitate de reclamanți decurg dintr-un raport juridic de muncă, or pârâtul nu este titular al acestui raport, neavând calitatea de angajator.

Și pârâta C. Națională de A. de Sănătate a formulat întâmpinare ( f 25 ds ) .

Pe cale de excepție și această pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive invocate fiind dispozițiile Legii nr 95 /2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv art. 267.

Potrivit acestor dispoziții legale casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii în subordinea CNAS .

Cât privește fondul cauzei, s-a susținut în apărare, că deși la art. 25 din Legea 330/2009 era dispusă acordarea premiul anual pentru 2010, prin prevederile art. 8 din Legea 285/2010 ,, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar…”

Excepție lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de A. de Sănătate urmează a fi admisă, și pe cale de consecință respnsă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu aceasta, întrucât pe de o parte această instituție nu are atribuții în asigurarea fondurilor necesare pentru cheltuielile de personal ale reclamanților iar pe de altă parte, drepturile salariale solicitate decurg dintr-un raport juridic de muncă, pârâta nefiind titulara acestui raport, neavând calitatea de angajator.

Casa de Asigurări de Sănătate București, pârâtă în prezenta cauză a solicitat prin întâmpinare (f 23 ds) respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 care prevăd că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.

Pentru soluționarea pe fond a acțiunii de față, tribunalul reține că textele normative incidente în cauză sunt:

- art. 25 din Legea nr. 330/2009:

(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.

(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.

(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Dispozițiile textului mai sus citat au fost în vigoare pe întreaga perioadă a anului 2010, fiind abrogate prin Legea nr. 284/2010.

Din cuprinsul art. 25 din Legea nr. 330/2009 rezultă cu evidență că dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială, fiind acordat „pentru activitatea desfășurată”, în raport de perioada lucrată.

- Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, intrată în vigoare la data de 01.01.2011, prin care s-au prevăzut următoarele:„Sumele corespunzãtoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordã începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorãrilor salariale ce se acordã în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Referitor la plata premiului, legiuitorul a intervenit în raportul juridic obligațional stipulând că „sumele” nu se mai acordă, dar în același timp „ că vor fi avute în vedere” la creșterile salariale.

Reclamanții au invocat retroactivitatea acestui text de lege susținând că se încalcă astfel dispozițiile art.15 din Constituție .

Instanța constată însă, că singura instituție căreia i s-a conferit atributul de a constata neconstituționalitatea (ca efect al încălcării textului constituțional privitor la neretroactivitatea legii) este Curtea Constituțională.

Prin urmare, argumentele reclamanților privitoare la retroactivitate sunt lipsite de relevanță,în acest cadru procesual, astfel de argumente putând fi valorificate doar pe calea unei excepții de neconstituționalitate a textului respectiv, excepție ce nu a fost însă invocată în prezenta cauză.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 115 din 9 februarie 2012 publicată la 5 aprilie 2012, s-a statuat că Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut dreptul la acordarea premiului pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, premiul reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

S-a mai arătat că art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată ,fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.

Față de aceste considerente, Curtea a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.

S-a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

Totodată, Curtea a reținut lipsa de relevanță a actelor Uniunii Europene invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Tribunalul a cercetat și dacă, prin aplicarea textului art. 8 din Legea nr. 285/2010 se aduce sau nu atingere unui drept fundamental al reclamanților, reglementat printr-o normă cu forță juridică superioară, respectiv art. 1 din Primul Protocol la CEDO.

În acest sens, art. 20 din Constituția României prevede că:

„ (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertãțile cetãțenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacã exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementãrile internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”

S-a apreciat că instanța poate să realizeze analiza comparativă a efectelor normei interne în raport de conținutul dreptului fundamental reglementat internațional, inclusiv în condițiile în care Curtea Constituțională a realizat deja o astfel de analiză și a ajuns la concluzia că norma internă nu vine în contradicție cu o reglementare internațională.

Analizând circumstanțele concrete ale cazului de față pentru a stabili dacă aplicarea art. 8 din Legea nr. 285/2010 în cazul reclamanților a condus la încălcarea dreptului fundamental de proprietate al acestora, reglementat de art. 1 din Primul Protocol la Convenția europeană se rețin următoarele:

Potrivit Art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.

Dispozițiile acestui text au fost interpretate și lămurite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, interpretarea dată fiind obligatorie pentru judecătorul național, acesta neputând ajunge la o concluzie contrară celei reținute de Curte.

Întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune printre altele, aceeași modalitate de soluționare a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare ( Hotărârea CEDO din 2 noiembrie 2010 pronunțată în cauza Ș. și alții împotriva României), precum și deciziile Curții de Apel Suceava care a respins irevocabil ca nefondate acțiunile similare, (practica instanței de recurs fiind în prezent în această materie bine conturată și unitară), reținând aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondată acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 5 și C. Națională de A. de Sănătate București, cu sediul în București, sector 3, Calea Călărașilor, nr.248 și, pe cale de consecință respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acești pârâți.

Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești, având ca obiect acordarea premiului anual aferent anului 2010, acțiune formulată de reclamanții: H. R., V. D., A. C., C. V., B. C., A. G., C. V., P. Anișoara, N. F. și J. E., cu domiciliul procesual ales la Casa de Asigurări de Sănătate B., ..9, jud.B., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu același sediu .

Definitivă.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată in ședința publica din 16.05 .2013 .

Cu aceeași opinie

Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,

A. D. P. E., C. D. P. R.

Red.A.D./16.05.2013

Tehnored.P.R./17.05.2013

Ex.5

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 783/2013. Tribunalul BOTOŞANI