Contestaţie act. Sentința nr. 1741/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1741/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 969/40/2013*
Dosar nr._ * contestație decizie încetare
contract de muncă
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistent judiciar - D. C.
Asistent judiciar – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 1741
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre contestatoarea C. E., domiciliată în B., ., . jud. B., și intimatul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., cu sediul în B.,., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Ț. M., pentru contestatoarea lipsă,și consilier juridic B. A. G., pentru intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că, prin serviciul registratură, AJOFM B. a depus răspuns la adresa instanței.
Consilier juridic B. A. depune înscrisuri și susține că este dată excepția tardivității formulării contestației.
Avocat Ț. M. invocă disp. art. 315 alin.1 Cod procedură civilă.
Consilier juridic B. A. arată că la momentul când s-a judecat recursul nu a avut toate datele și înscrisurile doveditoare în susținerea excepției.
Față de disp. art. 315 alin.1 C. 1865 și decizia nr.1075/2013 a Curții de Apel Suceava,tribunalul constată că nu are a se pronunța asupra excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.518/2012, așa încât nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul la dezbateri asupra fondului pricinii.
Avocat Ț. M. solicită admiterea acțiunii în limita celor dispuse de Curtea de Apel Suceava, respectiv anularea deciziei contestate, reîncadrarea contestatoarei pe postul de asistent cu studii superioare și obligarea intimatului la plata de despăgubiri,cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse .
Art. 57 alin.4 și art.80-82 Codul muncii prevăd că clauză nelegală, în speță privind durata determinată a contractului contestatoarei se transformă de drept în clauza legală în domeniu. A susținut că acea clauză privind durata contractului pe perioadă determinată și preluată în deciziile și actul adițional s-a transformat de drept în durată nedeterminată, prin efectul legii, nu se poate vorbi de un contract pe durată determinată și nu se putea dispune încetarea raporturilor de muncă ca urmare a ajungerii la termen .Decizia este nelegală.
Să se rețină situația de fapt din cauză, care este foarte importantă,este vorba de un contract încheiat la 1.06.2007 fără o durată expres prevăzută, nu se indică data încetării ci că va înceta la data revenirii doamnei Ivaniciuc M. din concediu. Acest contract inițial a fost în mod succesiv prelungit prin decizia 15/11.01.2010, ulterior prin decizia 254 /15.10.2010 și apoi prin actul adițional încheiat la 2.03.2012 și de fiecare dată nu s-a prevăzut o dată de încetare a raporturilor de muncă, ci doar o condiție de încetare - în momentul în care va reveni pe post persoana care este înlocuită de contestatoare.
Decizia 518/5.07.2012 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 80 - 82 din Codul muncii, se depășește termenul maxim de 36 luni, care poate fi compus în mod legal din maxim 3 contracte a câte 12 luni. Indiferent dacă se referă la forma veche sau cea nouă a Codului muncii, în esență condiția este aceeași - maxim 3 durate a câte 12 luni fiecare. Or, în situația de față se observă că această contestatoare și-a desfășurat activitatea pe o durată de 6 ani și 5 zile.
Consilier juridic B. A. solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate prin întâmpinare. La rejudecare este vorba doar despre contestarea deciziei 518/2012. În momentul în care S. de copii B. a fost desființat în martie 2012, cu fiecare salariat a fost încheiat un act adițional; și cu reclamanta C. a fost încheiat un act adițional la contractul de muncă, în care s-a specificat clar situația și postul pe care îl va ocupa Prin semnătură, prin faptul că nu a contestat niciodată acele clauze la actul adițional,contestatoarea era conștientă de situația în care se afla. În momentul în care titularul postului s-a întors unitate, în baza art. 56 Codul muncii s-a constatat încetarea de drept a contractului de muncă al numitei C. E.. Să se rețină că nu este vorba despre o concediere, ci despre încetarea de drept a unui contract pe o perioadă determinată.
Niciodată contestatoarea nu a contestat deciziile prin care i-au fost modificate contractele anterioare de muncă, mai mult, acele decizii pe care le invocă acum au fost dat în baza cererilor sale exprese, prin urmare, reclamanta era conștientă de situația în care se afla, a acceptat situația, nu poate veni acum să spună că încetarea de drept este o concediere și solicită reintegrarea pe un post care nu-i aparține.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., solicitând:
- obligarea acestuia la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.10._12, actualizate și indexate cu indicele de inflație ca urmare a dobândirii, începând cu luna octombrie 2009, a calității asistentă medicală cu studii universitare de licență și, începând cu data de 12 noiembrie 2011, a gradului de asistent medical principal;
- constatarea nulității absolute a deciziei nr. 15/11.01.2010, a deciziei 254/15.10.2010 de prelungire a contractului individual de muncă precum și a deciziei 518/2012 de încetare a contractului individual de muncă;
- obligarea pârâtului la reîncadrarea sa pe postul deținut anterior precum și la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 05.07.2012 și până la reîncadrare.
Prin sentința civilă nr.757/14.05.2013, Tribunalul B.:
- a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale aferente intervalului 1.10._09, și pe cale de consecință, le- a respins ca prescrise;
- a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziilor nr. 15/11.01.2010,254/15.10.2010 ,518/10.07.2012 și, pe cale de consecință, a respins ca tardivă cererea formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtul S. Județean de Urgență ,,Mavromati” B. având ca obiect constatarea nulității absolute a acestor decizii.
- a respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect:
- obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale aferente perioadei 1.01.2010-5.07.2012, actualizate cu indicii de inflație;
- obligarea pârâtului la reîncadrarea pe postul deținut anterior, precum și la plata drepturilor salariale aferente perioadei 5.07.2012 și până la reintegrare.
Prin decizia nr. 1075/24.09.2013, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de reclamanta C. E. și a casat în parte sentința civilă nr. 757/2013 a Tribunalului B., cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea contestației împotriva deciziei nr. 518/2012 emisă de pârât și a capetelor de cerere accesorii privind obligarea acestuia la reîncadrarea pe post a reclamantei și a plății despăgubirilor aferente perioadei 5.07.2012 – data reintegrării.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, în mod greșit, în sentința recurată s-a apreciat ca fiind dată excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. 518/10 iulie 2012, întrucât reclamanta a recunoscut comunicarea de către angajator doar a deciziilor nr. 15/2010 și 254/2010, iar pârâtul nu a făcut dovada comunicării către salariate a deciziei nr. 518/2012.
De asemenea, s-a stabilit că nu poate fi reținută ca dovadă a comunicării copia borderoului depus de pârâtul-intimat la fila 20 din recurs, deoarece nr. de înregistrare al deciziei este_ din 10 iulie 2012, în timp ce potrivit borderoului, reclamanta a semnat pentru un act cu nr. de înregistrare_ din 10 iulie 2012.
Prin urmare, reînvestit astfel în dosarul nr._, tribunalul va reține că, în ceea ce privește excepția tardivității contestării deciziei nr. 518/10.07.2012 – reinvocată de intimat în rejudecare –sunt aplicabile disp. art. 315 alin.1 teza I Cod procedură civilă 1865 conform cărora :„ În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
Așadar, această excepție nu poate fi din nou cercetată ( argumentele intimatului fiind deja analizate și nereținute de instanța de recurs), ceea ce determină analiza pe fond a contestației împotriva deciziei nr. 518/2012, context în care din probele cu înscrisuri administrate în ds. nr._, respectiv carnetul de muncă al contestatoarei, contractul individual de muncă încheiat între părți și deciziile emise de intimat, rezultă următoarea situației de fapt cu privire la raporturile de muncă dintre părți:
1) Conform contractului individual de muncă nr. 22/1.06.2007 (f.22-23) și mențiunii de la nr.crt. 7 din carnetul de muncă, începând cu data de 1.06.2007, reclamanta a desfășurat activitate la S. de copii B. în calitate de „asistentă medicală (SSD) – temp”, până la „data revenirii d-nei Ivaniciuc M. din CFP (concediu fără plată – s.n)” - deci în baza unui contract individual de muncă pe durata determinată.
La data încheierii acestui contract erau în vigoare disp. art.82 din Codul muncii conform cărora:
„(1) Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.
(2) În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular.’’
Prin urmare, durata maximă legală a acestui contract a expirat la 1.06.2009 sau, cel mai târziu, la începutul lunii iulie 2009 când – potrivit susținerilor contestatoarei necontestate și nedovedite a fi neconforme realității de către intimat – salariata Ivaniciuc M. și-a dat demisia.
Cu toate acestea, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al contestatoarei, aceasta a continuat să desfășoare activitate la intimat în baza aceluiași contract individual de muncă – ceea ce, în raport cu disp. art. 82 și art. 57 alin.1 și 4 din Codul muncii, este de natură să atragă nulitatea clauzei privind încheierea contractului de muncă pe durată determinată, cu consecința constatării încheierii contractului pe durată nedeterminată.
2) Așadar, la data emiterii de către intimat a deciziei nr. 15/11.01.2010 (f.13) – pentru înlocuirea salariatei H. L. – și a celei cu nr. 254/15.10.2010 (f. 15) – pentru înlocuirea salariatei P. B. ,desfășurarea activității de către contestatoare nu putea avea loc în mod legal decât în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată.
3) Aceeași concluzie este valabilă și în raport cu actul adițional din 2.03.2012 încheiat între părți (f.16-20), întrucât intimatul S. Județean de Urgență „Mavromati” B. este succesor în drepturi și obligații al Spitalului de Copii B. conform HG 52/25.01.2012, atât în raport cu cele ce preced cât și cu mențiunea expresă din acest act adițional, ce prevede la pct. C lit. b că durata contractului este: ,, determinată, …, pe perioada cuprinsă între data de 01.06.2007 și data de…./ pe perioada suspendării contractului individual de muncă al titularei de post: doamna P. B.…”.
Iar față de disp. art. 38 din Codul muncii – conform cărora salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege – nu se poate opune salariatei faptul semnării acestui act adițional pentru a împiedica verificarea de către instanța de judecată a împrejurărilor de fapt și de drept în care acest act adițional a fost încheiat.
În consecință, tribunalul constată că la data de 10.07.2012 – la care intimatul a emis decizia nr. 518 (f.14) – salariata desfășura activitate în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată, ceea ce determină inaplicabilitatea în cauză a disp. art. 56 alin.1 lit. i din Codul muncii – ce reglementează încetarea de drept a contractului individual de muncă „la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată”.
Așadar, decizia nr. 518/10.07.2012 emisă de intimat este lovită de nulitate, fiind emisă în baza art. 56 alin.1 lit. i din Codul muncii, aceeași concluzie rezultând și din evaluarea în ansamblu a situației juridice a contestatoarei care, în esență, nu avea posibilitatea legală a desfășurării muncii timp de 6 ani ( de la 1.06.2007 – până la 5.07.2012), în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, pentru înlocuirea a trei salariate, întrucât se opun disp. art. 84 din Codul muncii.
Invocarea de către intimat în apărarea sa a deciziei nr. 240/2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în ds. nr._, nu este de natură să oblige la o altă concluzie în cauza de față, întrucât această hotărâre a fost pronunțată în raport cu situația concretă a reclamantei din acea cauză, diferită de împrejurările de fapt constatate în prezentul dosar.
Prin urmare, față de ansamblul celor anterior reținute, tribunalul va anula decizia nr. 518/10.07.2012 emisă de intimat și va obliga intimatul să reintegreze contestatoarea pe postul deținut anterior, de asistentă medicală SSD,și să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 5.07.2012 până la data reintegrării efective pe post.
Contrar pretenției contestatoarei, reintegrarea sa poate fi dispusă doar în postul deținut anterior concedierii deoarece, deși au constituit motive de recurs,pretențiile acesteia de acordare a drepturilor salariale – pentru perioade anterioare concedierii – pentru studii superioare( S) și conform gradului de asistent medical principal, nu au fost găsite întemeiate nici de instanța de recurs, așa încât au rămas respinse irevocabil prin sentința civilă nr.757/14.05.2013.
Față de modul de soluționare a prezentei contestații,în temeiul art. 274 Cod procedură civilă,intimatul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite contestația formulată de contestatoarea C. E., domiciliată în B., ., . jud. B., împotriva Deciziei nr. 518/10.07.2012 emisă de intimatul S. Județean de Urgență ,,Mavromati” B., cu sediul în B.,., jud. B..
Anulează Decizia nr. 518/10.07.2012.
Obligă intimatul să reintegreze contestatoarea pe postul deținut anterior, de asistentă medicală SSD, și să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 5.07.2012 până la data reintegrării efective pe post.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.12._.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. B. C.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/10.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1222/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 774/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
