Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1332/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1332/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2786/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1332
Ședința publică din 08.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier E. A.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamantul A. I. C. împotriva Dispoziției nr. 62/2013 emisă de pârâta P. C. Adășeni.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când
INSTANȚA
Asupra litigiului de muncă de față:
Pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată la 15 mai 2013, acțiunea formulată de A. I. C. împotriva Dispoziției nr. 62/2013 emisă de pârâta P. C. Adășeni, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea deciziei nr. 62/2013 din 30 aprilie 2013 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă in baza art. 57alin 1,2 din Codul Muncii si Legea 53/2006
- reintegrarea în funcția deținuta anterior, conform art. 78 alin2 din Codul Muncii
- obligarea la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariate majorate și a tuturor drepturilor salariate indexate și actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectiva deținută anterior concedierii
- obligarea la plata daunelor morale provocate conform art. 269 și urm. Codul Muncii, apreciate la valoarea de_ lei
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată
În motivare a arătat că în fapt, în anul 2006 a încheiat cu pârâta un contract de muncă, fiind încadrat cu funcția de guard.
În urma acestui contract, și-a respectat toate obligațiile față de angajator, atât în ceea ce privește clauzele contractuale cât și în ce privește clauzele Regulamentului de ordine interioară.
La data 30 aprilie, pârâta a emis dispoziția nr. 62 prin care s-a dispus concedierea sa în baza art. 57 alin. l, 2 din Legea 53/2006 din Codul Muncii, concediere pe care o apreciază ca abuzivă, nelegală, neîntemeiată și nejustificată.
În primul rând dispoziția prin care s-a dispus încetarea contractului de munca este lovită de nulitate încetarea contractului absoluta deoarece nu conține motivele care au determinat, simpla redare în conținutul dispoziției a conținutului textului de lege în baza căreia s-a dispus încetarea contractului de munca nu echivalează cu motivarea măsurii.
Totodată se indică în această dispoziție un text de lege, respectiv Legea 53/2006 care reglementează modul de reorganizare a unor sate, neavând nici o legătură cu încetarea contractului de muncă.
Mai mult, având în vedere că încetarea contractului de muncă s-a dispus ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, nu a fost respectata legea care, în acest caz impunea ca nulitatea să fie constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească.
În cazul său s-a procedat în mod arbitrar de către pârâtă, cu nesocotirea legii, deoarece nu i-a fost luat acordul pentru a dispune încetarea contractului de muncă și nici nu s-a procedat la constatarea nulității contractului pe cale judecătorească.
Totodată nu i s-a pus la dispoziție de către pârâtă lista locurilor de muncă disponibile în această instituție, și nu s-a respectat termenul de preaviz.
Pârâta P. comunei Adășeni a depus întâmpinare la data de 25 iunie 2013.
În motivare a arătat că la baza emiterii Dispoziției nr.62/2013 s-a ținut cont de următoarele:
- domnul A. I. C. nu are studiile corespunzătoare postului pe care îl ocupa conform statului de funcții aprobat de ANFP;
- contractul său de muncă întocmit în baza Dispoziției primarului nr.38/2010 nu este înregistrat și nici semnat de angajator și angajat;
- domnul A. I. C. nu a acceptat acordul pentru constatarea nulității contractului individual de muncă deși, în repetate rânduri i s-a propus, aducându-i-se la cunoștință despre neregulile constatate.
A solicitat ca in hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea contractului de muncă încheiat cu nerespectarea condițiilor legale necesare pentru încheierea valabila a contractului individual de munca și respingerea în totalitate capetele de acuzare ale reclamantului.
În susținerea solicitărilor a anexat în xerocopie: Adeverința nr.38/2002 emisă de Școala cu clasele I-VIII Adășeni privitor la pregătirea școlară a domnului Ailoie I. C.; Contract individual de muncă, fără număr, din 01.01.2010; statul de funcții și organigrama UAT . Local Adășeni nr. 7/2013 privind aprobarea organigramei și a statului de funcții.
În ședința publică din 01.10.2013 au fost audiați martorii B. Gabrierl și I. M.. Primul a declarat că îl cunoaște pe A. C. de 10 – 15 ani. Știe că acesta a fost angajat de P. comunei Adășeni în 2008 ca paznic și că și-a desfășurat activitatea până în aprilie 2013. A. C. i-a spus că a fost dat afară de primărie. Nu știe să fi existat un conflict între reclamant și primar. Știe că A. C. este în prezent agricultor. Nu și-a găsit un alt loc de muncă. El personal a lucrat în gospodăria fostului primar, nu a actualului primar. Știe că A. C. avea program de noapte la primărie. Se ducea la ora 7 dimineața și ducea laptele și îl vedea la primărie. Și seara se ducea la ora 7 și ducea laptele și îl vedea pe reclamant la primărie, mai stătea de vorbă cu el. În ultima iarnă acesta a făcut de pază numai afară. L-a mai văzut pe A. C. lucrând în gospodăria fostului prima în timpul amiezii.
Martorul I. M. a declarat că îl cunoaște pe A. C. de 15 ani de când este în relații cu sora acestuia. Știe că A. C. a lucrat la primărie 4 ani, din 2009 până anul acesta în aprilie 2013. Știe că a lucrat ca paznic (guard). Știe că programul acestuia era de la orele 19 la ora 7. Făcea numai pază de noapte. Știe că acesta nu lucrează în prezent. Nu știe dacă a existat vreun conflict între reclamant și primar. Știe că A. C. a lucrat în gospodăria fostului primar în timpul liber pentru a mai câștiga un ban.
În baza întreg materialului probator administrat în cauză tribunalul reține că prin Dispoziția nr.62/2013 P. comunei Adășeni prin primar a dispus încetarea contractului de muncă a numitului A. I. C., încadrat în funcția de guard, începând cu dat de 1 mai 2013 conform art.57 alin.1 și 2 din Codul muncii. S-a consemnat că s-au avut în vedere referatul secretarului UAT ..68 alin.1 din Legea 15/2001 și că respectiv dispoziția poate fi atacată în instanță potrivit prevederilor legii contenciosului administrativ. Contestatorul a formulat o acțiune împotriva acestei dispoziții invocând interpretarea greșită a legii de către angajator și respectiv nerespectarea condițiilor de formă ale dispoziției. Prin întâmpinarea formulată P. comunei Adășeni a adus la cunoștință că reclamantul nu îndeplinește și nici nu îndeplinea condițiile legale pentru a ocupa postul de guard, iar pe de altă parte acesta nu a avut încheiat un contract individual de muncă cu P. comunei Adășeni.
În cauză au fost audiați doi martori. Atât B. G. cât și Iftrim M. au adus la cunoștință că reclamantul a lucrat la primărie timp de 4 ani până în aprilie 2013 în calitate de paznic. Susținerile martorilor sunt confirmate de contractul individual de muncă atașat în copie la filele 6-7 dosar. Angajatorul a relatat faptul că acest contract nu a fost nicăieri înregistrat și nici nu poartă semnătura reclamantului.
Conform art.16 din Legea nr.53/2003 încheierea actului individual de muncă în formă scrisă, act care trebuie să conțină toate informațiile necesare inclusiv semnătura părților, revine angajatorului. Acesta are sarcina de a urmări respectarea condițiilor de formă și de a dispune înregistrarea în registrul general de evidență al salariaților. Indiferent de persoanele care au avut calitatea de primar de-a lungul anilor Codul muncii trebuia respectat de instituția angajatoare și nu de către primar ca persoană fizică. Ca urmare, nu se pot reține susținerile pârâtei cum că A. C. nu ar fi fost angajat în fapt niciodată de primărie.
În ceea ce privește Dispoziția nr.62/2013 arată tribunalul că potrivit art.57 din Codul muncii nulitatea unui contract individual de muncă se poate declara în primul rând de părți. Legiuitorul nu a consemnat că este la latitudinea doar a angajatorului sau a salariatului să considere nul un asemenea act atâta timp cât a indicat în mod expres că este necesar acordul părților. În măsura în care nu există un asemenea acord oricare din părțile interesate se pot adresa instanței pentru a se constata nulitatea actului. Nu există nici o dispoziție legală care să permită angajatorului să emită o dispoziție de încetare a raporturilor de muncă în considerarea faptului că actul încheiat între părți este nul. Pe de altă parte, Legea 215/2001 prevede că dispozițiile primarului sunt acte de autoritate publică dar doar când acesta reglementează în raport cu dispozițiile față de care primăria devine o autoritate publică în raport cu cetățenii. În situația de față între reclamant pe de o parte și P. comunei Adășeni pe de altă parte există raporturi de muncă și ca urmare toate raporturile dintre părți inclusiv în ceea ce privește încetarea contractului sunt guvernate de dispozițiile din Codul muncii.
Potrivi art.76 din Codul muncii decizia de concediere trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă. Așa cum a arătat reclamantul în cauza de față Dispoziția nr.62/2013 este lovită de nulitate absolută. În cuprinsul actului nu au fost consemnate motivele pentru care a fost necesară emiterea deciziei de concediere. În dispoziție trebuia consemnat și termenul de preaviz. Legiuitorul a stabilit în mod expres că aceste două mențiuni trebuie cuprinse în dispoziția de încetare a raporturilor de muncă sub sancțiunea nulității absolute. Conform art.78 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea condițiilor de fond și de formă este nelegală.
Ca urmare, tribunalul va constata că Dispoziția nr.62/2013 este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care va anula acest act și va obliga pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior, respectiv de guard și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 1.05.2013 până la data reintegrării efective pe post.
A. C. a solicitat și obligarea angajatorului la plata unor daune morale. Instanța consemnează că angajatorul nu provoacă în mod neapărat un prejudiciu moral cu vinovăție salariatului în momentul în care emite un act de încetare a raporturilor de muncă. Asta deoarece Legea 53/2003 stabilește faptul că părțile au posibilitatea ca în mod unilateral să denunțe un contract de muncă deja încheiat. Sunt reglementați în acest sens în mod explicit care sunt pașii de urmat și respectiv ce formă trebuie să aibă actul, în ceea ce privește încetarea unilaterală a raporturilor de muncă. Într-adevăr în prezenta cauză nu au fost respectate prevederile art.76 din Legea 53/2003, dar întrucât s-a dispus anularea deciziei, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale ce i se cuveneau de la momentul încetării raporturilor de muncă, tribunalul apreciază că aceste măsuri constituie o reparație morală suficientă pentru A. C.. De altfel, în tot cuprinsul cererii de chemare în judecată nu au fost indicate acele motive suficient de importante din care să rezulte în ce a constat prejudiciul moral.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamantul A. I. C., cu domiciliul în satul și ., împotriva Dispoziției nr. 62/2013 emisă de pârâta P. C. Adășeni, județul B..
Anulează Dispoziția nr. 62/2013 cu privire la reclamant.
Obligă pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior, respectiv de guard și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 1.05.2013 până la data reintegrării efective pe post.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata de daune morale în cuantum de_ lei .
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. A. E.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./
Tehnored. C.L./
4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Cereri. Sentința nr. 133/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
