Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 291/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 291/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 3336/40/2012
Dosar nr._ contestație decizie de pensionare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 291
Ședința publică de la 15.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier P. R.
Pe rol judecarea litigiului de asigurări sociale privind pe contestatorul F. I. și pe intimatele C. de P. a M. A. Naționale București și Comisia de Contestații a M. A. Naționale București, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11.02.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
INSTANȚA
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._ și întregită ulterior ( fila 132 ds ), contestatorul F. I. a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei nr._/20.12.2011 și din 14.03.2012 emise de C. de P. Sectorială a Ministerul A. Naționale și a hotărârii nr._/21.09.2012 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Ministerul A. Naționale, solicitând, în principal:
- anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/20.12.2011 și_/14.03.2012 și a hotărârii nr._/21.09.2012;
- menținerea deciziei de stabilire a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 164/2001;
- obligarea la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și plătită în luna decembrie 2010 și pensia revizuită;
- obligarea la plata dobânzii legale ( OG 9/2000) aferentă sumelor reprezentând diferența de pensie;
- obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Ca element prealabil contestatorul a arătat că sindicatul justifică legitimare procesuală activă în conformitate cu prevederile art.7 lit.d din Statutul acestuia.
În subsidiar, în măsura în care va fi respins capătul principal de cerere prin care solicită anularea în întregime a Deciziei de revizuire și menținerea Deciziei inițiale, cere să se constate faptul că determinarea cuantumului pensiei revizuite a fost făcută cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare, în special în ceea ce privește condițiile de muncă și fără a lua în calcul toate veniturile realizate .
În motivare a arătat că F. I. a ieșit la pensie la data de 31.05.2002, iar în baza Deciziei vechi de pensionare nr._ din 04.06.2002, actualizată, cuantumul pensiei în luna decembrie 2010 era de 2921 lei (brut) . În conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și a HG nr. 735/28.07.2010 (metodologia ei de aplicare pentru recalcularea pensiilor speciale), prin Decizia de recalculare nr._ din 31.12.2010, în luna ianuarie 2011 cuantumul pensiei a fost diminuat cu suma de 1519 lei, rezultând o pensie brută de 1402 lei.
În luna februarie 2011 a primit pensia la nivelul lunii decembrie 2010, urmare a Deciziei nr. 38/07.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus „suspendarea executării HG 735/2010”, fapt pentru care Guvernul României a abrogat-o și a emis OUG nr. 1/31.01.2011. Astfel, a primit cuantumul normal al pensiei conform deciziei vechi de pensionare, în baza Legii. nr. 164/2001 pe tot parcursul anului 2011, inclusiv luna decembrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 1 din OUG 1/2011 s-a emis Decizia de revizuire nr._ din 20.12.2011, prin care în luna ianuarie 2012 cuantumul pensiei a fost din nou diminuat, de această dată cu suma de 725 lei, față de luna decembrie 2010, rezultând un cuantum brut al pensie de 2196 lei.
În baza prevederilor art. 7 din OUG 1/2011 în perioada ianuarie - martie 2012 se va efectua regularizarea pensiilor militare prin stabilirea sumelor de recuperat, iar din aprilie 2012 acestea vor fi reținute în condițiile legii. Deci diferențele dintre cuantumul din decembrie 2010 și cuantumul rezultat din revizuire în ianuarie 2012, primite lunar pe parcursul anului 2011 sunt considerate în mod abuziv venituri necuvenite și vor fi reținute din noul cuantum regularizat.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a adus la cunoștință că veniturile nu au fost luate în mod corect în calcul. Astfel, a arătat petentul că nu au fost luate în calcul sumele de care a beneficiat în perioada când a fost detașat la UM_ din Medgidia. A mai arătat că primele primite de la eșaloanele superioare nu sunt prinse în tabele iar pentru perioada în care a lucrat cu explozibil și muniție a adresat o cerere șefului UM_ S Pitești înregistrată la nr.1623 din 01.04.2009 și a expediat suma de 45 lei reprezentând taxa pentru identificarea actelor solicitate, însă nu a primit răspuns.
Cu privire la anularea deciziei de revizuire a pensiei arată că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei nr._ din 31.12.2010.
Decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010.
P. Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 38/07.01.2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus: „suspendarea executării HG 735/2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond”.
Așadar, emiterea deciziei de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate.
Față de aceste aspecte, rezultă fără putință de tăgadă faptul că recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare era suspendată prin hotărâre judecătorească, reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei de revizuire contestate și a cuantumului pensiei, astfel cum a fost el stabilit în procesul de revizuire.
Decizia de revizuire emisă este lovită de nulitate absolută din considerentul că ar trebui revizuită o decizie de recalculare emisă în mod legal.
Titularului pensiei i-a fost încălcat dreptul la proprietate. Astfel Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat la data de 12.12.2011 recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, raportat la art. 20, alin.2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. l din lege.
În considerentele Deciziei nr.29 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că jurisdicțiile naționate trebuiau să analizeze plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție) și să constate că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). S-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc. prin care s-a stabilit că prestațiile sociale intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, fiind asimilate bunurilor - obiect al dreptului de proprietate indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora.
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 a fost diminuat cuantumul pensiei cu un procent de 24,83 %, această lege reprezintă o „ingerință” din perspectiva respectării dreptului de proprietate, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect trebuie avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).”
Diminuarea cuantumului pensiei sale cu 24,83 %, o consideră ca o „ingerință” a statului în dreptul său de proprietate, atât din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor” (regula generală și, totodată, prima normă din art. l din Protocolul nr. 1), precum și ca o încălcare de tipul „privării de proprietate” (cea de-a doua normă din același text).
A fost încălcat principiului neretroactivității legii deoarece măsura privind revizuirea pensiei recalculate încalcă principiului neretroactivității legii, stabilit de art.15 alin. (2) din Constituția României.
Decizia de revizuire, emisă la data de 20.12.2011 își produce efecte retroactiv, de la data de 01.01.2011, în condițiile în care la data de 31.12.2010 dreptul petentului de pensie era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr. 119/2010. În această situație, pe data de 01.01.2011 nu pot opera, concomitent, două dispoziții contrare: una care să prevadă recalcularea pensiei, iar cealaltă care să prevadă revizuirea recalculării.
P. Decizia nr.830/2008 Curtea Constituțională care a statuat că „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă deîndată tuturor și situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (...)".
De asemenea, a menționat în sprijinul celor afirmate și Deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr.57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.
În avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată: în cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după . proiectului, nu și situațiile deja existente.
Drepturile petentului legal câștigate sunt cele prevăzute de legea anterioară Legii nr. 119/2010 și anume de Legea nr. 164/2001 și nu de cele cuprinse în deciziile nelegale de recalculare și de revizuire a pensiei sale.
Decizia de revizuire a pensiei recalculată pe care o contestă, este nelegală deoarece încalcă un principiu fundamental și anume, principiul drepturilor câștigate. Drepturile petentului legal câștigate sunt drepturile consacrate prin acte legale emise de statul român și aplicate prin C. de P. a M.. membrului de sindicat, drepturi aflate în plată la data de 31.12.2010. Deci pensia petentului de serviciu a fost stabilită în conformitate cu prescripțiile Legii nr. 164/2001 și se afla în plată la momentul intervenției Legii nr. 119/2010 și constituie deci, un drept câștigat ce nu poate fi recalculat în baza unei legi noi, neputând fi nici modificat, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
După data de 01.01.2011 drepturile petentului au fost în mod abuziv diminuate, cu încălcarea legalității prin emiterea deciziilor de recalculare și ulterior de revizuire a pensiei, fără nici un suport legal ajungându-se astfel să se încalce chiar substanța dreptului la pensie ( Cauza Muller v. Austria, ceea ce echivalează și cu aplicarea retroactivă a legii de recalculare).
Acest principiu este consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene arătând că: „dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse”.
Principiul drepturilor câștigate este expres stipulat în practica judiciară a CEDO, care în mod consecvent a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
Mai mult, acest principiu a fost inclus în dispozițiile art. 180 alin. (6) și (7) din Legea nr. 19/2000, modificată.
A menționat că recalcularea pensiei prin Decizia nr._/20.12.2011 a fost efectuată abuziv, în întregime pe baza salariului mediu pe economie, iar revizuirea este echivalentă cu o recalculare pe baza adeverințelor de venit (pe care nu le pot verifica conformitatea cu veniturile autentice din statele de plată).
Cu privire la autenticitatea și veridicitatea documentelor pe baza cărora s-a efectuat revizuirea pensiei, a invocat prevederile art.125 din H.G. nr. 257/2011 privind normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2011, conform cărora angajatorul sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează.
Din studiul deciziei de revizuire, rezultă că nu este certificată conformitatea cu originalul a următoarelor date: cuantumul lunar al veniturilor obținute și stagiul de cotizare realizat; vechimea în serviciul militar si vechimea totala în munca; perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurată în grupele de muncă.
Din analiza datelor înscrise în actele (tabelele) anexate la decizia de revizuire nu rezultă documentele care au stat la baza calcului pensiei militare, în conformitate cu art.5 din O.G. nr. 33/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002 care reglementează eliberarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale.
Legea nr. 223/2002 prevede că: „Certificatele și adeverințele eliberate vor conține în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea”. Invocarea acestor documente este imperios necesară având în vedere că în activitate, cadrul militar nu a beneficiat de o carte de muncă pentru a-și putea verifica acum realitatea datelor înscrise în decizia de pensie și în actele anexate. De asemenea, nu poate fi prezumat faptul că, din memorie, o persoană aflată la pensie, deci la o anumita vârstă, poate să-și amintească cu exactitate ce sumă de bani a primit în fiecare lună cu ani în urmă.
Din calculul evidențiat în decizia de revizuire, nu rezultă care sunt perioadele pentru care nu au fost identificate state de plată, care au dus implicit la o ajustare a cuantumului pensiei. în aceste condiții nu i se poate atribui petentului nici o culpă legată de acest aspect, pentru că motivele pentru care a fost adoptată această ordonanță (OUG 1/2011) a fost obligarea emitentului de a obține exclusiv toate documentele ce stau la baza calcului pensiei revizuite, care ar fi trebuit să precizeze sau să comunice care sunt acele perioade, precum și ce demersuri au făcut cei abilitați pentru a identifica statele de plată lipsă.
Contestă exactitatea datelor din buletinul de calcul, deoarece nu are posibilitatea de a le verifica, în comparație cu persoanele civile a căror venituri sunt consemnate în cărțile de muncă sau alte înscrisuri legale.
Pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
Așadar, deși membrii sindicatului au desfășurat activitate specifică și au obținut venituri diferențiate în funcție de pregătirea fiecăruia, de gradele pe care l-au avut, de meritele recunoscute prin decorare, la stabilirea cuantumului pensiei acestora urmează să le fie luate în considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective.
P. această modalitate de calcul, membrii sindicatului sunt degradați fără a avea nici o vină, deoarece în lipsa carnetelor de muncă, ce ar fi putut evidenția veniturile lunare obținute de aceștia, nici unul din documentele necesare dovedirii veniturilor nu se află în posesia lor, statul, prin instituțiile sale, fiind gestionarul acestor documente.
Degradarea se aplică numai în condițiile expres prevăzute de art.67 Cod penal, ca pedeapsă complementară, prin hotărâre judecătorească, împotriva polițiștilor și rezerviștilor condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.
După cum a arătat anterior, prin impunerea calculării cuantumului pensiei rezervistului la salariul mediu brut se încalcă un drept de proprietate fundamental.
Astfel, pentru activitatea desfășurată, polițistul beneficiază de solda lunară - compusă din solda de grad, solda de funcție, gradații și indemnizații, precum și prime, premii, sporuri și alte drepturi bănești.
Toate aceste elemente componente ale soldei ar trebui să se regăsească în adeverințele pe baza cărora se face recalcularea și apoi revizuirea pensiilor acestei categorii profesionale.
În cazul în care aceste date nu se găsesc, integral sau parțial, cu certitudine pensionarul este prejudiciat în ceea ce privește cuantumul pensiei.
Legea 119/2010 și OUG 1/2011 încalcă principalele reglementări interne și internaționale care garantează dreptul de proprietate, după cum urmează:
Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 1); Constituția României (art. 20 alin. (2); art. 148 alin. (2) și (4); Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 17); Tratatul privind Constituirea Comunității europene (art. 10); Tratatul Privind Funcționarea Uniunii Europene (art. 6 alin.1 versiunea consolidata 9.05.2008).
A invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (în continuare „CJUE") prin care s-a impus pentru prima dată prioritatea legislației comunitare față de cea națională se punea problema aplicabilității directe a art. 12 (devenit art.25) al Tratatului. În hotărârea V. Gend en Loos, s-a consemnat că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional”.
Recent, Curtea Europeană a subliniat că, chiar dacă statele contractante nu au obligația formală de a încorpora Convenția și protocoalele adiționale în ordinea internă de drept, din principiul subsidiarității rezultă că jurisdicțiile naționale au obligația să interpreteze și să aplice înseși normele lor de drept intern în conformitate cu dispozițiile Convenției, iar Curtea este competentă să verifice dacă modul în care este interpretat și aplicat dreptul intern produce efecte compatibile cu principiile Convenției, din care face parte integrantă și jurisprudență instanței europene.
În ceea ce îi privește, constatarea de către Curtea Constituțională a României în cuprinsul Deciziei nr. 871/25.06.2010, că Legea nr.119/2010 nu încalcă dispozițiile Constituției României, nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1.344 din 9 decembrie 2008, a reținut faptul că nu are atribuția de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislația supranațională, aceasta revenind instanțelor judecătorești, arătând că: „instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta”.
Cu privire la drepturile de creanță, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și fosta Comisie au decis că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit, pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o „speranță legitimă” de a-1 vedea concretizat.
Cu privire la existenta bunului prin hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, Curtea a decis că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.
De asemenea, referitor la garantarea unui cuantum al pensiei ce face obiectul protecției art. 1 al Protocolului 1 adițional la Convenție, trebuie reținută cauza PRAVEDNAYA c. Rusia, în care Curtea a considerat că prin privarea reclamanților de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil, existent între interesele aflate în joc. în consecință, Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 (paragraful 41), în același sens fiind și hotărârea dată în cauza Pressos Compania Naviera SA și alții c. Belgia (paragraful 43), unde a reținut că:
Totodată, prin Hotărârea din 18 februarie 2009, dată în cauza Andrejeva contra Letoniei, Curtea a statuat că există o încălcare a art. 14 raportat la art. 1 din Protocolul 1 și a art. 6 din Convenție, obligând statul să plătească despăgubiri reținând că dreptul la pensie, astfel cum a fost stabilit administrativ de autoritățile letone constituie un „bun” în sensul Convenției, chiar dacă pensia a fost recalculată pentru viitor.
Reducerea pensiei membrilor SCMD pentru viitor și lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea membrilor SCMD de bunul lor, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
Legea nr. 119/2010 nu oferă membrilor SCMD posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză. Lipsa totală a despăgubirilor nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult, cu cât nici o circumstanță excepțională nu a fost invocată de Guvern pentru a o justifica.
Procedându-se în acest fel s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
De asemenea, interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporționalității consacrat de jurisprudența CEDO, prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general prin privarea membrilor SCMD de dreptul de a beneficia de pensie în suma garantată de dispozițiile legii speciale.
P. recalcularea și revizuirea pensiilor se creează o discriminare, pe de o parte între militarii activi care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și ceilalți militari care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe .
De asemenea se creează o discriminare și între militari și personalul civil, personalul civil putându-și valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, document oficial prin care se atestă, printre altele, și veniturile realizate.
Nu în ultimul rând se creează o discriminare între militari și magistrați (aceștia beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil - procent din salariul realizat).
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o diferență de tratament în situații similare constituie o discriminare în sensul articolului 14 din Convenție dacă nu are o justificare rezonabilă și obiectivă și nu urmărește un scop legitim. Pe de altă parte, lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ și nu limitativ .
În dovedirea acțiunii, în temeiul art. 167 și urm. Cod proc. civilă, a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri precum și orice altă probă care se va dovedi utilă și pertinentă cauzei.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; Legea nr. 179/2004, O.U.G nr.1/2011; O.G. nr.9/2000; art.28 al.(2) din Legea nr.54/2003; disp. art. 2 pct.l Cod proc. civilă rap. la art. 152 - 153 din Legea nr.263/2010, art.112, art.274 Cod proc. civilă, art.4, art.5, art.6 Cod civil, art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (2), art.20 alin.(2), art.44 din Constituția României, art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, art. 12.
În dovedire a depus înscrisuri.
Ministerul A. Naționale a formulat apărări în nume propriu și pentru C. de P. Sectorială prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii introductivă de instanță, iar pe fond au cerut respingerea acțiunii.
Invocarea excepției inadmisibilității cererii introductivă de instanță, este determinată de:
- încălcarea sau eludarea prevederilor legale în vigoare de către reclamant,
- încercarea reclamantului de a învesti Tribunalul B. cu soluționarea unei cauze la care legea nu dă dreptul și care nu poate și nici nu trebuie a fi soluționată de către instanța de judecată.
Cu privire la fondul cauzei a menționat că în temeiul art. 1 alin.1 din OUG 1/2011 a fost revizuită pensia petentului. Actul contestat este temeinic și legal întrucât acesta a fost emis în baza OUG 1/2011 iar potrivit art.1 alin.1 din acest act normativ pensiile militare au fost revizuite din oficiu. Revizuirea pensiilor vizează toate acele pensii care au fost calculate parțial sau integral pe baza salariului mediu pe economie. A subliniat faptul că actul normativ prevede revizuirea pensiilor iar nu a deciziilor de recalculare. Că, obligația Casei Sectoriale de P. a continuat să subziste chiar după suspendarea HG 735/2010 câtă vreme art.1 din Legea 119/2010 a rămas în vigoare.
Cu privire la încălcarea dreptului de proprietate a arătat că, începând cu 01.01.2012 dreptul reclamantului de a primi pensie în baza Legii 164/2001 nu mai are o fundamentare legală.
A făcut trimitere la jurisprudența CEDO și la decizia 29/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A susținut că reforma sistemului de pensie nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
A arătat că nu există nici un principiu privind drepturile câștigate sau teoria drepturilor câștigate.
Cu privire la proprietatea dreptului asupra gradului militar a arătat că nu are nici o legătură cu modul de stabilire și de plată a pensiei.
În legătură cu cuantumul pensiei a arătat că s-au avut în vedere documentele aflate la dosarul de pensie iar prin decizia de revizuire nu s-au adus modificări în ceea ce privește încadrarea activității desfășurate în condițiile de muncă.
Răspunzând la întâmpinarea formulată contestatorul a invocat excepția lipsei de reprezentant legal a persoanei care a formulat și semnat întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. A invocat prevederile art.46 -48 din Legea nr.90/2001.
La termenul din data de 06.11.2012 intimații au renunțat la excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată motivat de faptul că pe parcursul judecății Comisia de Contestații a emis Hotărârea nr._ din 21.09.2012, act pe care petentul l-a contestat.
P. Încheierea din data de 06.11.2012 instanța a respins această excepție ca urmare a analizării prevederilor Ordinului MAp N nr.97 din 30.08.2012 ( Titlul V) și pentru faptul că din delegațiile prezentate de consilierul juridic rezulta în mod clar că acesta a fost împuternicit a reprezenta instituția în cauza de față ( f.50-51 ds.).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că:
P. decizia nr._ din 20.12.2011 și nr._ din 14.03.2012 i-a fost acordată pensie de asigurări sociale în baza OUG 1/2011 în cuantum de 2196 lei ( f.31 ds.) respectiv 2290 lei ( f.101 ds.) față de pensia de serviciu pe care o primea în sumă de 2921 lei.
P. Hotărârea nr._ din 21.09.2012, contestațiile formulate de petent împotriva celor două decizii au fost respinse.
În prezenta cauză instanța urmează să analizeze actele emise de către intimate pin prisma motivelor invocate de către contestator ( pg.89-90 ds.).
Astfel ,prin art. 1 din Legea nr. 119 din 30.06.2010 s-a stabilit că pensiile militare de stat, acordate pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 și se recalculează utilizând algoritmul de calcul prevăzut de această lege și metodologia de recalculare aprobată prin hotărâre a Guvernului – art. 3 alin.3 din Legea nr. 119/2010.
P. urmare, a fost adoptată HG nr. 735/21.07.2010 pentru recalcularea pensiilor militare de stat – act normativ care a fost abrogat prin art. 109 al OUG nr. 1/28 ianuarie 2011.
În același timp, prin art. 1 alin.1 al OUG nr. 1/2011 s-a prevăzut că:
,,Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.”
Așadar, potrivit acestui text de lege ca și preambulului OUG nr. 1/2011, potrivit căruia este ,,imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere,…” obiectul revizuirii îl constituie pensiile militare de stat precum și pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor – iar nu deciziile de recalculare a acestor pensii.
Ceea ce stabilește OUG nr. 1/2011 reprezintă de fapt doar metodologia de transformare a pensiilor militare în pensii de asigurări sociale, în scopul punerii legale în aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 119/2010, ca act normativ ce a impus această transformare.
Din acest motiv, doar neîntocmirea unei decizii de recalculare a pensiei contestatorului nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei de revizuire a pensiei, întrucât obiectivul final și principal al acesteia nu este reprezentat de corectarea deciziei de recalculare (chestiune ce este implicit soluționată în cazurile în care au fost emise asemenea decizii), ci de transformarea pensiei militare în pensie din sistemul public de pensii conform Legii 119/2010.
În ceea ce privește susținerea contestatorului că urmare a emiterii deciziei, în fapt, ar fi avut loc o degradare militară instanța va constata că este neîntemeiată câtă vreme OUG 1/2011 pusă în aplicare nu a afectat în nici un fel gradul militar al acestuia. P. decizie s-a stabilit cuantumul pensiei în baza unor reguli noi de calcul care să țină cont de situația veniturilor obținute de beneficiari și de stagiul de cotizare realizat.
În ceea ce privește motivele invocate potrivit cărora datele din buletinul de calcul nu ar fi exacte și ar lipsi sporurile și alte premii de care a beneficiat contestatorul instanța are în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada că intimatei i-ar fi fost transmise venituri la care face referire de către instituțiile în cadrul cărora acesta și-a desfășurat activitatea ,venituri care să nu fi fost luate în considerare .
Obligația identificării și transmiterii la casele sectoriale a veniturilor revenea instituțiilor la care beneficiarii de pensie și-au desfășurat activitatea. Art. 2 din OUG nr.1/2011 stabilește și posibilitatea revizuirii pensiei la cererea beneficiarului în baza actelor doveditoare prezentate de acesta întocmite conform prevederilor legale din care să rezulte alte date și elemente decât cele utilizate la revizuire.
Din documentația aferentă deciziei contestate rezultă că veniturile realizate de către contestator inclusiv în perioadele incluse în intervalul 01.05._87 la care face referire în cererea de chemare în judecată au fost luate în calcul la stabilirea pensiei. Astfel, veniturile incluse în adeverința emisă sub nr.40 din 03.09.2011 de către UM_ B. ( f.112-115 ds.) se regăsesc în Buletinul de calcul respectiv în datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare pentru contestator ( f.108 ds.). despre celelalte venituri cât a lucrat cu explozibil și muniții contestatorul a arătat că nu a primit încă un răspuns din partea fostului angajator respectiv a UM_ Pitești. Cum, C. Sectorială de P. a determinat cuantumul pensiei în raport de documentele ce i-au fost prezentate legalitatea deciziilor emise trebuie să fie analizate doar în raport de aceste înscrisuri.
Analizând comparativ datele din tabelul anexă la decizia de pensie privind datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare rezultă că veniturile luare realizate au fost preluate și valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
Deoarece contestatorul a depus o fișă de completare a celei inițiale cu privire la condițiile în care a desfășurat activitatea în locurile de muncă ( f.106 ds.) pensia a fost recalculată fiind emisă decizia de revizuire din 14.03.2012 prin care s-au valorificat și datele din acest document. Potrivit acestuia în perioada 15.09._02 contestatorul a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, aceste împrejurări fiind luate în considerare la emiterea noii decizii.
Față de cele menționate mai sus, va constata neîntemeiat motivul indicat în legătură cu exactitatea datelor din buletinul de calcul și cu lipsa sporurilor și altor premii de care ar fi beneficiat.
În ceea ce privește aprecierile contestatorului potrivit cărora Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 - în temeiul cărora a fost emisă decizia contestată – ar determina încălcarea principiului neretroactivității instanța are în vedere că acest aspect a fost analizat de Curtea Constituțională prin decizia nr. 871 din 25.06.2010 cât și prin decizia nr. 873 din 25.06.2010, în cadrul analizei obiecțiilor de neconstituționalitate cu soluționarea cărora a fost sesizată, reținând conformitatea Legii privind stabilirea unei măsuri în domeniul pensiilor și cu art. 15 alin. 2 din Constituție.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că „…în principiu pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție.
Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Având în vedere acestea, Curtea a constatat că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări. P. urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.”
Contestatorul a afirmat că prin emiterea deciziei de revizuire ar fi fost încălcat art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
P. deciziile nr. 871/2010 și 873/2010, Curtea Constituțională a stabilit conformitatea Legii 119/2010 cu dispozițiile convenționale susmenționate, prin analiza efectuată în conformitate cu art. 20 alin. 1 din Constituție.
Însă, întrucât contestatorul a invocat în mod direct contrarietatea dintre norma legislativă internă și cea convențională, instanța este competentă a verifica această apărare conform art. 20 al. 2 din Constituție.
Instanța are în vedere că prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. și alții împotriva României s-a stabilit de principiu că recalcularea pensiilor de serviciu ale fostelor cadre militare dispusă prin Legea 119/2010 și respectiv OUG 1/2011 nu încalcă în sine prevederile art.1 Protocolul 1 din Convenție. S-a reținut în acest sens că petentul are dreptul la pensie în general și nu la o pensie într-un anumit cuantum . Este la latitudinea statului să dispună în legătură cu eventualul supliment pe care putea să îl primească pensionarii militari în sensul acordării sau a retragerii acestuia față de pensia stabilită pe baza principiului contributivității.
Curtea a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98; Jankovic c. Croației decizi, nr._/98; Kuna c. Germaniei, decizie, nr._/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr._/00; Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._/09,_/08,_/08,_/08 și_/08, par. 55).Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. șii S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._/11 și_/11).În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, F. și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr._/11).
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari. Curtea a respins, ca inadmisibilă, în temeiul art. 35 par. 3 și 4 din Convenție, plângerea referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și art. 14 din Convenție.
În cauza de față ,instanța va reține că nu se pune problema încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 .
Pensia contestatorului a fost revizuită conform legii, în contextul în care pensiile tuturor militarilor au fost supuse acestui proces,iar-în concret –în baza deciziei de revizuire cuantumul pensiei contestatorului a fost stabilit la suma de 2290 lei .
Totodată, tribunalul apreciază că măsura revizuirii pensiei contestatorului nu poate fi considerată contrară prevederilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului întrucât așa cum rezultă din preambulul său, această declarație reprezintă „un ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele și toate națiunile, pentru ca toate persoanele și toate organele societății să se străduiască, având această declarație permanent în minte, ca prin învățătură și educație să dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți și să asigure prin măsuri progresive, de ordin național și internațional, recunoașterea și aplicarea universală și efectivă atât în sânul popoarelor statelor membre, cât și al celor din teritoriile aflate sub jurisdicția lor”.
P. urmare, această Declarație conține principii și în același timp obiective pe care statele membre ale O., inclusiv România, și le-au propus a le respecta și îndeplini, fără însă ca prevederile ei să poată da naștere în mod direct la drepturi în patrimoniul persoanelor fizice, pe care le-ar putea invoca în fața jurisdicțiilor naționale sau internaționale, acestea nefiind subiecte de drept internațional.
Motivele invocate în principal de către contestator întemeiate pe faptul că prin modalitatea de reglementare a Legii 119/2010 se încalcă dreptul de proprietate și se creează o situație discriminatorie au fost analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și prin decizia pronunțată față de cererea nr._/11, A. M. F. împotriva României și cauzele conexate când a stabilit că art.1 din Protocolul 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au plătit contribuțiile la fondul de asigurare fără a se acorda dreptul la o pensie de o valoare determinată ( paragraful 40 ).
Curtea a mai arătat în decizia menționată că statul beneficiază de o marjă de apreciere destul de amplă atunci când vine vorba de reglementarea politicii sociale.
În ceea ce privește adoptarea unor legi care să stabilească un echilibru între cheltuielile și veniturile statului care implică de obicei o analiză a problemelor de ordin politic ,economic și social, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt -,în principiu- mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate pentru realizarea acestui lucru și că, respectă alegerea lor cu excepția cazului în care acestea se dovedesc evident lipsite de temei rezonabil.
A subliniat că reforma sistemelor de pensii se bazează pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii 119/2010, respectiv la contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferite sisteme de pensii.
A mai reținut CEDO că pensia datorată în virtutea contribuțiilor vărsate nu a fost în nici un fel afectată de reformă și că petentele din cauza respectivă au pierdut doar suplimentul la pensie care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un beneficiu, un avantaj de care beneficiaseră anterior.
În cauza respectivă ,în care reducerea pensiilor reclamantelor s-a făcut cu aproximativ 70 % (în cauza de față reducerea pensiei s-a făcut doar cu 21% %) s-a apreciat că reducerea pensiilor, deși substanțială a constituit o modalitate de reintegrare a acestor pensii în sistemul general prevăzut de Legea 19/2000 menită să asigure echilibrul bugetar și să corijeze disparitățile existente între diferite sisteme.
A mai reținut că reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere dreptului la prestații sociale dobândit în virtutea contribuțiilor vărsate în timpul anilor de serviciu.
Instanța mai are în vedere că petentul nu a făcut dovada că această reducere ar fi fost în măsură să afecteze în mod fundamental posibilitatea de întreținere a acestuia, astfel nici sub acest aspect nu au fost încălcate prevederile art.1 Protocolul 1 la Convenție.
Instanța constată că, în cauza de față motivele invocate de către contestator sunt similare celor analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele menționate .
Va reține pe baza motivelor arătate că petentului i-a fost respectat dreptul la stabilirea unei pensii în funcție de contribuțiile aduse fără a se încălca principiul neretroactivității legii și fără a-l face pe acesta să suporte o povară disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate .Va reține și că acesta nu a fost discriminat nejustificat în comparație cu alți pensionari prin stabilirea pensiei în baza deciziei deciziilor de revizuire și a hotărârii nr._/21.09.2012 .
Față de cele anterior reținute, prezenta contestație urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul F. I., domiciliat în B., ..10, ., jud.B., prin S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu sediul în București, ., Sector 1 și domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură „SALEH-A. M.", din Mun. B., ., ., în contradictoriu cu intimații C. de P. Sectorială din cadrul M. A. Naționale București, sediul în Mun. București, ..7-9, sector 6, cod poștal_ și Ministerul A. Naționale București, cu sediul în București, . ( fost 3-5), Sector 5, cod poștal_.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2013.
Cu opinie în același sens
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I. /25.04.2013
Tehnored.PR./29.04.2013
Ex.3
| ← Despăgubiri. Sentința nr. 884/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 144/2013.... → |
|---|
