Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1745/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1745/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 6534/40/2010
Dosar nr._ Litigiu de asigurări sociale
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1745
Ședința publică din 18.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de asigurări sociale privind pe contestatoarea B. V. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect contestație împotriva Deciziei nr._/17.08.2010 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită; totodată, arată că petenta a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de asigurări sociale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă la data de 6 octombrie 2010 contestatoarea B. V. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B., a formulat contestație împotriva deciziei nr._ din data de 17.08.201 privind recalcularea pensiei de serviciu, emisă de pârâta C. Județeană de pensii B., solicitând anularea acesteia, cu consecința menținerii deciziei cu același nr._ din data de 22.07.2009 și, obligarea intimatei la plata sumei ce reprezintă diferență drepturi de pensie începând cu luna septembrie 2010 până la pronunțarea sentinței și în continuare, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de rata inflației la :i,până la plata efectivă a diferenței drepturilor de pensie.
În motivare a arătat următoarele:
I. În fapt, în temeiul art.68 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, „personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea cu o vechime de cel puțin 25 ani în specialitate beneficiază la împlinirea vârstei de 60 ani, de pensie de serviciu în cuantum de 80 % din baza de calcul reprezentată de salariu de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună ie activitate înainte de data pensionării”.
Dispozițiile cuprinse în Legea 567/2004 nu condiționează în nici un mod acordarea pensiei de serviciu de existența fondurilor financiare.
În baza disp.art.68 din Legea 567/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin decizia nr._ din data 22.07.2009 s-a stabilit o pensie de serviciu, actualizată periodic conform art. 68 alin. 12 din lege, aceasta „având regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă”, potrivit art. 68 alin 4 din legea enunțată.
II. În mod nelegal și abuziv prin decizia contestată, drepturile de pensie de serviciu stabilite în baza unei legi adoptate de Parlamentul României Legea nr. 567/2004 privind statutul personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, au fost înlăturate, cuantumul pensiei fiind diminuat în mod substanțial, fiind grav afectată substanța dreptului de proprietate și a dreptului de asigurări sociale garantat și ocrotit de disp. constituționale și internaționale.
Ca temei legal, au fost invocate disp. Legii nr. 119/2010, ale HG nr. 737/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000, unitatea intimată motivând că, „în conformitate cu prev. art. 1 din Legea 119/2010 pensia de serviciu stabilită prin decizia anterioară, a devenit pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000, în cuantumul recalculat prin această decizie”.
Conform art.47 din Constituție, dreptul la pensie este garantat, considerat un „bun”, iar prin jurisprudența constantă a CEDO este un „drept câștigat”, de natură legală și având valoare pecuniară, este un drept civil patrimonial, actual, garantat și ocrotit de lege în acest sens sunt edificatoare soluțiile adoptate în cauza Buchen contra Cehiei, cauza Pravednaya contra Rusiei, cauza Andrejeva contra Letoniei, Muller versus Austria, cauza M. contra României, cauza Stubbings versus Marea Britanie, ca urmare a încălcării prev. din Protocolul 1 al CEDO.
Potrivit art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție discriminarea este interzisă. O_, prin Legea 119/2010 au fost încălcate și disp. constituționale, precum și cele comunitare care interzic discriminarea.
De asemenea, nu s-a făcut aplicarea disp. art. 180 al. 7 din Legea nr. 19/2000, care stabilește că „în situația în care cuantumul pensiilor, urmare recalculării, este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos”.
În motivarea cererii a arătat că se prevalează și de principiile de drept internațional ale neretroactivității legii și speranței legitime, întrucât legislația europeana prevalează legislației romanești (cu toate ca prevederile de mai jos există și în Constituția României) și anume:
1. Pensia nu este un venit ci o creanță asupra statului, conform soluțiilor date de CEDO.
2. Pensia este un drept câștigat, conform Convenției pentru drepturile omului, Protocolul 1, Art. 6;
3. Pensia constituie un drept patrimonial, conform Convenției pentru drepturile omului, Protocolul, Art. 1.
4. Asimilată dreptului de proprietate, pensia nu poate fi diminuată (prin „recalculare”, spre exemplu) nici confiscată, conform Tratatului de la Lisabona, Art.45, Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, Art. 17, Declarației Universale a Drepturilor Omului, Art. 17, pentru ca nu se poate aduce atingere dreptului de proprietate.
5. Diminuarea pensiei prin legi anticonstituționale si antieuropene constituie un caz de discriminare, conform Convenției pentru drepturile omului, Protocolul 1, Art. 6.
6. Persoanele in vârsta au asigurat dreptul la securitate și asistență socială, la o viață demnă și independentă - vezi Carta Drepturilor Fundamentale a UE, Art. 25 și Art. 34 și Declarația Universală a Drepturilor Omului, Art. 25.
7. Orice cetățean are dreptul la o bună administrare, conform Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, Art. 41.
8. Drepturile și libertățile câștigate nu pot fi desființate, conform Declarației Universale a Drepturilor Omului, Art. 30.
9. În situațiile de mai sus, UE trebuie să intervină pentru reparațiile necesare, conform Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, Art.41.
Consideră că prevederile Legii 119/2010 încalcă disp.art.15 alin.2 din Constituție, care stabilesc că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. În acest sens, în mod constant, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că este inadmisibil ca legea să opereze retroactiv, că orice nou mod de calcul se poate aplica doar pensiilor stabilite după . legii, că recalcularea pensiilor aflate în plată încalcă principiul neretroactivității legii, înscris prin art. 15 alin 2 din Legea fundamental, că este inadmisibilă înlăturarea unui drept câștigat, atâta vreme cât dreptul de pensie este garant integral prin disp. art. 47 alin. 2 din Constituție, fiind un drept patrimonial (deciziile nr. 46/2002, 375/2005, 120/2007, 57/2006).
În probațiune, a mai invocat și poziția unor instituții ale statului cu privire la proiectul de lege în vederea eliminării pensiilor de serviciu stabilite prin legi adoptate de Parlamentul României: Consiliul Legislativ, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă ICCJ, Procurorul General al României, Ministerul Justiției, Instituția Avocatul Poporului, judecătorii constituiți în adunările generale ale instanțelor judecătorești, ca fiind o încălcare clară a principiului neretroactivității legii, contravenind art. 15 alin. 2 din Constituție.
Decizia emisă de intimata C. județeană de pensii B. conține erori de calcul prin neluarea în considerare a tuturor veniturilor brute realizate în perioada activității, pe luni și ani, de la încadrare până la încetarea activității, altele decât cele trecute în cartea de muncă sporuri și adaosuri, respectiv sporul de ședințe de judecata, al treisprezecelea salariu, taxe din timbru judiciar, cele 3 salarii compensatorii, prima trimestrială de 2 %, hotărârile judecătorești, pronunțate după ieșirea la pensie, dar care stabilesc drepturi din timpul activității, etc., așa cum prevede Legea nr.119/2010, dar și prin aplicarea greșită a stagiului de cotizare, care pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilit la 25 de ani, respectiv 20 de ani de activitate, conform Legii 567/2004, cu modificările și completările ulterioare, solicitând a se face aplicarea art. 180 din Legea 19/2000, prin menținerea în plată a pensie de serviciu mai avantajoasă.
În drept a invocat prevederile: art.84 rap. la art. 155 lit.d și f și art. 156 din Legea nr. 19/2000 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor omului.
În probațiune a anexat, în copie, deciziile de pensionare și cartea de identitate.
Intimata C. Județeană de Pensii B. a depus întâmpinare la data de 24 noiembrie 2010 prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivare a arătat că, în fapt, reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă prin intermediul deciziei nr._/04.07.2007, în temeiul Legii nr.567/2004, modificată de legea nr. 17/2006.
Potrivit art.68, pct. 11 din legea nr.567/2004 pensia de serviciu este formată din două componente:
- o pensie de asigurări sociale stabilită conform prevederilor legale în domeniul asigurărilor sociale ,bazată pe principiul contributivității și
- un supliment ce reprezenta partea care depășește cuantumul pensiei de asigurări sociale, plătit de la bugetul de stat.
La data depunerii cererii pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, reclamanta nu îndeplinea condiția privind vârsta standard de pensionare revăzută la art.42 din legea nr. 19/2000, motiv pentru care nu a fost stabilită pensia de asigurări sociale, urmând ca reclamanta să beneficieze doar de pensia de serviciu, plătită integral din bugetul de stat.
În conformitate cu dispozițiile art.3 din legea nr. 119/2010 pensia de serviciu devine pensie în înțelesul legii nr.19/2000, începând cu 01.09.2010.
Astfel, potrivit art.3 alin.1 din HG nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, în cazul persoanelor cărora la data stabilirii pensiei de serviciu li s-a determinat și punctajul mediu anual în sistemul public, potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul procesului de recalculare li se atribuie acel punctaj mediu anual și cuantumul pensiei din sistemul public corespunzător acestuia.
Pe cale de consecință, motivat de faptul că reclamanta nu avea stabilită pensia de asigurări sociale, așa cum a arătat mai sus, s-a trecut la stabilirea punctajului mediu anual în conformitate cu dispozițiile legii nr. 19/2000 coroborate cu prevederile art.3, alin 2 din legea nr. 119/2010.
Au menționat că reclamanta are un dosar pe rolul Curții de Apel Suceava, înregistrat sub nr._ prin care solicită anularea HG 727/2010 – normele metodologice de aplicare a legii nr.119/2010 și suspendarea executării recalculării drepturilor de pensie în temeiul actelor normative mai sus menționate.
1.Referitor la modul de calcul al punctajului mediu anual
Actele depuse de reclamantă la CJP B., care au stat la baza calculării punctajului anual sunt carnetul de muncă, adeverința de stagiu de cotizare nr._/13.05.2010 și nr. /14.05.2007eliberată de P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la . legii nr. 19/2000, se utilizează salariile brute sau este, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Totodată, pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă se au in vedere sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare. Până la data de 01.04.1992 sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este cel prevăzut la art. 164 din lege iar pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat in carnetul de muncă sau dovedit cu adeverințe.
Totodată, s-au aplicat și dispozițiile art. 165 din lege în conformitate cu care asigurații care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiază de o creștere a punctajului.
Pentru perioada 01.04.2001 și până la încetarea activității, punctajul anual a fost stabilit potrivit art.78 din legea nr. 19/2000 fiind valorificate veniturile din adeverința de stagiu de cotizare.
Pe cale de consecință, pensia de asigurări sociale are un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și un cuantum de 1261 lei.
2. Referitor la criticile formulate de reclamantă privind nerespectarea de către CJP B. a art. 180, alin.7 din legea nr. 19/2000
Reclamanta a fost înscrisă la pensie de serviciu potrivit legii nr.564/2004. Deoarece la data stabilirii acestor drepturi reclamanta nu întrunea condiția de pensionare la limită de vârstă în conformitate cu legea r. 19/2000, partea de pensie de asigurări sociale de stat a fost zero lei, cuantumul integral al pensiei de serviciu fiind suportat de la bugetul de stat.
În temeiul art.3, alin.2 din legea nr. 119/2010 pensia de asigurări sociale s-a calculat abia la data intrării în vigoare a acestui act normativ și are un punctaj mediu anual de 1,_ puncte.
Având în vedere că pensia de serviciu este o pensie specială și doar o componentă din această prestație face obiectul reglementărilor legii nr. 19/2000, respectiv pensia de asigurări sociale, plătită de la bugetul de asigurări sociale de stat, consideră că art. 180 din legea nr. 19/2000 poate fi aplicat doar acestei componente și nu poate dispune și pentru suplimentul stabilit conform unei reglementări speciale, stimulent ce a fost plătit de altfel de bugetul de stat, în acest caz pensia de serviciu.
În concluzie, art. 180, pct. 7 din legea nr. 19/2000 are aplicabilitate doar la compararea cuantumului rezultat în urma recalculării unei pensii de asigurări sociale cu o pensie stabilită anterior tot în baza dispozițiilor legii nr. 19/2000 și nu comparând o pensie de serviciu plătită de la bugetul de stat cu o pensie de asigurări sociale plătită din bugetul de asigurări sociale.
3. Referitor la criticile formulate de reclamantă privind dispozițiile legii nr.119/2010.
Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în întregul ei a făcut obiectul controlului de constituționalitate.
Cu ocazia acestui control, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.873/25.06.2010 a reținut că în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului și că acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu subsumează dreptului constituțional la pensie.
De asemenea, Curtea Constituțională, referindu-se la principiul neretroactivității legii, la pretinsa restrângere a exercițiului dreptului și la natura de drept patrimonial a dreptului de pensie, reține că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pe viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul vechii legi, că suplimentul din partea statului se acordă numai în măsura în care există resurse financiare necesare,suprimarea pentru viitor a acestei componente fără afectarea părții contributive, neputând avea semnificația unei exproprieri și că prevederile art.53 din Constituție nu sunt aplicabile în cauză, deoarece dispozițiile legii criticate nu restrâng dreptul la pensie, ca drept fundamental ci prevăd recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de legea nr. 19/2000.
În finalul deciziei mai sus menționate, Curtea Constituțională concluzionează că legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
Așadar, atâta timp cât s-a realizat controlul de constituționalitate a legii are a decis transformarea pensiei de serviciu în pensie de asigurări sociale în înțelesul legii nr. 19/2000 și modalitatea de recalculare a acestora, printr-o metodologie aprobată prin hotărâre de guvern nu există temei de fapt și de drept care să justifice susținerea reclamantei că decizia de pensie nu respectă revederile legale.
În dovedirea susținerilor au depus, în copie, înscrisuri: decizii, buletin de calcul, date privitoare la activitatea în muncă, date din adeverința privind contribuțiile, adeverințe, carnet de muncă, precum și alte înscrisuri.
În drept, și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile Legii nr.567/2004, Legii L. nr.19/2000, OUG nr. 19/2007, OUG nr.4/2005, Legii nr.119/2010 și Codul de procedură civilă.
La data de 21 februarie 2011 contestatoarea a depus la dosar cerere prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția a VIII a C. administrativ și fiscal, prin care s-a cerut anularea HG nr.737/29 iulie 2010, suspendarea executării HG nr.737/2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
Prin încheierea pronunțată la data de 4 aprilie 2011 instanța, în temeiul art.29 alin.4 din Legea nr. 47/1992 - republicată, a sesizat Curtea Constituțională cu judecarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010. A dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art.244(1) pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București.
Prin Decizia nr. 47 din 24.01.2012 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.
La data de 11 noiembrie 2011 contestatoarea a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol motivat de faptul că motivul suspendării a încetat.
Prin încheierea pronunțată la data de 15 decembrie 2011 instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ devenit_ .
La data de 21 noiembrie 2013 contestatoarea a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol întrucât dosarul nr._ a fost soluționat irevocabil.
Conform celor consemnate în evidențele electronice cererea de anulare a HG. 737/2010 a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că reclamanta B. V. a făcut parte din personalul auxiliar de specialitate din justiție, având calitatea de grefier.
Prin decizia nr._ din 22.07.2009 i-a fost acordată pensie de serviciu în baza art.68 alin.1/1 din Legea nr.567/2004 în cuantum de 4739 lei.
Potrivit art.1 lit. c din Legea nr.119/2010 pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești devine pensie în înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensie, efectul legii noi fiind așadar desființarea pensiei de serviciu dobândită în regimul Legii nr.567/2009.
Pe cale de consecință, C. Județeană de Pensii B. a recalculat drepturile de pensie și a emis decizia nr._ din 17.08.2010, cuantumul stabilit fiind de 1261 lei.
La recalculare s-au avut în vedere dispozițiile art.5 alin.2 HG nr.737/2010, respectiv stagiul complet de cotizare, în funcție de data nașterii dreptului prevăzut în anexa 3 la Legea nr.19/2000 și anume 27 ani și 2 luni.
Având în vedere că reclamanta a realizat un stagiu de cotizare de 35 ani 10 luni și 1 zi, pârâta a emis decizia de recalculare pentru pensionarea la limită de vârstă.
Reclamanta B. V. a contestat această decizie în temeiul art.87 din Legea nr.19/2000 considerând-o nelegală întrucât contravine prevederilor art.15 din Constituția României cât și prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare convenție) .
Pe de altă parte aceasta contestă modul în care au fost calculate drepturile de pensie în conformitate cu Legea nr.119/2010 și HG nr.737/2010 coroborate cu prevederile Legii 19/2000.
În continuare tribunalul va examina decizia contestată sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 15 din Constituția României conform căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Această dispoziție constituțională instituie principiul neretroactivității legii civile.
Acest principiu trebuie respectat de către Statul român atunci când emite legi sau alte acte normative cu putere de lege.
Potrivit art.11 alin.1 lit. f) pct. a din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora .
Prin decizia nr.873/2010 Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate a Legii nr.119/2010, aceasta fiind promulgată de către Președintele României.
Potrivit art.108 alin.2 din Constituție Guvernul României adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor.
În baza dispozițiilor Legii nr.119/2010, Guvernul României a emis H.G. nr.737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu.
Pârâta C. Județeană de Pensii B. a pus în executare dispozițiile art.1 din Legea 119/2010 și ale HG 737/2010 emițând decizia de recalculare a pensiei de serviciu nr._/17.08.2010
În continuare tribunalul va examina dacă pârâta, prin funcționarii săi, putea să refuze recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, invocând principiul neretroactivității legilor prevăzut de art.15 din Constituție.
Potrivit art.139 din Legea nr.19/2000 privind Sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și HG nr.13/08.01.2004 privind Statutul CNAPS, C. Județeană de Pensii B. era organizată ca serviciu public descentralizat în subordinea Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNAPS) fiind instituție cu personalitate juridică.
C. Județeană de Pensii B. avea potrivit art.24 alin.1 lit. e din Statut ca atribuție „Stabilirea cuantumului drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuarea plății acestora, potrivit legii”.
Din cele arătate anterior rezultă că pârâta face parte din sfera autorităților care înfăptuiesc administrația publică fiind un serviciu public de interes județean.
Una din trăsăturile administrației publice este că prestează servicii publice, în limitele legii.
Este evident că întreaga activitate a pârâtei C. Județeană de Pensii B. în domeniul stabilirii drepturilor de pensie trebuie să se circumscrie legilor în vigoare, precum și actelor normative emise pentru executarea lor.
Or, pârâta C. Județeană de Pensii B. prin funcționarii săi a emis decizia de recalculare contestată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Pârâta nu putea să refuze recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei în conformitate cu dispozițiile Legii 119/2010 și HG nr.737/2010, invocând dispozițiile art.15 din Constituție.
Nici judecătorul în soluționarea contestației întemeiată pe dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000 nu poate dispune anularea deciziei de recalculare pe motivul neretroactivității legii civile prevăzută de art.15 din Constituție întrucât pârâta nu a dispus cu privire la drepturile de pensie acordate până la data intrării în vigoare a Legii 119/2010 ci a stabilit aceste drepturi începând cu data de 01.09.2010 .Nu a fost înlăturat dreptul petentei la pensie ci doar a fost modificat modul de calcul al drepturilor de asigurări sociale în raport cu principiul contributivității.
Din acest punct de vedere tribunalul retine ca legală decizia contestată, pârâta respectând dispozițiile legale în vigoare la data emiterii acesteia.
În continuare tribunalul va examina legalitatea deciziei contestate prin prisma respectării prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României (nr._/11,_/11,_/11,_/11,_/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010.A reținut Curtea că reclamantele s-au pensionat între anii 2006-2008, după ce au îndeplinit funcția de grefier la instanțele și parchetele din județul C. de-a lungul a mai mult de 30 ani. Pensiile lor, calculate conform Legii nr. 567/2004 privind personalul auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, erau cuprinse între 3.109 lei și 4785 lei. În temeiul acestei legi, cuantumul pensiilor reprezenta în medie 80% din ultimul salariu brut încasat anterior pensionării. Legea preciza că în cazul în care cuantumul pensiei calculate în baza Legii nr. 567/2004 era superior cuantumului pensiei calculate în temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, diferența era suportată de la bugetul de stat. Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în vederea asigurării echilibrului bugetar în perioada de criză economică, mai multe sisteme speciale de pensie, printre care și cel al personalului auxiliar din justiție, au fost abrogate. Într-un termen de 30 zile de la . noii legi, pensiile au fost recalculate conform criteriilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv în funcție de anul ieșirii la pensie, durata și cuantumul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale. Consecința punerii în aplicare a acestui nou sistem a fost diminuarea pensiilor reclamantelor cu aproximativ 70%.
Reclamantele au arătat că reducerea pensiilor le-a încălcat dreptul lor la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și a determinat o discriminare, contrară art. 14, în raport de alți pensionari, care au beneficiat în continuare de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil. În baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ”Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
În temeiul art. 14 din Convenție, ”Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98 ; decizia Jankovic c. Croației, nr._/98 ; decizia Kuna c. Germaniei, nr._/99 ; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr._/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._/09,_/08,_/08,_/08 și_/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior ; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._ /11 și_/11).În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, CEDO a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
Prin decizia contestată reclamantei i-au fost recalculate drepturile de pensie de la 4739 lei la 1261 lei conform perioadei contributive.
Este adevărat că a avut loc o reducere substanțială a cuantumului drepturilor de pensie, dar statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu (Wieczonek c. Polonia . 8 decembrie 2009).
Această marjă de apreciere a permis Statului Român să acorde personalului auxiliar în justiție, într-o anumită situație financiară, pensia de serviciu în condițiile art.67 din Legea nr.567/2004 al cărei cuantum depășea semnificativ pensia contributivă a acestora.
Prin hotărârea recentă ( Aizupuma Ortiz c. Spania, 2 februarie 2010) Curtea a considerat că pierderea unei pensii complementare (speța de față) nu reprezintă o ingerință de tipul „privare de proprietate”.
Curtea nu a analizat situația reducerii pensiilor ca și cum ar fi o „privare de proprietate”.
Având în vedere că nu este vorba de o privare de proprietate, testul de proporționalitate va cerceta în ce măsură funcționarul public și familia sa a fost lipsit de mijloace de subzistență (Azimosc. Ciprului).
În materie de pensie de serviciu, Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei fără a ajunge la concluzia încălcării art.1 al Protocolului 1- (în cauza Callepos c. Spaniei s-a dispus reducerea cuantumului pensiei cu 66%).
Or, reclamanta B. V. nu a făcut dovada, în prezenta cauză, că reducerea cuantumului pensiei o pune în imposibilitate de a se întreține, că situația financiară a familiei este grav perturbată prin ingerința Statului R..
În ceea ce privește faptul că pârâta nu a recalculat drepturile de pensie în raport cu toate veniturile realizate instanța a cerut Casei Județene de Pensii B. să atașeze întreaga documentație care a stat la baza recalculării drepturilor. Această documentație a fost comunicată și petentei care nu a arătat ce venituri evidențiate în actele atașate nu au fost luate în considerare . În ceea ce privește drepturile salariale restante pe care ar trebui să le primească reclamanta aceasta nu a menționat nici cuantumul nici adeverința din care să rezulte aceste drepturi încasate.
Pentru considerentele prezentate anterior, tribunalul va respinge contestația formulată de reclamanta B. V. prin care a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei nr._ din 17.08.2010 emisă de C. Județeană de Pensii B. și restabilirea situației anterioare, cu plata drepturilor bănești cuvenite începând cu data de 1 septembrie 2010, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea B. V., cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B., împotriva Deciziei nr._ din 17.08.2010 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în municipiul B., ..85, județul B..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./05.02.2014
Tehnored. C.L./05.02.2014
4 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 418/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1080/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
