Suspendare executare. Sentința nr. 850/2013. Tribunalul BOTOŞANI

Sentința nr. 850/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 1991/40/2012

DOSAR NR._ ASIGURĂRI SOCIALE

ROMANIA

TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA NR- 850

Ședința publică din 29 mai 2013

Președinte – L. L.

Asistenți - P. E.

Judiciari - C. D.

Grefier - U. – G. D.

La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre contestatorul G. G., domiciliat în ., și intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în Calea Națională nr. 85.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatorul lipsă, avocat S. M. substituind pe avocat S. M. A., lipsind reprezentantul intimatei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul contestatorului depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire și deciziile emise de C. Județeană de Pensii B. prin punerea în aplicare a sentinței civile nr._, respectiv decizia nr._ din 29 ianuarie 2013. Arată că decizia de debit își produce efectele și în prezent, iar C. Județeană de Pensii nu revocă această decizie de debit.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului .

Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației și anularea deciziei de debit, cu cheltuieli de judecată. Decizia de debit a fost emisă în baza sentinței civile nr. 2430 care a fost casată prin decizia Curții de Apel Suceava, deci pierzându-și efectele. Ulterior, CJP a emis o nouă decizie de pensionare în baza celei de-a doua sentințe .

TRIBUNALUL

La data de 9 martie 2012 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația formulată de contestatorul G. G. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B. prin care solicită anularea deciziei de debit nr._/20.02.2012, suspendarea executării acesteia și obligarea intimatei la restituirea sumelor reținute (conform precizărilor la acțiune) cât și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a contestației s-a arătat că decizia de dare în debit a fost emisă ca urmare a sentinței civile nr. 2430 din 2011 a Tribunalului B.. însă, această sentință ar fi fost pusă în executare în mod eronat întrucât deși contestație pe care o formulase în justiție a fost admisă, dispunându-se obligarea casei de pensii la valorificarea unor adeverințe privind încadrarea în grupa a II a de muncă a unor perioade de stagiu, cu toate acestea în loc să crească, cuantumul pensiei astfel calculat a scăzut.

De altfel, oricum, intimata a trecut la darea în debit fără să aștepte ca sentința să devină irevocabilă, în prezent aceasta fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.

În dovedirea contestației s-au depus înscrisuri.

Prin întâmpinare C. Județeană de Pensii a solicitat respingerea contestației arătând că înainte de punerea în executare a Sentinței Tribunalului B., contestatorul a avut în plată o pensie mai mare deoarece persoanele cu timp util realizat în cadrul fostelor CAP-uri au beneficiat de un punctaj pe fiecare an util de 0,_ puncte. Or,după punerea în executare a sentinței civile, contestatorul a avut stagiul de cotizare în sectorul de stat care i-a fost calculat prin raportarea unui salariu foarte mic la salariul mediu din acea perioadă, motiv pentru care punctajul anual pentru intervalul ce a făcut obiectul litigiului din dosarul nr._, este mult mai mic de 0,_.

Spre exemplificare, în decizia din 30.11.2005 pentru anul 1974-an util

realizat la CAP punctajul este de 0,25 puncte. Începând cu 01.09.2007

punctajul pentru acest an devine 0,_ puncte conform Legii nr.250/2007.

Or,după punerea în executare a hotărârii Tribunalului

B., contestatorul are un salariu de 254,5 lei pe lună ,care se raportează lunar la 1663 lei salariu mediu, potrivit anexei la Legea nr. 19/2000, astfel că

punctajul anual este de 0,_ puncte .Chiar dacă la 01.01.2011 se adăuga

majorarea punctajului de 25% pentru grupa a doua de muncă, așa cum

prevede art.169 din Legea nr.263/2010, punctajul pentru anul 1974 devine

0,1920 puncte, mult mai mic decât 0,_ acordat pentru un an util realizat în

sectorul agricol. Prin urmare, fiind an lucrat în sectorul de stat și nu în sector

agricol ,în noul mod de plată nu se mai aplică Legea nr.250/2007, astfel că

pensia contestatorului este în cuantum mai mic decât înainte de punerea în

executare a sentinței civile.

Pe cale de consecință, s-au comparat pensiile încasate anterior cu pensia recalculată potrivit hotărârii Tribunalului B. și a rezultat că pentru perioada noiembrie 2007 - februarie 2012 contestatorul a încasat în plus suma de 1464 lei, pentru care s-a emis decizia de debit nr._/20.02.2012 ,în temeiul art.179 din Legea nr.263/2010.

S-a mai arătat că avându-se în vedere Decizia Curții de Apel Suceava nr.465/21.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a casat sentința civilă nr.2430/24.05.2011 a Tribunalului B., s-a solicitat Direcției stabiliri și

plăți pensii suspendarea executării deciziei de debit nr._/20.02.2012 până la judecata irevocabilă a acestei cauze.

Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2430 din 2011, Tribunalul B. a dispus anularea deciziei de pensionare_/2010 obligând CJP să emită o nouă decizie cu valorificarea adeverințelor și a fișei nr. 5129/2010, care atestau desfășurarea activității în sectorul zootehnic în perioada 1963 – 1987 și 1989 – 1991 și încadrarea muncii respectiv în grupa a II a .

Punându-se în executare această sentință, a rezultat un punctaj mediu anual inferior celui aflat în plată, deoarece salariul realizat în perioadele în discuție a fost foarte mic, astfel încât raportându-se la salariul mediu lunar, punctajul anual obținut a fost cu mult sub cel fix, de 0,57 puncte ce îi era până atunci acordat pentru că perioada respectivă era considerată ca timp util pentru lucrul în cadrul CAP.

Ca urmare, a fost emisă decizia de dare în debit pentru suma totală de 1464 lei reprezentând diferență de pensiei pentru perioada 1.11.2007 – 29.02.2012.

Însă, după emiterea acestei decizii sentința 2430/2011 a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare. Iar prin sentința 1694 din 1 octombrie 2012, Tribunalul B. a obligat CJP B. să emită decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatorului începând cu 3.09.2010, cu valorificarea cumulată a adeverințelor (nr. 5129/25.08.2010, eliberată de Consiliul Local Cristești privind activitatea desfășurată în sectorul zootehnic pe bază de contract de muncă conform Decretului Lege nr. 43/1990 în intervalul 1963-1991; - nr. 5129/25.08.2010 eliberată de Primăria Cristești, referitoare la grupa a II a de muncă pentru perioada efectivă în care a desfășurat activitatea de îngrijitor animale în sectorul zootehnic în intervalul1963 – 1991; - nr.11/15.03.2000 eliberată de CONSUMCOOP Cristești privind veniturile realizate în lunile: iulie, august, septembrie, octombrie, ,noiembrie ,decembrie 1987, ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 1988 și ianuarie 1989, în calitate de căruțaș angajat cu contract de muncă, - precum și a fișei 5129 din 25.08.2010 eliberată de Consiliul local al Comunei Cristești cu privire la activitatea desfășurată în sectorul zootehnic și veniturile realizate în intervalul 1963 – 1991).

Intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Această sentință a rămas irevocabilă parțial, înlăturându-se prin decizia 183/5.02.2013 a Curții de Apel Suceava numai obligată de a lua în considerare adeverința nr. 11/2000 referitoare la salariile încasate în aceste perioade.

Este însă de observat că această obligație a fost înlăturată numai pentru motivul că nu ar fi putut să fie agravată situația intimatei în propriul recurs, astfel încât aceasta nu înseamnă că adeverința respectivă nu ar fi valabilă.

În plus, Curtea de Apel Suceava a menționat în cuprinsul deciziei pronunțate irevocabil în recurs, faptul că « recurenta este în eroare cu privire la datele cuprinse în adeverința nr. 5129 de la f. 10, rubrica „venit”, având în vedere perioada unui întreg an calendaristic. Prin urmare, comparația făcută de recurentă între salariul mediu anual din anexa 7 a Legii nr. 263/2010 și veniturile obținute în fiecare an din perioada 1963-1990 menționate în adeverința nr. 5129 este irelevantă.

În condițiile în care contractul de muncă încheiat la 12.03.1990 se menționează venitul lunar ca fiind de 2002 lei, iar adeverința nr. 5129 menționează venitul anual ca fiind 20.400 lei (în anul 1990), Curtea constată nu numai că nu există între aceste înscrisuri contradicția sesizată de recurentă, ci și că mențiunile din ele se coroborează.

Adeverința nr. 1695/27.05.1998 (f. 8) nu face nicio referire la un anume cuantum al salariului, astfel încât nu se poate verifica existența contradicției cu adeverința nr. 5129 sub acest aspect.

Și prima instanță a reținut că rubrica „realizat” din adeverința nr. 5129 se referă la normele realizate (f. 58 primul paragraf), însă în lipsa oricăror probe Curtea nu poate prezuma că rubrica „venit” se referă la valoarea în bani a normelor, astfel cum solicită recurenta.

Este real faptul că adeverința nr. 5129 de la f. 10 și fișa cu același număr privind activitatea desfășurată, de la f. 9, coincid, în sensul că „volumul de muncă realizat” și „venitul realizat” sunt identice în cele două înscrisuri, dar nici în fișă nu se menționează că venitul realizat reprezintă contravaloarea normelor realizate.

În cauză nu s-a contestat realizarea de norme, așadar borderoul de norme invocat de recurentă nu conduce la o altă soluție în prezenta cauză.

În condițiile în care la dosar s-a depus contractul de muncă încheiat la 12.03.1990 (ce cuprinde mențiuni privind cuantumul retribuției) și adeverința nr. 5129/15.08.2010 (f. 10) ce cuprinde venitul obținut, precum și mențiunea că s-au virat cota de C.A.S. și pensia suplimentară, Curtea constată că nu mai este necesară depunerea altor înscrisuri (state de plată) care să ateste veniturile realizate, astfel cum a solicitat recurenta.

În situația în care contestatorul-intimat a dovedit obținerea unor venituri într-un anume cuantum, revenea în sarcina intimatei-recurente sarcina de a dovedi (prin depunerea de alte înscrisuri) obținerea unor venituri într-un cuantum inferior, probă pe care aceasta nu a făcut-o.

În prezenta cauză nu ne aflăm în situația în care nu se poate dovedi care a fost salariul contestatorului-intimat, pentru a se avea în vedere salariul minim pe economie, cum a cerut recurenta ».

Rezultă așadar, că sentința civilă nr. 2430/2011 a Tribunalului B. a fost pusă în executare în mod eronat de către C. Județeană de Pensii, luându-se în considerare salarii mai mici decât cele prevăzute în contractul de muncă încheiat din 12.03.1990 și în adeverința 5129. De asemenea, nu s-a ținut cont nici de caracterul retroactiv al contractului de muncă în conformitate cu art. 5 din Decretul Lege 43/90 și nici de faptul că în anumite perioade de timp contestatorul a desfășurat atât activitate de căruțaș cât și de îngrijitor de animale.

De altfel, însăși contestatoarea a emis ulterior (respectiv la 29.01.2013), o nouă decizie de recalculare a pensiei prin care a pus în aplicare ultima sentință – 1694/2012 – cu plata drepturilor recalculate începând tocmai din 3.09.2010.

Prin urmare, implicit s-a recunoscut faptul că debitul de 1464 lei fusese stabilit eronat.

Așa fiind, instanța va admite contestația și va dispune anularea deciziei de dare în debit, cu consecința obligării intimatei la restituirea eventualelor sume reținute în contul acestuia, din pensie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite contestația formulată de contestatorul G. G., domiciliat în localitatea Cristești, județul B. împotriva Deciziei de debit nr._/20.02.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în Calea Națională nr. 85

Anulează Decizia nr._/20.02.2012.

Obligă intimata să restituie contestatorului sumele reținute în contul deciziei contestate.

Definitivă și executorie de drept.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 29.05.2013.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,

L. L. P. E., C. D. U. D.

Red. L.L/2 iulie 2013

dact. D.U.

Ex. 4/ 3 iulie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare. Sentința nr. 850/2013. Tribunalul BOTOŞANI