Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 705/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 705/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 5693/40/2013
Dosar nr._ contestație decizie de concediere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 705
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul B. G., cu domiciliul în loc. B., ., ., jud. B., și pârâta . B., cu sediul în București, sector 6, .. 616 ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că, prin serviciul registratură, reclamantul a depus înscrisuri medicale.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă,la data de 19.12.2013 sub nr._, reclamantul B. G. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 2460 din 12.11.2013 emisă de pârâta S.C. S. P. SA București, decizie prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. 249/27.08.2012, în baza art. 65 din Codul muncii. Astfel, reclamantul a solicitat prin acțiunea formulată:
- anularea deciziei de concediere nr. 2460/12.11.2013;
- reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 78 alin. 2 Codul muncii;
- obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă deținută anterior concedierii;
- obligarea la plata daunelor morale, apreciate la valoarea de 3000 lei;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 27.08.2012 a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 249, fiind încadrat pe funcția de mecanic auto. Și-a respectat toate obligațiile față de angajator atât în ce privește clauzele contractuale, cât și în ce privește clauzele prevăzute de Regulamentului de ordine interioară al societății.
La data de 12.11.2013, pârâta a emis decizia de concediere nr. 2460, dispunând concedierea sa în temeiul art. 65 din Codul muncii,însă consideră că această concediere este neîntemeiată, nelegală și nejustificată.
Aceasta întrucât au fost încălcate dispozițiile prevăzute în actul constitutiv al pârâtei,în procedura de desființarea a departamentului Logistic în întregime, prin decizia Directorului General nr 1688 din 30.09.2013 și pe cale de consecință decizia sa este netemeinică
Și dispozițiile art. 21 al. 3 din același act constitutiv prevăd expres că: „Adunarea Generala a acționarilor stabilește organigrama, nivelul de salarizare precum si orice alte probleme legate de buna funcționare a societății.” În absența înscrisului privind hotărârile Consiliului de Administrație și ale Adunării Generale a Acționarilor, prin care se aprobă desființarea departamentului logistic al cărui salariat a fost și noua organigramă, anterioare deciziei Directorului General nr. 1688/30.09.2013 la dosar, reclamantul apreciază ca fiind nulă decizia sa privind concedierea.
Invocând disp.art 65 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, încetarea contractului de muncă este determinată de desființarea locului de muncă ocupat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoanei disponibilizate.Condiția prevăzută de lege pentru desființarea locului de muncă este aceea ca desființarea să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Cu privire la decizia de concediere contestată, a arătat că la articolul 2 al acesteia intimata susține că desființarea locului său de muncă are la bază situația economică dificilă a societății, generată de criza globală și de scăderea substanțială a prețului de transport pe Kilometru la 0.08 EUR/KM, iar oferta mai bună a unui transportator, costuri de întreținere mari, investiții mari, etc. tocmai pentru a da acestor decizii de desființare a departamentului Logistic și a deciziei concedierii sale, o aparență de legalitate sub aspectul cauzei reale și serioase, însă situația este cu totul alta în realitate: societatea . este în plină expansiune, pentru anul 2013 fiind anunțate și efectuate investiții în noi puncte de lucru de minim 50.000.000 de euro, acestea fiind anunțate chiar de către Directorul General al Societății în presă, cu privire la costul pe km al transportului de produse petroliere arătă ca prețul de 0.08 euro/km, specificat în decizie, este greșit nici un transportator neprestând această activitate sub 0,80 euro/km fără TVA, menționând că prețul la care se ajungea folosind mijloace de transport propriu cu cele 6 autocisterne din dotarea intimatei era undeva la 0,50 euro/km cu toate cheltuielile incluse. Media kilometrilor făcuți lunar era de aproximativ 125.000 km ceea ce demonstrează, la un simplu calcul că prin externalizarea serviciilor de transport societatea pierde in medie 37.500 de euro lunar. Cu privire la prețul pe metru cub de combustibil transportat pe care cu intenția evidenta de a-l induce in eroare intimata îl menționează, a arătat că într-adevăr pe perioada cât a fost angajat s-ar putea ca prețul pe metru cub să fi fost mai mare deoarece transporta de la Constanta și nu de la Onești așa cum se procedează în prezent, de aici și diferența de preț de aproximativ 49,36 lei evidențiată de intimată. A mai menționat că a îndeplinit procedura prealabilă a medierii care s-a soldat cu încheierea procesului verbal de închidere a medierii din data de 10.12.2013, motivat de faptul că medierea a eșuat.
Cu privire la daunele morale pretinse, reclamantul a arătat că a fost concediat în prag de iarnă fără nici o explicație, deși la ultima întâlnire a Consiliului de Administrație al societății din decembrie 2012 se aprobase achiziționarea unui număr de 10 cisterne noi in vederea dezvoltării acestei activități profitabile pentru companie, însă pe acestea le va dezvolta ulterior prin niște note de ședință separate.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 78 și urm. C. muncii și prevederile contractului individual de muncă.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri: decizia de concediere nr. 2460/12.11.2013; decizia Directorului General nr. 1688/30.09.2013; contractul individual de muncă nr. 249 din data 27.08.2012; procesul verbal de închidere a medierii din data de 10.12.2013.
Pârâta S.C. S. P. SA București a depus întâmpinare (f 27 -31 ds), prin care a invocat excepția tardivității acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea tuturor capetelor de cerere ca nefondate.
În drept, pârâta și-au întemeiat apărările pe dispozițiile art.205 si urm Cod proc. civ, Codul muncii, prevederile contractului individual de muncă.
În temeiul art. 248 alin.1 NCPC,au fost soluționate cu prioritate excepțiile invocate în cauză de pârâtă, în sensul respingerii, pentru considerentele expuse in încheierea de ședință din 26.03 .2014.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în speță și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâta S.C.S. P. S.A București, solicitând anularea deciziei de concediere nr. 2460/18.11.2013 emisă de pârâtă, reintegrarea sa în funcția deținută anterior concedierii precum și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale prevăzute de lege, a sumei de 3000 lei pentru repararea prejudiciului moral pretins produs de angajator și a cheltuielilor de judecată.
Pentru soluționarea pe fond a pretențiilor reclamantului, se va observa că, prin decizia nr. 2460 din 12.11.2013, pârâta S.C. S. P. SA București a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți în temeiul art.65 din Codul muncii începând cu data de 13.11.2013.
Potrivit motivării din conținutul deciziei, locul de muncă ocupat de B. G. a fost desființat întrucât rațiuni economice au condus la desființarea Departamentului logistic al societății constituit din trei mecanici auto și cinci șoferi de autocamion.
Angajatorul a precizat în conținutul deciziei rațiunile economice pentru care s-a impus externalizarea serviciului de transport, arătând că această măsură ar conduce la scăderea costurilor de întreținere și implicit la îmbunătățirea situației economice a societății.
La art.4 s-a menționat că salariatului i-a fost acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare în intervalul 16.10.2013 – 12.11.2013.
Reclamantul a contestat decizia motivând în primul rând că nu au fost respectate prevederile statutului societății. Totuși, măsurile economice dispuse de către directorul general sau de adunarea generală a acționarilor pot fi contestate doar de către acționarii societății și nu de către salariați. Dreptul de dispoziție în legătură cu viitoarea activitate economică a unei societăți aparține organelor de conducere ale unității și nu pot fi contestate de către salariați în cadrul unei contestații privind decizia de concediere. Nerespectarea eventualelor prevederi ale statutului societății nu conduc la o nulitate de drept așa cum a relevat reclamantul.
O nulitate de drept poate fi invocată doar când anumite măsuri stabilite de angajator nu corespund cu norme de drept stabilite prin legile aplicabile, de exemplu art.76 din Codul muncii, în care legiuitorul face trimite la sancțiunea nulității absolute pentru eventuala încălcare a condițiilor de formă în ceea ce privește decizia de concediere.
Ori, Codul muncii - aplicabil raportului juridic litigios - nu cuprinde prevederi referitoare la ierarhia sau nulitatea unor acte emise de angajator în desfășurarea strictă a activităților economice sau în ceea ce privește organizarea unei societăți.
Legiuitorul a stabilit că este necesară consultarea salariaților doar în cazul concedierilor colective în sectorul particular când, anterior emiterii deciziilor de concediere, unitatea este obligată să consulte sindicatul sau reprezentanții salariaților însă, în cauză, reclamantul nu a invocat existența unei concedieri colective .
Cât privește încetarea contractului de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, este reglementată de art.65 din Codul muncii .
Astfel, în concedierile pentru motive care nu țin de persoana salariatului alin.2 al art.65 impune ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, nu pot fi reținute susținerile reclamantului privind lipsa cauzei reale și serioase a concedierii sale, întemeiate pe avantajele societății de păstrare a compartimentului de transport auto întrucât, potrivit art. 137 și urm. din Legea 31/1990, doar administrația societății este cea care ar putea să dispună măsuri în legătură cu activitatea economică a societății.
Instanța nu poate cenzura, în acest cadru procesual, măsurile de natură economică luate în ceea ce privește activitatea unei societăți comerciale, putând doar verifica dacă, în raport cu art.76 din Codul muncii, angajatorul a prezentat o explicație în legătură cu circumstanțele care au condus la luarea unei asemenea măsuri.
Or, din analiza deciziei de concediere rezultă că pârâta a motivat necesitatea desființării Departamentului logistic al societății întrucât a identificat oferte calitativ superioare în ceea ce privește prețul de transport pe kilometru și a arătat că nu ar fi avut resursele financiare necesare pentru investiții suplimentare de cel puțin 10.000 euro/cisternă pentru montarea unor noi echipamente de monitorizare și măsurare.
Prin urmare, în sensul art.65 din Codul muncii ,acestea sunt cauze reale și serioase astfel că, sub acest aspect, angajatorul a respectat prevederile art.76 din Legea 53/2003.
Este de remarcat totodată că, prin decizia nr.1688 din 30.09.2013, pârâta a dispus desființarea întregului departament logistic, așa încât nu se poate reține că desființarea locului de muncă al reclamantului nu este efectivă.
Prin urmare, față de cele ce preced, tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația împotriva deciziei de concediere 2460 din 12.11.2013, precum și capetele de cerere accesorii privind reintegrarea reclamantului și plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, instanța reține că eventualul prejudiciu moral suferit de salariat prin concediere nu a fost determinat de fapta ilicită și culpabilă a angajatorului, întrucât măsura concedierii individuale respectă prevederile art.65 și următoarele din Codul muncii, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 253 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Pârâta nu a pierdut procesul, așa încât nu datorează cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. G., cu domiciliul în loc. B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C.S. P. SA București, cu sediul în București, sector 6, .. 616 ., acțiune având ca obiect:
- anularea deciziei de concediere nr. 2460/18.11.2013;
- reintegrarea în funcția deținută anterior;
- obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de muncă până la data reintegrării efective pe post;
- obligarea la plata daunelor morale, în cuantum de 3000 lei;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Plecați în co semnează președintele completului
Redt.TN
Tehnored. BC
5 ex/14.07.2014
V
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
