Reconstituire vechime. Sentința nr. 266/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 266/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 4238/40/2013
DOSAR NR._ ASIGURĂRI SOCIALE
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 266
Ședința publică din 25 februarie 2014
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre reclamantul G. I., domiciliat în satul Draxini, . și pârâtele C. Județeană de Pensii B., (C.J.P.) cu sediul în Calea Națională nr. 85 și U. A. Teritorială a comunei Bălușeni. La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsind reprezentanții pârâtelor. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Reclamantul depune la dosar deciziile de pensionare, cupoanele de pensii ale martorilor, carnetul de pensii al lui M. G. și Livretul M. al reclamantului. Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului pricinii. Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. |
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de asigurări sociale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 2 septembrie 2013, reclamantul G. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii B. și U. A. Teritorială a comunei Bălușeni, județul B. să se constate că în anii 1969, 1970, 1974, 1975, 1976 și perioada 1.01 – 30.06.1978 în care a lucrat la CAP Draxini, constituie timp util la pensie.
În fapt, s-a arătat că a lucrat la CAP Draxini și că nu ar fi putut să obțină înscrisuri doveditoare cu privire la activitatea desfășurată pentru stabilirii stagiului de cotizare în vedere acordării pensiei, întrucât arhiva fostei cooperative a fost distrusă.
Reclamantul nu a indicat temeiul juridic al pretențiilor deduse judecății.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale și au fost depuse înscrisuri privind timpul util realizat de martori.
Pârâta C. Județeană de Pensii B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității „dreptului la contestație”,având în vedere că reclamantul nu s-a adresat cu o cerere către CJP în vederea acordării vreunui tip de pensie. Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că certificarea timpului util la pensie se face pe baza datelor conținute în carnetele de pensii sau în actele eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii.
Camuna Bălușeni nu a depus la dosar întâmpinare.
Instanța a respins excepția prematurității acțiunii, având în vedere că obiectul acțiunii nu îl constituie o contestație împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare ci, stabilirea timpului util la pensie în contextul în care reclamantul este în imposibilitate de a obține documente din care să rezulte perioada desfășurată și normele realizate la CAP.
De asemenea, prin încheierea de ședință din 10 februarie 2014, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii B. întrucît timpul util la pensie, după cum este constatat prin prezenta sentință, urmează să fie valorificat pentru stabilirea pensiei reclamantului, astfel încât se impune judecata în contradictoriu și cu CJP în vederea asigurării opozabilității hotărârii acesta.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrare, instanța constată următoarele:
Din adeverința nr. 166 din 10.01.2011 eliberată de Primăria comunei Bălușeni (f. 5 dosar), rezultă că reclamantul a lucrat în sectorul vegetal la CAP în calitate de membru cooperator în perioada 1971 – 1977, realizând normele de muncă cu mult peste cele planificate de adunarea generală.
C. Județeană de Pensii nu a luat însă în calcul anii 1974 – 1977 respingându-i cererea de pensionare deoarece „nu s-au prezentat fișele anuale iar pe tabelul anexat nu figurează” (f. 7).
Reclamantul susține însă că a lucrat atât în perioada menționată în adeverință cât și în anii 1969, 1970 și în perioada 1.01 – 30.06.1978.
Iar aceste susțineri au fost dovedite prin coroborarea depozițiilor martorilor cu adresa 2727/28.08.2013 emisă de primarul comunei Bălușeni.
Astfel, din depozițiile martorilor B. D. și M. G. rezultă fără echivoc prestarea muncii de către reclamant în perioada pretinsă prin cererea de chemare în judecată, precum și faptul că a realizat normele de muncă.
Martorul M. G. a arătat că reclamantul a lucrat la CAP din anul 1962, în zootehnie, la câmp și a fost și căruțaș, desfășurând activitate în toate aceste domenii, zilnic, după cum era nevoie. Știe că a lucrat până în anul 1970 când a plecat la muncă în oraș în domeniul construcțiilor. După înființarea CAP-ului martorul a fost brigadier în zootehnice, după care 11 ani a fost președinte de CAP, dar nu mai ține minte cu exactitate din ce an.
De asemenea, a arătat că reclamantul a lucrat la CAP chiar dacă la înființarea acestuia avea numai „10 ani”, provenind dintr-o familie cu mulți copii, care erau puși la treabă de mici. Arhiva a fost predată Primăriei Bălușeni, unde nu au fost condiții de depozitare, corespunzătoare. A auzit că s-au pierdut multe acte și „mulți oameni umblă să-și scoată evidențele”. Reclamantul a mai lucrat la CAP și după ce s-a întors la B., unde prestase muncă pe șantier.
La început, tatăl reclamantului a avut lot în folosință, întrucât reclamantul având vârsta fragedă, presta doar jumătate de normă iar părinții completau restul normelor.
După ce s-a căsătorit, atât reclamantul cât și soția acestuia au avut fiecare norme de muncă la CAP, pe care le-au îndeplinit întrucât aveau lot ajutător. Reclamantul a beneficiat de lot ajutător, în fiecare an în care a lucrat la CAP.
De asemenea, martorul B. D. a arătat că a lucrat la CAP de la înființarea acestuia, fiind mai întâi casier apoi brigadier și președinte de CAP până la desființare. Totodată, a precizat că reclamantul a lucrat mulți ani la CAP atât în zootehnie cât și la câmp, însă nu poate indica cu exactitate în care ani.
Știe că la un moment dat reclamantul a întrerupt activitatea plecând la B., la muncă în construcții, după care a revenit la CAP.
Acesta a lucrat în cooperativă de la înființarea ei, chiar dacă atunci era încă copil și cât timp a lucrat a avut în permanență lot în folosință, însă nu cunoaște unde i-a fost repartizat acest lot.
A mai arătat că dacă reclamantul nu și-ar fi îndeplinit normele planificate de Adunarea generală, nu ar mai fi primit lot în următorul an.
În . două cooperative, una cu sediul la Draxini și alta în Bălușeni, de care aparțineau mai multe sate.
La desființarea CAP-ului toată arhiva care era ținută într-o cameră separată la cooperativa Draxini, în stare bună, pe anumite criterii, a fost transferată la Primăria Bălușeni. Însă aici nu a mai fost păstrată corespunzător. Actele erau depozitate în fundul unui grajd, unde stătuseră caii și nu era nici o rînduială, încăperea nu era încuiată, cînd a fost preluată nedându-se importanță modului de păstrare.
Or, aceste depoziții se coroborează cu mențiunile făcute de primărie în adresa 2727/2013 din care rezultă că „ arhiva fostului CAP Draxini, nu a fost predată primăriei comunei Bălușeni de către comisia de lichidare a acestui CAP pe bază de proces verbal de predare – primire. La predarea unor obiective mobile și imobile care au rămas nelichidate printre care și sediul fostului CAP, s-a găsit o parte a arhivei rămase în urma evenimentelor din decembrie 1989 și după.
Conducerea de atunci a primăriei a preluat ce s-a mai găsit în acea arhivă, dar foarte puțin în ceia ce privește documente de muncă și retribuire (foi de pontaj, fișe lunare cu zile prestate, borderouri de plată, fișe anuale de evidență a muncii și de decontări cu membrii cooperatori). După verificarea arhivei care a mai rămas de la fostul CAP Draxini nu sau găsit documente din care să rezulte că ați lucrat în anii menționați”.
La soluționarea cauzei, instanța va avea în vedere faptul că potrivit art. 163 din Legea 263/2010, constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori în condițiile reglementate de Legea nr.80/1992, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr.80/1992.
Faptul că martorii nu au indicat cu exactitate numărul de norme realizate și planificate, nu are însă relevanță întrucât stabilirea și calcularea timpului util la pensie se face (conform art. 32 din Legea 80/1992) prin raportarea numărului de norme realizate în întreaga perioadă de activitate, la cel mai mic număr de norme anual stabilit de adunarea generală a cooperativei în intervalul respectiv .
Iar din depoziția dată, rezultă fără echivoc că în toți anii în care reclamantul a lucrat la CAP a realizat normele planificate. Prin urmare, este suficientă probarea faptului general că normele planificate au fost realizate în fiecare an (fără a se cunoaște în amănunt și numărul lor), întrucât în această situație toți anii respectivi constituie (potrivit modului de calcul sus menționat, prev. de Legea 80/1992) stagiu util la pensie pentru agricultori.
Totodată, instanța va avea în vedere și faptul că obligația de a asigura păstrarea și arhivarea în bune condiții a actelor privind activitatea fostelor cooperative agricole revenea statului prin instituțiile prevăzute de lege (primării și casele teritoriale de pensii), iar pentru neîndeplinirea acestei obligații nu pot fi sancționate persoanele care solicită recunoașterea unor drepturi în baza acestor evidențe.
Față de cele ce preced, în temeiul art.32 din Legea nr.80/1992 și art.163 din Legea 263/2010, tribunalul va admite acțiunea în sensul constatării că reclamantul a lucrat la CAP Borzești în calitate de membru cooperator în anii ce au fost indicați în cuprinsul cererii de chemare în judecată respectiv 1969,1970,1974,1975,1976,1977, ce constituie timp util la pensie.
Admiterea va fi însă numai în parte întrucât perioada 1.01 – 20.06.1978 nu poate fi considerată timp util la pensie, acesta exprimându-se în ani integrali, în conformitate cu disp. art. 32 alin. 2 din Legea 80/1992 potrivit cărora: „Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă”.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I., domiciliat în satul Draxini, . în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în Calea Națională nr. 85.
Constată că anii:1969,1970,1974,1975,1976,1977 în care reclamantul a lucrat în calitate de membru cooperator la C.A.P.Draxini și a realizat numărul minim de norme constituie timp util la pensie.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect recunoașterea ca timp util la pensie a perioadei 1.01._78.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Cu opinie în același sens,
Red. L.L./14.03.2014
Dact. D.U.
Ex. 4/ 17.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1250/2014. Tribunalul... → |
|---|
