Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1253/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1253/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 1549/40/2014
Dosar nr._ drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 6 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 1253
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta G. G., prin S. Învățământului P. B., cu sediul în B., .. 10, jud. B., și pârâții Școala G. nr. 7 B., cu sediul în B.,. jud. B. și C. L. al Municipiului B., cu sediul în B., Piața Revoluției nr.1-3 jud. B.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. M., pentru reclamanta lipsă, lipsind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a CL B..
Avocat M. M. solicită respingerea excepției.
Instanța respinge excepția pusă în discuție având în vedere atribuțiile prevăzute pentru consiliile locale de Legea 1/2011 și HG 538/2001 în procedura finanțării învățământului preuniversitar de stat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului pricinii.
Avocat M. M. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii.
Instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr. 1549/01.04.2014, reclamanta G. G., prin S. Învățământului P. B., a chemat în judecată pe pârâții Școala G. nr. 7 B. și C. L. al municipiului B., solicitând restituirea sumei de 1240 lei .
În fapt, reclamanta a arătat că prim-pârâta a procedat la reținerea din salariul membrei de sindicat cuvenit pentru luna februarie 2014 a sumei de 1240 lei, aducându-i la cunoștință că reținerea a operat în baza unui raport de audit aprobat de către Primarul mun. B. potrivit căruia plata într-o singură tranșă a indemnizației pentru nașterea copilului obținute prin sentința civilă nr. 447/201 1 a Tribunalului B. a fost nelegală întrucât s-au încălcat dispozițiile legale privind plata eșalonată a acestor drepturi .
A susținut că măsura reținerii din salariu este un act abuziv,nelegal, pentru următoarele motive:
P.-pârâta nu putea opera poprirea din salariu fără un titlu executoriu.
Astfel,a invocat disp.art. 169 din Codul muncii,text potrivit căruia nici o reținere din salariu nu poate fi operată,în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În cauză, nu sunt aplicabile disp.art. 256 din Codul muncii întrucât suma de bani încasată de reclamantă cu titlu de indemnizație naștere copil nu era o sumă nedatorată în accepțiunea acestui text de lege, ci era o sumă cuvenită reclamantei în baza hotărârii judecătorești sus-menționate investite cu titlu executoriu.
Faptul că suma i-a fost achitată reclamantei într-o singură tranșă nu îi este imputabil acesteia și în consecință nu justifica reținerea ci din salariul datorai pentru luna februarie 2014.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.28(2) din Legea dialogului social, art. 169 din Codul muncii.
Pârâtul C. L. al municipiului B. - legal reprezentat, a depus întâmpinare, prin care a invocat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului B. referitor la cererea de obligare a acestui pârât la restituirea sumei de 1240 lei reținută din salariul cuvenit pentru luna februarie 2014.
În motivare, pârâtul a menționat că autoritatea locală - C. L. al Municipiului B. nu se află într-un raport juridic de muncă cu reclamanta, salariată într-o unitate de învățământ preuniversitar de stat.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a directorului Școlii Gimnaziale nr. 7 B., cu sediul în mun. B., ., întrucât directorii au obligația să-și fundamenteze cheltuielile, să reflecteze în mod real necesarul de finanțare și să întocmească trimestrial și anual dări de seamă contabile privind execuția bugetară pe care le înaintează Inspectoratului Școlar Județean, care le centralizează potrivit art. 21 al. 4 din H.G 538/2001.
Pe fond, a lăsat la aprecierea instanței judecarea cauzei.
Prin întâmpinarea depusă în această cauză( f.23 -25),pârâta Școala G. nr. 7 B. a precizat că sumele reținute reprezintă prime de naștere acordate într-o singură tranșă în februarie 2012, câștigate de salariata G. G. prin sentința civilă nr. 447/15.02.2011.
Astfel,ca urmare a „Misiunii de Audit privind modul de calcul si de plata a salariilor pentru personalul din cadrul unității" ce s-a desfășurat in perioada 02.12._13, auditorul a stabilit in Raportul de audit, aprobat de către Primarul Municipiului B. reținerea sumelor acordate . in februarie 2012 pentru prima de naștere a prof. Gradinariu G., aceasta fiind considerata acordata ilegal, conform OUG Nr.71/2009, aprobata cu modificări prin Legea Nr.230/2011, prin Ordonanța Guvernului Nr.17/2012 cu modificările ulterioare, precum si prin Ordonanța de urgenta a Guvernului Nr.92/201.
Pârâta a considerat că unitatea a procedat în mod corect, punând în aplicare legea in condițiile Metodologiei aprobate prin Ordinul nr.5669/2006, iar instanța se poate pronunța doar cu respectarea întocmai a prevederilor art. 126 din Constituția României.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta G. G., prin S. Învățământului P. B., a chemat în judecată pe pârâții Școala G. nr. 7 B. și C. L. al municipiului B., solicitând restituirea sumei de 1240 lei, reținută prin salariul cuvenit pentru luna februarie 2014.
Prin încheierea de ședință din 7.10.2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L. al municipiului B., iar conform celor reținute în practicaua prezentei sentințe a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a CL B..
Așadar, pentru soluționarea pe fond a acțiunii reclamantei, se va observa că potrivit art.169 alin.1 și 2 din Codul muncii:
,, (1) Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
(2) Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.’’
Acest text de lege este aplicabil cu privire la orice fel de reținere salarială, respectiv în cazul angajării răspunderii patrimoniale a salariatului prevăzută de art.254 din Codul muncii, deci a culpei acestuia, și cu atât mai mult în situația în care se invocă plata unor sume nedatorate,conform art.256 alin.1 din Codul muncii, fără culpa salariatului - ipoteză invocată în prezenta cauză de angajator.
Prin urmare, întrucât prim pârâta a justificat efectuarea reținerii salariale cu raportul de audit intern al Primăriei mun. B., și nu cu dovada acordului salariatului sau cu o hotărâre judecătorească definitivă, în baza textului de lege citat, tribunalul va admite acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată, constatând totodată că nu se impune analiza aplicabilității în cauză a disp. art.256 din Codul muncii în lipsa unei cereri reconvenționale cu acest obiect.
Cu privire la aplicarea acestor dispoziții legale, instanța observă că, prin decizia nr.274/2011, analizând dispozițiile fostului art.272 alin.1 din Codul muncii – în prezent art.256 din același cod, Curtea Constituțională a arătat următoarele:
,, Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică redactarea neclară a art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care dă posibilitatea angajatorului de a stabili ce sume sunt "nedatorate", precum și cuantumul acestora. De asemenea, arată că nu sunt specificate nici condițiile în care poate fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului, astfel că acestuia i se poate pretinde restituirea unor sume de bani, fără ca instanța să se fi pronunțat asupra existenței și întinderii acestei obligații.
Față de aceste susțineri se reține că, într-adevăr, textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire. El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă. De asemenea, dispozițiile art. 273 - 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii reglementează procedura de recuperare a daunelor de la salariat. În cazul în care între salariat și angajator nu există un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligația de restituire nu va putea fi stabilită decât pe cale judecătorească, la instanța competentă să soluționeze conflictul de drepturi respectiv, potrivit dispozițiilor art. 281 și următoarele din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
În legătură cu cele reținute în prezenta cauză, apar ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, în care s-a statuat că "interdicția reținerii din salariu cu titlu de daune, fără ca datoria să fie scadentă, lichidă și exigibilă, constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prevăzută de art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, este menită să elimine arbitrariul din reglementările anterioare, când conducerea unității stabilea existența pagubei, întinderea acesteia, lua măsuri de recuperare prin dispoziție de imputare și proceda de îndată la reținerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul să se adreseze organelor de jurisdicție pentru apărarea intereselor sale legitime. În condițiile statului de drept, valoare consacrată prin art. 1 alin. (3) din Constituție, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească de către instanțele de judecată, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituție, înfăptuiesc justiția în numele legii. Același principiu constituțional mai impune ca orice executare silită să aibă la bază un titlu executoriu valabil. Aceasta însă nu lezează libertatea contractuală, deoarece părțile contractante pot conveni de comun acord asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce. De asemenea, nu este îngrădit nici dreptul salariatului să consimtă de bunăvoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Ipoteza reglementată de alin. (2) al dispoziției legale criticate se referă doar la situațiile în care salariatul nu acoperă de bunăvoie dauna cauzată angajatorului".
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. B..
Admite acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanta G. G. – prin S. Învățământului P. B., cu sediul în B., .. 10, jud. B., în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr. 7 B. cu sediul în B.,. jud. B., și C. L. B., cu sediul în B., Piața Revoluției nr.1-3 jud. B..
Obligă pârâta Școala G. nr. 7 B. să restituie reclamantei suma de 1240 lei.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată in ședința publica din 06.11.2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored BC
7 ex/2.12.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 743/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 554/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
