Cereri. Sentința nr. 1404/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1404/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 2337/40/2014
Dosar nr._ anulare act/pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 1404
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta . B., RC JO_, CAEN 3600, CUI_/2009 cu sediul în B., .. 34, jud. B., adresa de corespondență în B., .. 3, jud. B. prin apărător „SCA P. P. Aruștii și D.” și pârâtul P. D., domiciliat în loc. B., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P. A. pentru reclamantă și avocat C. Berențan E. P., pentru pârâtul lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Avocat P. A. pentru reclamantă depune note de ședință
Avocat C. Berențan E. P. depune pentru pârâtă cerere scrisă de renunțare la judecarea excepției invocată prin întâmpinare prin care solicita constatarea nulității parțiale a procesului verbal de control, respectiv a Deciziei nr. 13/29.01.2014 și a încheierii nr.VI/64/17.04.2014 emisă de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B..
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Avocat P. A. solicită admiterea cererii de suspendare a judecății.
Avocat C. Berențean E. solicită respingerea cererii de suspendare a judecății.
Instanța respinge cererea de suspendare a judecării cauzei pentru motivele ce se vor arăta în considerente, declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului pricinii.
Avocat P. A. susține motivele din acțiune și notele de concluzii și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Avocat C. Berențean E. P. solicită respingerea acțiunii pentru cele arătate prin întâmpinare.
Instanța închide dezbaterile și reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta S.C. N. APASERV S.A., prin apărător ales,a chemat în judecată pe pârâtul P. D.,solicitând:
1.Constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr. 238 din data de 04.08.2011la contractul individual de muncă nr. 103/30.09.2010, respectiv a clauzei prin care s-a modificat lit. J din contractul individual de muncă;
2. Obligarea pârâtului la plata sumei de 1.275 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare maxim prevăzut în Contractele Colective de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. și coeficientul de ierarhizare prevăzut în actul adițional la contractul individual de muncă nr. 103/30.09.2010,pentru perioada 01.08._11, precum și a sporurilor calculate la această diferență;
3 .Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâtul P. D. este angajatul S.C. N. APASERV S.A., conform contractului individual de muncă nr. 103/30.09.2010, aceasta ocupând inițial funcția de șef sector în cadrul Secției captare, tratare, înmagazinare apă/ Sector B., cu un salariu de bază lunar brut de 850 lei, corespunzător unui coeficient de ierarhizare de 2,60.
În conformitate cu actul adițional nr. 238 din data de 04.08.2011 la contractul individual de muncă nr. 103/30.09.2010, începând cu data de 01.08.2011 s-a modificat coeficientul de ierarhizare la 3,00, salariul de bază devenind 2.550lei.
Potrivit lit. E din cuprinsul Anexei nr. 3 - Grila de salarii valabilă în perioada 01.01._11 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. sub nr. 1087/31.01.2011, coeficientul maxim pentru personalul de conducere (personal din care făcea parte și pârâtul) era 2,80.
Astfel, pârâtul a încasat necuvenit pentru perioada 01.08._11 contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adițional la contractul individual de muncă 3,00) și coeficientul maxim pentru funcția ocupată conform CCM unitate (2,80).
Diferența este de 0,20/lună, aplicată la salariul minim de 850 lei negociat la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011, conform art. 49 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A., rezultând o diferență încasată necuvenit de 850 lei.
La această diferență a coeficienților de ierarhizare de 0,20 se adaugă, pentru perioada 01.08._11, sporul de vechime (213 lei), sporul de fidelitate de 10% (85 lei) și sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15% (128 lei), sporuri care au fost calculate și plătite pârâtului.
În urma auditului efectuat de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. s-a stabilit recuperarea prejudiciului cauzat de plata drepturilor salariate cu depășirea coeficienților de ierarhizare maximi prevăzuți în Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății.
Reclamanta a menționat și că S.C. N. APASERV S.A. este o societate cu capital majoritar de stat, supusă dispozițiilor legilor bugetului de stat, ce limitează posibilitatea operatorilor care au obținut profit în anul anterior de a acorda creșteri salariale la un nivel cel mult egal cu inflația prognozată pentru anul respectiv, și anume 3,6% pentru anul 2011 și 3% pentru anul 2012.
Auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. au constatat că prin plata drepturilor salariale pe baza unor coeficienți de ierarhizare pentru funcția de bază mai mari decât cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă a determinat, pe ansamblu, acordarea unor creșteri salariale nelegale, mai mari decât inflația prognozată pe anul 2011 și pentru anul 2012.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 alin. 4 coroborat cu art. 5 alin. 1 din Codul muncii.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
La data de 11.08.2014, reclamanta a depus cerere prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B., având ca obiect anularea deciziei nr.13 din 29.01.2014 și a încheierii nr.64 din 17.04.2014 ale Camerei de Conturi B., în conformitate cu disp. art.413 alin.1 pct.1 NCPC.
Reclamanta a depus și note de ședință, prin care a precizat temeiul de drept al pretenției de restituire a diferențelor salariale ca fiind art.256 alin.1 Codul muncii, precum și cuantumul sumei solicitată de la pârât ca fiind 1.275 lei, aferentă perioadei 01.08. 2011 – 31.12.2011.
De asemenea, la solicitarea instanței, a precizat că salarizarea personalului său s-a făcut cu nerespectarea actelor normative, întrucât în conformitate cu disp. art.40 alin.1 din Legea 286/2010, operatorii economici definiți la art. 27 din Legea 329/2009 determină cheltuielile salariale potrivit prevederilor acestei legi.
Or, deși exista posibilitatea acordării pentru 2011 a unor creșteri salariale de maximum 3,6%( inflația prognozată pentru anul 2011), prin stabilirea în cazul mai multor salariați a unor coeficienți mai mari decât grila din cuprinsul Anexei 3, s-a înregistrat o depășire a nivelului cheltuielilor salariale,reclamanta acordând personalului său creșteri salariale individuale de 11,8%.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii și a solicitat respingerea și pe fond a acțiunii reclamantei.
La termenul de judecată din 6.11.2014, pârâtul a depus note de ședință, prin care a formulat concluzii de respingere a cererii de suspendare a judecății și cu privire la fondul cauzei – întemeiate, în esență, pe disp. art.57 alin.2 din Codul muncii, ce prevăd principiul neretroactivității efectelor nulității contractului individual de muncă, precum și pe cele ale art.51 alin.1 din Legea 51/2006, care stabilesc obligativitatea aplicării CCM la nivelul ramurii serviciilor de utilități publice la nivelul oricărui operator din această ramură de activitate.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
În temeiul art.248 alin.1 NCPC, au fost soluționate mai întâi, în sensul respingerii, excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârât prin întâmpinare, pentru motivele expuse în încheierea de ședință din 06.11.2014.
La termenul de astăzi a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.413 alin.1 pct.1 NCPC, întrucât decizia nr.13 din 29.01.2014 și încheierea nr.64 din 17.04.2014 ale Camerei de Conturi B. reprezintă doar mijloace de probă invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, iar caracterul nedatorat al sumelor pretinse de reclamantă de la pârât va fi stabilit de instanță conform art.169 alin.1și 2 din Codul muncii în raport cu întreg ansamblul probator administrat în cauză și cu dispozițiile legale incidente.
Așadar, analizând pe fond capătul din cererea reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr. 238 din 04.08.2011 la contractul individual de muncă nr. 103/30.09.2010, se va observa că această pretenție este întemeiată pe disp. art.57 alin.1 din Codul muncii, conform cărora:
,, Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.’’
Întrucât textul nu face distincție între nulitatea absolută sau relativă, se va observa că stabilirea acestui caracter depinde de natura interesului ocrotit de norma juridică ce a fost încălcată la încheierea contractului individual de muncă,nulitatea absolută afectând contractul dacă dispozițiile încălcate ocrotesc un interes general.
Cu observația că disp. art.57 alin.4 din Codul muncii nu pot fi reținute în sprijinul cererii reclamantei,întrucât reglementează doar dreptul salariatului la despăgubiri, se va reține că reclamanta a invocat nulitatea absolută parțială a actului adițional deoarece contravine grilei de salarii stabilită în Anexa 3 la CCM unitate, cu consecința încălcării art.40 din Legea 329/2009.
Prin urmare, deoarece textul art.57 alin.1 se referă la încălcarea unei condiții legale – spre deosebire de alin.4 al aceluiași articol, care face referire și la contractele colective de muncă – simpla nerespectare a grilei de salarii din CCM unitate nu este de natură să determine nulitatea absolută a clauzei atacate din actul adițional, deoarece conform dispozițiilor Codului muncii ,salariile individuale se stabilesc prin negocieri individuale între angajator și salariat iar nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile( art.157 alin.1 și art.238 din Codul muncii în forma anterioară sau art.162 alin.1 și 2 din Codul muncii în forma în vigoare după republicarea din 15.05.2011) – pârâtul nefiind plătit din fonduri publice.
Așadar,în principiu, părțile pot deroga de la contractul colectiv încheiat prin negocierea unor drepturi salariale mai mari.
Însă, în cauză, față de calitatea reclamantei de societate comercială cu capital majoritar de stat, sunt într-adevăr incidente:
- dispozițiile art.27 din Legea 329/2009, conform cărora:
,, (1) Anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
(2) Reprezentanții statului, respectiv ai autorităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin. (1) în cadrul organelor de administrare și de conducere ale operatorilor economici.’’,
- art.40 din Legea bugetului de stat pe anul 2011, nr. 286/2010:
,, (1) Pentru anul 2011, operatorii economici definiți potrivit art. 27 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările și completările ulterioare, determină cheltuielile salariale, astfel:
a) operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent;
b) operatorii economici care au înregistrat profit în anul precedent acordă creșteri salariale, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 203/2009, dar nu mai mari decât inflația prognozată pentru anul 2011;...’’;
- art.45 din Legea bugetului de stat pe anul 2012, nr.293 /2011:
(1) Pentru anul 2012, operatorii economici definiți potrivit art. 27 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările și completările ulterioare, determină cheltuielile salariale, astfel:
a) operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri și cheltuieli ale anului precedent;
b) operatorii economici care au înregistrat profit în anul precedent acordă creșteri salariale față de nivelul realizat al anului precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri și cheltuieli, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult decât indicele mediu de creștere al prețurilor prognozat pentru anul 2012….’’.
În cauză,reclamanta a arătat că au fost încălcate aceste dispoziții legale pentru anul 2011, fără a face nicio mențiune pentru anul 2012, susținând că:
,, deși exista posibilitatea acordării pentru 2011 a unor creșteri salariale de maximum 3,6%( inflația prognozată pentru anul 2011), prin stabilirea în cazul mai multor salariați a unor coeficienți mai mari decât grila din cuprinsul Anexei 3, s-a înregistrat o depășire a nivelului cheltuielilor salariale,reclamanta acordând personalului său creșteri salariale individuale de 11,8%.’’
Tribunalul observă, însă, că potrivit art.40 din Legea 286/2010 și art.45 din Legea 293/2011, restricția se referă la creșterile salariale acordate conform OUG 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări și completări prin Legea 203/2009 – act normativ edictat în scopul stabilirii unei modalități unitare de conducere a operatorilor economici,respectiv de către directori generali/directori în baza unui contract de mandat, și care stabilește în mod unitar și remunerațiile lunare cuvenite acestora( anterior, pentru societățile comerciale - administrarea executivă era delegată directorilor care își exercitau atribuțiile în temeiul unui contract de mandat conform Legii 31/1990, iar pentru regiile autonome, societățile și companiile naționale, precum și societățile la care statul sau o autoritate administrativă este acționar majoritar - atribuțiile de conducere erau exercitate de conducători în baza unui contract de performanță, anexă la contractul individual de muncă).
Așadar, întrucât pârâtul din prezenta cauză nu a îndeplinit în perioada din acțiune funcția de director general/ director, nu –i sunt incidente dispozițiile normative pretinse de reclamantă, astfel încât în raport de cele anterior reținute, tribunalul constată că nu s-a probat nerespectarea vreunei condiții legale necesară pentru încheierea valabilă a actului adițional la contractului individual de muncă al pârâtului, așa încât acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat.
Iar această soluție se impune chiar dacă analiza se realizează pe fundamentarea fondului de salarii, deoarece din susținerile reclamantei rezultă că doar pentru unii salariați au avut loc creșteri individuale, fără a preciza care este situația concretă a întregului fond de salarii și fără a proba că prin creșterea acordată acestui pârât s-a ajuns la încălcarea dispozițiilor legale incidente.
De asemenea,pe cale de consecință,se constată că nu s-a dovedit nici caracterul nedatorat al sumei ce se pretinde a fi restituită de pârât, cu consecința respingerii ca nefondat și a acestui capăt de cerere, nefiind incidente disp. art.256 alin.1 Codul muncii.
Față de modul de soluționare al acestei acțiuni, reclamantei nu i se cuvin cheltuieli de judecată conform art.453 alin.1 NCPC.
Pentru aceste motive;
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta . B. în contradictoriu cu pârâtul P. D., acțiune având ca obiect:
- constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr. 238/04.08.2011 la contractul individual de muncă nr. 103/30.09.2010 ;
- plata diferențelor salariale determinate prin aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de actul adițional la contractul individual de muncă pentru perioada 01.08._11;
- plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B.. .
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/5.01.2015
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1699/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Despăgubire. Sentința nr. 743/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
