Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 1195/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1195/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1195/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 noiembrie 2015
Președinte – L. L.
Asistent judiciar – P. E.
Asistent judiciar – C. D.
Grefier – U. G. D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1195
Pe rol fiind judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții B. G., P. D. C., C. A., B. F., R. R., P. E., N. M., C. C., S. M., H. F. O., G. O. I., O. E., P. P., M. C., C. R., L. C., M. C., C. M., C. M. M. și pârâții M. JUSTIȚIEI, C. DE A. SUCEAVA, T. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a prezentat nici una dintre părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că dosarul se află la primul termen de judecată și că părțile au cerut judecarea cauzei în lipsa lor
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iasi sub nr._ /10.03.2015, reclamanții B. G., P. D. C., Chescu A., R. R., P. E., N. M., C. C., S. M., H. F. O., O. E., P. P., M. C., C. R., L. C., Mihaileanu C. si C. M. au chemat in judecată pe paratii M. Justitiei, C. de A. Suceava si T. B., solicitând obligarea acestora la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu ce va fi plătită începând cu luna decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant în cadrul fiecărui parat, precum si actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale de la data scadentei 01.12.2012 pana la data plătii efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în luna iulie 2010 le-a fost diminuat salariul brut lunar inclusiv sporuri/indemnizații care făceau parte din acesta cu 25%, conform art.1 din Legea nr. 118/30.iunie 2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar. Ulterior, Statul R., prin mai multe dispoziții legislative a hotărât în anul 2011 majorarea salariului brut lunar cu 15% și includerea în aceasta majorare a premiului anual aferent anului 2010, pentru ca în anul 2012, prin Ordonanta de Urgenta nr. 19 din 2012 să se hotărască acoperirea integrala a diminuării de 25 % aplicata în luna iulie 2010. Arata reclamanții ca deși au existat de aceste prevederi legislative, în realitate au primit în continuare salariul diminuat.
Pentru toate aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii.
În dovedirea acțiuni, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
In drept, reclamanții au invocat art. 253 alin.2 din C. muncii, art. 1 din Legea nr. 118/2010, art. 1 si 8 din Legea nr. 285/2010, decizia nr. 21/2013 a ICCJ, OUG nr. 19/2012, OG nr. 13/2011, art. 1531 din C. civ. si 127 din NCPC.
Parata C. de A. Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibila, a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Iasi, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
S-a arătat că reclamanților în luna iulie 2010 le-a fost diminuat salariul lunare cu 25c/o și că acoperirea diminuării s-a făcut treptat beneficiind de reîntregirea salariilor începând data de 1 decembrie 2012.
Însă, în plus față de salariul stabilit la nivelul lunii iulie 2010, reclamanții mai solicită, începând cu data de 01.12.2012, o creștere de 8,33% reprezentând cota de 1/12 din premiul aferent anului 2010 reglementat de Legea nr. 330/2009. Această majorare nu ar fi însă datorată întrucât Legea 284/2010 nu a mai prevăzut acordarea premiului anual.
Astfel, dispozițiile art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care reglementează modalitatea de stabilire și plată a premiului anual, au fost abrogate în mod explicit prin art. 39, litera w) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
Iar conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu lună ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Cu alte cuvinte, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010, aceasta fiind transformată dintr-o executare uno ictu într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar, deci inclusiv reclamanților, potrivit art. 1 din aceeași lege. Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul salariului brut (incluzând salariul de bază, sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare) s-a majorat cu 15% față de cuantumul salariului brut aferent lunii decembrie 2010, iar această majorare a inclus și cota parte din premiul anual aferent anului 2010 (cota de 8,33% s-a inclus lunar în procentul de 15% în cursul anului 2011).
Mai mult decât atât, în noua lege unitară de salarizare, Legea - cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu mai este reglementat dreptul salariaților la plata premiului anual.
Referitor la pretenția reclamanților de acordare a daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale și a diferențelor rezultate din actualizarea sumelor cu indicele de inflație, C. de A. Suceava a arătat că acesta este neîntemeiat câtă vreme drepturile respective sunt accesorii sumelor pretinse.
Pârâtul M. Justiției prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiată, precizând că are rolul de a asigura fondurile necesare instanțelor și instituțiilor din subordine, neputând fi obligat direct la
plata sumelor solicitate de câtre reclamanți.
Conform dispozițiilor art 14 din HG 625/2009 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Justiției:: „M. este ordonator principal do credite președinții curților de apel .sunt ordonatori secundari de credite, iar președinții tribunalelor sunt ordonatori terțiari de credite”.
Direcția Financiar Contabilă din cadrul Ministerului Justiției are drept atribuții efectuarea calculului și acordarea drepturilor salariale pentru salariații aparatului propriu al ministerului precum și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale pentru aparatul propriu. Contrar celor susținute de către reclamanți doar premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011. Începând cu data de 1 ianuarie 2011 sunt aplicabile dispozițiile Legii 285/2010 nemaiexistând bază legală pentru plata premiului anual către personalul din sectorul bugetar.
Iar în intervalul 2011 - 2015 s-a prevăzut expres prin legile anuale privind salarizarea faptul că în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea niciunui tip de premiu, așa încât pretențiile reclamanților privind acordarea unei diferențe de salariu reprezentând un procent din premiul anual începând cu luna noiembrie 2012 sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește motivarea Deciziei nr. 21, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18.11.2013 asupra recursului în interesul legii precum și motivările Deciziilor Curții Constituționale nr. 872/2010, nr. 874/2010 (și următoarele nr. 115/2012, nr. 257/2012, nr. 670/2012, nr. 686/2012, nr. 1023/2012, nr. 99/2013, nr. 240/2013 ș.a.), invocate de către reclamanți s-a apreciat că nu pot fi reținute în speță, cât timp acestea dispun exclusiv cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010.
T. Iași prin sentința civilă nr. 1350 din 3 iunie 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., reținând că potrivit disp. art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. De asemenea, și potrivit dispoziilor art. 269 alin. 1 Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul.
În condițiile în care locul de muncă al reclamanților, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, era în județul Botosani, s-a reținut că T. Botosani este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze, raportat la disp. art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce privește dispozițiile art. 127 Noul Cod procedură civilă, T. Iași a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză.
Astfel, potrivit disp. art. 127 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Rațiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.
În consecință, pentru a fi aplicabile disp. art. 127 Noul Cod procedură civilă, T. Iași a reținut că este necesar sa fie îndeplinite următoarele condiții: existența unei cauze în curs de soluționare pe rolul unei instanțe si una dintre părțile în litigiu, reclamantul, în nume propriu sau în calitate de reprezentant, să fie un judecător, procuror ,asistent judiciar sau grefier, care să își desfășoare activitatea profesională la instanța competentă să judece cauza.
Analizând susținerile părților, instanța reține următoarele: reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar conex și contractual în cadrul Judecătoriei D..
Excepțiile de necompetență materială și de inadmisibilitate a acțiunii au fost respinse, instanța constatând că în speță nu s-a făcut dovada comunicării efective către reclamanți a deciziilor prin care le-au fost stabilite drepturile salariale începând cu 1 ianuarie 2011.
Prin urmare, nu se poate pune problema neparcurgerii procedurii prealabile de contestare prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea 284/2010, după cum s-a invocat de către C. de A. Suceava și nici a competenței aferente acestei proceduri speciale, respectiv a Curții de A. București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pe fondul cauzei, instanța reține că în motivarea pretențiilor formulate, reclamanții pornesc de la o premisă greșită - aceea că dreptul la acordarea premiului anual reprezintă în continuare o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Într-adevăr, potrivit art. 25 alin 1 din Legea 330/2009: „Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu u media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea "
Conform alin. 4 „Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Însă, de la 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea - Cadru nr. 284/2010, care are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului
A. 2 al cestui text stabilește că începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi,; drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege, iar art. 39 din lege prevede . la lit (w) că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea -cadru nr 330/2009 .
Așadar, începând cu data de 1 ianuarie 2011 sunt aplicabile dispozițiile actului normativ menționat mai sus, Legea 330/2009 fiind abrogată.
Pentru anul 2011 a fost adoptată Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care la art. 8 prevede că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea prevederilor prezentei legi."
Iar potrivit art. 1: „ începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază / soldelor funcției de bază / salariile funcției de bază / indemnizațiile de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%".
Rezultă așadar, că acest procent a fost stabilit și prin luarea în considerare a premiului anual cuvenit personalului bugetar pentru anul 2010.
În plus, se constată că anual, începând cu anul 2011, prin dispoziții legale succesive, s-a prevăzut în mod expres și imperativ faptul ca în bugetele instituțiilor publice nu se prevăd sume pentru acordarea de premii personalului din cadrul acestora.
Astfel, conform art. 9 alin. 2 din Legea nr. 285/2010: "în anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță".
Art. 7 al. 2 din Legea nr. 283 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar prevede că: "în anul 2012, autoritățile si instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță".
OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal - bugetare, a prevăzut la art. 2 că: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
La fel, prin OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9, s-a prevăzut că: "(2) în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță".
De asemenea, prin OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 8 al. 2: în anul 2015, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță".
Prin urmare, pretenția reclamanților de acordare a unei diferențe (majorări salariale) de 8,33%, este nefondată, nefiind prevăzută de lege, cerință obligatorie în cazul salarizării personalului din sistemul bugetar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei și a inadmisibilității acțiunii, excepții invocate de pârâta C. de A. Suceava.
Respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect plata diferențelor salariale, reprezentând procentul de 8,33% pentru acoperirea diminuării de 25 %, diferențe calculate la nivelul salariului aferent lunii noiembrie 2012 proporțional cu perioada efectiv lucrată din intervalul 01.12._15, acțiune formulată de reclamanții: B. G. P. D. C., C. A., B. F., R. R., P. E., N. M., C. C., S. M., H. F. O., G. O. I., O. E., P. P., M. C., C. R., L. C., M. C., C. M. și C. M. M., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria D., ., județul B. în contradictoriu cu pârâții M. Justiției București, . sector 5, C. de A. Suceava, cu sediul în . nr. 62 și T. B., cu sediul în .. 8 .
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la T. B..
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2015.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
L. L. P. E., C. D. u D.
Cu opinie în același sens
Red. L.L./11.12.2015
Dact. D.U.
Ex. 4/14 12.2015
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1225/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
