Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 797/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 797/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 797/2015
Codul operatorului de date personale: 4481
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. B. – SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 797
Ședința publică din 10.11.2015
PREȘEDINTE: L. M.
Asistenți judiciari: C. Z., D. B.
Grefier: A. E. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, în materia litigiilor de muncă, formulată de reclamanții V. R. A., A. C. D., A. I., G. S., B. E., N. D., N. E., R. Ș., P. L. D., N. L., P. M., M. V., A. V., Șurculescu M. L., Șurculescu F., N.-G. D., T. G., T. C., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la T. T., situat în T., ., județ T., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, C. De A. C., cu sediul în C., . C, județ C., T. T., cu sediul în T., ., județ T., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 28.10.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 10.11.2015.
T.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /20.05.2015, reclamanții V. R. A., A. C. D., A. I., G. S., B. E., N. D., N. E., R. Ș., P. L. D., N. L., P. M., M. V., A. V., Șurculescu M. L., Șurculescu F. și N.-G. D., judecători în cadrul Tribunalului T., și T. G. și T. C., asistenți judiciari în cadrul aceleeași instanțe, au chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. T., pentru a fi obligați la acordarea de despăgubiri bănești datorate neincluderii premiului anual în majorarea prevăzută de art.8 din legea nr.285/2010, începând cu 15.05.2012, până la includerea acestora în salariul lunar, precum și actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății efective. Au mai solicitat obligarea pârâților la calcularea drepturilor salariale, prin majorarea salariului de bază cu drepturile aferente premiului anual, începând cu data pronunțării hotărârii, precum și obligarea pârâților la plata de daune interese reprezentând dobânzi calculate asupra sumelor din primul capăt de cerere, începând de la 15.05.2012, potrivit OG nr.13/2011.
În esență, reclamanții au susținut că, deși este indiscutabil că, în drept, premiul anual a fost inclus în salariul lunar începând cu 01.01.2011, în fapt, salariul nu conține această diferență. În acest sens a arătat că decizia de recurs în interesul legii nr.21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea-cadru 330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/ soldei/ indemnizației de bază. Or, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. Aceeași instanță supremă a mai stipulat, prin aceeași decizie, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul de bază, este acordată, în drept, și în continuare, decizia nr.21/2013 fiind pronunțată de către ICCJ în interpretarea legii prin rezolvarea problemei de drept supusă analizei, fără a statua asupra situației care s-a creat în fapt prin neincluderea efectivă și concretă a sumelor în salariul de bază. Au mai arătat că și C. Constituțională, printr-o interpretare similară, cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, în sensul că, deși acesta nu mai poate fi acordat în forma anterioară, prevăzută de art.25 din Legea cadru nr.330/2009, a fost înlocuit, în drept (iar nu și în fapt), cu o nouă modalitate de plată, prin executare succesivă (deciziile C.C. nr.115/2 februarie 2015 și nr.257/2012). Au mai invocat art.1 din Codul civil, arătând că, în concordanță cu art.15 alin.2 din Constituție, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior și care s-au realizat înainte de . legii celei noi nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. În referire la aplicarea prioritară a dreptului european, au susținut că restrângerea dreptului de plată a despăgubirilor reprezentând sume de bani aferente unui drept deja câștigat constituie o ingerință asupra substanței înseși a dreptului recunoscut prin DRIL nr.21/2013 pronunțată de ICCJ, ce are ca efect privarea reclamantei de bunuri, în sensul celei de a doua faze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1 la convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dacă se va respinge acțiunea, fără a obliga pârâții la introducerea premiului anual în salariu, prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor menționate, dreptul recunoscut de către instanța supremă prin recursul în interesul legii nu va avea caracter efectiv, ci iluzoriu, de o manieră incompatibilă cu principiul supremației legii, recunoscut în preambulul Convenției Europene ca făcând parte din patrimoniul comun al statelor semnatare. Au subliniat că judecătorul național are obligația să interpreteze dreptul național într-o manieră conformă cu dreptul Uniunii, fără a fi ținut să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii.
În drept au invocat prevederile cuprinse în art.8 din Legea nr.285/2010, decizia CC nr.115/02.02.2015, decizia CC nr.257/2012, art.1 din primul Protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă precum și art.272 Codul Muncii.
Reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și au cerut judecata și în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul M. Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul a invocat Decizia nr. 21/2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.” Prin urmare, arată pârâtul, doar pentru activitatea desfășurată în anul 2010 personalul plătit din fondurile publice putea să beneficieze de un premiu anual în luna ianuarie 2011. Totodată, pârâtul arată că, pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.284/2010. Prin art.39 pct.w din Legea nr.284/2010 au fost abrogate expres dispozițiile Legii nr.330/2009. Astfel, începând cu anul 2012, premiul anual nu a mai fost prevăzut în nici una din legile și ordonanțele anuale de salarizare, nemaiexistând bază legală pentru plata premiului anual către personalul din sectorul bugetar. În acest sens a invocat și deciziile nr.115/2012, nr.257/2012, nr.670/2012, nr.686/2012 nr.1023/2012, nr.99/2013, nr.240/2013 ș.a, ale Curții Constituționale. Cu privire la aplicarea dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, a arătat că, în conformitate cu jurisprudența CEDO, conturarea unei posesii sau un bun în sensul Convenției, în ceea ce privește drepturile salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. În momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun. A mai solicitat respingerea capătului de cerere potrivit căruia reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit OG nr.9/2000, când a devenit aplicabilă OG nr.31/2001 privind dobânda legală, arătând că este accesoriu capătului principal de cerere având ca obiect plata diferenței de salariu reprezentând premiul anual în salariul lunar, potrivit principiului de drept conform căruia ceea ce este accesoriu urmează situația a ceea ce este principal.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanții V. R. A., A. C. D., A. I., G. S., B. E., N. D., N. E., R. Ș., P. L. D., N. L., P. M., M. V., A. V., Șurculescu M. L., Șurculescu F. și N.-G. D. au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului T., iar T. G. și T. C. au calitatea de asistenți judiciari în cadrul aceleeași instanțe. Considerând că erau îndreptățiți la plata premiului anual aferent anului 2012 și în continuare, acesta nefiind inclus în fapt în salariul lunar, așa cum a fost majorat conform Legii nr.285/2010, au chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. T., pentru a fi obligați aceștia la acordarea de despăgubiri bănești, la calcularea drepturilor salariale prin majorarea salariului de bază cu drepturile aferente premiului anual, începând cu data pronunțării hotărârii, precum și la plata de daune interese reprezentând dobânzi calculate asupra sumelor din primul capăt de cerere, începând de la 15.05.2012, potrivit OG nr.13/2011.
În drept, instanța constată că, potrivit art.25 alin.1 și 4 din Legea nr.330/2009 „pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea…Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”, aceste dispoziții fiind în vigoare în anul 2010, în ceea ce privește premiul aferent acestui an, până la . Legii nr.284/2010.
Prin dispozițiile art.39 pct.w a Legii nr.284/2010 au fost abrogate expres dispozițiile Legii nr.330/2009, inclusiv cele privitoare la plata premiului anual pentru personalul plătit din fondurile bugetare.
În conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010), sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. În continuare, însă, nici o reglementare a salariilor din domeniul bugetar nu mai prevede acordarea premiului anual, așa cum a fost el acordat în trecut, legiuitorul renunțând ca în noile prevederi în materie să mai includă acordarea acestui premiu.
În consecință, instanța reține că nu există temei legal pentru a putea admite cererea, astfel că urmează să o respingă ca nefondată.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții V. R. A., A. C. D., A. I., G. S., B. E., N. D., N. E., R. Ș., P. L. D., N. L., P. M., M. V., A. V., Șurculescu M. L., Șurculescu F., N.-G. D., T. G., T. C., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la T. T., situat în T., ., județ T., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, C. De A. C., cu sediul în C., . C, județ C., T. T., cu sediul în T., ., județ T..
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la T. B..
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2015
Președinte, Cu vot consultativ Grefier,
L. M. Asistenți judiciari, A. E. G.
D. B. C. Z.
Tehnored.C.Z/6 exp/26.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
