Obligaţie de a face. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 13591/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA C. NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18 DECEMBRIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: B. D. C.
ASISTENT JUDICIAR: M. N.
ASISTENT JUDICIAR: A. T.
GREFIER: C. F. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții P. C. și C. A., prin Sindicatul Personalului de Specialitate din A. A. C. R., în contradictoriu cu pârâta REGIA A. A. A. C. R., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 18.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._/3/2014 la data de 06.11.2014, reclamanții A. D., C. I., P. E., E. Ș., Ș. A., T. D., Clujescu M., G. Ș., Ganaside I., C. C.-I., D. T. R., M. E.-I., P. C. E., B. C., C. T., M. C. L., Trentea S., S. F., C. I., S. E., Pândele C. și C. A., prin Sindicatul Personalului de Specialitate din A. A. C. R. (S.), au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia A. A. A. C. R., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. Obligarea pârâtei la acordarea Primei aferentă Zilei Patronului Aviației (20 iulie-Sf. I.), la nivelul unui salariu de bază negociat astfel cum a fost stipulat la art. 37 alin. 1 și 2 și Anexa 3 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional pentru perioada 2011-2013 și la art. 42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă aferent 2013-2015 înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015, precum și în Anexele la Contractele individuale de muncă din 2009 până în prezent.
2. Obligarea pârâtei la acordarea Primei aferentă Zilei de P., la nivelul unui salariu de bază negociat astfel cum a fost stipulat la art. 37 alin. 1 și 2 și Anexa 3 lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional și pentru perioada 2011-2013 și la art.42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2013-2015 înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015, precum și în Anexele la Contractele individuale de muncă din 2009 până în prezent.
3. Obligarea pârâtei la acordarea Primei aferentă sărbătorii de C., la nivelul unui salariu de bază negociat astfel cum a fost stipulat la art. 37 alin. 1 și 2 și Anexa 3 lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional și pentru perioada 2011-2013, precum și în Anexele la Contractele individuale de muncă din 2009 până în prezent.
4. Obligarea pârâtei la acordarea Primei aferentă Zilei Aviației Civile Internaționale (7 decembrie), la nivelul unui salariu de bază negociat astfel cum a fost stipulat la 42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015, precum și în Anexele la Contractele individuale de muncă din 2009 până în prezent.
5. Obligarea pârâtei la acordarea premiilor din fondul de până la 10% constituit asupra profitului net realizat conform art. 37 alin. 1 și 2 și Anexa 3 lit. 1) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional și pentru perioada 2011-2013 și la art. 42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. h) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2013-2015 înregistrat sub nr. 164/29.03.
6. Obligarea pârâtei la acordarea stimulentelor bănești în cuantum de un salariu de baza negociat conform art. 37 alin. 1 și 2 și Anexa 3 lit. m) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional și pentru perioada 2011-2013 și la art. 42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. i) din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015. >
7. Obligarea pârâtei la actualizarea cu 2% anual a sporului de fidelitate pentru perioada 2009 și până la introducerea prezentei conform art. 39 și Anexa 8 pct. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional și pentru perioada 2011-2013 și conform art. 44 Anexa 6 pct. 2, lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015.
8. Obligarea pârâtei la întocmirea Regulamentului pentru acordarea premiilor lunare pentru rezultate deosebite în activitate plătite din fondul de premiere de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar prevăzute la art. 42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 și CCM 2013-2015 înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013- 2015
B: Pentru toți semnatarii prezentei cereri care dețin statutul de personal aeronautic civil navigant, drepturile speciale conferite de Legea 223/2007 privind statutul personalului aeronautic navigant, Contractele individuale de muncă și Contractele colective de muncă respectiv:
1. Obligarea pârâtei la acordarea indemnizațiilor orare de zbor prevăzute la art. 42 lit. e) din Legea 223/2007 și de art. 5 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007 privind statutul personalului aeronautic navigant.
2. Obligarea pârâtei la acordarea cheltuielilor aferente concediului de odihnă suplimentar prevăzut la art. 42 lit. d) din Legea 223/2007 și de art. 6 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007, Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional și pentru perioada 2011-2013 și CCM înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015.
In subsidiar, obligarea AACR la negocierea cuantumului aferent acoperirii cheltuielilor pentru efectuarea concediului de odihna suplimentar în condițiile prevăzute de art. 60 alin. (1) din CCM înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015.
3. Obligarea pârâtei la acordarea asistentei medicale gratuite prin încheierea de polițe de asigurare astfel cum este stipulat la art. 42 lit. f) din Legea 223/2007 și art. 7 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007.
4. Obligarea pârâtei la încheierea polițelor de acoperire a riscurilor prevăzute de art. 55 alin. (1) din Legea 223/2007 și art. 7 alin (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007.
5. Obligarea pârâtei la asigurarea alimentației pentru întărirea și protecția organismului la nivelul caloric stabilit de art. 42 lit. g) din Legea 223/2007 și art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007.
6. Obligarea pârâtei la asigurarea uniformelor și accesoriilor necesare pentru executarea misiunilor de zbor conform art. 42 lit. i) din Legea 223/2007.
C: Pentru toți semnatarii prezentei cereri care dețin statutul de personal aeronautic tehnic nenavigant, drepturile speciale conferite de Legea 95/2008 și Contractele colective de muncă respectiv
1. Obligarea pârâtei la acordarea cheltuielilor aferente concediului de odihnă suplimentar prevăzut la art. 24 din Legea 95/2008 și de art. 60 alin. (1) lit. e) din CCM înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015.
În subsidiar, obligarea AACR la negocierea cuantumului aferent acoperirii cheltuielilor pentru efectuarea concediului de odihna suplimentar în condițiile prevăzute de art. 60 alin. (1) din CCM înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015.
2. Obligarea pârâtei la încheierea polițelor pentru asigurarea riscului profesional și pentru asigurarea riscurilor de producere a unor accidente de muncă urmate de deces, invaliditate permanentă sau temporară, spitalizare precum și îmbolnăvire cu pierderea capacității de muncă, prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. a) și b) din CCM înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015, coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea 95/2008.
D: Obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că dețin calitatea de angajați ai Regiei Autonome A. Aeronautica Civila R., fiind beneficiari a drepturilor stabilite și conferite de Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional nr. 8552/25.03.2011 pentru perioada 2011-2013 și Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015.
Încă de la începutul derulării CCM 2009-2013, pârâta și-a încălcat în mod repetat și încontinuu obligațiile stabilite atât prin CCM cât și prin legile speciale aplicabile personalului aeronautic civil navigant și personalului aeronautic tehnic nenavigant respectiv Legea 223/2007 și Legea 95/2008. Cu toate acestea reclamanții au fost de bună credință și au încercat rezolvarea acestui conflict de muncă prin intermediul Sindicatului pe calea amiabilă, procedându-se la transmiterea unor serii de notificări/adrese către conducerea AACR și alte instituții, prin care s-a solicitat respectarea și punerea în aplicare de către aceasta a obligațiilor prevăzute atât prin CCM cât și prin legile speciale menționate.
In drept, au fost invocate dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 prelungit pentru perioada 2011-2013 și Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2013-2015, Contractele individuale de muncă, Legea 223/2007 și Legea 95/2008.
La data de 23.03.2015 pârâta A. A. C. R. RA a depus întâmpinare și cerere reconvențională, pe care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și, în subsidiar, în situația în care instanța constată nulitatea art. 39 din CCM 2009-2013, respectiv a art. 44 din CCM 2013-2015, pârâta a solicitat anularea prevederilor din contractele de muncă ale salariaților Pândele C. și C. A. referitoare la salariul de bază negociat, deoarece la negocierea cuantumului acestuia a fost avută în vedere și indemnizația orară de zbor, ca și parte componentă a salariului de bază negociat.
P. întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru drepturile pretinse aferente perioadei_14, dată determinată de data înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului București potrivit portalului instanțelor de judecată - 06.11.2014 și de termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 din Codul muncii, în conformitate cu prevederile art. 268 alin.1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. În subsidiar, în situația în care instanța apreciază ca nu este incident termenul de prescripție de 6 luni, pârâta a invocat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii. În ceea ce privește drepturile pretinse potrivit secțiunii B, pârâta a invocat aplicarea termenului general de prescripție de 3 ani.
Pe fond, pârâta a solicitat, în esență, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, având în vedere că angajatorul și-a achitat toate obligațiile de plată, în conformitate și în limitele prevederilor contractuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 59, art. 205, art. 209 cod proc.civ., CCM aplicabil, legea nr. 223/2007, OMT nr. 1064/2007, Codul muncii, Decretul 167/1958, art. 2517 codul civil.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
La data de 06.04.2015 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare si întâmpinare la cererea reconvențională, prin care au arătat că unele persoane au înțeles să renunțe la acțiunea promovata de S., respectiv A. D., Soltuz A., T. D., Trentea S. si S. E..
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de parata reclamanții au solicitat respingerea ei, având în vedere că drepturile solicitate la cap A pct. 1-7, Cap. B pct. 1 si 2 si Cap. C pct. 1 din cererea de chemare in judecata constituie drepturi salariale ce intra sub incidența prevederilor art. 171 (1) si art. 268 lit. c) din Codul muncii. In ceea ce privește data de la care începe sa curgă termenul de prescripție, având in vedere posibilitate de regularizare prevăzuta de art. 77 alin. (1) din CCM 2009-2013 care stipulează in mod expres faptul ca drepturile salariale vor fi acordate prin regularizare de indata ce posibilitățile financiare ii permit rezulta in mod neechivoc faptul ca AACR a beneficiat de un termen de gratie pentru plata lor pana la momentul încetării contractului colectiv de munca moment la care aceste drepturi au devenit exigibile. Astfel termenul prevăzut de art. 268 lit. c) din Codul muncii trebuie calculat de la momentul exigibilității drepturilor solicitate, respectiv data încetării CCM 2009-2013 prin . CCM 2013-2015 si anume 30.03.2013. Chiar si in ipoteza in care nu este luat in considerare acest termen de exigibilitate a drepturilor datorate de parata AACB, aceste drepturi sunt solicitate si pentru obligațiile născute după data de 30.03.2013, instanța urmând sa aprecieze in consecința.
In ceea ce privește solicitarea paratei AACR de anulare a prevederilor din contractele de munca ale salariaților Pândele C. si C. A. referitoare la salariul de baza negociat, deoarece la negocierea cuantumului acestuia a fost avuta in vedere si indemnizația orara de zbor, ca si parte componenta a salariului de baza negociat, reclamanții o consideră a fi neintemeiata. In primul rând prin aceasta solicitare parata AACR a recunoscut in mod neechivoc faptul ca aceasta a incalcat in mod voit prevederile art. 5 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007 care stipulează im mod expres care sunt sporurile ce pot fi incluse in salariul de baza iar indemnizația orara de zbor nu intra in categoria acestor sporuri. Astfel parata AACR in solicitarea de anulare a prevederilor din contractele de munca ale salariaților P. C. si C. A. invoca propria sa culpa intenționata in aplicarea prevederilor legislației speciale in domeniul personalului aeronautic civil navigant, iar potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimănui nu-i este îngăduit sa se prevaleze în fata justiției de propria sa culpa pentru a valorifica un drept, iar în cauza. In concluzie AACR invoca nerespectarea de către ea a unor norme legale aplicabile in domeniul personalului aeronautic civil navigant pentru anulare a prevederilor din contractele de munca ale salariaților Pândele C. si C. A. fapt ce nu poate fi admis de către instanța de judecata.,
Pârâta nu a depus răspuns la întâmpinarea la cererea reconvențională, potrivit art. 201 alin. 2 cod proc.civ.
La termenul de judecată din data de 15.06.2015, instanța a dispus disjungerea acțiunii pe categorii de reclamanți, prezenta cauză (dosar nr._ ) având ca reclamanți pe numiții P. C. si C. A., în calitatea de personal aeronautic civil navigant.
La termenul de judecată din data de 29.06.2015, instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune în ceea ce privește termenul de prescripție de 6 luni, pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și a unit cu fondul cauzei excepția prescrierii dreptului material la acțiune în ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și expertiză contabilă (exp. C. M.).
Analizând excepția prescrierii dreptului material la acțiune în ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani, Tribunalul reține următoarele:
P. prezenta acțiune, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale stabilite prin contractele colective de muncă, pentru perioada 2009 - 2014.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă (act normativ aplicabil pentru o parte din pretenții) „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, iar potrivit art. 7 din același act normativ „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul prescripției este de 3 ani „dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 268 alin.1 lit. c din Codul Muncii cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate „în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator”.
Dispozițiile legale din Decretul nr. 167/1958 au fost preluate de Noul cod civil (art. 2500 și urm.).
În speță, având în vedere că reclamanții solicită plata unor drepturi salariale neacordate începând cu anul 2009, față de data formulării acțiunii - 06.11.2014, Tribunalul constată că parte din aceste pretenții sunt prescrise.
Tribunalul nu poate reține apărarea reclamanților, în sensul că AACR a beneficiat de un termen de gratie pentru plata drepturilor neacordate pana la momentul încetării contractului colectiv de munca, moment la care aceste drepturi au devenit exigibile. Astfel, termenul de prescripție începe să curgă la momentul nașterii dreptului, respectiv la momentul în care trebuiau achitate primele respective, faptul că pârâta avea posibilitate de regularizare prevăzuta de art. 77 alin. (1) din CCM 2009-2013 care stipulează ca drepturile salariale vor fi acordate prin regularizare de indata ce posibilitățile financiare ii permit nefiind un motiv de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție, aceste motive fiind prevăzute în mod strict și limitativ de dispozițiile art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958, respectiv art. 2532 și urm. cod civil și art. 2537 și urm. cod civil.
În consecință, având în vedere data formulării acțiunii - 06.11.2014, precum și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c Codul Muncii, Tribunalul va admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 06.11.2011, respingând acțiunea vizând aceste pretenții ca fiind prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului în ceea ce privește pretențiile ulterioare datei de 06.11.2011 inclusiv, instanța constată următoarele:
Reclamanții sunt salariații pârâtei Regia A. - A. A. C. R. (RA – AACR), potrivit contractelor individuale de muncă depuse la dosar .
P. cererea dedusă judecății, la pct. A, reclamanții solicită acordarea bonusurilor/ adaosurilor bănești reprezentând prima de P., prima de Ziua Patronului Aviației - Sf. I. - 20 iulie, prima de C. și prima de Ziua Aviației Civile Internaționale - 07 decembrie, negociate în CCM al RA – AACR 2009-2011 prelungit până la data de 31.03.2013 și 2013-2015.
Drepturile pretinse de reclamanți sunt prevăzute la art. 37 alin. 2 și anexa 3 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2009-2011 și respectiv art. 42 ,43 și anexa 10 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2013-2015.
Potrivit art. 37 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2009-2011, prelungit până în martie 2013 „(1) Venitul lunar brut se compune din salariul brut la care se adaugă, după caz, indemnizația pentru exercitarea unei alte funcții și alte bonusuri acordate conform prezentului C.C.M. (2) P. bonusuri se înțeleg indemnizații, la desfacerea C.I.M. sau la pensionare, prime ocazionale (Paști, Ziua Aviației, C.), ajutorul material pentru refacerea capacității de muncă acordat cu ocazia concediului de odihnă, precum și alte prime. În situația în care C.I.M. este suspendat, conform Codului muncii, în cazurile de concediu medical, concediu pentru creșterea copilului, în vârstă de până la 2 ani sau concediu de studii, primele de Paști, de Ziua Aviației și de C. se acordă și salariaților în cauză.”.
În anexa 3 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2009-2011, prelungit până în martie 2013 se prevede o primă în cuantum de cel mult un salariu de baza negociat în funcție de disponibilităților financiare ale unității acordate de Ziua angajatorului Aviației ( 20 iulie –Sf I.) plătită integral sau eșalonat în condițiile prevederilor din CCM, o primă pentru sărbătorile de P. în cuantum de cel mult un salariu de baza negociat în funcție de disponibilităților financiare ale unității plătită integral sau eșalonat în condițiile prevederilor din CCM, respectiv o primă pentru sărbătorile de C. în cuantum de cel mult un salariu de baza negociat în funcție de disponibilităților financiare ale unității plătită integral sau eșalonat în condițiile prevederilor din CCM.
Potrivit art.42 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2013 -2015 „(1) Venitul lunar brut se compune din salariul brut la care se adaugă, după caz, indemnizația pentru exercitarea unei alte funcții și alte bonusuri acordate conform prezentului C.C.M. (2) P. bonusuri se înțeleg indemnizații, la desfacerea C.I.M. sau la pensionare, prime ocazionale (Paști, Ziua Aviației, C.), ajutorul material pentru refacerea capacității de muncă acordat cu ocazia concediului de odihnă, precum și alte prime. În situația în care C.I.M. este suspendat, conform Codului muncii, în cazurile de concediu medical, concediu pentru creșterea copilului, în vârstă de până la 2 ani sau concediu de studii, primele de Paști, de Ziua Aviației și de C. se acordă și salariaților în cauză.”.
În anexa 10 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2013-2015, se prevede o primă în cuantum de cel mult un salariu de baza negociat în funcție de disponibilităților financiare ale unității acordate de Ziua angajatorului Aviației ( 20 iulie –Sf I.) plătită integral sau eșalonat în condițiile prevederilor din CCM, o primă pentru sărbătorile de P. în cuantum de cel mult un salariu de baza negociat în funcție de disponibilităților financiare ale unității plătită integral sau eșalonat în condițiile prevederilor din CCM ,respectiv o primă pentru Ziua Aviatiei Civile Internaționale în cuantum de cel mult un salariu de baza negociat în funcție de disponibilităților financiare ale unității plătită integral sau eșalonat în condițiile prevederilor din CCM.
De asemenea, art. 37 alin. 1 și 2 și Anexa 3 lit. 1) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional și pentru perioada 2011-2013 și art. 42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. h) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2013-2015 înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 prevedeau posibilitatea acordării premiilor din fondul de până la 10% constituit asupra profitului net realizat conform, iar art. 37 alin. 1 și 2 și Anexa 3 lit. m) din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2009-2011 înregistrat sub nr. 2892/26.06.2009 și prelungit prin actul adițional și pentru perioada 2011-2013 și la art. 42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. i) din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015 prevedeau posibilitatea acordării stimulentelor bănești în cuantum de un salariu de baza negociat.
In conformitate cu prevederile art.77 alin. l din Contractul Colectiv de Muncă 2009-2011 al AACR (nr._/26.06.2009), prelungit până la data de martie 2013, respectiv art. 83 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă 2013-2015 al AACR: „Toate drepturile bănești sunt acordate efectiv numai în condițiile Legii bugetului de stat, în baza Bugetelor de Venituri și Cheltuieli ale AACR aprobate, precum și a disponibilităților financiare ale regiei"".
Bugetul de Venituri și Cheltuieli al AACR pe anii 2012, 2013 și 2014 a fost aprobate prin HG nr. 122/2012, nr.1222/2012, HG nr.324/2013 și HG nr.456/2014.
In anul 2012 nu a fost acordată prima cu ocazia Zilei de Paști, și Prima de Zilei Aviației, și a fost acordată prima de Sf. I. și de C. în cuantum de jumătate din salariul negociat al reclamanților .
În anul 2013 a fost acordată prima cu ocazia Zilei de Paști, în cuantum de1995 lei brut în luna aprilie și 3315 lei brut diferență achitată în luna iunie 2013, suma totală fiind de 5310 lei brut pentru toți salariații, inclusiv reclamanții, prima de Zilei Aviației - 07 decembrie în cuantum de 2900 lei brut pentru toți salariații, inclusiv reclamanții, și o primă de Sf I. în cuantum de 500 lei pentru toți salariații, inclusiv reclamanții.
În anul 2014 a fost acordată prima cu ocazia Zilei de Paști, în cuantum de 2900 lei brut în luna aprilie pentru toți salariații, inclusiv reclamanții, prima de Zilei Aviației -07 decembrie în cuantum de 3400 lei brut pentru toți salariații, inclusiv reclamanții, și o primă de Sf I. în cuantum de 715 lei pentru toți salariații, inclusiv reclamanții.
Tribunalul reține că drepturile au fost acordate în raport cu disponibilitățile financiare ale regiei, cu încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli, aprobat prin HG nr. 122/2012, nr. 1222/2012, HG nr. 324/2013 și HG nr. 456/2014.
Mai reține tribunalul ca drepturile solicitate de reclamanți sunt bonusurile despre care vorbeste art. 37 alin 2 din Contractul Colectiv de Muncă 2009-2011 al AACR si respectiv art.42 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă 2009-2011 al AACR, iar pe de alta parte faptul ca in niciunul din contractele de munca nu se specifica ca plata acestor beneficii este obligatorie.
De altfel, instanța apreciază ca lipsa obligativității acordării acestor sume de bani rezulta din chiar denumirea lor, bonusul fiind un venit acordat ca urmare a unor rezultate deosebite sau al unui profit însemnat.
În speță, trebuiesc avut în vedere că prevederile art. 37 alin. 2 și art.42 alin.2 din Contractele Colective, se referă a „bonusuri”.
Așadar, sumele solicitate de către salariații reclamanți au natura unui bonus, ce reprezintă un venit ce se acordă doar ocazional și ca urmare a unor rezultate deosebite sau al unui profit însemnat, neputând, nicidecum, constitui obiectul unui angajament asumat în mod ferm, de către angajator, prin Contractul colectiv de muncă.
Cu privire la cererea de actualizare cu 2% a sporului anual de fidelitate, Tribunalul reține că sporul de fidelitate este inclus în salariul de bază negociat, astfel cum reiese din art. 39 din CCM 2009-2013, respectiv art. 44 din CCM 2013-2015. Actualizarea solicitată ar putea avea loc la data renegocierii salariului și această actualizare a sporului anual de fidelitate este avută în vedere numai la stabilirea punctajului în vederea determinării salariului de bază negociat.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la întocmirea Regulamentului pentru acordarea premiilor lunare pentru rezultate deosebite în activitate plătite din fondul de premiere de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, Tribunalul reține că potrivit art. 42 alin. 1 și 2 și Anexa 10 lit. g) din CCM 2013-2015, AACR avea obligația de a proceda, cu acordul reprezentanților sindicatelor reprezentative, la întocmirea unui regulament de acordare a acestor premii. Însă, atâta vreme cât reclamanții nu au făcut dovada că sindicatele reprezentative au solicitat efectuarea demersurilor pentru întocmirea acestui regulament și că există un refuz categoric din partea AACR, Tribunalul apreciază că această solicitare nu se poate face direct în fața instanței de judecată, astfel încât va fi respinsă ca neîntemeiată.
P. urmare, câtă vreme, în speță, regia angajatoare a făcut dovada acordării în limita disponibilităților financiare cu încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli, aprobat prin HG nr. 122/2012, nr.1222/2012, HG nr. 324/2013 și HG nr. 456/2014 ,și nu exista obligativitatea acordării acestor sume de bani și nici obligativitatea acordării în cuantum maxim de un salariu un salariu de baza negociat, iar numai disponibilitățile financiare consistente sau în exces ar putea fi destinate acordării bonusurilor – venituri cu caracter ocazional, ce au doar menirea de a gratifica obținerea unor rezultate deosebite sau a unui profit însemnat, așa cum s-a arătat anterior, Tribunalul apreciază că pretențiile formulate de reclamanți la pct. A din petitul acțiunii sunt neîntemeiate și urmează să le respingă ca atare.
Referitor la pct. B din petitul acțiunii (aplicabil personalului aeronautic navigant):
1. La pct. B1, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la acordarea indemnizațiilor orare de zbor prevăzute la art. 42 lit. e) din Legea 223/2007 și de art. 5 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007 privind statutul personalului aeronautic navigant.
Potrivit art. 42 lit. e din legea nr. 223/2007, „Personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă beneficiază de …. indemnizație orară de zbor sau indemnizație pe ora de serviciu pentru zbor, stabilită pe categorii de personal aeronautic civil navigant profesionist, pe funcții îndeplinite la bordul aeronavei și pe tipuri de aeronave civile. Cuantumul acesteia este stabilit prin contractele colective și/sau individuale de muncă pentru societățile comerciale și prin grile de salarizare pentru unitățile bugetare”.
În ceea ce o privește pe pârâtă, cuantumul indemnizației orare de zbor a fost introdus în salariul de bază, potrivit prevederile art. 39 din CCM 2009-2013, respectiv ale art. 44 din CCM 2013-2015. Includerea indemnizațiilor de zbor în salariul de bază negociat nu semnifică o renunțare la un drept recunoscut de lege, și nici o limitare a acestuia, ci transformarea, în favoarea salariatului, a unui venit variabil, într-unui constant. De altfel, chiar dispozițiile legale prevăd că modalitatea de stabilire a cuantumului indemnizației orare de zbor este cea prevăzută în contractele colective și/sau individuale de muncă, ceea ce s-a și realizat în cadrul societății pârâte.
P. urmare, având în vedere că începând cu anul 2009 la nivelul societății pârâte indemnizația orară de zbor a fost inclusă în salariul de bază negociat, fiind astfel plătită odată cu salariul (reclamanții neafirmând că nu și-au încasat drepturile salariale stabilite prin contractul individual de muncă), Tribunalul apreciază că aceste pretenții sunt neîntemeiate, astfel încât va respinge acest capăt de acțiune ca neîntemeiat.
2. La pct. B2 din acțiune, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la acordarea cheltuielilor aferente concediului de odihnă suplimentar prevăzut la art. 42 lit. d) din Legea 223/2007 și de art. 6 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că potrivit art. 42 lit. d) din Legea 223/2007, „Personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă beneficiază de următoarele drepturi: ….. d) concediu de odihnă suplimentar plătit, cu durata de 12 zile, necesar pentru refacerea capacității de zbor și pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale, într-o stațiune balneoclimaterică de tratament, asigurat de către angajator, inclusiv transportul;….”.
Potrivit art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007 „(1) Cheltuielile aferente concediului de odihnă suplimentar, prevăzut la art. 42 lit. d) din Lege, necesar pentru refacerea capacității de zbor și pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale ca urmare a activității de zbor, respectiv plata concediului de odihnă suplimentar, transportul, tratamentul, cazarea și masa, se suportă integral de angajator. (2) Concediul de odihnă suplimentar se efectuează în stațiuni balneoclimaterice care să asigure tratamentul necesar pentru refacerea capacității de zbor și prevenirea îmbolnăvirilor profesionale ca urmare a activității de zbor. (3) Stațiunile balneoclimaterice de tratament se stabilesc de angajator cu consultarea reprezentanților personalului aeronavigant.”
Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că reclamanții aveau dreptul la efectuarea unui concediu de odihnă suplimentar de 12 zile într-o stațiune balneoclimaterică de tratament agreată de angajator, concediu care să fie suportat integral (transportul, tratamentul, cazarea și masa) de către angajator. Însă, o condiție de bază pentru ca angajatorul să suporte efectuarea acestui concediu suplimentar este aceea ca salariatul să efectueze în concret acest concediu, într-o stațiune balneoclimaterică de tratament agreată de angajator, și ulterior să solicite decontarea cheltuielilor efectuate, cu depunerea documentelor contabile justificative în acest sens. Or, în speță, astfel cum au recunoscut la termenul de judecată din data de 07.12.2015, reclamanții nu au solicitat decontarea unor asemenea cheltuieli deja efectuate.
P. urmare, având în vedere că art. 42 lit. d) din Legea 223/2007 dă naștere doar la un drept potențial, pe care reclamanții nu l-au transformat într-un drept efectiv (prin efectuarea concretă a concediului suplimentar într-o stațiune balneoclimaterică de tratament agreată de angajator), Tribunalul apreciază că pretențiile acestora sunt neîntemeiate, urmând a le respinge ca atare.
In subsidiar, s-a solicitat obligarea AACR la negocierea cuantumului aferent acoperirii cheltuielilor pentru efectuarea concediului de odihna suplimentar în condițiile prevăzute de art. 60 alin. (1) din CCM înregistrat sub nr. 164/29.03.2013 aferent anilor 2013-2015. Și această solicitare apare ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanții nu justifică niciun interes actual, față de faptul că în perioada 2013-2015 nu au efectuat în mod concret concediu de odihnă suplimentar într-o stațiune balneoclimaterică de tratament agreată de angajator.
3. La pct. B3 s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea asistenței medicale gratuite prin încheierea de polițe de asigurare astfel cum este stipulat la art. 42 lit. f) din Legea 223/2007 și art. 7 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007.
Potrivit art. 42 lit. d) din Legea 223/2007, „Personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă beneficiază de următoarele drepturi: ….. f). asistență medicală gratuită în țară, conform legislației în vigoare, și în străinătate, prin încheierea de polițe de asigurare de către angajator;….”.
Pârâta nu contestată obligația stabilită în sarcina sa. Sub acest aspect, partenerii sociali au stabilit că valoarea cuantumului este negociată anual, anterior întocmirii proiectului de buget pentru anul următor, urmând ca după aprobare și publicare, aceste drepturi să fie acordate.
P. urmare, constatând că nu există un refuz al pârâtei privind acordarea asistenței medicale gratuite, Tribunalul apreciază că și acest capăt de acțiune este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
4. La pct. B4 s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea polițelor de acoperire a riscurilor prevăzute de art. 55 alin. (1) din Legea 223/2007 și art. 7 alin (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007.
Potrivit art. 55 alin. (1) din Legea 223/2007 „Personalul aeronautic civil navigant profesionist se asigură de drept, de către angajator, pentru risc profesional și pentru cazurile de producere a unor accidente urmate de deces, invaliditate totală sau parțială, cât și pentru pierderea capacității/aptitudinii medicale de zbor permanentă sau temporară.”
Pârâta nu contestată nici această obligație stabilită în sarcina sa, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că această obligație a fost îndeplinită, astfel încât instanța va respinge acest capăt de acțiune ca neîntemeiat.
5. La pct. B5 din acțiune s-a solicitat obligarea pârâtei la asigurarea alimentației pentru întărirea și protecția organismului la nivelul caloric stabilit de art. 42 lit. g) din Legea 223/2007 și art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007.
Potrivit art. 42 lit. g) din Legea 223/2007, „Personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă beneficiază de următoarele drepturi: ….. g). alimentație de întărire și protecție a organismului, pentru activitatea desfășurată în mediul aerian, la nivel de 5.500 cal./zi;….”.
Modalitatea de punere în executare a acestor dispoziții legale este stabilită prin art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007, care prevede următoarele:
„(1) Alimentația de întărire și protecție a organismului, necesară desfășurării activităților aeronautice civile în mediul aerian, se asigură de către angajator, la nivelul caloric zilnic prevăzut de Lege, prin masă/mese servită/servite la bordul aeronavei sau într-o locație stabilită de angajator, la locul de muncă.
(2) În situația în care masa/mesele nu poate/pot fi asigurată/asigurate în locațiile prevăzute la alin. (1) sau nivelul caloric al acesteia/acestora nu acoperă nivelul caloric zilnic prevăzut de Lege, angajatorul va acorda alimente care să asigure nivelul caloric zilnic prevăzut de Lege sau care să asigure completarea până la nivelul caloric zilnic prevăzut de Lege.
(3) Conținutul caloric al alimentației acordate se stabilește, prin grija angajatorului, de către nutriționiști specializați în domeniu, iar alimentele se stabilesc cu acordul personalului aeronavigant.
(4) Angajatorul poate acorda contravaloarea în tichete de masă a alimentelor prevăzute la alin. (1), (2) și (3), cu acordul reprezentanților personalului aeronavigant, situație în care responsabilitatea procurării alimentelor necesare și corespunzătoare desfășurării activităților aeronautice civile în mediul aerian revine personalului aeronavigant.”
În speța de față, pârâta a ales varianta prevăzută la alineatul 4 din art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii 223/2007, acordând salariaților săi tichete de masă (aspect necontestat de reclamanți), pentru a-și procura singuri alimentele necesare și corespunzătoare desfășurării activităților aeronautice civile în mediul aerian.
P. urmare, având în vedere că pârâta și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin dispozițiile art. 42 lit. g) din Legea 223/2007, Tribunalul va respinge capătul de acțiune B5 ca neîntemeiat.
6. La pct. B6 din acțiune, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la asigurarea uniformelor și accesoriilor necesare pentru executarea misiunilor de zbor conform art. 42 lit. i) din Legea 223/2007.
Potrivit art. 42 lit. i) din Legea 223/2007, „Personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă beneficiază de următoarele drepturi: ….. i). uniforme și accesorii gratuite, suportate de către angajator, purtarea acestora fiind obligatorie pe perioada executării misiunii de zbor….”.
P. întâmpinare, pârâta a arătat că a întreprins demersurile necesare asigurării uniformelor, însă personalul aeronautic civil navigant nu a răspuns solicitării angajatorului de a transmite necesarul și caracteristicile uniformelor, informații necesare la elaborarea caietului de sarcini, astfel încât s-a aflat în imposibilitatea de a demara procedura de achiziții. P. răspunsul la întâmpinare, reclamanții nu au contestat realitatea celor susținute de pârâtă, astfel încât, constatând că nu există culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației impuse în sarcina sa prin dispozițiile art. 42 lit. i) din Legea 223/2007, Tribunalul va respinge capătul de acțiune B6 ca neîntemeiat.
În consecință, având în vedere toate argumentele expuse anterior, Tribunalul va respinge acțiunea principală ca neîntemeiată.
Față de modalitatea de soluționare a acțiunii principale, Tribunalul va respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă ca rămasă fără obiect (având în vedere că aceasta a fost formulată doar în ipoteza admiterii capătului B1 de acțiune).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 06.11.2011.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții P. C., având CNP:_ și C. A., având CNP:_, prin Sindicatul Personalului de Specialitate din A. A. C. R., cu sediul în București, .. 38-40, cam. P.01, parter, sector 1, RO_, în contradictoriu cu pârâta REGIA A. A. A. C. R., cu sediul în București, .. 38-40, sector 1, în ceea ce privește pretențiile anterioare datei de 06.11.2011, ca fiind prescrisă.
Respinge acțiunea în ceea ce privește pretențiile ulterioare datei de 06.11.2011 inclusiv, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
B. D. C. M. N., A. T.,
GREFIER,
C. F. C.
Red. Jud. BDC
.
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 19/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Pretentii. Încheierea nr. 04/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
