Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 18-12-2015, Tribunalul BUCUREŞTI

Tribunalul BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 13721/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.11.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: C. F. I.

ASISTENT JUDICIAR: V. J.

ASISTENT JUDICIAR: A. T.

GREFIER: B. A.-G.

Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu intimata V. R. SA.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin avocat S. A., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 44 din dosar, lipsă fiind contestatorul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

pricina are ca obiect contestație decizie de concediere;

termen acordat în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă;
la data de 24.11.2015, prin Serviciul registratură, contestatorul a depus la dosar o cerere de renunțare la dreptul pretins.

Avocatul intimatei depune la dosar cererea de renunțare la drept formulată de contestator și solicită ca instanța să ia act de cererea părții adverse.

TRIBUNALUL,

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 07.12.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2015.

Președinte: Asistent judiciar: Asistent judiciar: Grefier:

C. F. I. V. J. A. T. B. A. G.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Î N C H E I E R E

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.12.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: C. F. I.

ASISTENT JUDICIAR: V. J.

ASISTENT JUDICIAR: A. T.

GREFIER: B. A.-G.

Pe rol pronunțarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu intimata V. R. SA.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 07.12.2015, când a dispus următoarele:

TRIBUNALUL,

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 18.12.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2015.

Președinte: Asistent judiciar: Asistent judiciar: Grefier:

C. F. I. V. J. A. T. B. A. G.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.12.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: C. F. I.

ASISTENT JUDICIAR: V. J.

ASISTENT JUDICIAR: A. T.

GREFIER: B. A.-G.

Pe rol pronunțarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu intimata V. R. SA.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 24.09.2014 contestatorul D. M., în contradictoriu cu V. R. SA, a formulat contestație împotriva Deciziei de concediere nr.981/25.08.2014 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă înregistrat sub nr.2760/11.04.2012, pe motivul desființării postului ocupat ca urmare a reorganizării Băncii, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

- anularea preavizului de concediere nr.826/23.07.2013 și a Deciziei de concediere nr.981/25.08.2014 ca nelegale si netemeinice;

- reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior emiterii deciziei;

- obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, cât si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective;

- obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat următoarele:

În fapt, contestatorul la data de 11.04.2012 a fost angajat de către intimată, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr.2760/11.04.2012, pe perioadă nedeterminată, în cadrul diviziei Administrativ și Investiții (Administration and Investment Division) - Departamentul Administrare Sedii și Parc Auto (Facility Management Departemnt), având funcția de Expert evaluator bunuri mobile. La data de 1.10.2012 a semnat un act adițional la contractul de muncă prin care locul muncii a fost schimbat la Departamentul Administrare Sedii.

Ulterior, începând cu ianuarie 2013, i-a fost schimbat din nou locul de muncă, fără a semna un act adițional la Contract, în cadrul unui alt departament al Băncii, care însă nu exista efectiv la acea dată, ci a fost înființat ulterior datei de la care contestatorul a fost transferat, respectiv departamentul Real Estate Owned Department (departament denumit ulterior de Bancă Departament Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării, denumire sub care de altfel și apare în actul adițional). Actul adițional nr.2 la contractul de muncă a fost semnat abia la data de 01.05.2013, confirmând și în acte mutarea sa la departamentul respectiv; acest act adițional a fost încheiat pe o perioadă determinată, începând cu data semnării lui și până la data de 21.07.2014 (când, în mod evident, ar fi trebuit să revină la locul inițial de muncă prevăzut în Contract, acesta fiind semnat pe durată nedeterminată).

Ulterior, a fost din nou mutat la un alt etaj și într-un alt departament, și nici de această dată nu i s-a întocmit un act adițional la Contract, nici măcar ulterior, cum se procedase prima dată. Era vorba despre Distress Asset Management Departament din cadrul Asset Management Division. Această divizie, în totalitatea ei a reprezentat în realitate o reorganizare/redenumire a Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării, care, din câte cunoaște, a și dispărut din organigrama Băncii.

Contestatorul arată că la această nouă divizie la care a fost transferat (în fapt, dar nu și în acte) au început să se facă angajări pentru diverse posturi. În tot acest timp, deși contestatorul efectiv lucra pentru unul din departamentele diviziei, nu i s-a oferit niciodată vreo posibilitate de a participa la interviurile de angajare.

Menționează că noul șef al Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării, D. Kiiovski, a fost angajat, în perioada înființării în fapt a acestui departament - adică începutul lunii ianuarie 2013 - de la una din băncile concurente ale angajatorului, care și-a adus apoi echipa pe care o avea la locul de muncă anterior.

La data de 06.08.2013, printr-o Decizie a Directoratului, a fost desființat departamentul la care a fost transferat reclamantul pe baza actului adițional; această decizie, deși îl privea în mod direct, nu i-a fost însă comunicată în mod oficial. În mod normal, ca urmare a desființării Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării la care a fost mutat în baza actului adițional și având în vedere faptul că la noul departament unde lucra efectiv nu a fost chemat la interviuri în vederea definitivării transferului, ar fi trebuit să revină la Departamentul Administrare Sedii pe care a fost angajat de la bun început în baza Contractului și a actului adițional nr1.

La data de 09.10.2013 i s-a comunicat preavizul de concediere, având la bază mai multe decizii luate de conducerea Băncii, referitoare la modificarea structurii organizatorice a angajatorului, dar în acest preaviz scria foarte clar că aceste modificări vizau desființarea Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării, la care contestatorul oricum era transferat pe o durată determinată, actul adițional urmând să expire la data de 21.07.2014. Astfel, se arată că, în mod greșit s-a prevăzut în acest preaviz că desființarea departamentului la care era transferat temporar implica și desființarea poziției sale de expert evaluator bunuri mobile, întrucât desființându-se acest departament la care a lucrat inițial, contestatorul ar fi trebuit să fie trimis înapoi în departamentul la care trebuia să lucreze, conform Contractului de muncă ce era semnat pe o perioadă nedeterminată.

De la 1 noiembrie 2013 și până la începutul lunii aprilie 2014 a intrat în concediu de creștere a copilului, iar la câteva zile după ce s-a întors la serviciu, pe 11 aprilie, a fost înștiințat prin executor judecătoresc în legătură cu existența unui post vacant pe care Banca i l-a oferit, și anume, Manager Proiect - Senior Asset Manager în cadrul departamentului Management Active Reale; cu prilejul acestei comunicări nu a primit însă fișa postului, deși în informarea primită se specifica faptul că aceasta era anexată. Abia apoi, la insistentele sale, i-a fost comunicat și acest document. Citind cu atenție atribuțiile specifice din fișa postului Manager Proiect - Senior Asset Manager, a înțeles că această comunicare era de-a dreptul formală și realizată în așa fel încât contestatorul să nu poate ocupa postul în cauză:acesta necesita studii economice superioare (pe care contestatorul nu le are, având o altă specializare) și alte cerințe pe care în mod obiectiv nu le putea îndeplini deoarece erau foarte diferite de pregătirea și experiența sa profesională.

La data de 23.07.2014 a primit un al doilea preaviz de concediere prin care i se aducea la cunoștință faptul că s-a desființat și Departamentul Administrare Sedii, la care contestatorul trebuia să se reîntoarcă și la care era angajat pe durată nedeterminată. În preaviz se menționa faptul că la data de 22.08.2014 Contractul va înceta și că până la acea dată poate să opteze pentru ocuparea oricărui alt post disponibil la nivelul Băncii pe pagina de intranet a angajatorului, pagină la care contestatorul, nelucrând și neavând un calculator activ în rețeaua Băncii, nu mai avea acces. La data de 25.08.2014, a primit și decizia de concediere, în care se menționa că începând cu această dată Contractul a încetat în baza art. 65 și art.66 din Codul muncii.

Contestatorul susține că decizia băncii de a dispune concedierea sa din motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul „desființării" postului ocupat în cadrul angajatorului este vădit nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

I. Decizia nu respectă dispozițiile obligatorii ale art.76 din Codul muncii, care stabilesc următoarele: „decizia de concediere se comunica salariatului în scris și trebuie să conțină in mod obligatoriu:

a)motivele care determina concedierea;

b)durata preavizului;

c)criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;

d)lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64."

Dispozițiile legale cu privire la motivarea concedierii (art. 76 lit. a din codul muncii) sunt obligatorii și au fost prevăzute de legiuitor tocmai pentru a se putea verifica de către instanță realitatea desființării postului și temeinicia motivelor invocate. Or, Banca nu aduce niciun argument concret, economic, care să justifice în vreun fel desființarea Departamentului Administrare Sedii, decizia nu indică în niciun fel motivele concrete, situația de fapt ce a stat la baza desființării departamentului Administrare Sedii la care era angajat contestatorul, cerința imperativă a art.76 lit.a, ci doar se mărginește la înșiruirea unor decizii luate de organele de conducere ale Băncii ce au avut drept consecință desființarea postului contestatorului, sancțiunea fiind nulitatea absolută a Deciziei de concediere.

II. Încălcarea condițiilor de formă privind Preavizul/Decizia (lipsa semnăturii persoanei împuternicite).

Contestatorul invocă neconcordanța gravă care există între persoanele care au semnat Preavizul și persoanele care au semnat Decizia. Astfel, în vreme ce Preavizul este semnat de către Z. S. (Director Direcția Resurse Umane) și de către S. A. (Coordonator Birou Salarizare și Administrare Personal), Decizia poarta semnătură numitei Z. S. și a Președintelui Băncii Benoit Catel, în opinia acestuia, aceste doua acte trebuiau să fie semnate doar de persoanele împuternicite prin actul constitutiv în acest sens.

III. Încălcarea art. 65 din Codul muncii (nerespectarea condițiilor de fond ale Deciziei)

Se menționează că pentru ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, este necesară înlăturarea acestuia din structura angajatorului, deci să nu se mai regăsească sub nicio altă formă în organigrama și statul de funcții al angajatorului. Arată contestatorul că, în speța de față presupusul departament desființat („Departament Administrare Sedii") a fost în realitate reorganizat și denumit în prezent „Departament Administrare Activelor", iar departamentul în cadrul căruia a fost angajat exista și la data formulării prezentei contestații, acesta fiind doar reorganizat și redenumit.

Mai arată contestatorul că atribuțiile sale de serviciu, specifice fișei postului Expert evaluator bunuri mobile, sunt în prezent exercitate de alte persoane: I. Juganaru, L. T. și C. C., dar și de șeful departamentului, A. S..

Cu privire la nerespectarea cerinței privind cauza reală și serioasă a desființării locului de muncă, contestatorul arată că decizia de concediere pe motivul desființării postului ocupat de salariat trebuie să fie clară, neechivocă, detaliată și completă, să nu dea naștere la interpretări, indicând motivele reale ale desființării locului/locurilor de munca, iar aceste motive trebuie să fie unele serioase, având la baza o analiza aprofundată a contextului economic prin care trece angajatorul.

Arată contestatorul că din analiza deciziei contestate, rezultă fără putință de tăgadă „motivul" concedierii sale: desființarea departamentului în care era angajat, însă, în mod evident, acesta nu poate fi primit, întrucât există o diferență uriașă între cerința legii de stipulare a motivelor de fapt, al realității economice al angajatorului ce au stat la baza concedierii, și atitudinea Băncii care a inserat în Decizie un șir de decizii ale organelor de conducere drept „motiv" a desființării postului său.

Dincolo de toate aspectele menționate mai sus, cauza desființării postului oricum nu a fost reală, deoarece nu a prezentat un caracter obiectiv, în concordanță cu realitatea structural-economică a Băncii. Banca nu are pierderi financiare care să justifice în vreun fel desființarea unui întreg departament și nici nu trece prin alte transformări majore. Dar, mai presus de orice, departamentul din care face parte nu a fost desființat cu adevărat. El există și astăzi sub denumirea „Departament administrare active" (inițial denumirea era „Departament Administrare Sedii").

De asemenea, cauza desființării postului nu a fost nici serioasă întrucât măsura adoptată de Bancă fost de fapt o concediere determinată de persoana salariatului, având în vedere că atribuțiile sale de serviciu sunt exercitate de către alți actuali salariați: A. S., I. J., L. T. și C. C..

În final, precizează contestatorul că, concluziile pe care dorește să le precizeze sunt foarte bine prevăzute legal de art.78 din codul muncii, care prevede: „Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută" și jurisprudențial de o decizie civilă nr.467R din 28 ianuarie 2010 prin care Curtea de Apel București a statuat că: „Noțiunii desființării locului de muncă ocupat de salariat i se circumscrie cerința ca locul de muncă sa fie suprimat din structura angajatorului, iar nu păstrat în organigrama acesteia sub o altă denumire, să fie impusă de dificultăți reale de menținere a postului din punct de vedere economic, ori de atingerea scopului pentru care funcția respectiva s-a înființat și să fie imposibilă menținerea postului fără pagube pentru angajator.”

Pe cale de consecință, având în vedere susținerile mai sus expuse, cât și probatoriile de care înțelege să se folosească, solicită instanței de judecată să pronunțe o hotărâre de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Acțiunea este motivată în drept pe disp.art. 65, 76, 78 si 268 din Codul muncii, art. 211 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

În susținerea acțiunii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a oricăror alte probe a căror necesitate reiese din dezbateri, depunând la dosar înscrisuri.

Legal citată, la data de 12.03.2015 – f 45 și urm., intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

În motivare, intimata susține următoarele:

La data de 11.04.2012, contestatorul a fost angajat în cadrul V. pe postul de expert evaluator bunuri mobile în cadrul Departamentului Administrare Sedii si Parc Auto, în baza contractului de muncă înregistrat în registrul Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr.2760/11.04.2012 („Contractul de muncă”).

La data de 01.10.2012, V. și D. M. au încheiat Actul adițional nr. 1/01.10.2012 la Contractul de muncă, prin care au convenit modificarea locului muncii, respectiv Departamentul Administrare Sedii.

La data de 01.05.2013, Banca și contestatorul au încheiat un nou act adițional la Contractul de muncă, respectiv Actul adițional nr.2/01.05.2013. Noul act adițional a modificat locul muncii, respectiv Departamentul Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării, pentru o durată determinată de timp, de la data de 01.05.2013 până la data de 21.07.2014.

La data de 09.10.2013, Banca a emis Preavizul de concediere nr. 898/09.10.2013 prin care contestatorul a fost informat asupra desființării Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării și, implicit, a postului de expert evaluator bunuri mobile pe care D. M. îl ocupa, ca urmare a deciziilor adoptate de V. în legătură cu modificarea structurii organizatorice a Băncii.

La data de 11.10.2013, contestatorul a înregistrat la Departamentul Resurse Umane al Băncii o cerere prin care solicita aprobarea acordării unui concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului până la 1 an de zile, începând cu data de 01.11.2013 și până la data estimată de 06.04.2014.

La data de 07.04.2014, Banca a emis Decizia nr.346/07.04.2014 prin care a hotărât încetarea suspendării Contractului de muncă și reluarea activității în baza aceluiași contract.

Cu privire la circumstanțele desființării postului contestatorului, intimata arată următoarele:

Ca urmare a adoptării Normei Regulamentul de Organizare și Funcționare a VBR -versiunea 1, în considerarea abordării strategice de optimizare a managementului activelor Băncii, la data de 06.08.2013 a fost adoptată Decizia de Directorat nr.03.40/06.08.2013 .

Prin Decizia de Directorat nr.03.40/06.08.2013 s-a stabilit desființarea Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării și înființarea Direcției Managementului Activelor, având în subordinea sa Departamentul Management Active Reale și Departamentul Vânzări și Cercetare de Piață Active Reale. La baza acestei decizii a stat nevoia de a consolida resursele Băncii și ale societății V. Services în vederea optimizării volumului de muncă și a creșterii eficienței.

La data de 11.04.2014 a fost adoptată Decizia de Directorat nr.01.18/11.04.2014 prin care s-a aprobat Norma Regulamentul de Organizare și Funcționare a VBR - versiunea 4 și Politica privind C. de Administrare a Activității Băncii - versiunea 12, cu consecința modificării organigramei Băncii, a organigramelor direcțiilor/ departamentelor și a conținutului Regulamentului de Organizare și Funcționare.

Aceste documente au fost adoptate în considerarea (i) necesității „de a remodela activitatea (funcționalitatea) VBR și adaptarea acesteia la practica industriei bancare (abordarea funcțiilor principale: CEO, CRO, CFO), (ii) a necesității de a susține mai bine Strategia Băncii prin concentrarea pe dezvoltarea afacerii, a infrastructurii, a culturii riscului și a stabilității financiare, având în vedere rezultatele analizelor efectuate la nivelul Băncii, precum și (iii) pregătirea Băncii pentru procesul de vânzare.

Totodată, prin Decizia de Directorat nr.01.18/11.04.2014 au fost avute în vedere următoarele evoluții prognozate pentru evoluția Băncii:

- reducerea riscului în gestionarea creditelor neperformante, cu consecința integrării unităților organizatorice de restructurări în sfera administrării riscurilor și eliminarea atribuțiilor operaționale ale acestora;

- concentrarea pe dezvoltarea liniilor de afaceri și a capacității de vânzare.

La data de 16.07.2014 a avut loc Ședința de Directorat prin care a fost aprobată versiunea a 4-a a Normei Regulamentul de Organizare și Funcționare al Băncii.

Mai exact, Banca a decis modificarea structurii sale organizatorice pentru a își eficientiza activitatea și a se adapta cerințelor pieței. Una dintre activitățile Băncii a cărei structură organizatorică a necesitat modificări semnificative a fost cea având ca obiect administrarea și gestionarea proprietăților imobiliare ale Băncii, ca urmare a necesității valorificării bunurilor imobile executate și intrate în patrimoniul său:

•inițial, această activitate se desfășura la nivelul Departamentului Administrare Sedii din cadrul Direcției Administrativ & Investiții. Activitatea la nivelul acestui departament presupunea gestionarea, în principal, a sediilor Băncii și, în secundar, gestionarea bunurilor imobile executate de Bancă;

•ulterior, ca urmare a dezvoltării activității Băncii pe partea de executare de bunuri imobile, Banca a decis ca la nivelul Departamentului Administrare Sedii să se desfășare strict activități legate de gestionarea sediilor Băncii, activitățile de gestionare a bunurilor imobile executate de Bancă fiind transferate în cadrul Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în vederea Vânzării.

•prin Decizia de Directorat nr.03.40/06.08.2013 s-a stabilit desființarea Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării și înființarea Direcției Managementului Activelor, având în subordinea sa Departamentul Management Active Reale și Departamentul Vânzări si Cercetare de Piață Active Reale.

Astfel, prin înființarea Direcției Managementul Activelor s-a urmărit concentrarea tuturor activităților în legătură cu gestionarea, evaluarea și valorificarea bunurilor imobile executate de Bancă. în acest sens, (i) Departamentul Management Active Reale a împărțit, împreună cu Departamentul Fiscalitate din cadrul Direcției Financiar Contabilitate, atribuțiile în legătură cu gestionarea bunurilor executate de Bancă, iar (ii) Departamentul Vânzări și Cercetare de Piață Active Reale a preluat toate activitățile de cercetare de piață, de pregătire a bunurilor imobile pentru valorificare și de vânzare efectivă a acestora, inclusiv atribuțiile exercitate, până la acel moment, de societatea V. Services;

Prin Decizia de Directorat nr. 01.18/11.04.2014 s-a stabilit, printre altele, desființarea Departamentului Administrare Sedii și reorganizarea Direcției Administrativ & Investiții, în sensul înființării Departamentului Logistică, a Departamentului Administrare Active și a Departamentului Servicii Generale Administrative. Motivul înființării Departamentelor Administrare Active, Servicii Generale Administrative și Logistică a fost concentrarea activităților similare desfășurate de diferitele unități organizaționale ale Băncii, aflate în cadrul mai multor direcții, sub o singura unitate organizațională respectiv Direcția Administrativ & Investiții, în scopul de a aloca mai bine resursele existente și pentru a maximiza eficiența activităților administrative.

Prin înființarea Departamentului Administrare Active s-a urmărit necesitatea de a susține mai bine strategia Băncii prin concentrarea pe dezvoltarea afacerii, a infrastructurii, a culturii riscului și a stabilității financiare, coordonarea procesului de administrare a patrimoniului de active V., deținute/ închiriate în scopul exercitării activităților operaționale, coordonarea procesului de închiriere a activelor în scopul utilizării lor de către Bancă.

Fostul Departament Administrare Sedii avea doar rolul de coordonare a procesului de administrare a patrimoniului V. ca și serviciu centralizat, având și alte atribuții, cum ar fi: dezvoltarea și urmărirea proceselor specifice consumului de bunuri și servicii necesare asigurării activității generale V., administrarea relației cu furnizorii de bunuri și servicii pentru dezvoltarea, întreținerea și operarea sediilor centrale și activele aflate în proprietatea Băncii, servicii de construcții civile aferente sediilor centrale, servicii tehnice pentru instalații și echipamente electro-mecanice aferente sediilor centrale, servicii de curățenie aferente sediilor centrale, servicii de curierat și registratură ca și servicii centralizate, servicii de asigurări ca și serviciu centralizat, servicii specifice de consultanță și asistență în vederea realizării obiectivelor propuse aferente sediilor centrale, managementul necesarului și stocurilor de materiale consumabile ca și serviciu centralizat, administrarea terminalelor mobile (telefoane, stick-uri, S. card-uri) și a serviciilor fixe și mobile ca și serviciu centralizat, administrarea procesului de arhivare ca și serviciu centralizat, administrarea proceselor de securitate fizică, situații de urgență și protecția muncii pentru sediile centrale, precum și atribuții privind securitatea și sănătatea în muncă.

Ca urmare a desființării Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în vederea Vânzării, la data de 09.10.2013 V. a emis Preavizul de concediere nr. 898/09.10.2013. Prin acest preaviz de concediere Banca i-a adus la cunoștință contestatorului că, prin adoptarea unor decizii ale Directoratului și ale Consiliului de Supraveghere a Băncii, s-a decis modificarea unor structuri ale V., cu consecința desființării departamentului în cadrul căruia acesta era încadrat și a postului pe care contestatorul era încadrat.

La data de 11.10.2013, contestatorul a formulat o cerere de aprobare a intrării în concediu de creștere și îngrijire copil până la 1 an începând cu data de 01.11.2013 și până la data estimată de 06.04.2014. Prin Decizia nr. 346/07.04.2014, V. a luat act de încetarea suspendării Contractului de muncă.

La data de 11.04.2014, prin adresa nr. 1761/11.04.2014, contestatorul a fost informat cu privire la existența unui post vacant în cadrul Băncii, respectiv postul de Manager Proiect - Senior Asset Manager, în cadrul Departamentului Management Active Reale. În cadrul acestei adrese era prezentată și procedura necesar a fi urmată pentru a aplica pentru respectivul post. Această informare a survenit în considerarea Preavizului de concediere nr. 898/09.10.2013, având în vedere că departamentul în care acesta activa înainte de a intra în concediul de creștere și îngrijire copil fusese desființat, nemaiexistând la data revenirii din concediu. Contestatorul D. M. a refuzat să aplice pentru postul oferit

Având în vedere refuzul contestatorului de a aplica pe un post în cadrul noului Departament Management Active Reale, la data revenirii din suspendare, a continuat să curgă termenul de preaviz acordat înaintea suspendării Contractului de muncă.

La data revenirii din concediul de creștere și îngrijire copil, contestatorul a prezentat o . certificate de muncă prin care se făcea dovada incapacității sale temporare de muncă. În consecință, primul preaviz de concediere s-a prelungit prin suspendarea Contractului de muncă pentru motive de incapacitate temporară de muncă, acesta fiind încadrat în continuare în Departamentul Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării.

La data de 16.07.2014, Banca a decis desființarea Departamentului Administrare Sedii, astfel încât, la data de 23.07.2014 V. a emis Preavizul de concediere nr. 826/23.07.2014 („Preavizul de concediere”), prin care contestatorul a fost informat cu privire la preavizul de 20 zile acordat de către Bancă ca urmare a modificării unor structuri la nivelul V., cu consecința desființării Departamentului Administrare Sedii și, implicit, a poziției de Expert evaluator bunuri imobile pe care acesta o ocupa în cadrul departamentului.

Prin aceeași notificare, contestatorului i s-a adus la cunoștință că Banca dispune de locuri de muncă vacante raportat la nivelul pregătirii profesionale a acestuia, acesta putând opta pentru ocuparea oricărui alt post disponibil la nivelul Băncii, postat pe pagina de intranet a Băncii, la secțiunea „Posturi disponibile” și care se potrivește experienței și pregătirii sale profesionale. De asemenea, Anexa 1 la Preavizul de concediere conținea o listă a posturilor vacante în V. la data de 23.07.2014.

La data de 25.08.2014, ulterior expirării termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, a fost emisă Decizia de concediere nr. 981/25.08.2014 („Decizia de concediere”), prin care s-a dispus desfacerea Contractului de muncă conform dispozițiilor art. 65 alin.(1) din C.mun., pentru motive neimputabile salariatului.

Referitor la motivele invocate de contestator în cadrul contestației împotriva Deciziei de concediere, intimata arată următoarele:

Nu pot fi reținute susținerile contestatorului potrivit cărora Decizia de concediere nu ar respecta condițiile de formă prevăzute de art.76 din C.mun., întrucât „din cuprinsul Deciziei nu rezultă care au fost motivele temeinice care au dus la concedierea contestatorului”, motiv pentru care aceasta ar fi lovită de nulitate.

În ceea ce privește dispozițiile sus-citate, legea nu distinge cu privire la măsura cu care se apreciază detalierea motivelor de concediere, aceasta fiind o chestiune de interpretare și de aplicare a normei de către judecător, în funcție de situația de fapt aferentă fiecărei spețe în parte, prin urmărirea atingerii scopului avut în vedere de legiuitor la momentul edictării normei legale. Mai mult decât atât, dispozițiile art. 76 lit. a) prevăd necesitatea menționării motivelor, numai în cazul concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului prevăzându-se expres obligativitatea menționării în cuprinsul deciziei de concediere atât a motivelor de fapt, cât și a motivelor de drept, respectiv la art. 62 alin. (3) C.mun.

În Decizia de concediere s-au reținut atât motivele de fapt, cât și motivele de drept. Astfel, în cuprinsul Deciziei (i) se arată că desființarea postului contestatorului a survenit ca urmare a reorganizării Băncii prin modificarea structurii sale organizatorice, cu consecința desființării anumitor departamente din cadrul acesteia, inclusiv a departamentului în care era încadrat contestatorul, (ii) sunt menționate toate actele conducerii Băncii prin care s-a dispus cu privire la aceasta, în ordinea adoptării lor, și (iii) sunt prevăzute motivele de drept ale concedierii dlui. D. M., respectiv dispozițiile art. 65 și art. 66 din C.mun.

În consecință, se impune respingerea ca neîntemeiată a excepției nulității Deciziei de concediere, aceasta cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art.76, inclusiv motivele care au determinat concedierea contestatorului.

În continuare, intimata arată că nu pot fi avute în vedere nici afirmațiile contestatorului potrivit cărora ar exista o „neconcordanță gravă” între persoanele care au semnat Preavizul de concediere și persoanele care au semnat Decizia de concediere. Aceste afirmații au fost făcute fără cunoașterea prevederilor statutare care reglementează drepturile de semnătură în relațiile cu angajații V., în gestionarea raporturilor de muncă.

În aces sens, invocă art.18.1.1, art.18.2.1, art.18.2.2 din Actul Constitutiv al V..

Se mai menționează că prin împuternicirea nr.3566/05.09.2013, dnul Catel Benoit M. Francois Michel, în calitate de Președinte al Directoratului și Președinte al V., și dnul L. C., în calitate de Vicepreședinte al Directoratului și Vicepreședinte al V., au împuternicit dna S. Z., pe dna A. S. și pe dna G.-D. A. ca, oricare dintre ele, „[...] să semneze, în numele și pentru V. R. S.A. următoarele documente:

a)cărți de muncă

b)contracte individuale de muncă

c)acte adiționale lacontractele individuale de muncă

d)decizii

e)adeverințe pentrusalariați

f)state de plată ale salariilor

g)declarații privind obligații de plată la bugetul de stat

h)fișe fiscale

i)procese verbale de control ale Inspectoratului Teritorial de MuncăBucurești

j)alte documente legale de administrarea personalului și plăți salariale

k) cererea adresată Ministerului Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală în vederea obținerii și utilizării unui certificat digital calificat”.

În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor privind desființarea reală, serioasă și efectivă a postului ocupat de contestator, intimata susține că desființarea postului ocupat de contestator și, în consecință, concedierea acestuia a avut loc în cadrul unei modificări a structurii organizatorice a Băncii, care a fost implementată de V. la nivelul mai multor departamente. Motivele care au stat la baza desființării unor departamente în cadrul Băncii, cu consecința desființării mai multor posturi, inclusiv a postului ocupat de contestator, privesc situația generală a Băncii și eficientizarea activității acesteia la nivel general și nu izolat, doar în ceea ce privește strict situația contestatorului.

Nu pot fi reținute afirmațiile contestatorului potrivit cărora desființarea postului nu ar fi avut o cauză reală și serioasă, întrucât nu ar prezenta un caracter obiectiv, Banca neavând pierderi financiare care să justifice desființarea unui întreg departament.

Potrivit prevederilor art. 65 alin. (1) din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului presupune desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din motive fără legătură cu persoana acestuia, la alin. (2) al aceluiași articol prevăzându-se că aceasta „[...] trebuie [...] să aibă o cauză reală și serioasă”.

Prin Decizia de Directorat nr.03.40/06.08.2013 și Decizia de Directorat nr. 01.18/11.04.2014, Banca a decis modificarea structurii sale organizatorice în vederea eficientizării activității și adaptării sale la cerințele pieței în ceea ce privește necesitatea valorificării bunurilor imobile executate și intrate în patrimoniul său.

De altfel, din cuprinsul tuturor actelor conducerii Băncii expuse în cadrul Preavizului de concediere și al Deciziei de concediere reiese că Banca a hotărât necesitatea adaptării sale la situația generată de contextul economic actual, respectiv executarea unui număr din ce în ce mai ridicat de bunuri, cu consecința intrării acestora în patrimoniul său și a necesității valorificării acestora, pentru recuperarea pierderilor generate de creditele neperformante acordate, făcând totodată estimări viitoare bazate pe evoluția și tendințele pieții, din dublă perspectivă: a pieței imobiliare și a creditelor neperformante.

În acest sens, V. a constatat că activitatea de gestionare a bunurilor imobile a fost devansată de activitatea de gestionare a bunurilor executate și de cea de prospectare a pieței în vederea valorificării acestora, fiind necesară o regândire a structurii sale organizatorice în vederea înregistrării de venituri, iar nu de pierderi, în situația contabilă.

În plus, faptul că Banca nu a urmărit, prin desființarea departamentelor, să își concedieze angajații reiese atât din compararea atribuțiilor aferente fișelor posturilor desființate cu noile atribuții prevăzute în Regulamentul de Organizare și Funcționare al V., aprobat prin Decizia de Directorat nr. 03.36/09.07.2013 ale posturilor create prin înființarea de noi departamente, cât și din înscrisurile care reflectă situația angajaților departamentelor desființate, care au aplicat, la momentul primirii preavizelor de concediere, pentru posturile disponibile în structură, au parcurs procedura de recrutare și selecție reglementată în regulamentele interne ale V. și au ocupat respectivele posturi.

Astfel, din compararea fișelor de post aferente Departamentului Administrare Sedii cu dispozițiile Deciziei de Directorat nr. 03.36/09.07.2013 prin care s-a înființat Departamentul Administrare Active, rezultă că atribuțiile aferente angajaților fostului Departament Administrare Sedii au fost distribuite în cadrul departamentelor nou formate - Departament Logistică, Departament Administrare Active și Departament Servicii Generale Administrative - activitatea fiecărui departament nou format presupunând atribuții noi și specifice noilor activități. În consecință, activitățile specifice Departamentului Administrare Sedii nu se regăsesc în atribuțiile aferente noului Departament Administrare Active.

În ceea ce privește situația angajaților, înainte de adoptarea deciziei privind restructurarea Departamentului Administrare Sedii, acesta avea un număr de 8 (opt) angajați. Ulterior desființării departamentului, toți acești angajați au aplicat pentru alte posturi disponibile în structura V., parcurgând procedura de recrutare și selecție amintită mai sus, fiind încadrați după cum urmează:

(i)5 (cinci) angajați în cadrul Departamentului Servicii Generale Administrative;

(ii)2 (doi) angajați în cadrul Departamentului Administrare Active;

(iii)1 (un) angajat în cadrul Departamentului Achiziții.

În ceea ce îl privește pe D. M., având în vedere situația de forță majoră în care a fost pusă Banca prin prelungirea perioadei primului Preaviz de concediere de către contestator prin depunerea certificatelor medicale ce au avut drept consecință suspendarea Contractului de muncă din motive de incapacitate temporară de muncă, s-a creat o stare incertă cu privire la momentul reîntoarcerii sale la locul de muncă. Această stare de incertitudine a determinat Banca să nu îl reîncadreze în Departamentul Administrare Sedii, motiv pentru care acesta nu figurează în statele de plată aferente anului 2014, ci să îl păstreze încadrat în Departamentul Proprietăți Imobiliare Deținute în vederea Vânzării. între timp, la data de 16.07.2014, Banca a decis desființarea Departamentului Administrare Sedii, astfel încât, la împlinirea termenului pentru care acesta fusese delegat în cadrul Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în vederea Vânzării, Banca a emis noul Preaviz de concediere și, apoi, Decizia de concediere, postul de expert evaluator bunuri mobile fiind desființat ca urmare a desființării ambelor departamente în care acesta activase potrivit Contractului de muncă.

În plus, D. M. a fost singurul angajat care nu a înțeles să aplice pentru unul dintre posturile disponibile din cadrul structurii V..

În continuare intimata arată că instanța nu poate avea în vedere susținerile contestatorului potrivit cărora desființarea efectivă a locului de muncă al acestuia nu ar fi avut loc în mod real, având în vedere (i) faptul că Departamentul Administrare Sedii nu ar fi fost desființat, ci reorganizat și redenumit, precum și (ii) faptul că atribuțiile sale de serviciu ar fi, în prezent, exercitate de către alți angajați ai Băncii, iar pentru dezlegarea prezentei cauze sunt relevante următoarele aspecte:

(i)locul muncii prevăzut în Contractul de muncă a fost modificat, succesiv, prin cele două acte adiționale între pârâtă și contestator;

(ii)ca urmare a desființării locului muncii, respectiv Departamentul Proprietăți Imobiliare Deținute în vederea Vânzării, Banca a emis prima notificare a preavizului de 20 zile, respectiv Preavizul de concediere nr. 898/09.10.2013, prin care a fost anunțat că postul său a fost desființat;

(iii)Banca nu a putut emite o decizie de concediere ulterior expirării termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, având în vedere că, imediat după primirea preavizului inițial, contestatorul a solicitat aprobarea intrării sale în concediu de creștere și îngrijire copil, până la data de 06.04.2014;

(iv)ulterior revenirii sale din concediul de creștere și îngrijire copil, acesta a fost notificat, prin Preavizul de concediere, cu privire la faptul că postul pe care acesta îl ocupase inițial în cadrul Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării fusese desființat ca urmare a desființării acestui departament, și că inclusiv Departamentul Administrare Sedii fusese desființat, ca urmare a modificării structurii organizatorice a Băncii;

(v) deși i s-a oferit de mai multe ori posibilitatea de a opta pentru un post vacant în noua structură, contestatorul a refuzat să aplice, nedorind să parcurgă procedura de recrutare și selecție, aplicată, de altfel, în mod nediscriminatoriu, tuturor celorlalți angajați ai Băncii. Ulterior, acesta a susținut, în cadrul prezentei contestații, că oricum nu ar fi putut aplica pentru posturile oferite, întrucât nu ar fi putut îndeplini în mod obiectiv cerințele prevăzute în fișele acestora. Or, din compararea fișei postului ocupat de acesta înainte de concediere cu fișele posturilor oferite de Bancă rezultă că cerințele de pregătire profesională erau similare și puteau fi îndeplinite de o persoană care ocupase anterior postul de expert evaluator bunuri mobile.

Astfel, postul de expert evaluator bunuri mobile pe care l-a ocupat contestatorul în cadrul Departamentului Administrare Sedii a fost desființat efectiv, fiind eliminat din organigrama V. odată cu desființarea departamentului prin adoptarea Deciziei de Directorat nr. 01.18/11.04.2014.

Ca urmare a schimbării acestei strategii, la nivelul Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării și, ulterior, la nivelul Departamentului Administrare Sedii, nu a fost desființat numai postul ocupat de D. M., ci și celelalte posturi ocupate de colegii săi de departament.

Arată intimata că, unii angajații nominalizați de contestator care i-ar fi preluat atribuțiile deținute în cadrul Departamentului Administrare Sedii, respectiv J. loan S. și T. L., nu au fost niciodată angajați ai Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în vederea Vânzării. Dimpotrivă, aceștia au fost angajați ai Direcției Administrarea Rețelei, care a fost desființată prin Decizia de Directorat nr. 01.18/11.04.2014, aceștia aplicând pentru posturi din cadrul Direcției Administrativ & Investiții, ulterior parcurgerii procedurilor de recrutare și selecție. În plus, așa cum reiese din documentele depuse în susținerea acestor afirmații, atribuțiile acestor angajați sunt semnificativ diferite față de atribuțiile deținute de contestator.

De asemenea, în ceea ce privește angajații S. Henri A. și C. C., aceștia ocupă funcțiile de coordonator birou și administrator cumpărări în cadrul noului Departament de Administrare Active, având atribuții diferite comparativ cu cele îndeplinite de D. M. anterior concedierii.

În ceea ce privește susținerile contestatorului, potrivit cărora Departamentul Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării ar fi fost preluat de un alt șef, adus de la o bancă concurentă, care ar fi dorit să își aducă propria echipă, motiv pentru care s-ar fi procedat la reorganizarea departamentului și concedierea tuturor angajaților pe posturi în cadrul respectivului departament, acestea sunt neîntemeiate. Arată intimata că cei 3 (trei) foști angajați ai acestui departament au aplicat pentru posturi din cadrul Departamentului contabilitate - Gestiunea Activelor Imobilizate și din cadrul Departamentului Fiscalitate, atribuțiile acestora fiind semnificativ diferite față de atribuțiile deținute de contestator anterior concedierii.

Intimata precizează că având în vedere că pretențiile contestatorului sunt neîntemeiate, potrivit celor expuse mai sus, nu se poate reține vreo culpă a subscrisei în ceea ce privește concedierea acestuia.

În aceste condiții, urmează ca și cererea de acordare a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care contestatorul ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis Decizia de concediere să fie respinsă.

De asemenea, solicită ca instanța să respingă și solicitarea contestatorului de a fi repus în situația anterioară, respectiv de a fi reintegrat în postul său anterior.

De asemenea, reținând culpa procesuală a contestatorului, solicită să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată provocate de prezentul demers procedural.

Întâmpinarea este motivată în drept pe disp. art.65, 66, 75 din Codul Muncii.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar înscrisuri - f 61 și urm.

În temeiul art. 201 alin. 2 Cod Procedură Civilă, la data de 31.03.2015 – f 117, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care combate susținerile și apărările intimatei.

În motivare a arătat următoarele:

În fapt, la data de 20.03.2015, i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de Angajator la Dosarul nr._, prin care acesta a încercat să aducă mai multe argumente care să sprijine respingerea cererii de chemare în judecată, argumente care însă fie nu pot fi primite ab initio, întrucât trebuiau introduse în Decizia de concediere (cum sunt cele referitoare la motivele și justificările ce au dus la presupusa desființare a postului contestatorul ui), fie se bazează pe o interpretare eronată a dispozițiilor legale și a jurisprudenței în materie.

Arată contestatorul că unul dintre aspectele cele mai interesante menționate de Bancă a fost faptul că printre presupusele motive care au stat la baza emiterii deciziilor Angajatorului a fost aceea de a pregăti Banca pentru vânzarea ce se preconiza a avea loc, precum și necesitatea de a face față creditelor neperformante și a evalua bunurile. Or într-un astfel de context o funcție ca cea deținută de contestator, Administrator active corporale și necorporale (Specialist proprietăți imobiliare cum apare în statul de funcții) era cu siguranță mai mult decât necesară, mai ales că scopul funcției contestatorului era aceea de a administra și gestiona activele imobilizate corporale și necorporale ale Băncii, inclusiv cele adjudecate în contul creanței și desemnate ca fiind deținute în vederea vânzării.

Arată contestatorul că toate atribuțiile Departamentului administrare active constituie atribuții care reveneau fostului departament astfel, Departamentul administrare sedii avea printre obligațiile sale și pe aceea de a coordona procesul de administrare a patrimoniului Băncii, iar la o cercetare atenta a atribuțiilor noului departament administrare active, toate obligațiile sale se circumscriu administrării patrimoniului de active al Angajatorului. Mai mult, noul departament are obligații ce sunt enunțate pe nici o jumătate de pagină, în vreme ce atribuțiile Departamentului administrare sedii erau indicate pe mai mult de 2 pagini. Cu alte cuvinte, Banca a desființat doar în acte un departament pentru a crea unul nou cu exact aceleași atribuții, pentru a avea o justificare a desființării posturilor existănte în cadrul Departamentului administrare sedii.

În privința încălcării condițiilor de formă privind Decizia de concediere (lipsa semnăturii persoanei împuternicite), contestatorul arată că angajatorul pretinde că nu ar exista nici o problemă cu privire la semnăturile persoanelor care apar pe Decizia de concediere, invocând in acest sens împuternicirea nr.3566/05.09.2013 prin care d-nele S. Z., A. S. și G.-D. A. erau îndreptățite să semneze în numele și pentru Bancă o . documente, printre care și decizii și orice alte documente legate de administrarea personalului.

Se arată că ca Decizia de concediere este semnată de d-na S. Z., în baza acestei împuterniciri, dar și de d-l Benoit Catel, în calitate de Președinte; or în cuprinsul mandatului pe care Angajatorul îl invocă scrie foarte clar faptul că persoanele împuternicite pot semna decizii doar împreuna cu o altă persoană, care trebuie să aibă o calitate limitativ prevăzută: „Directorul fiecărei direcții implicate/Seful fiecărui Departament implicat sau cu Directorul adjunct al fiecărei Direcții implicate/Seful adjunct al fiecărui departament implicat care au drept de semnătură conform Regulamentului de Organizare si Funcționare al Băncii", iar un astfel de document nu a fost prezentat în integralitatea lui și nu se poate verifica numele persoanei care are drept de semnătură din partea fiecărui departament/direcții implicate.

Astfel, întrucat Decizia are semnătură d-nei S. Z. (împuternicita și în același timp și Directoarea Direcției Resurse Umane), pentru ca aceasta să fie valabilă trebuia să poarte și semnătură Directorului adjunct sau Șefului adjunct al departamentului implicat (Departamentul Administrare Sedii). Or în locul acestei persoane apare d-l Benoit Catel, în calitate de Președinte, iar acest lucru are drept consecință faptul că în realitate Decizia de concediere nu a fost semnată în mod legal, sancțiunea aplicabilă fiind nulitatea absolută.

Se menționează în legătură cu statul de funcții și organigrama puse la dispoziție de Angajator, că acestea nu sunt nici semnate și nici datate, nici nu au vreun număr de la registratura societății. În mod normal, acestea trebuie să fie adoptate de organele competente de conducere și semnate și datate în mod corespunzător.

Pe fondul cauzei, arată următoarele cu privire la:

(i) Încălcarea dispozițiilor art. 76 lit. a cu privire la motivarea Deciziei de concediere

În ceea ce privește argumentele de drept pe care Banca încearcă să le invoce, acestea se bazează pe o interpretare eronată a legii și a jurisprudenței aferente. Astfel, Angajatorul menționează că „legea nu distinge cu privire la măsura cu care se apreciază detalierea motivelor de concediere. Aceasta fiind o chestiune de interpretare și de aplicare a normei de către judecător, în funcție de situația de fapt aferenta fiecărei spete în parte". În realitate însă, problema în acest litigiu nu este faptul că Decizia de concediere nu cuprinde în detaliu motivele care stau la baza concedierii, ci faptul că nu sunt indicate în niciun mod, nici sumar și nici detaliat. Pe cele două pagini ale sale, Decizia nu face altceva decât să precizeze o cronologie a evenimentelor ce au dus la desființarea postului și la menționarea Deciziilor de Directorat prin intermediul cărora au fost desființate Departamentul Proprietăți Imobiliare deținute în vederea vânzării și Departamentul Administrare Sedii. Acestea nu sunt motive în accepțiunea legii și a jurisprudenței, ci doar temeiul ce au dus la desființarea postului contestatorului.

Astfel, Banca ignoră distincția clară ce trebuie făcută între cauză și motiv; ea consideră că a respectat legea prin faptul că a prevăzut în cuprinsul Deciziei de concediere cronologia și Deciziile de Directorat care au stat la baza presupusei desființări a postului, când în realitate acestea nu reprezintă motivele cerute imperativ de lege (art. 76 lit. A din Codul muncii), ci doar temeiul, cauză care a dus la desfacerea contractului de muncă. În plus, Banca nu i-a comunicat niciuna dintre Deciziile de Directorat menționate, deși îl priveau în mod direct și îi erau necesare pentru a înțelege motivele desființării acestor departamente și implicit motivul concedierii contestatorului.

D. fiind caracterul formal al deciziei de concediere, fapt ce rezultă din reglementările imperative ale Codului muncii, ce prevăd că în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere - lipsa din cuprinsul deciziei a unor elemente prevăzute de art. 74 (76) nu poate fi complinită prin alte acte anterioare ulterioare sau concomitente emiterii deciziei, inclusiv prin apărări făcute în fața instanței de intimata cu ocazia judecării contestației îndreptate împotriva deciziei. Din acest punct de vedere, apare ca irelevantă dezvoltarea motivelor concedierii contestatorului făcută de intimată în întâmpinare, câtă vreme această motivare nu se regăsește în cuprinsul deciziei de concediere. Având în vedere toate acestea, solicită instanței de judecată să respingă apărările invocate de Angajator referitoare la respectarea art. 76 lit. a din Codul muncii ca nefondate și să constate nulitatea absolută a Deciziei de concediere întrucât aceasta nu indică în niciun fel motivele concrete, situația de fapt ce a stat la baza desființării departamentului Administrare Sedii la care era angajat și implicit a postului.

(ii)Dispozițiile art. 65 din Codul muncii cu privire la desființarea postului (caracterul efectiv, cauza reală și serioasă)

Cu privire la cauza reală și efectivă a desființării postului contestatorului, arată contestatorul că, Banca apreciază în mod corect că reorganizarea și eficientizarea activității este atributul exclusiv al oricărui angajator. Nu acest aspect va face însă obiectul analizei instanței de judecată, ci dacă reorganizarea a avut la bază considerente reale și serioase, cu alte cuvinte, dacă tocmai sub acest atribut exclusiv al angajatorilor de a-și organiza activitatea nu se ascund în realitate abuzuri și nelegalități prin încălcarea drepturilor salariaților.

Potrivit doctrinei, „cauza este reală, când prezintă un caracter obiectiv, adică exista cu adevărat și nu disimulează realitatea [...] este serioasă, când măsura luată de angajator nu disimulează realitatea, când acesta urmărește exclusiv îmbunătățirea activității și nu o concediere care ar fi determinată de persoana salariatului."

Din analiza documentelor puse la dispoziție și a atribuțiilor contestatorului prevăzute în fișa postului, reiese că atât Departamentul administrare active cât si Departamentul servicii generale administrative au preluat obligațiile sale contractuale de muncă. De exemplu, a constatat că două dintre atribuțiile aferente ultimului departament menționat erau responsabilitățile sale. În acest context, orice încercare a Angajatorului de a oferi justificări că desființarea postului a fost efectivă și a avut o bază reală și serioasă nu mai pot fi primite.

Concret, cauza desființării postului nu a fost reală, deoarece nu a prezentat un caracter obiectiv, în consonanță cu realitatea economică prin care trece Societatea și nici nu este serioasă întrucât nu a fost impusă de dificultăți reale de menținere a postului și în plus, după cum Angajatorul însuși a precizat în întâmpinare, Banca s-a confruntat cu un număr tot mai mare de credite neperformante și pe cale de consecință de bunuri care se impuneau a fi evaluate pentru a fi vândute, deci funcția contestatorului era în continuare mai mult decât necesară, dovadă că atribuțiile sale nu au fost suprimate, ci împărțite între membrii noului Departament administrare active.

Astfel, în cauza de față Banca nu a făcut dovada eficientizării activității prin documente relevante care atestă sorgintea reorganizării, pentru a dovedi temeinicia măsurilor luate și nici faptul că această măsură ar fi dus la rezultate mai bune față de situația inițială.

Arată contestatorul că, faptul că nu a existat o cauza reală și serioasă a desființării postului, ci dimpotrivă, Angajatorul avea nevoie din ce în ce mai mult de activitatea unui administrator active precum contestatorul rezultă chiar din întâmpinarea Băncii: „De altfel, din cuprinsul tuturor actelor conducerii Băncii expuse în cadrul Preavizului de concediere și al Deciziei de concediere reiese că Banca a hotărât necesitatea adaptării sale la situația generată de contextul economic actual, respectiv executarea unui număr din ce în ce mai ridicat de bunuri, cu consecința intrării acestora în patrimoniul său și a necesității valorificării acestora, pentru recuperarea pierderilor generate de creditele neperformante acordate, făcând totodată estimări viitoare bazate pe evoluția și tendințele pieții, din dublă perspectivă: a pieței imobiliare și a creditelor neperformante. În acest sens, V. a constatat că activitatea de gestionare a bunurilor imobile a fost devansată de activitatea de gestionare a bunurilor executate și de cea de prospectare a pieței în vederea valorificării acestora, fiind necesară o regândire a structurii sale organizatorice în vederea ‘înregistrării de venituri, iar nu de pierderi, în situația contabilă."

Cu alte cuvinte, Banca recunoaște că s-a confruntat cu un număr tot mai mare de credite neperformante și pe cale de consecință cu tot mai multe bunuri ce trebuiau evaluate și gestionate în vederea vânzării lor. Or tocmai aceasta era esența funcției contestatorului, după cum rezultă și din fișa postului! Angajatorul încearcă să își justifice reorganizarea și concedierea contestatorului venind cu argumente care însă duc la concluzia că postul acestuia era tot mai necesar, dovadă că nici nu a fost desființat în realitate, ci doar atribuțiile sale au fost repartizate între celelalte departamente, după cum însăși Banca recunoaște, în pct. 54 din întâmpinare.

Cât privește caracterul efectiv al desființării postului, acest lucru presupune ca atribuțiile fișei de post să fie suprimate propriu-zis și să nu se mai regăsească printre atribuțiile posturilor care au mai rămas sau au fost ulterior înființate.

Se arată că în cadrul Deciziei de Directorat nr. 01.28/11.04.2014 se prevede clar faptul că restructurarea s-a realizat în temeiul unei evoluții prognozate a Băncii în sensul riscului existent cu privire la creditele neperformante și concentrarea pe dezvoltarea liniilor de afaceri și a capacității de vânzare.

Opinia Angajatorului cum că desființarea postului a fost efectivă întrucât aceasta nu se mai regăsește în organigrama sau în statul de funcții este cum nu se poate mai falsă. Ceea ce legea impune este ca atribuțiile aferente postului să fie suprimate și doar ca denumirea sa nu se mai regăsească în noua structură organizatorică. Astfel, nu se consideră că desființarea postului a fost efectivă daca acesta a fost redenumit și nu se pune problema unei reorganizări efective dacă posturile nou înființate sub alte denumiri au preluat atribuțiile posturilor desființate, ceea ce determină concluzia că, în fapt, înlăturarea unor salariați sau înlocuirea acestora cu alții nu este legală.

Nu în ultimul rând, după ce a primit întâmpinarea și anexele Băncii, dorește să mai sublinieze și faptul că funcția sa apare sub mai multe denumiri (în contractul individual de muncă este menționată funcția de „Expert evaluator bunuri mobile", în fișa postului „Administrator active corporale și necorporale", iar în statul de funcții nesemnat și nedatat pus la dispoziție de Angajator se prevede că ocupa funcția de „Specialist proprietăți imobiliare").

Pentru toate motivele arătate, solicită să se respingă apărările intimatei ca nefondate.

La data de 24.11.2015 contestatorul a depus la dosar o declarație autentificată prin care arată că în conformitate cu art.408 NCPC renunță la dreptul pretins.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Contestatorul a fost angajat al intimatei, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 17.04.2012, în baza contractului individual de muncă nr.2760/11.04.2012 – f 15, fiind încadrat în funcția de expert evaluator bunuri mobile în cadrul Departamentului Administrare Sedii si Parc Auto

La data de 01.10.2012 contestatorul a încheiat cu intimata Actul adițional la CIM nr.2760/11.04.2012 prin care au convenit modificarea locului muncii, respectiv Departamentul Administrare Sedii.– fila 26.

Ulterior, la data de 01.05.2013, a fost încheiat un nou act adițional la Contractul de muncă, respectiv Actul adițional nr.2/01.05.2013. Noul act adițional a modificat locul muncii, respectiv Departamentul Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării, pentru o durată determinată de timp, de la data de 01.05.2013 până la data de 21.07.2014 – fila 27.

La data de 09.10.2013, intimata a emis preavizul de concediere nr.898/09.10.2013 – f 28, prin care contestatorul a fost informat asupra desființării Departamentului Proprietăți Imobiliare Deținute în Vederea Vânzării și, implicit, a postului de expert evaluator bunuri mobile pe care D. M. îl ocupa, ca urmare a deciziilor adoptate de V. în legătură cu modificarea structurii organizatorice a Băncii, temeiul legal invocat fiind disp. art.65, art.66 și art-75 din Codul Muncii.

La data de 07.04.2014, Banca a emis Decizia nr.346 prin care a decis că începând cu data de 07.04.2014 contestatorului îi încetează suspendarea contractului de muncă efectuată în baza art.51 alin.1 lit.a din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, fila 30.

La data de 23.07.2014 intimata a emis Preavizul de concediere nr. 826/23.07.2014, prin care contestatorul a fost informat cu privire la preavizul de 20 zile acordat ca urmare a modificării unor structuri la nivelul V., cu consecința desființării Departamentului Administrare Sedii și, implicit, a poziției de Expert evaluator bunuri imobile pe care acesta o ocupa în cadrul departamentului – fila 34.

La data de 25.08.2014, ulterior expirării termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, intimata a emis Decizia de concediere nr.981/25.08.2014 - fila 37, prin care s-a dispus desfacerea Contractului de muncă conform dispozițiilor art. 65 alin.(1) din Codul Muncii., pentru motive neimputabile salariatului, decizie comunicată salariatului sub semnătură la data de 29.08.2014 – fila 39.

Împotriva măsurii angajatorului contestatorul a formulat prezenta contestație, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prioritar analizei acestor motive tribunalul va avea în vedere că la dosar a fost depusă de către contestator o declarație autentificată prin care renunță la dreptul pretins.

Analizând cu prioritate cererea contestatorului de renunțare la însuși dreptul pretins judecății, tribunalul apreciază că se impune a se lua act de această manifestare de voință cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile actiunii civile este acela al disponibilitatii, in sensul ca atat reclamantul, cat si paratul pot face acte de dispozitie cu privire la respectiva actiune, acte al caror scop este in general oprirea procesului civil, fie in totalitate, fie cu privire la anumite capete ale cererii de chemare in judecata.

Astfel de acte sunt renuntarea la judecata, renuntarea la drept, achiesarea adica recunoasterea pretentiilor reclamantului si tranzactia.

Primele doua sunt drepturi exclusive ale reclamantului in procesul civil.

Conform art. 408 alin. 1 NCPC « (1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului ».

Renuntarea la drept poate interveni in orice moment al judecatii si orice fel de proces civil.

Ca act juridic, renuntarea la drept este un act unilateral de vointa, de aceea trebuie sa fie neconditionat si trebuie sa fie facut de o persoana care are capacitate.

În cauză, se constată că manifestarea de voință a contestatorului a fost exprimată direct în fața unui notar public, la dosar fiind depusă declarația sa autentificată.

Constatările personale ale notarului cu privire la manifestarea expresă de voință a părții în acest sens și aparența unui consimțământ liber se opun instanței, astfel că în lipsa oricăror indicii contrare, tribunalul prezumă relativ că voința contestatorului a fost liberă, neîndoielnică, neechivocă și lipsită de vicii.

Prin raportare la prev. art. 38 din Codul Muncii care instituie interdicția legală de renunțare a salariatului la drepturile recunoscute de lege sau la limitarea acestor drepturi și art. 37 care face referire la „Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat” stabilite, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă”, tribunalul reține că renunțarea la dreptul la acțiune de față nu contravine legii.

Aceasta deoarece dreptul la care se renunță nu se înscrie în rândul celor sus menționate, acesta nefiind negociabil.

Din interpretarea sistematică a art. sus menționate tribunalul reține că drepturile la care salariatul nu poate renunța sunt cele care pot fi supuse negocierii, interdicția în acest sens având valoarea unei norme de protecția dată fiind disproporția de putere financiară și autoritate dintre părțile contractului individual de muncă.

Urmare celor de mai sus, tribunalul va luat de cererea contestatorului la însuți dreptul pretins judecății, astfel că va respinge acțiunea de față ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de contestatorul D. M. – CNP_, cu domiciliul în București, ., nr. 66, ., . și cu domiciliul ales în București, . nr. 8, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata V. ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, ., . 10, sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, cu sediul procesual ales în București, Șoseaua N. T. nr. 4-8, clădirea America House, ., ..

Cu recurs în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul București, Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de muncă și Asigurări sociale.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2015.

Președinte: Asistent judiciar: Asistent judiciar: Grefier:

C. F. I. V. J. A. T. B. A. G.

Thred. Jud. C./As. Jud. VJ/10.03.2016

← Pretentii. Încheierea nr. 04/2015. Tribunalul BUCUREŞTI		Despăgubire. Sentința nr. 23/2015. Tribunalul BUCUREŞTI →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 18-12-2015, Tribunalul BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 18-12-2015, Tribunalul BUCUREŞTI