Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2821/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2821/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 2009/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2821
Ședința publică din 13 noiembrie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de concediere, acțiune formulată de reclamantul L. D. domiciliat in Constanta ..50 ..A . cu pârâta . cu sediul in C. ., județul C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 27 octombrie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04 noiembrie si 13 noiembrie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. _, reclamantul L. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. O. T. S.A. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei nr. 76/19.02.2014 de desfacere a contractului individual de muncă nr. 6587/03.12.2009, obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe postul deținut anterior, respectiv șofer de autoturisme și camionete din cadrul Compartimentului Transporturi pe autoturismul ce deservește laboratorul și dispeceratul pe tura 12/24, 12/48, tura fixă și cu plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat, de la data de 20.02.2014 și până la data reintegrării.
În fapt, reclamantul a învederat că este angajat al societății pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată ca șofer de autoturisme și camionete din cadrul Compartimentului Transporturi, pe autoturismul ce deservește laboratorul și dispeceratul pe tura 12/24, 12/48, tura fixă.
Reclamantul susține că, anterior, pârâta S.C. O. T. S.A. i-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă prin decizia nr. 351/24.09.2012, cu motivarea că a absentat nemotivat, deși a fost în concediu medical la domiciliu.
Prin sentința civilă nr. 1972/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2012, instanța i-a admis acțiunea și a dispus reîncadrarea sa pe postul deținut anterior, respectiv de șofer de autoturisme și camionete din cadrul Compartimentului Transporturi, pe autoturismul ce deservește laboratorul și dispeceratul pe tura 12/24, 12/48, tura fixă. Sentința menționată a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
Reclamantul arată că a solicitat pârâtei executarea benevolă a hotărârii judecătorești, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior și a plății drepturilor salariale.
Societatea i-a răspuns însă că postul pe care îl deținuse în cadrul societății fusese desființat și că-i oferă postul de șofer pe autocamion, însă această propunere presupunea schimbarea felului muncii și a programului de muncă.
Pe de altă parte, postul oferit privea un autocamion nefuncțional, fiind evident că după reîncadrare reclamantul urma să fie concediat.
În aceste împrejurări, reclamantul a refuzat să semneze actul adițional conform propunerii societății.
Reclamantul susține că, deși a fost reangajat nu a lucrat nicio zi, deoarece i-a fost aprobat concediul de odihnă și la revenirea la serviciu în data de 20.02.2014 i-a fost comunicată decizia nr. 76/19.02.2014.
Reducerea postului de șofer în anul 2012 nu îi este opozabilă reclamantului în 2014 și nu poate constitui motiv al concedierii, cu atât mai mult cu cât autocamionul nu mai are autorizație de funcționare și poate circula pe riscul conducerii numai în interiorul societății.
În drept, s-a invocat art. 252 al. 5 din Codul muncii.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate carte de identitate, decizia contestată, dovada realizării procedurii prealabile, adresa emisă de pârâtă sub nr._/20.11.2013, adresa nr._/25.11.2013, sentința de reintegrare.
În apărare, pârâta S.C. O. T. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, pârâta a arătat că reclamantul a avut calitatea de angajat al societății în funcția de șofer de autoturisme și camionete din cadrul compartimentului transporturi.
Prin Decizia nr. 351/24.09.2012 emisă de pârâtă s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului pentru absențe nemotivate de la serviciu în perioada 22.08._12, conform art. 61 lit. a) coroborat cu art. 248 al. 1 lit. e) din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1972/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2012, hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, reclamantul a fost reintegrat în postul deținut anterior concedierii, cu plata drepturilor bănești de care a fost lipsit reclamantul prin efectul măsurii contestate.
Pârâta susține că a emis în consecință decizia nr. 399, prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul de șofer de autoturisme și camionete din cadrul compartimentului transporturi, urmând ca acesta să își reia activitatea începând cu data de 28.11.2013.
Reclamantul a fost încunoștiințat în legătură cu faptul că, începând cu data de 15.09.2012, a fost desființat postul de șofer de autoturisme și camionete din cadrul compartimentului transporturi, iar societatea i-a oferit reclamantului postul de șofer de autocamion din cadrul aceluiași compartiment, cu același nivel de încadrare salarială.
Pârâta susține că a anexat la dosar organigramele anterioare și după restructurarea postului, măsura având la bază decizia consiliului de administrație nr. 134/07.09.2012.
Posturile ce au făcut obiectul restructurării activității nu au mai reînființate din anul 2012 și până în prezent.
Având în vedere că reclamantul a refuzat postul oferit, pârâta a emis preavizul din data de 28.11.2013.
Durata preavizului a fost prelungită în condițiile în care angajatul a beneficiat de mai multe perioade de concediu medical și s-a aflat chiar și în concediu de odihnă în perioada 29.11._14.
La data de 19.02.2014 pârâta a emis decizia de concediere nr. 76, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului conform art. 65 din Codul muncii.
Pârâta susține că la baza restructurării postului au stat rezultatele financiare la nivelul întregii companii, care a înregistrat dificultăți economice, desființarea locului de muncă ocupat de reclamant având o cauză reală și serioasă.
În drept, art. 201 și urm. C. pr. civilă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A fost anexată documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
La termenul de judecată din data de 27.10.2014 a fost audiat martorul M. L. C., declarația acestuia sub prestare de jurământ fiind anexată la dosar.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizâna materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamantul L. D. a deținut calitatea de angajat al societății pârâte conform contractului individual de muncă nr. 6587/03.12.2009, ocupând funcția de șofer de autoturisme și camionete (C._) din cadrul Compartimentului Transporturi.
Prin sentința civilă nr. 1972/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă în dosarul nr._/118/2012 instanța a anulat deciziile emise de pârâtă sub nr. 342/11.09.2012 și 351/24.09.2012, dispunând obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de șofer de autoturisme și camionete din cadrul Compartimentului Transporturi pe autoturismul ce deservește laboratorul și dispeceratul pe tura 12/24, 12/48, tura fixă și cu plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat, de la data de 20.02.2014 și până la data reintegrării.
Sentința civilă menționată a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, motiv pentru care în data de 15.11.2013 reclamantul a solicitat pârâtei reintegrarea în funcția deținută anterior, prevalându-se de sentința civilă nr. 1972/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă.
Pârâta a emis adresa de răspuns cu nr._/20.11.2013, prin care a adus la cunoștința reclamantului că, în conformitate cu Decizia Consiliului de Administrație nr. 134/07.09.2012, începând cu data de 15.09.2012 a fost desființat postul ocupat de reclamant, însă este vacant cel de șofer de autocamion. Pârâta a pus în vedere reclamantului ca, până la data de 25.11.2013, să comunice în scris opțiunea cu privire la postul vacant.
Reclamantul a refuzat să semneze actul adițional la contractul individual de muncă, astfel cum rezultă din mențiunile înscrisului aflat la fila nr. 12 a dosarului (vol. I).
La data de 19.02.2014 pârâta a emis decizia cu nr. 76, prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului începând cu data de 20.02.2014, în temeiul art. 65 din Codul muncii, invocându-se planul de restructurare și reorganizare pe anul 2012, situația economică caracterizată de pierderi în plan financiar și necesitatea adoptării unor măsuri urgente în vederea încadrării în indicatorii de eficiență prevăzuți în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2012.
Înainte de a analiza dacă decizia contestată respectă cerințele prevăzute la art. 65 din Codul muncii, se impune a se verifica dacă pârâta a respectat hotărârea judecătorească de reintegrare a reclamantului în funcția deținută anterior.
Sub acest aspect, instanța constată că în data de 15.11.2013 reclamantul a solicitat pârâtei reintegrarea în funcția deținută anterior, prevalându-se de sentința civilă nr. 1972/22.04.2013 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
La data de 20.11.2013, cu adresa nr._ societatea a adus la cunoștința reclamantului că postul de șofer de autoturisme și camionete din cadrul compartimentului transporturi fusese desființat începând cu data de 15.09.2012, prin decizia C.A. nr. 134/07.09.2012. Prin aceeași adresă s-a adus la cunoștința reclamantului că în cadrul compartimentului transporturi există un post vacant de șofer de autocamion, urmând ca reclamantul să-și exprime opțiunea cu privire la postul oferit.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul a precizat însă că a fost reangajat, însă nu a lucrat nicio zi, întrucât i-a fost aprobat concediul de odihnă (fila nr. 5), situație în care nu se poate reține că angajatorul l-ar fi împiedicat pe reclamant să-și reia activitatea în funcția deținută anterior.
Aprobarea concediului de odihnă solicitat de reclamant are ca situație premisă reluarea raporturilor de muncă, independent de acordarea preavizului sau de oferta pârâtei privind încheierea actului adițional la contract.
De altfel, o dată cu cererea de aprobare a efectuării concediului de odihnă în perioada 29.11._14, reclamantul a solicitat și plata primei de vacanță (fila nr. 37, vol. I), după care a intrat în concediu medical.
Solicitarea de acordare a concediului de odihnă și perioadele succesive de concediu medical în care s-a aflat reclamantul nu probează reaua-credință a angajatorului sau un eventual refuz al societății de a pune la dispoziția reclamantului mijloacele materiale necesare desfășurării activității.
Prelungirea duratei termenului de preaviz nu face decât să consolideze realitățile juridice născute în baza deciziei C.A. nr. 134/07.09.2012.
Reținând că motivul concedierii reclamantului a fost desființarea locului de muncă, instanța are în vedere că, potrivit art. 65 alin. 2 C. muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi pe care să le desființeze în cazul în care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității. Instanța nu poate decât să verifice dacă desființarea locului de muncă este efectivă, adică dacă postul este suprimat din statul de funcții, dacă are caracter obiectiv, fiind independentă de factori subiectivi care au legătură cu persoana angajatului, precum și dacă acele dificultăți economice invocate impun cu adevărat reducerea acelui loc de muncă. Nu-și găsesc aplicarea nici prevederile care statuează cu privire la obligația angajatorului de a propune salariatului un post vacant, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6/2011 în soluționarea unui recurs în interesul legii. Nefiind o concediere colectivă, angajatorul nu avea obligația de a parcurge procedura reglementată pentru concedierea colectivă, iar potrivit dispozițiilor actuale ale Legii nr. 53/2003 angajatorul nu avea obligația să propună salariatului supus concedierii determinate de desființarea locului de muncă un alt post vacant și nici nu există interdicția efectuării de noi angajări, spre deosebire de concedierea colectivă.
Instanța constată că în speță caracterul efectiv al desființării locului de muncă este demonstrat cu organigramele privind structura de personal din data de 15.08.2012 și cea ulterioară deciziei C.A. nr. 134/07.09.2012, emisă la data de 15.09.2012.
Pentru a dovedi că desființarea unui post are o cauză reală și serioasă, anagajatorul nu este ținut să prezinte în cuprinsul deciziei de concediere ansamblul de analize economice și strategia sa de dezvoltare în viitor ori intenția de încetare a activității, pe baza cărora a hotărât desființarea postului, și nici nu este ținut să dovedească eficiența economică a acestora, chestiuni care oricum nici nu ar putea face obiectul controlului judecătoresc din punctul de vedere al oportunității, întrucât țin de libertatea fiecărui profesionist de a-și conduce propria activitate în conformitate cu obiectivele și priceperea proprie. Sensul legii nu este ca angajatorul să dovedească oportunitatea desființării postului în privința rezultatelor activității, ci de a garanta cenzurarea de către instanțele judecătorești a posibilei conduite abuzive a acestuia, în cazurile în care desființarea postului se face exclusiv pentru a concedia salariatul respectiv în lipsa incidenței altui motiv de încetare a contractului individual de muncă.
O cauza reală și serioasă poate fi identificată în situația în care angajatorul, prin această măsură, urmărește eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea. Prin reorganizarea societății se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activității, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității sale.
Pârâta a demonstrat că situația financiară a societății în anul 2012 impunea cu necesitate luarea măsurilor de reducere a cheltuielilor de exploatare, aspect care nu a fost negat de către reclamant.
Martorul audiat în cauză a confirmat că între anii 2012-2014 nu s-au făcut angajări din afara societății.
În notele scrise depuse pentru termenul de judecată din data de 29.09.2014, în legătură cu situația economică aferentă anului 2012, pârâta face referire la înregistrarea unui deficit cantitativ de 1.152 mii de tone, scăderea cantităților de produse derulate cu 22% față de rezultate prognozate, reducerea cifrei de afaceri cu 3,7% față de anul 2011 și a veniturilor totale cu 1.686 mii de lei față de nivelul planificat prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat. Au fost identificate drept cauze ale acestei situații economice dificile închiderea sau . unor rafinării, diminuarea consumului de motorină la nivel național, scăderea veniturilor din depozitări ca urmare a deciziei unor clienți privind reducerea sau lichidarea stocurilor depozitate, reducerea cantităților de produse derulate prin terminal, închiderea sau redimensionarea capacităților de producție.
Prin urmare, decizia de concediere are la bază elemente concrete de fapt care conturează ideea că desființarea locului de muncă al reclamantului a avut o cauză reală și serioasă, fiind dictată de necesitatea eficientizării activității și a efectuării de economii pentru a face față unei situații economice dificile.
Instanța subliniază că situația financiară a societății pârâte în anul 2012 a făcut obiectul altei cauze aflate pe rolul tribunalului, în care s-a constatat că planul de restructurare și reorganizare pe anul 2012 susține concluzia că desființarea unor posturi în aplicarea deciziei nr. 134/07.09.2012 a Consiliului de Administrație a fost impusă de situația financiară a societății.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2599/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 903/CM/14.10.2013 a Curții de Apel C., instanța a reținut că prin decizia C.A. nr. 134/07.09.2012 s-a hotărât reorganizarea structurii interne în scopul eficientizării activității, iar desființarea postului în baza art. 65 din codul muncii a fost cauza imediată a situației financiare a societății, determinată de scăderea nivelului veniturilor totale și implicit a cifrei de afaceri.
Considerentele care au stat la baza sentinței civile nr. 2599/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă în dosarul nr._ sunt aplicabile și în prezenta cauză, cu singura diferență că este vorba despre un alt post dintre cele expres menționate în decizia C.A. nr. 134/07.09.2012.
Reținând că decizia contestată respectă cerințele de formă obligatorii și a fost impusă de situația financiară a societății pârâte în anul 2012, instanța urmează să respingă acțiunea ca nefondată pe toate capetele de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. D. domiciliat in Constanta ..50 ..A . cu pârâta . cu sediul in C. ., județul C., ca nefondată pe toate capetele de cerere.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./12.12.2014
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
