Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 120/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 120/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 6721/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.120
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENT JUDICIAR – G. C.
ASISTENT JUDICIAR – L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. A., cu domiciliul în localitatea Poarta Albă, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. FEROVIAR DE MARFA ,,CFR MARFA S.A. cu sediul ales în C., . nr.2, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru pârâta SNTFM CFR Marfă SA, consilier juridic Casianu B., în baza delegației depusă la dosar, lipsind reclamantul G. A..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.157 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Pârâta, prin reprezentant convențional, depune la dosar extras de pe contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010, iar în susținerea excepției autorității de lucru judecat, depune extras de pe sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._/118/2010.
La solicitarea instanței, arată că înțelege să se prevaleze doar de proba cu înscrisurile depuse la dosar și nu are nu are alte cereri de formulat sau probe de propus nici în ceea ce privesc excepțiile invocate în cuprinsul întâmpinării și nici în ceea ce privește fondul cauzei.
Instanța, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri pentru pârâtă, pe care o constată administrată. Totodată, în conformitate cu prevederile art.244 Cod procedură civilă se socotește lămurită și, în consecință, declară cercetarea procesului încheiată, iar față de acordul pârâtei stabilește ca dezbaterile să se desfășoare la acest termen de judecată. Prin urmare, reținând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de propus, unește excepțiile invocate de pârâtă, cu fondul cauzei și acordă cuvântul pârâtei prin apărător atât asupra excepțiilor cât și asupra fondului cauzei.
Pârâta prin reprezentant convențional solicită admiterea excepțiilor, iar pe fond respingerea acțiunii, urmând a se reține argumentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare atât asupra excepțiilor invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării cât și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea adresată Tribunalului C. la data de 18.07.2013 și înregistrată cu nr._ reclamantul G. A. a chemat în judecată pârâta S. Națională de T. Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A.-București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtele la plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010, prima de C. 2010, contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iulie 2010 până la data de 31.01.2011.
Totodată, reclamantul a solicitat actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajata societății pârâte, iar drepturile bănești pretinse sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006-2011și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2011.
A susținut reclamantul că prin art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Acest salariu suplimentar nu a fost plătit de unitate, deși reclamanta nu s-a aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute de anexa 6 pct. 2 din contractul colectiv de muncă și care să determine excluderea sa de la plata acestui drept.
Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 71 din același contract colectiv de muncă referitoare la ajutorul social pentru C., neplătit de către pârâte, precum și obligațiile contractuale de acordare a câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, potrivit art. 81 din CCM menționat.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copia ale carnetului de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit.e din Codul Muncii .
În susținerea excepției pârâta a arătat că este fără echivoc faptul că solicitarea reclamantului constă în obligarea la respectarea clauzelor CCM ului la nivel de unitate, fiind astfel aplicabil termenul de prescripție de 6 luni.
De asemenea, prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 20.11.2013, pârâta a mai invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de acordare a tichetelor de masă, în raport de sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._/118/2010.
Pe fondul cererii, în privința celui de-al 13-lea salariu, s-a învederat în cuprinsul întâmpinării că prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu obligă societatea să plătească salariaților un salariu suplimentar la expirarea anului calendaristic, ci părțile sunt de acord cu posibilitatea ca salariații să beneficieze de acest salariu, în funcție de veniturile realizate de societate. Or, în perioada 2008-2009, exercițiile financiare au fost încheiate cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, în vederea plății celui de-al 13-lea salariu. Cu referire la anul 2010, s-a precizat că părțile dialogului social au stabilit ca prevederile art. 30 din CCM la nivel de unitate să nu se aplice.
În privința primei de C. s-a arătat că acestea au fost acordate în perioada 2006-2008, iar în anul 2009 reprezentanții salariaților, prin federațiile sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă, au renunțat la executarea acestor drepturi.
Pentru anul 2010, părțile au stabilit să nu se acorde primele și ajutoarele materiale prevăzute la art. 64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
A mai arătat pârâta că tichetele de masă au fost acordate integral în perioada ianuarie 2006-martie 2009, iar din aprilie 2009 nu s-a prevăzut alocare bugetară pentru aceste cheltuieli, conform HG 28/2010.Mai mult, prin art.1 din Legea 142/1998 nu se stabilește în sarcina angajatorului obligația acordării tichetelor de masă, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar extrase din contractele colectiv de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2009-2011.
În temeiul art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, reținând următoarele:
Potrivit art. 268 lit. e), cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
În sprijinul aplicării termenului de 6 luni, pârâta a susținut că prestațiile solicitate de reclamant nu reprezintă drepturi salariale.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
Sub rezerva verificării fondului drepturilor deduse judecății, prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către reclamant) sunt invocate ca drepturi salariale ale acestuia, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată. Caracterul condiționat sau necondiționat al unor drepturi nu înseamnă, cum a susținut pârâta, că ar fi altceva decât drepturi, însăși condiția fiind o modalitate a obligațiilor, cărora implicit le corespund drepturi și nu altceva.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere de acordare a tichetelor de masă:
Prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010 s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta la plata salariului suplimentar pentru anii 2007,2008, 2009, la plata primei de ziua Feroviarului pentru anul 2009, prima de Paști și de C. pe anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009, actualizate cu indicele de inflație.
Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsură exista autoritate de lucru judecat este necesar a se verifica tripla identitate cu privire la părți, obiect si cauza.
Sub aspectul identității de părți, se constată că reclamanta care a formulat prezenta acțiune, se regăsește în aceeași calitate și în acțiunea ce a format obiectul dosarului nr_/118/2010 soluționată prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 .
Cu privire la identitatea de obiect și cauză, se reține că în dosarul de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010, prima de C. 2010 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iulie 2010 -31.01.2011, precum și actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective
În cauza înregistrată sub nr._/118/2010, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anii 2007,2008, 2009, la plata primei de ziua Feroviarului pentru anul 2009, prima de Paști și de C. pe anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009, actualizate cu indicele de inflație.
Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Dacă în ceea ce privește identitatea de obiect și de părți nu există dubiu cu privire la îndeplinirea condiției, instanța apreciază că nu există identitatea de cauză între cele două acțiuni.
Astfel, în ceea ce privesc tichetele de masă, în prima acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie 2009, iar în cauza de față, se solicită contravaloarea acestora pentru perioada iulie 2010 -31.01.2011.
Prin urmare, excepția autorității de lucru judecat, va fi respinsă ca nefondată.
Asupra fondului acțiunii, tribunalul constată următoarele:
1.Cu privire la al 13-lea salariu pentru anul 2010
În analiza acestui capăt de cerere, instanța va avea în vedere prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, text nemodificat în perioada 2007-2010 și potrivit cu care pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Criteriile care au condiționat acordarea salariului suplimentar au fost enumerate prin Anexa nr.6 la contractul colectiv de muncă.
În consecință, art. 30 din CCM la nivel de unitate a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului. Sintagma „poate primi”- folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Totodată, textul art. 30 alin.1 din CCM trebuie interpretat sistematic, avându-se în vedere și art. 31 alin.1 care configurează ipoteza în care se poate acorda acest salariu, prin inserarea criteriilor care condiționează acordarea dreptului.
În aceste condiții, angajatorul poate exprima în mod valabil opțiunea de a nu acorda acest drept salarial numai pentru acei salariați care nu respectă criteriile prevăzute în anexa 6 și cum asemenea dovezi nu s-au făcut în privința reclamantei, rezultă că dreptul salarial analizat se cuvine acesteia.
Cu referire la anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 30 alin.1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.Or, la art. 30 alin.1 din CCM menționat, s-a prevăzut în mod expres că pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În consecință, în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, reclamanta este îndreptățită la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
3. Cu privire la prima de C. pentru anul 2010:
Potrivit art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pârâte în perioada 2007-2008, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se află în concediu fără plată cu durata de un an.
În anul 2009, în privința acelorași prime s-au aplicat dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2984/04.06.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, care au reglementat acordarea celor două categorii de prime începând cu data de 01.01.2010.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă când la nivelul unității intimate s-a prevăzut suspendarea acestor prime, au fost aplicabile dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, obligatoriu pentru pârâtă în temeiul art. 241 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, aplicabil la data nașterii dreptului.
Prin urmare, se va admite cererea reclamantei privind acordarea primei de C. pentru anul 2010.
5.Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iulie_10.
În ceea ce privește tichetele de masă, potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, începând cu data de 1.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Se face astfel trimitere doar la art. 7 din Legea nr. 142/1998, în sensul stabilirii modalității practice de angajare a serviciilor de tipărire a tichetelor de masă, însă acordarea tichetelor este obligatorie, nefiind supusă nici unei condiții.
Prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități se impune în detrimentul reglementărilor contractuale stabilite la un nivel inferior, potrivit prevederilor citate ale art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Astfel, în baza art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iulie_11, în echivalentul zilelor lucrătoare prestate înmulțit cu valoarea nominală, actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.
Referitor la solicitarea reclamanta de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate și actualizarea în funcție de rata inflației a acestor sume tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
În acest sens tribunalul reține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 vechiul cod civil combinat cu art.1082 vechiul cod civil, iar cealaltă art.998 vechiul cod civil(vechiul cod civil este aplicabil raportului juridic dedus judecății față de prevederile art.6 din noul cod civil).
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței sale din cauza inflației după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoare sa reală la data executării.
Actualizarea cu rata inflației este fundamentată față de natura și scopurile diferite ale celor două instituții. Astfel, dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ce privește data de la care începe să curgă dobânda legală aferentă despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta tribunalul apreciază că aceasta este data punerii în întârziere a debitorului, astfel cum prevede art.1081 cod civil, care în cazul de față este data formulării cererii de chemare în judecată a pârâtei pentru plata acestor despăgubiri, respectiv data de 18 iulie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiat pe disp. art.268 alin.1 lit. e c.muncii și excepția autorității de lucru judecat ca nefondate
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. A., cu domiciliul în localitatea Poarta Albă, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. FEROVIAR DE MARFA ,,CFR MARFA S.A. cu sediul ales în C., . nr.2.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a următoarelor drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective:
- salariul suplimentar aferent anului 2010, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2010;
- prima de C. 2010, echivalente cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare;
- contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 23.07._11.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./05.02.2014
Emis 2 comunicări
05.02.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 161/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
