Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 142/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 8836/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 ianuarie 2014
Sentința civilă nr. 142
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul A. A., domiciliat în C., ..27, județ C., în contradictoriu cu pârâtul R. C. Județean Farul C., cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 20 ianuarie 2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 24 ianuarie 2014, cand in aceeasi compunere a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 14.10.2013 sub nr._, reclamantul A. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. C. JUDEȚEAN FARUL C. anularea deciziei pârâtei nr. 53/1.11.2012, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea pârâtei la plata salariilor cuvenite pentru perioada noiembrie 2012 și până la data reintegrării efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin acordul părților. În preambulul deciziei se face referire la o anumită cerere a reclamantului prin care ar fi solicitat încetarea contractului individual de muncă. Reclamantul a intrat în posesia acestei decizii la data de 7.05.2013. Reclamantul invocă inexistența acordului părților pentru încetarea contractului de muncă.
În drept au fost invocate disp. art.194 și urm. NCC, art.453 NCPC, art.283 alin.2 Codul muncii.
În susținerea cererii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 7-20).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 23-26) prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii raportat la disp. art.211 alin.1 lit.a din Legea nr.62/2011 privind dialogul social, excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei de interes.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 4.12.2013, reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate.
La termenul din data de 20.01.2014 instanța a rămas în pronunțate cu privire la excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă.
Analizând actele si lucrările dosarului, fata de excepția invocată, instanța o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) NCPC, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepției tardivității formulării cererii, excepție de procedură, absolută, cu caracter peremptoriu, deoarece o eventuală admitere a acesteia face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În cauză, pentru soluționarea excepției, instanța are în vedere următoarele dispoziții normative:
Art.211 alin.1 lit.a din Legea nr.62/2011 a dialogului social - Măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Conform textului de lege citat anterior, termenul de introducere a contestației împotriva măsurilor unilaterale de încetare a contractului individual de muncă este de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă. Acesta este un termen legal (fiind prevăzut de lege), imperativ (deoarece marchează limitele de timp înăuntrul cărora trebuie îndeplinit un act de procedură) și absolut (nerespectarea sa afectând valabilitatea contestației ca act de procedură).
În cauză, instanța reține faptul că, potrivit susținerilor reclamantului, acesta a luat cunoștință de măsura dispusă la data de 7.05.2013.
Prin urmare, momentul de la care începe să curgă termenul procedural de 45 zile este data de 7.05.2013.
Efectuând calculul termenului conform dispozițiilor art. 181 NCPC, rezultă că acesta s-a împlinit pe data de 24.06.2013, aceasta fiind ultima zi în care putea fi depusă în termen contestația.
Constatăm însă faptul că cererea de chemare în judecată a fost înaintată Tribunalului C. la data de 14.10.2013, așa cum rezultă din viza de primire aplicată de serviciul de registratură al instanței, deci cu depășirea termenului prevăzut în mod imperativ și absolut de lege.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia decizia în discuție, nefiind o măsură unilaterală a angajatorului, nu ii sunt aplicabile disp. art.211 alin.1 lit. a din Legea nr.62/2011 ci disp. art.268 alin.2 din Legea nr.53/2003 (care fac referire la termenul de 3 ani), instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât termenul de 3 ani este incident în cazul răspunderii patrimoniale (contractuale). Mai mult decât atât, în condițiile în care decizia nr. 53/1.11.2012 este contestată de reclamant tocmai pentru lipsa consimțământului său de încetare a contractului de muncă, aceasta devine o măsură unilaterală a angajatorului.
Pentru aceste considerente, excepția invocată urmează să fie admisă, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării cererii.
Respinge cererea formulată de reclamantul A. A. domiciliat în C., ..27, județ C., în contradictoriu cu pârâtul R. C. Județean Farul C. cu sediul în C., ., județ C., ca tardivă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică azi, 24 ianuarie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C.
Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/5.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 161/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
