Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3115/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3115/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 15389/118/2012*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3115
Ședința publică din 5 decembrie 2014
PREȘEDINTE – R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER - I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de reclamantul P. I.- cu domiciliul în A., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul I. DE J. JUDETEAN C.- cu sediul în C., . nr. 108, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28 noiembrie 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 5 decembrie 2014, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul P. I. a chemat în judecată pârâtul I. de J. Județean C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata ajutorului stabilit în raport de solda funcției de bază, urmare a trecerii în rezervă, a ajutoarelor de trecere în rezervă egale cu două solde ale funcției de bază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare, actualizată cu indicele de inflație până la momentul plății efective.
În motivare, reclamantul arată că a fost trecut în rezervă la data de 18.05.2011, în prezent fiind pensionar la Casa de Pensii a M.A.I. cu Decizia nr._/13.12.2011.
Se susține că în temeiul Legii nr. 284/2010, anexa VII, art.20 alin.l, reclamanta are dreptul la un ajutor pentru activitatea depusă în funcție de vechimea efectivă avută ca militar, însă la încetarea raporturilor de muncă nu i-au fost acordate aceste drepturi bănești. De asemenea, potrivit aceleași legi, anexa nr.VII, art. 20, al. 2 are dreptul, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază. Se învederează că disp. art.3 alin.1 din legea nr.285/2010 prevăd că în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică, însă această prevedere nu lipsește de substanță drepturile la care se referă, ci temporizează exercițiul acestora.
Se mai arată că alți colegi ai reclamantului au beneficiat de aceste ajutoare, situație în care se ajunge la o evidentă discriminare.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr.554/2004, Legii nr.360/2002, Legii nr.263/2010 și legea nr.285/2010.
Pârâtul I. de J. Județean C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, învederând că la data la care s-a născut dreptul la pensie al reclamantului, erau în vigoare disp.art.13 alin 1 din legea nr.285/2010, care prevăd că în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
Prin încheierea pronunțată la data de 13.03.2014, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, și s-a înaintat dosarul Secției I Civile din cadrul Tribunalului C., pentru următoarele considerente:
Din interpretarea art. 20 din Legea -cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010, rezultă că sumele pretinse de către reclamant au natura juridică a unui ajutor social de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor funcționari publici în activitate, pentru a fi incidente dispozițiile art.109 din Legea nr.188/1999, astfel că competența de soluționare a litigiilor izvorâte din aplicarea acestor dispoziții legale aparține, potrivit art. 95 Cod procedură civilă și și art.153 lit.f) din Legea nr.263/2010, tribunalului, ca instanță de litigii de muncă și asigurări sociale,
În acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2965 din 7 martie 2013 .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția I civilă sub număr de dosar_ *.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cu expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 18.05.2011, în prezent fiind pensionar conform Deciziei nr._/13.12.2011.
Potrivit art.20 alin.1 din Anexa nr.VII din Legea 284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiști și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță publică, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate.
Dispozițiile art.20 alin 2 din legea nr.284/2010 anexa VIIprevăd: „Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.”
Conform art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare la data la care s-a născut dreptul la pensie al reclamantei, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică, excepție făcând situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor OUG nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, art. II 9, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Asupra acestor măsuri s-a dispus și prin art. 2 din OUG 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, potrivit cu care prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În ceea ce privește personalul plătit din fondurile publice, raporturile de muncă - inclusiv salarizarea - stau mult mai pregnant sub semnul legalității, spre deosebire de angajații din mediul privat ale căror raporturi de muncă sunt guvernate de contractul individual de muncă. Astfel, plecând de la premisa că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, prin Decizia nr.108/14.02.2006 a Curții Constituționale, s-a conchis că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale care nu s-ar putea modifica pentru viitor tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent, ori să îl înlocuiască cu cel nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținându-se seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.
Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
De asemenea, potrivit Deciziei nr.74/02.02.2006, Curtea a reținut că drepturile salariale ale personalului autorităților și instituțiilor publice, inclusiv drepturile suplimentare, sunt stabilite prin lege. Or, în virtutea acestei atribuții, legiuitorul poate ca, în funcție de modificarea resurselor bugetare, să intervină asupra criteriilor de acordare și cuantumurilor valorice ale unor drepturi, să anuleze, ori să suspende vremelnic acordarea unora dintre drepturile prevăzute.
Raportând situația de fapt din prezenta cauză la dispozițiile legale invocate, se constată că reclamantul are dreptul la acordarea primei/ajutorului în raport cu solda funcției de bază, însă datorită condițiilor speciale privind reducerea cheltuielilor bugetare, plata efectivă a acestui drept, născut în anul 2011, nu se poate realiza. Legiuitorul a justificat aplicarea măsurii legislative speciale tocmai prin nevoia asigurării unui echilibru financiar bugetar.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză au fost cuantificate drepturile bănești solicitate prin cererea de chemare în judecată, dar raportat la modalitatea de soluționare a problemei de drept ce a fost analizată în cauză, instanța nu va ține cont de aceste concluzii.
Pentru considerentele expuse, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. I.- cu domiciliul în A., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul I. DE J. JUDETEAN C.- cu sediul în C., . nr. 108, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.12.2014.
PREȘEDINTE,
R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER
I. C.
tehnored.jud.R.I.S./18.12.2014/ 4 ex.
emis 2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 142/2014.... → |
|---|
