Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1517/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1517/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 805/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1517
Ședința publică din 19 iunie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de reclamanta I. R. A. domiciliată în C., ., ., ., județul C., in contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN R.A. R. BUCUREȘTI cu sediul in . la B., nr.10, București, sector 1, și RA R. SR C. cu sediul in . C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 02 iunie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12 iunie 2014 si 19 iunie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. _, reclamanta I. R. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian R.A. R. București și R.A. R. - Direcția Regională C. pentru ca instanța să dispună obligarea pârâților la plata c/valorii în lei a sumei de_ de euro la data efectivă a plății, reprezentând compensații bănești izvorâte din contractul colectiv de muncă pe anii 2010/2011, art. 6 din anexa nr. 5, cuvenite defunctului I. C., al cărui moștenitor legal este reclamanta, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a învederat că este soția supraviețuitoare a defunctului I. C., având calitatea de moștenitor legal și sezinar, conform actelor de stare civilă depuse la dosar și a declarației exprese de acceptare a succesiunii.
Defunctul I. C. a fost angajat al pârâtei R.A. R. - Direcția Regională C., aflată în subordinea pârâtei R.A. R. București, conform contractului individual de muncă nr. 1136/15.03.1993 și a actului adițional datat 01.06.2010.
În baza prevederilor contractului colectiv de muncă pe anii 2010/2011, art. 6 din anexa nr. 15, s-au reglementat situațiile de realocare a salariaților ca efect al reorganizării, iar salariații care au fost încadrați la APP C. au beneficiat de compensații, corespunzător diminuării drepturilor salariale.
Astfel, prin art. 6 al. 2 din contractul colectiv de muncă s-au prevăzut compensații de până la 70.000 de euro net de fiecare salariat, ce urma a fi plătite în două tranșe: la 01.07.2010-minim 45%, iar până la 01.02.2011 diferența până la 100%.
Defunctul I. C. a încasat numai jumătate din aceste compensații, urmând ca cealaltă jumătate să fie încasată până la data de 01.02.2011.
Reclamanta a arătat că la data de 23.07.2010 a intervenit decesul salariatului I. C., fără să mai fie plătită diferența de compensații.
Reclamanta a notificat R.A. R. în legătură cu problema litigioasă, însă cu adresa nr. 1074/20.01.2014 pârâta a refuzat plata cu argumentul că prin deces a încetat calitatea de salariat a numitului I. C..
Reclamanta susține însă că art. 8 din anexa 15 prevede situația de excepție în care un salariat nu este îndreptățit la compensații, având obligația restituirii în cazul încasării lor și anume situația desfacerii contractului contractului de muncă din motive imputabile salariatului sau din inițiativa sa.
Or, decesul ca modalitate de încetare a contractului individual de muncă nu a fost prevăzut ca o cauză de neexecutare a clauzei privind acordarea de compensații, astfel încât obligația subzistă și s-a transmis ca drept corelativ reclamantei în calitate de moștenitor legal.
În drept, s-au invocat art. 229 al. 4 din Codul muncii, Legea nr. 62/2011, art. 6 și art. 8 al. 2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010/2011 anexa 15, art. 453 C. Pr. civilă.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii certificat de deces de pe urma defunctului I. C., certificat de căsătorie, declarație autentificată de acceptare a succesiunii, corespondență cu pârâta R.A. R. București, acte doveditoare ale raporturilor de muncă.
În apărare, pârâta R.A. R. București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Pe fond, pârâta a arătat că defunctul a beneficiat deja de prima tranșă de compensații conform prevederilor contractului colectiv de muncă pe anii 2010/2011, la data de 01.07.2010.
Ulterior decesului salariatului, contractul său individual de muncă a încetat de drept, conform art. 56 al. 1 din Codul muncii.
Pe de altă parte, conform art. 8 al. 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2011, salariații care beneficiază de compensații conform art. 6 din anexa la C.C.M. se obligă, prin act adițional la C.I.M., să lucreze cel puțin 5 ani în compartimentul în care au fost relocați sau în compartimentul în care își continuă activitatea.
Pârâta a mai argumentat că raporturile de muncă au un carcater intuituu personae, astfel că nu se pot transmite prin moștenire acele drepturi care sunt strâns legate de persoana titularului, întrucât au un caracter viager.
În drept, s-au invocat art. 205 și urm. C. proc. civilă, art. 10 și 56 al. 1 lit. b din Codul muncii, art. 411 al. 2 C. pr. civilă.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Defunctul I. C. a avut calitatea de angajat al pârâtei R.A. R. - Direcția Regională C., aflată în subordinea pârâtei R.A. R. București, conform contractului individual de muncă nr. 1136/15.03.1993 și a actului adițional datat 01.06.2010, pe durată nedeterminată.
În conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă pe anii 2010/2011, anexa 15, art. 6, au fost reglementate situațiile de realocare a salariaților ca efect al reorganizării și consecințele patrimoniale rezultate din această măsură, iar salariații care erau angajați în cadrul ACC/APP-DR C. și care nu au acceptat relocarea au fost încadrați la APP C..
Prin reîncadrarea defunctului I. C. la APP C., drepturile salariale ale acestuia au scăzut cu 50% față de cele de care beneficia la ACC/APP C..
Într-o asemenea ipoteză, devenea aplicabil art. 6 al. 2 din contractul colectiv de muncă menționat, care prevede în favoarea salariaților care nu au acceptat relocarea compensații de până la_ de euro net pentru fiecare din salariații aflați într-o asemenea situație.
Pârâta R.A. R. București nu a negat împrejurarea că defunctul I. C. a încasat la data de 01.07.2010 jumătate din aceste compensații, respectiv suma de 152.908 lei în baza art. 6 al. 2 din contractul colectiv de muncă, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptului că defunctul I. C. a făcut parte dintre salariații îndreptățiți la compensații.
Numitul Iodan C. a decedat la data de 23.07.2010, conform mențiunilor din certificatul de deces anexat la fila nr. 8, iar pârâta R.A. R. București a refuzat să plătească restul compensațiilor, cu motivarea că la data de 28.01.2011 acesta nu mai avea calitatea de salariat R..
Reclamanta a depus la dosar declarația autentificată la B.N. Borună Chirața și Asociații cu nr. 1523/29.07.2010, din care rezultă că a acceptat pur și simplu succesiunea de pe urma defunctului I. C., ceea ce înseamnă că este îndreptățită să promoveze prezenta acțiune cu scopul de a aduce noi valori patrimoniale în masa succesorală.
Instanța va înlătura apărarea pârâtei R.A. R. București, în sensul că beneficiază de compensații numai salariații care continuă raporturile de muncă cel puțin 5 ani în compartimentul în care au fost relocați sau, după caz, își continuă activitatea.
Sub acest aspect, art. 8 al. 2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010/2011 (Anexa nr. 15) stabilește expres situațiile în care salariații relocați și cei care își continuă activitatea în cadrul APP CK sunt obligați să restituie compensațiile primite, respectiv în ipoteza în care contractele individuale de muncă sunt desfăcute din motive imputabile acestora sau din inițiativa salariaților.
per a contrario, dacă intervin alte motive de desfacere a contractului individual de muncă înaintea expirării termenului de 5 ani, indiferent dacă a devenit sau nu exigibilă a doua tranșă de compensații, pentru că textul nu distinge, atunci dreptul la compensații subzistă.
Este adevărat că raportul juridic de muncă are caracter personal, în sensul că sunt avute în vedere pregătirea, aptitudinile și calitățile proprii ale persoanei ce urmează să presteze muncă, însă dreptul la compensații nu împrumută acest caracter, care privește exclusiv exercitarea atribuțiilor de serviciu care se realizează în considerarea calităților și aptitudinilor angajatului.
Un alt argument este acela că dreptul la compensații nu s-a nascut de la zi la zi, pe măsura executării raportului juridic de muncă, ci imediat la momentul când defunctul și-a exprimat opțiunea pentru menținerea locului de muncă la Direcția Regională C..
Este vorba așadar despre un drept de creanță care s-a născut în patrimoniul defunctului, plătibil în două tranșe a căror exigibilitate a fost prestabilită și care s-a consolidat prin neîndeplinirea condiției rezolutorii menționate la art. 8 al. 2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010/2011 (Anexa nr. 15).
Obligația de plată incumbă pârâtei R.A. R. București în calitate de angajator, chiar dacă aceasta se realizează material prin mijlocirea Direcției Regionale, care a fost împuternicită să încheie contractul de muncă cu numitul I. C..
Conform art. 229 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Contractul colectiv de muncă (cu actele adiționale ori anexe ce constituite parte integrantă a acestuia) are putere de lege pentru părțile semnatare, întrucât presupune autonomia de voință a partenerilor sociali prin aplicarea principiului libertății contractuale.
Art. 8 din Codul muncii dispune că „relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, conform caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.
Libertatea contractuală se prelungește și dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură sau prin echivalent a prestației neexecutate, din culpă sau executată în mod defectuos.
Din acest punct de vedere este angajata răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia fapta ilicită păgubitoare care o generează, constă în nerespectarea obligației asumate contractual de către debitor și are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va admite cererea și va obliga pârâta R.A. R. București la plata către reclamantă a sumei de 35.000 de euro în echivalent lei la data plății efective, reprezentând compensații bănești cuvenite soțului defunct.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei R.A. R. București la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține:
Reglementate de art. 453 Cod pr. civilă, cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală.
Acestea pot fi puse de instanță în sarcina părții aflate în culpă procesuală, însă condiționat de dovedirea lor de către partea interesată.
Ca regulă generală, dovada efectuării acestora trebuie făcută până la momentul închiderii dezbaterilor, în vederea respectării principiului contradictorialității sau solicitate pe cale separată.
Reclamanta a anexat la dosar chitanța nr. 14/29.01.2014, prin care face dovada suportării onorariului de avocat.
Față de prevederile art. 453 C. proc. civilă, instanța va obliga pârâta R.A. R. București la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta I. R. A. domiciliată în C., ., ., ., județul C., in contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN R.A. R. BUCUREȘTI cu sediul in . la B., nr.10, București, sector 1, și RA R. SR C. cu sediul in . C..
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN R.A. R. BUCUREȘTI să plătească reclamantei suma de 35.000 euro în echivalent lei la data plății efective, reprezentând compensații bănești cuvenite soțului defunct.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN R.A. R. BUCUREȘTI să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C.
Pronunțată in ședință publică, azi 19 iunie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
Pt.G. C.
Cf.art.426 al.4 C. semnează
PREȘEDINTE DE COMPLET
A. N.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./31.07.2014
2 .
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 291/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2189/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
