Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 201/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 201/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 8124/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.201
Ședința publică din 29.01.2014
PREȘEDINTE : A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI: A. B.
R. G.
GREFIER: M. J.
Pe rol soluționarea acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, formulată de reclamantul C. L. D. domiciliat în Techirghiol, ..10B în contradictoriu cu pârâtul S. C. MARFĂ SA cu sediul în București, sector 1, ..38.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.157 și urm. C.pr.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 159 din Legea nr.19/2000.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul, reclamantul depune procesul verbal de mediere din data de 24.01.2014.
Instanța, față de acest înscris, respinge excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată de pârât. Acordă cuvântul părților asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune invocată în temeiul disp.art.268 alin.1 lit.c, d și e Codul Muncii.
Având cuvântul, reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței. Totodată, precizează că a fost angajatul societății până la data de 05.03.2010. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
După rămânerea în pronunțare dar înainte de finele ședinței de judecată pentru pârât se prezintă consilier juridic Casianu B., în baza delegației pe care o depune la dosar. De asemenea, depune un set de acte prin care face dovada că reclamantul a avut calitatea de angajat până la data de 05.03.2010. cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune solicită admiterea acesteia raportat la data formulării cererii iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul C. L.-D. a chemat în judecată pe pârâta S. C. Marfă S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la stabilirea și plata diferențelor dintre salariul de bază brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi, valabil pentru perioada 2008-2010 și sumele efectiv încasate în perioada 01.07._10, diferențe actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea salariului de bază brut în cuantum de 700 lei, aferente sporurilor aplicate la salariul de bază.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariat al pârâtei, iar prin art. 41 alin.3 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ramurii transporturi în perioada 2008-2010, s-a prevăzut un salariu de bază minim brut pe unitate, în cadrul acestei ramuri, de 700 lei, salariu negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună.Aceste clauze contractuale erau aplicabile și la nivelul unității pârâte, înscrisă în anexa nr. 5 a CCM la nivel de ramură, astfel că pârâtei îi revenea obligația ca, începând cu data de 01.01.2008, să accepte suma de 700 lei ca bază de la care să înceapă negocierea salariului minim brut pe unitate.
Cu toate acestea, a învederat reclamantul, pârâta nu a ținut cont de drepturile minimale stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, iar prin contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2008-2010 a stabilit salariul minim brut la nivelul sumei de 570 lei pentru perioada 01.07._10, respectiv 600 lei, pentru perioada 01.04._10.În această modalitate, pârâta a încălcat dispozițiile art. 241 alin.1 Codul muncii și pe cele ale art. 11 alin.1 din Legea 130/1996, referitoare la forța obligatorie a contractelor legal încheiate, aflându-se în culpă pentru cauzarea fiecăruia dintre reclamanți a unui prejudiciu egal cu diferența dintre salariul stabilit cu luarea în considerare a unei baze de calcul de 700 lei și salariul efectiv plătit.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copia carnetului de muncă.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii, pentru neparcurgerea de către reclamant a procedurii de informare asupra avantajelor medierii.
Pe aceeași cale, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile bănești solicitate în cauză este termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii. Totodată, pârâta a invocat și intervenția prescripției reglementate de art. 268 alin.1 lit.d Codul muncii, pentru motivul că atât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, aferent anilor 2009-2010, cât și cel încheiat la nivel de ramură, erau expirate la data formulării acțiunii.
Pentru o parte dintre pretențiile deduse judecății, pârâta a apreciat împlinit și termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că reclamantul a fost angajatul S.C. TMC C. Ferry-Boat S.A., societate constituită la data de 31.01.2008 și ulterior absorbită de S. C. Marfă S.A., la data de 27.06.2012.
Prin urmare, a susținut pârâta, în perioada de referință din acțiune, drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost stabilite în baza contractelor colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului S.C. TMC C. Ferry-Boat S.A., respectiv contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 198/30.07.2009 la DMPS C., modificat prin actul adițional nr. 1073/28.04.2010, a cărui valabilitate a fost stabilită de părți până la data de 31.01.2011.Prin Anexa nr. 1 din acest contract colectiv de muncă, a fost stabilit salariul de bază brut corespunzător fiecărei clase de salarizare, prin înmulțirea salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare aplicabil clasei respective.
În această modalitate, părțile au înțeles de comun acord ca pentru anii 2009-2010 să stabilească un alt salariu minim la nivel de unitate, precum și alți coeficienți de ierarhizare, decât cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Totodată, a subliniat pârâta, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost încheiat cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare pentru anii 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010.
Pârâta a mai susținut că nulitatea unor clauze din contracte colective de muncă ce conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile la nivel superior, poate fi constatată doar de instanța de judecată, potrivit dispozițiilor art. 24 și art. 8 din Legea 130/1996, aplicabilă în perioada de aplicabilitate a contractelor de colective de muncă la nivel de unitate și de grup de unități.Or, reclamanții nu au sesizat instanța de judecată cu o acțiune care să aibă ca obiect constatarea nulității clauzelor contractuale pretins nelegale.
Pe de altă parte, a subliniat pârâta, o cerere cu un asemenea obiect putea fi formulată numai pe durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă, iar în cazul de față, atât CCM la nivel de grup de unități feroviare, cât și CCM la nivel de ramură transporturi, au expirat la data de 31.12.2010.
Prin încheierea interlocutorie din 29.01.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii, față de depunerea la dosar, de către reclamant, a procesului-verbal de informare cu privire la procedura medierii nr. 93/24.01.2014, încheiat de Biroul de Mediator M. S..
În temeiul art. 248 C.proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, reținând următoarele:
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
În ce privește perioada care excede termenului general de prescipție de 3 ani, urmează a se reține că în acest interval de timp ia naștere dreptul la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.07._10.Pentru aceste motive, prescripția dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii va fi admisă în privința pretențiilor menționate, cu consecința respingerii lor ca prescrise.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune dedusă din aplicarea art. 268 alin.1 lit. d Codul muncii, trebuie subliniat că textul invocat de pârâtă are în vedere acțiunile formulate pentru anularea unui contract individual sau colectiv de muncă, acțiuni ce sunt admisibile numai pe durata valabilității contractelor contestate.Or, în cazul de față, instanța nu a fost învestită cu o asemenea acțiune în anulare, problema de drept supusă analizei cânstând tocmai în stabilirea modalității de aplicare a unor contracte colective de muncă pe durata valabilității acestora.
Pentru aceste motive, instanța reține că dispozițiile art. 268 alin.1 lit.d Codul muncii nu au incidență în cauză, astfel că excepția prescrierii dreptului la acțiune, întemeiată pe aceste dispoziții, va fi respinsă ca nefondată.
În ce privește pretențiile aferente perioadei 10.09._10, vor fi avute în vedere mențiunile înscrise la rubrica nr. 77 din carnetul de muncă depus în copie la dosar de către reclamant, mențiuni potrivit cărora raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 05.03.2010, în baza art. 55 lit.b Codul muncii.Prezent personal în instanță, reclamantul a confirmat calitatea de salariat al pârâtei până la data de 05.03.2010, aspect susținut de asemenea și de reprezentantul pârâtei.
În consecință, ulterior datei de 05.03.2010 reclamantul nu a mai prestat muncă în folosul societății pârâte, cu care nu a mai avut încheiat un contract individual de muncă, astfel că nu se mai poate pune problema plății salariului, acesta reprezentând contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, potrivit art. 159 alin.1 Codul muncii.
Nefiind îndreptățit la plata unui salariu, după data de 05.03.2010, sunt lipsite de orice pertinență susținerile reclamantului referitoare la algoritmul de calcul al salariilor de bază, aplicat de către pârâtă, astfel că pretențiile care se încadrează înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp.art.268 alin.1 lit. d) și e) din Codul muncii ca nefondată.
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 01.07.2008 – 09.09.2010, invocată în temeiul disp.art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamantului C. L. D. domiciliat în Techirghiol, ..10B în contradictoriu cu pârâtul S. C. MARFĂ SA cu sediul în București, sector 1, ..38, aferente perioadei 01.07.2008 – 09.09.2010.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2014.
PREȘEDINTEASISTENȚI JUDICIARI
A. CoadăAura B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./13.02.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2530/2014.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2403/2014.... → |
|---|
