Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 483/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 483/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 483/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.483
Ședința publică din 6 martie 2015
PREȘEDINTE: R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI:
A. B.
R. G.
GREFIER: I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamantul M. N.- cu domiciliul în T., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul .- cu sediul în Oltina, ., județul C., având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 6 februarie 2015, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 februarie 2015 și 6 martie 2015, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul M. N. a chemat în judecată pârâta S.C. T. I. S.RL, solicitând anularea Dispoziției nr. 7/01.11.2013 emisă de către pârâtă, prin care s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 08.10.2013 – 01.11.2013.
În motivare se arată că părțile au încheiat un CIM la data de 07.10.2013, reclamantul având funcția de șofer, cu un salariu de 225 lei, care cuprindea o clauză prin care se stabilea o perioadă de probă de 90 zile. Se învederează că reclamantul a mai fost salariat al pârâtei, într-o perioadă anterioară în baza unui alt CIM.
Se susține că angajatorul a dispus concedierea fără să comunice reclamantului nici o informare, care a semnat decizia de încetare a CIM la data de 17.11.2013, fără a i se achita drepturilor salariale pentru perioada 08.10.2013 – 01.11.2013.
În drept a indicat art.211 din legea nr.62/2011.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar pe fond se solicită respingerea contestației, motivându-se că decizia contestată a fost emisă și comunicată în condițiile art.31 alin 3 din C.muncii.
În cauză au fost încuviințate: proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și testimonială.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 27.06.2014, instanța a respins excepția tardivității formulării cererii, invocată prin întâmpinare de pârâtă, pentru următoarele considerente:
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei se constată că decizia nr. 7 a fost emisă de pârâtă la data de 01.11.2013, dar părțile nu au depus înscrisuri pentru a se face dovada datei comunicării acesteia către reclamant.
Conform disp.art.268 alin 1 lit. a din codul muncii, termenul de contestare a deciziei angajatorului este de 30 zile de la data comunicării.
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data 06.01.2014.
În consecință, întrucât s-a făcut dovada datei certe la care a fost comunicată dispoziția nr.7/2013 către reclamant, instanța nu poate constata că demersul judiciar al acestuia este tardiv.
Asupra fondului cauzei, instanța constată:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte prin CIM nr.44 din 07.10.2013, în calitate de șofer. Conform punctului L din contract părțile au stabilit o perioadă de probă de 90 zile calendaristice.
Prin decizia nr.7/01.11.2013, pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în conformitate cu art.31 alin 3 din C.muncii, începând cu data de 01.11.2013.
Conform dispozițiilor art.31 alin 3 din C.muncii: pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Apărarea reclamantului referitoare la faptul că angajatorul nu a comunicat notificare scrisă anterior emiterii deciziei contestate va fi înlăturată, întrucât nu este fondată.
Analizând decizia nr.7, instanța constată că angajatorul a dispus încetarea raportului de muncă în conformitate cu disp. art.31 alin 3 din C.muncii. Decizia ce i-a fost comunicată reclamantului, astfel cum acesta recunoaște prin acțiune, constituie notificarea scrisă emisă la inițiativa angajatorului, conform dispozițiilor legale incidente în speță.
Susținerile reclamantului făcute în sensul că respectiva clauză cu privire la perioada de probă a fost inserată în mod abuziv de către angajator, precum și cele referitoare la salariu și la timpul de muncă, nu pot fi reținute, întrucât - pe de o parte - reclamantul și-a dat consimțământul cu privire la clauzele contractuale prin semnarea acestui contract de muncă, iar pe de altă parte – raportat la obiectul contestației sale, la motivele invocate prin acțiune, aceste apărări nu au relevanță.
Raportat la considerentele expuse, instanța constată că decizia nr.7/01.11.2013 emisă de pârâta . este legală și va respinge contestația reclamantului.
Cu privire la capătul din cerere ce are ca obiect plata drepturilor salariale pentru perioada 08.10.2013 – 01.11.2013, se rețin următoarele:
Dispozițiile art.39 alin 1 lit.a din Codul muncii prevăd că salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă. Potrivit art.159 „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.”
Potrivit art.272 din Legea nr.53/2003 republicată, în conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului.
În cauză pârâta a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, care în mod nejustificat a refuzat să se prezinte în fața instanței. Cererile de amânare depuse de reclamant au fost respinse întrucât înscrisurile depuse în copii simple, pentru altă dată decât termenul stabilit de instanță, nu fac dovada imposibilității obiective, a reclamantului, de a se prezenta.
Din declarația martorului audiat de instanță rezultă că reclamantul a fost angajat al pârâtei din luna octombrie 2013, dar nu s-a prezentat la muncă, deși se afla în perioada de probă.
În conformitate cu dispozițiile art.358 C.p.c., instanța va corobora lipsa nejustificată a reclamantului, la interogatoriu, cu declarația martorului, urmând să aprecieze aceste probe în favoarea pârâtei. În consecință, angajatorul a făcut probat faptul că fostul salariat nu și-a respectat obligațiile contractuale.
În aceste condiții, instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a presta muncă, nejustificând astfel plata drepturilor salariale, potrivit textelor de lege enunțate.
Pentru argumentele de drept expuse, instanța va respinge și celelalte pretenții formulate de reclamant, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația formulată de reclamantul M. N.- cu domiciliul în T., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul .- cu sediul în Oltina, ., județul C., împotriva deciziei nr.7/01.11.2013 emisă de pârâta ., ca nefondată.
Respinge celelalte pretenții, ca nefondate.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțata in ședința publica azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
R. I. S. A. B.
R. G.
GREFIER,
I. C.
tehnored.jud.R.I.S./24.04.2015/4 ex.
emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 273/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
