Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2170/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2170/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 2719/118/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2170
Ședința publică din 16.09.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul M. V. domiciliat în C., ..1A, ..A, . în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., . și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII cu sediul în București, sector 2, ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat M. N., în baza împuternicirii depuse la dosar, pârâta CJP C. este reprezentată de consilier juridic I. S., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind pârâta C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr. 263/2010.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 Cod procedură civilă, se constată competentă în soluționarea prezentului litigiu.
Se constată că prin grefa instanței pârâta a depus dosarul administrativ, ce a fost comunicat reclamantului la data de 01.07.2015.
Întrebat fiind, apărătorul reclamantului precizează că obiectul acțiunii îl reprezintă contestație la decizia de pensionare.
Față de aceste precizări, instanța constată că are calitate de pârât doar C. Județeană de Pensii C.. În continuare, acordă cuvântul părților asupra eventualelor probatorii.
Având cuvântul, atât apărătorul reclamantului, cât și reprezentantul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în actele aflate la dosar.
Deliberând, instanța în conformitate cu disp.art.265 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii, în sensul anulării deciziei contestate și emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a adeverințelor menționate în cerere, cu cheltuieli de judecată. Învederează că pârâta în mod greșit nu a avut în vedere aceste adeverințe, deși avea această obligație și există și temei legal în acest sens.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâtele C. Națională de Pensii Publice și C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 3834/01.04.2015 și a deciziei de pensionare nr._/11.02.2015, precum și obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie privind recalcularea pensiei cu luarea în considerare a adeverințelor nr. TP1/3789/23.09.2014, nr. TP1/3790/23.09.2014 și nr. TP1/3793/23.09.2014 emise de SNTFM CFR Marfă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia de pensionare nr._/11.02.2015 nu au fost valorificate sporurile pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pentru orele de dormitor și orele cu școala personalului, menționate în adeverințele indicate, pentru motivul că aceste sporuri nu fac parte din categoria celor permanente, prevăzute în Anexa nr. 15 la HG 257/2011.
A mai susținut reclamantul că împotriva deciziei de pensionare a formulat contestație administrativă, iar prin hotărârea nr. 3834/01.04.2015, pârâta C. Națională de Pensii Publice nu a răspuns explicit în sensul admiterii sau al respingerii contestației.
Reclamantul a mai învederat că prin refuzul de a valorifica cele trei adeverințe, pârâtele au încălcat prevederile legale în vigoare, ignorând faptul că pentru sporurile acordate unitatea a achitat CAS.Totodată, la pct. V din Anexa nr. 15 la HG 257/2011, printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, se face referire și la alte sporuri cu caracter permanent, prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.Or, prin adeverințele indicate se menționează cadrul legal în baza cărora au fost acordate sporurile respective, inclusiv contractul colectiv de muncă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri:adresa nr. 3834/01.04.2015 emisă de C. Județeană de Pensii C., decizia nr._/11.02.2015 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, adeverințele nr. TP1/3789/23.09.2014, nr. TP1/3790/23.09.2014 și nr. TP1/3793/23.09.2014 emise de SNTFM CFR Marfă, fluturași de salariu.
În apărare, pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Prin note scrise depuse la dosar, pârâta C. Județeană de Pensii C. a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a precizat că datele din adeverințele nr. TP1/3789/23.09.2014, nr. TP1/3790/23.09.2014 și nr. TP1/3793/23.09.2014 emise de SNTFM CFR Marfă nu au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie deoarece nu intră în categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr. 15 la HG 257/2011.
Pentru dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar documentația care alcătuiește dosarul de pensionare al reclamantului.
La primul termen de judecată, reclamantul a precizat că nu a fost emisă o hotărâre prin care C. Națională de Pensii Publice să soluționeze contestația administrativă formulată împotriva deciziei de pensionare nr._/11.02.2015, ci o simplă adresa de răspuns înregistrată sub nr. 3834/01.04.2015 la C. Județeană de Pensii C..
Față de aceste precizări ale reclamantului, instanța a stabilit obiectul cererii ca fiind reprezentat de contestația formulată împotriva deciziei de pensionare nr._/11.02.2015, calitatea de pârât revenind Casei Județene de Pensii C..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin decizia nr._/11.02.2015 reclamantul a fost înscris la pensia pentru limită de vârstă, cu începere din data de 01.10.2014.
În motivarea acestei decizii, s-a arătat în mod expres că la calcularea punctajului mediu anual nu au fost valorificate sporurile cu titlu de ore dormitor, ore pentru sâmbătă și duminică și ore de școală, întrucât acestea nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de Anexa nr. 15 la HG 257/2011.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație administrativă potrivit art. 149 din Legea 263/2010, iar în lipsa unei hotărâri emise de C. Națională de Pensii Publice, prin Comisia Centrală de Contestații, s-a adresat direct instanței de judecată.
Procedând deci la analiza legalității și temeiniciei deciziei contestate, instanța este ținută a verifica dacă sporurile învederate de reclamant au relevanță din perspectiva calculării punctajului mediu anual.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că încasarea acestor sporuri a fost confirmată de fostul angajator prin adeverințele nr. TP1/3789/23.09.2014, nr. TP1/3790/23.09.2014 și nr. TP1/3793/23.09.2014, cu precizarea că pentru sumele încasate cu acest titlu unitatea a datorat și a virat CAS la total fond salarii.
Potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ca urmare, este un drept al asiguratului să i se ia în calcul la determinarea punctajului pe baza căruia se stabilesc drepturile de pensie, sporurile cu caracter permanent ce pot fi dovedite și cu adeverințe eliberate de unități.
Totodată, prin Decizia în interesul legii nr. 19/2012 s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Pentru a dispune în acest sens, instanța supremă a reținut că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Prin urmare, instanța supremă a statuat asupra prevalenței ce trebuie acordată principiului contributivității, în detrimentul caracterului de spor permanent al veniturilor pentru care se face dovada achitării contribuției de asigurări sociale.
Or, prin adeverințele nr. TP1/3789/23.09.2014, nr. TP1/3790/23.09.2014 și nr. TP1/3793/23.09.2014 emise de SNTFM CFR Marfă au fost menționate sumele încasate de reclamant cu titlu de spor pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, spor pentru ore de școala personalului și spor pentru ore de dormitor, fiind confirmată și achitarea contribuției de asigurări sociale la total fond salarii.
Această precizare a fostului angajator nu înlătură însă de la aplicare principiul contributivității, urmând a fi avută în vedere reglementarea legală din perioada 1990-1998, când au fost realizate veniturile menționate.Astfel, contribuția pentru asigurările sociale de stat a fost instituită în sarcina angajatorilor, inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 4.161/1953, iar ulterior prin Decretul nr. 389/1972, iar potrivit acestor acte normative contribuția se aplica asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Abia prin Legea 19/2000, intrată în vigoare la data de 01.04.2011 și care a abrogat Decretul nr. 389/1972, a fost introdus sistemul contributiv dualist, regăsit și în reglementarea actuală, ce instituie obligația de plată a contribuției de asigurări sociale atât în sarcina angajatorilor, cât și a asiguraților persoane fizice încadrate pe bază de contract individual de muncă.
În consecință, împrejurarea că pentru veniturile realizate de reclamant în perioada 1990-1998, cu titlu de contravaloare a orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale, ore dormitor și ore de școala persoanlului a fost achitat CAS numai de către angajator la total fond salarii, nu poate fi înțeleasă decât în sensul respectării dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, în baza cărora obligația de plată a CAS era instituită doar în sarcina angajatorului.Fiind deci vorba despre venituri pentru care s-a achitat contribuția legală la bugetul asigurărilor sociale, față de considerentele anterior expuse și cu respectarea caracterului obligatoriu al Deciziei în interesul legii nr. 19/2012, se impune ca la calcularea drepturilor de pensie ale reclamantului să fie avute în vedere și sumele atestate prin adeverințele nr. TP1/3789/23.09.2014, nr. TP1/3790/23.09.2014 și nr. TP1/3793/23.09.2014 emise de SNTFM CFR Marfă.
Cum din această perspectivă, decizia nr._/11.02.2014 este nelegală, se va dispune anularea ei, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prin care să valorifice adeverințele menționate, începând cu data de 01.10.2014.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizată formulată de reclamantul M. V. domiciliat în C., ..1A, ..A, . în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Anulează decizia nr._/11.02.2015 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a adeverințelor nr. TP1/3789/23.09.2014, nr. TP1/3790/23.09.2014 și nr. TP1/3793/23.09.2014 emise de SNTFM CFR Marfă, începând cu data de 01.10.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. G. C.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./24.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 743/2015. Tribunalul... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1061/2015.... → |
|---|
